Dreptul la Drepturi

Suntem închiși în bulă. Nu comunicăm între noi, ci doar cu noi. Nu acceptăm alte opinii și nu vedem masele. Bla, bla, bla…

Recunoașteți discursul? Nu de alta, dar eu m-am cam săturat de el și îl găsesc cu atât mai inutil cu cât bula aia de “ignoranță” tocmai s-a spart în capul celor care o ridiculizau. Din ea au ieșit vreo câteva sute de mii de oameni care au ținut și țin să-și exprime nemulțumirea. Exact ce speram să nu mai fie nevoie să se întâmple, atunci când scriam despre protestele precedente. Cu alte cuvinte, tocmai am făcut o bulă mai mare.

La fel ca epoca “post-adevăr”, izolarea asta despre care s-au trezit vorbind toți sociologii de weekend nu prea există. Da, știu că sunt al o sutălea care o spune, dar ambele concepte au baza epistemologică a unui banc cu Bulă. Sigur, faptul că rețelele sociale ne servesc aproape exclusiv conținut care ne confirmă propriile ideologii este o realitate. Dar la fel este și faptul că mai toți oamenii din “bulă” nu sunt acolo pentru că sunt ignoranți sau pentru că nu au capacitatea de a asculta. Izolarea, fie ea online sau offline, nu e o consecință a neatenției.

Oamenii sunt în bulă pentru că vor să fie acolo și pentru că și-au câștigat dreptul de a fi acolo. E un gest voluntar și uneori o necesitate. În viziunea unora, suntem complet izolați și nu înțelegem că România e plină de „cazuri sociale”. Mai mult, dacă nu vorbim despre ei non-stop, înseamnă că din start avem o problemă cu oamenii mai puțin “norocoși”, de parcă în România linia dintre subzistență și existență ar fi clară și ușor de definit. Aparent, după aceleași surse, dacă-i pui unui om rațional un articol neo-liberal în față, a și luat torța în mână!

Vom trece peste subestimarea unei public educat și peste subestimarea empatiei în general, deși mișcările de stradă au demonstrat că factorii ăștia nu trebuie ignorați. Vom reveni puțin la cazurile de “bătrâni săraci” și de “tineri analfabeți”. Chiar dacă unele sunt grave și înduioșătoare, cazurile lor nu sunt (legal, cel puțin) problema celor ce muncesc de la 9.00 la 18.00. Da, sună crud față de păturile defavorizate, dar e și mai crud ca tu, reprezentant al Statului, să-mi spui mie, omul pe care-l cocoșezi cu taxe, că e problema mea că există oameni săraci în România!

Pentru ce muncesc băieții și fetele din bulă, până la urmă? Pentru dreptul fundamental de a-și trăi viața așa cum vor. E un drept care în România se câștigă prin muncă, taxe, impozite și sute de sacrificii, de la timp la sănătate. Sunt sacrificii făcute pentru a putea spera la mai mult, pentru a te gândi la propriile proiecte, pentru a te bucura de o vacanță (fie ea și una “de hipster”), pentru a oferi mai mult persoanei de lângă tine sau familiei și, până la urmă, pentru a trăi. Sunt sacrificii făcute de niște oameni pentru a fi lăsați în pace, nu agresați.

E cam greu să rămâi în bula ta când vine cineva și ți-o sparge, jignindu-ți inteligența și obligându-te să plătești pentru inconștiența altora. Nu, nu e vorba despre un război de clasă, când oamenii din stradă vin din toate mediile, iar cei despre care se presupune că oferă legitimitate (nu însă și legalitate) celor de la putere nu prea există. Cu patru case sau cu patru clase, mai toți cei activați în ultima perioadă sunt puternic dezamăgiți de atacul direct asupra bunului simț.

Ce vrea strada? Nu, nu vrea demisii spectaculoase, așa cum speculează portavocele media. Strada vrea să transmită un mesaj simplu: VĂ vedem! Suntem închiși în propriile lumi pentru că nu ne-ați dat altă șansă. Am vrea poate să avem un dialog între generații sau clase sociale, dar e aproape imposibil să o facem, când voi dinamitați orice tentativă de comunicare prin manipulări grosolane. De fapt, manifestațiile de-acum au fost cel mai bun prilej de dialog pe care l-am avut în ultimii ani.

Da, românii vă văd și acum ar vrea să vă vadă și alții, de la diaspora la Uniunea Europeană. E una dacă vă văd doar cei de la care furați. E complet diferit dacă vă vede toată lumea. Nici nu mai are importanță dacă schema cu grațierea vă iese sau nu. Important e că, de data asta, istoria nu se mai scrie fără noi. De data asta, istoria nu se mai scrie cum se dau ordonanțele de urgență. Nu de alta, dar, la modul simplist, statul ăla de drept e un stat fundamentat pe domnia legii. O lege care vorbește inclusiv despre dizolvarea celor care o amenință…

Deci, dacă vă arde buza după dezbateri despre ignoranța celor din jur, eu zic să vă uitați mai bine în stradă, printre pancarte și voci supărate. O să-i vedeți pe toți acolo, de la tineri cu adevărat frumoși și de la votanți întârziați, până la cei care-l regretă sincer pe Ceaușescu. Și dacă, printre ei, vedeți și câte un hipster agitat cu pungi de nesomn la ochi, abțineți-vă să vă dați cu părerea despre “bula” lui. A plătit să fie în ea și încă o face!

