Ziua, ca oamenii

Scriam în timpul protestelor că durerea conducerii a fost că mai toată lumea a observat că împăratul nu poartă haine. Cu alte cuvinte, ne-am prins că regele-i gol și vrem să-i facem și raport pentru expunere indecentă.

În momentul ăsta, indiferent spre ce coș de gunoi se îndreaptă România, o bună parte a populației nu se mai poate preface. Asta nu înseamnă că lucrurile vor degenera, ci doar că, atunci când dai unui moș senil portofoliul de ministru sau unei țoape cuvântul la ONU, cineva te va arăta cu degetul. Asta dacă nu va protesta sau nu va pleca pur și simplu din regat, lăsând bufonii să se înfrupte nestingheriți din visterie.

Și nu, nu sunt numai foștii protestatari din piața Victoriei. Sunt și angajații Ministerului Turismului și Sportului. Și polițiștii. Și psihologii (exact, psihologii). Practic, cam toată lumea care a realizat că lucrurile nu sunt în regulă în instituțiile în care lucrează a ieșit să-și spună oful. Și asta nu e numai o consecință a vigilenței. Aici mai intervine ceva ce mulți dintre cei obișnuiți cu vechea ordine nu pot să înțeleagă: ierarhiile clasice se prăbușesc.

Să analizăm însă aceste ierarhii pentru a înțelege de ce oamenii crescuți de Iliescu, această supernovă a nesimțirii, se miră că s-a spart balonul, după 20 de ani de domnie.

Cum mergeau lucrurile

Costel, ușor alcoolic, ușor bătăuș și combinator cât cuprinde (dar altfel băiet fain) se înscrie în partid. Aici, flerul lui de băiat valabil îl face repede să intuiască cine e șefu’ la bani. După câțiva ani de mici favoruri („Haide boss, că ți-l rezolv eu pe-ăla cu parcarea!”, “Da șofer nu vreți, dom’ președinte?”), Costel ajunge și el “ceva” în consiliul de administrație al filialei. Mai târziu, după ce șefu’ se prinde că ăsta micu’ fură de la toți, dar nu și de la el, îl pune pe băiatul nostru pe liste la alegerile locale.

În timpul ăsta, Costel este ajutat să-și dezvolte un start-up prosper, adică să-și pună chioșcurile cu țigări fix în parc, lângă locul de joacă. În schimb, el mai rezolvă pe unul, pe altul, mai aduce lumea la vot și mai strânge un leu pentru partid. Pentru că sistemul din care face parte este încă feudal, lucrurile nu se vor schimba după alegeri. Diferența e că afacerile vor fi mai mari, sumele mai grase și cota de tribut ceva mai mare.

După o facultate făcută la mare distanță, câteva lecții de dicție, șase costume și trei ceasuri fără beculețe, Costeluș cel Bătăuș devine Domnul Senator Costin sau, mai grav Domn Ministru. Acum “șefu’” e altul, pentru că cel vechi a fost prins cu mita, turnat chiar de Costel. Domnul Senator apare la TV, dă declarații războinice și uneori se mai pozează cu amante la cafea, să nu-i scadă brandul. Mai mult, de când are și doctorat în economie agroalimentară, maestrul ne dă și lecții despre interpretarea Codului Penal.

Cine lipsește din tot peisajul ăsta? Aceeași oameni care lipsesc și din peisajul băieților de cartier: fraierii. Ăia care “marcă banu’ gros’” și care nu toarnă niciodată, că altfel îi umflă băieții. Fraierii care timp de două decenii au acceptat jaful sau au fost forțați să tacă și să plătească (că și minerii erau băeți valabili, nu-i așa domnu’ Iliescu?).

Mai grav este că Domnul Senator Costin chiar începuse să creadă în propria superioritate și în propria capacitate intelectuală. Tăcerea celorlalți îi confirma în mod direct bănuielile. Și ca domnul senator erau și doamna rector, domnul chestor, domnul șef de filială. Toți analfabeți funcțional și toți experți într-un sistem în care, vorba “fostului mare magnat” Sorin Ovidiu Vântu, existau numai șmecheri și fraieri.

