Suntem închiși în bulă. Nu comunicăm între noi, ci doar cu noi. Nu acceptăm alte opinii și nu vedem masele. Bla, bla, bla…

Recunoașteți discursul? Nu de alta, dar eu m-am cam săturat de el și îl găsesc cu atât mai inutil cu cât bula aia de “ignoranță” tocmai s-a spart în capul celor care o ridiculizau. Din ea au ieșit vreo câteva sute de mii de oameni care au ținut și țin să-și exprime nemulțumirea. Exact ce speram să nu mai fie nevoie să se întâmple, atunci când scriam despre protestele precedente. Cu alte cuvinte, tocmai am făcut o bulă mai mare.

La fel ca epoca “post-adevăr”, izolarea asta despre care s-au trezit vorbind toți sociologii de weekend nu prea există. Da, știu că sunt al o sutălea care o spune, dar ambele concepte au baza epistemologică a unui banc cu Bulă. Sigur, faptul că rețelele sociale ne servesc aproape exclusiv conținut care ne confirmă propriile ideologii este o realitate. Dar la fel este și faptul că mai toți oamenii din “bulă” nu sunt acolo pentru că sunt ignoranți sau pentru că nu au capacitatea de a asculta. Izolarea, fie ea online sau offline, nu e o consecință a neatenției.

Oamenii sunt în bulă pentru că vor să fie acolo și pentru că și-au câștigat dreptul de a fi acolo. E un gest voluntar și uneori o necesitate. În viziunea unora, suntem complet izolați și nu înțelegem că România e plină de „cazuri sociale”. Mai mult, dacă nu vorbim despre ei non-stop, înseamnă că din start avem o problemă cu oamenii mai puțin “norocoși”, de parcă în România linia dintre subzistență și existență ar fi clară și ușor de definit. Aparent, după aceleași surse, dacă-i pui unui om rațional un articol neo-liberal în față, a și luat torța în mână!

Vom trece peste subestimarea unei public educat și peste subestimarea empatiei în general, deși mișcările de stradă au demonstrat că factorii ăștia nu trebuie ignorați. Vom reveni puțin la cazurile de “bătrâni săraci” și de “tineri analfabeți”. Chiar dacă unele sunt grave și înduioșătoare, cazurile lor nu sunt (legal, cel puțin) problema celor ce muncesc de la 9.00 la 18.00. Da, sună crud față de păturile defavorizate, dar e și mai crud ca tu, reprezentant al Statului, să-mi spui mie, omul pe care-l cocoșezi cu taxe, că e problema mea că există oameni săraci în România!

Pentru ce muncesc băieții și fetele din bulă, până la urmă? Pentru dreptul fundamental de a-și trăi viața așa cum vor. E un drept care în România se câștigă prin muncă, taxe, impozite și sute de sacrificii, de la timp la sănătate. Sunt sacrificii făcute pentru a putea spera la mai mult, pentru a te gândi la propriile proiecte, pentru a te bucura de o vacanță (fie ea și una “de hipster”), pentru a oferi mai mult persoanei de lângă tine sau familiei și, până la urmă, pentru a trăi. Sunt sacrificii făcute de niște oameni pentru a fi lăsați în pace, nu agresați.

E cam greu să rămâi în bula ta când vine cineva și ți-o sparge, jignindu-ți inteligența și obligându-te să plătești pentru inconștiența altora. Nu, nu e vorba despre un război de clasă, când oamenii din stradă vin din toate mediile, iar cei despre care se presupune că oferă legitimitate (nu însă și legalitate) celor de la putere nu prea există. Cu patru case sau cu patru clase, mai toți cei activați în ultima perioadă sunt puternic dezamăgiți de atacul direct asupra bunului simț.

Ce vrea strada? Nu, nu vrea demisii spectaculoase, așa cum speculează portavocele media. Strada vrea să transmită un mesaj simplu: VĂ vedem! Suntem închiși în propriile lumi pentru că nu ne-ați dat altă șansă. Am vrea poate să avem un dialog între generații sau clase sociale, dar e aproape imposibil să o facem, când voi dinamitați orice tentativă de comunicare prin manipulări grosolane. De fapt, manifestațiile de-acum au fost cel mai bun prilej de dialog pe care l-am avut în ultimii ani.

Da, românii vă văd și acum ar vrea să vă vadă și alții, de la diaspora la Uniunea Europeană. E una dacă vă văd doar cei de la care furați. E complet diferit dacă vă vede toată lumea. Nici nu mai are importanță dacă schema cu grațierea vă iese sau nu. Important e că, de data asta, istoria nu se mai scrie fără noi. De data asta, istoria nu se mai scrie cum se dau ordonanțele de urgență. Nu de alta, dar, la modul simplist, statul ăla de drept e un stat fundamentat pe domnia legii. O lege care vorbește inclusiv despre dizolvarea celor care o amenință…

Deci, dacă vă arde buza după dezbateri despre ignoranța celor din jur, eu zic să vă uitați mai bine în stradă, printre pancarte și voci supărate. O să-i vedeți pe toți acolo, de la tineri cu adevărat frumoși și de la votanți întârziați, până la cei care-l regretă sincer pe Ceaușescu. Și dacă, printre ei, vedeți și câte un hipster agitat cu pungi de nesomn la ochi, abțineți-vă să vă dați cu părerea despre “bula” lui. A plătit să fie în ea și încă o face!

P.S: Dacă vă întrebați de ce “aleșii” nu au reacționat mai violent la recentele proteste, cred că motivul e același pentru care bunicul meu a supraviețuit comunismului, deși îi era dușman declarat. Cineva trebuie să muncească pentru a achita nota de plată, nu?