P.S: Dacă vă întrebați de ce “aleșii” nu au reacționat mai violent la recentele proteste, cred că motivul e același pentru care bunicul meu a supraviețuit comunismului, deși îi era dușman declarat. Cineva trebuie să muncească pentru a achita nota de plată, nu?

 

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest

17 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
Nautilus

Oameni îşi imaginează că fac sacrificii pentru a fi ei lăsați în pace şi alţii agresaţi. Adică ar vrea ca un fel de Vlad Ţepeş să impună diferite restricţii (interzis la maşini, obligatoriu biciclete, internet cenzurat, after school închis cu cheia ca la puşcărie etc), dar, de fiecare dată, altora.

Ceea ce nu prea funcţionează întotdeauna, de cele mai multe ori cine zice, ăla e. Cam aşa cum spunea Radio Erevan despre exploatarea omului de către om.

Nautilus

Tocmai din pricina asta pensionarul de la mitingul Cotrocenilor şi fiu-său hipstărul de Centru Vechi au dreptatea lor. Adică, după cum spunea art. 16 din Codul Penal al URSS, dacă nu există o prevedere care să spună că au dreptate, se foloseşte cea mai apropiată situaţie prevăzută legal 🙂

Există şi cazul ipotetic în care ei ar zice că impozitele, construcţiile, taxele, drumurile, legile sau tratamentele medicale au un scop pragmatic, care să ajute interesele tuturor fraierilor implicaţi. Şi nu unul de pedeapsă, sau de ţeapă a lui Vlad Ţepeş.

Dar, într-un astfel de caz, ar trebui să admită că toate grupurile sociale implicate sunt formate din nişte tipi aproximativ egali, între care ar fi nişte diferenţe minore.

Să îi spui unuia din votanţii micului şi găleţii că eşti egalul lui e ca şi cum ai intra de bunăvoie în cuşca leului. A unui leu semi-flămânzit, pe care l-au stresat de dimineaţă până seara cocalarii de la Zoo.

Nautilus

Există o metodă folosită de hoți când vor să pătrundă într-o clădire bine păzită: un șir de incidente care să provoace confuzie. Acționează alarma de zeci de ori fără motive aparente, până când paznicii n-o mai bagă în seamă. Mută de mai multe ori diferite obiecte prin curte, până când nimeni nu mai ține minte unde au fost la început. Parchează una sau mai multe mașini în diverse locuri unde sunt vizibile și încurcă traficul, după care vin pe jos sau cu altă mașină pe la altă intrare ș.a.m.d.

Niște băieți dăștepți au remarcat că incidentele din anii de după criză au o desfășurare suspectă și nelineară: vin refugiații, se bombardează sirienii, vin rușii, pleacă refugiații, cade Hilara, apare Trumpălăul și tot așa, fără vreun scop sau profit aparent.

Scopul este, de fapt, menținerea unei stări de agitație, astfel încât organizarea socială să nu fie contestată. Lucru care convine de minune votanţilor micului şi găleţii.

Turistbooking

Bula e exprimat deocheat in bancurile romanesti. Nu cred ca o sa fie un alt personaj mai complex al umorului romanesc.

[…] Dreptul la Drepturi […]

Alexandru'

Tocmai ce mi-am luat o suprasaturare de online și cred că-l pun pe pauză în ceea ce privește investiția timpului. Mă-ntorc spre offline, cam de unde mi-am alimentat bula frumos și-naintea internetului. M-au rupt pe facebook cu fitilele astea cotidiene de nu mai știu de mine :). Și pe blogurile din feed e animată-n aceeași direcție situația, dar nu cu același volum și măcar am doar câteva bloguri de urmărit, că abia-ncepui :). Mai tre să mă las de fumat anul ăsta și îmi pot acorda singur un titlu de mare importanță. Nu știu care, dar spun când îl găsesc. De fapt nici nu spun, mi-l ofer în secret 🙂

[…] ce popor mișto, păcat că e condus de o gașcă de hoți”. Aparent, cuprinși de efervescența propriului grup, am uitat că oamenii nu fac des diferența dintre membrii unei echipe și liderii […]

[…] ne strângem optzeci de mii și atacăm o lege ostilă sau în care ne cerem pentru a suta oară dreptul la drepturi. Nu era nici vreun protest organizat online sau vreo reacție așteptată. Ați fi auzit cu […]

[…] Scriam cândva că „bulele” virtuale pe care le vehiculează toată lumea de câțiva ani nu sunt o închisoare și nici un turn de fildeș. Sunt mai degrabă o casă din suburbia maselor, un loc ferit pe care o mică parte din populație și l-a rezervat, în mijlocul unei Românii din ce în ce mai străine de Europa. Oamenii își construiesc bule pentru că au nevoie de ele, nu pentru că sunt aroganți sau prea departe de „adevărata Românie”. Din contră, nu sunt departe, dar mulți și-ar dori să fie și cred că niciodată lucrul ăsta n-a fost mai vizibil ca acum. […]

[…] oameni care să vorbească cu pensionarii și cu tinerele mame, dar și cu hipsterii din așa-zisa bulă. Altfel, chiar dacă, din când în când, un nutriționist deștept demolează public miturile […]

[…] drept că, la ora respectivă, cu puțin înainte de alegerile din 2020, mai toată lumea din bulă avea de gând fie să voteze fie cu USR, fie cu o formă sau alta de „rău mai mic”. […]

[…] Despre „bulă” și obsesia psihologilor de Facebook față de ea am mai scris, la fel cum am scris și despre nevoia de a ne afla într-una.  […]

17
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x