Cum merg lucrurile acum

Exact la fel. România încă nu a înțeles încă de ce există țări bogate și țări sărace. Nu, nu e din vina lui Soroș. E economie simplă, iar corupția (alături de religie și geografie) sunt principalii factori care o sabotează. Exceptând ciudatul an trecut, în care s-a întrezărit o urmă de speranță, politicienii noi par a fi construiți după șablonul celor vechi. Mici Costei dornici de afirmare, cartieriști tupeiști și fufulițe de salon, cu toții pregătiți să se posteze în fața camerelor și să ne spună că “economia duduie”.

Există totuși două mici diferențe. Una ar fi Justiția, cu un DNA care nu se știe după ce reguli lucrează, dar lucrează și asta e deranjant pentru mulți. A doua ar fi că „sclavii” pe care Costel se pregătea să-i jupoaie cu biruri nu prea mai au chef de el. Sigur, vor munci, pentru că așa sunt fraierii, corecți. Doar că, în timp ce fac asta, vor avea grijă în fiecare zi să-i arate că e mic, prost și limitat. Online, offline și pe toate canalele pe care se poate face asta.

Asta e bucuria iobagului modern: să arate boierului că e un parvenit slinos, ajuns la putere din pură întâmplare. Și chiar dacă va ajunge la banii pe care-i visa din fragedă pușcărie, Costel se va simți nasol. Pentru că nu-i va mai da nimeni ocazia să se simtă puternic și inteligent, să fie domn Senator. Va fi Ciordache, Livache, Ghimpeanu, Olguța Prostuța sau Tâmpiceanu. Oricâte diplome false și-ar pune pe birou și oricâte eșarfe de mii de euro și-ar atârna la gât, Costel va fi tot Costeluș Cățeluș în ochii publicului. Și asta doare.

Doare să știi că oricât ai fura și oricât ți-ai acoperi urmele, clasa ta reală va fi vizibilă la orice pas. Oricât de înalt ar fi gipanul, vei mirosi a cartier mărginaș și a comună fără canalizare. Asta doare așa cum îi dureau și pe vechii moșieri etichetele atârnate de noua burghezie, o oglindă a propriei micimi. Doare să nu știi când se va decide cineva (un viitor Costel, poate) să te arunce în gura lupoaicei DNA pentru a satisface aceiași “sclavi”.

Înainte era simplu: vechea putere era schimbată de următoarea, prin vot analfabet sau incorect, dar în principal prin prostia celor ce tăceau. În final primeai aceiași oameni, dar în alte culori.  Aceiași oameni care dădeau vina pe vechii oameni pentru greșelile tuturor. Acum apare posibilitatea ca imaginea publică, organismele internaționale și poate chiar faptele de corupție să te înfunde definitiv. E greu să să fii Dan Iosif în 2017.

Cum ar putea merge lucrurile

E clar că tendința fostei nomenclaturi și a noului proletariat este revenirea la vechea stare de fapt. Fără DNA, fără UE, fără stat de drept și, mai ales, fără mijloace de exprimare, contestare și organizare în masă. Iobagii să tacă, boierii să petreacă. Dacă au ajuns sus, sigur sunt băieți deștepți, nu? Mai puțin Soroș, el e rău, pentru că nu e român.

După exemplul Turciei și al Ungariei, e greu de spus dacă lucrul ăsta este sau nu posibil. Să nu uităm că una din țările ăstea e condusă de un adolescent psihopat și că e greu de spus clar care dintre ele. În România, Costeii actualei puteri ies în chiloți să protesteze, emit teorii demente despre viață sau pretind nonșalant că nu există corupți.

Tot în România însă, principala noastră protecție nu e nici NATO, nici UE, ci tocmai faptul că suntem români. Nu daci liberi, nu romani temerari, ci români. Oameni cărora capra vecinului li se pare nasoală, chiar și atunci când ea nu există. Aici, în orice partid de rechini, mirosul de sânge se simte repede. E greu pentru șefu’ să mențină puterea, când are zeci de Costei care vor să râdă printre dinți la tv.

Pe de altă parte, lucrurile ar putea merge și altfel, deși ne-ar mai trebui vreo 10 ani de educație democratică pentru asta. Sunt 10 ani pe care actualul context internațional nu vrea să ni-i dea. Lucrurile ar putea merge în direcția în care politicienii, burneii, dragnii și condrii nu ar mai trebui descoperiți de instituții suprasolicitate, jurnaliști rătăciți sau prin dosare servite. Asta ar fi direcția în care fiecare dintre noi s-ar autosesiza la toate micile mârlănii pentru care găsim timp să scriem pe Facebook, dar pentru care nu avem 10 minute de-o reclamație.

Ca lucrurile să se miște în direcția asta ar trebui totuși să continuăm. Să continuăm să fim incomozi. E o situație ingrată, dar istoria ne-a demonstrat că bolile economice și paraziții sociali nu dispar dacă îi ignori.

P.S: Un bun început ar putea fi tocmai încurajarea micilor lupte, cele pe care le consideram tragice în adolescență și stupide la maturitate.

19 Comments

  • Ambele subiecte sunt foarte triste, in Romania, politica si invatamantul, realitatea e foarte departe de cum imi imaginez eu cele doua institutii… nu mi se par deloc lupte stupide, desi matematic ar trebui sa fi ajuns la maturitate.

  • Tu iti imaginezi institutii… deja mergi departe :))

  • Nu cred ca-s suficienti nici (inca!) 10 ani. Si se vede chiar si in locuri cat-de-cat mai ca lumea pe net.

    Ex imi dau cu parerea: ‘bai tata, mi-e imi place de Trump si sincer ma bucur ca a castigat, chit ca e un carnat mincinos’. Si cu argumente bineanteles. Raspunsul? Ca sant trol/prost/platit de Putin etc etc 🙂
    Sau zic: ‘babaeti, PNL nu e dreapta! liberalismul romanesc e cel mult liberalism/socialism de tip occidental – care e Stanga toata ziua’ Raspunsul: huoo, ba pe-a matii etc 🙂

    Oare de ce santem asa de incracenati, chiar si fata de chestii care nici macar nu ne afecteaza pe noi romanii?

    Romania nu e nici la Square One: we agree to disagree. Si toti se lamenteaza ca berbecii: unde Dumnezeule e Dreapta aia frumoasa si verticala, de ce ma-sa au iesit PSD ca doar toti santem crestini-ortodocsi iubitori de Arsenie Boca etc. Specialisti in orice (Brexit, facut/desfacut trebile Evropei, cum Wilders nu e bun pt Olanda – cum, pai stie el Mitica!, de ce Trump e asa-si-pe-dincolo etc etc)- TOT, frate! Noroc ca Romania e boboc, avem rezolvate toate chestiile, tara e ca o floare 🙂

  • Pfffff, poate usor cinica, dar la fel de absurda, pentru rezolvarea lipsei de spatiu in inchisori, de ce nu o hotarare care sa reintroduca pedeapsa capitala… eficient ar fi sa se inceapa cu pedepsele cele mai lungi. Gratierile nu vor mari numarul de locuri din inchisori decat pe termen scurt, in timp, cu cat pedepsle vor fi mai mici, cu atat va creste numarul infractiunilor, iar inchisorile vor deveni din nou insuficiente.

  • Treaba ar fi nu sa-i elibereze, ci sa-i reintegreze si supravegheze. Ai furat de 2-3 ori? Super, ai 2 ani de munca supravegheata, nu poti sa iesi din tara si poate nici din oras. Nu e musai sa fie in folosul comunitatii, ca poate totusi sistemul reuseste sa te reintegreze (sau ar reusi, intr-un stat normal). Problema e cu a tine un infractor marunt captiv intre indivizi mult mai periculosi. Sunt slabe sanse sa iasa “reformat”.

  • Da, dar “ei” scriu carti, in captivitate, multe carti… din punctul asta de vedere cred ca avem cel mai avansat sistem penitenciar din Europa, nu stiu cate alte tari se pot lauda cu o astfel de performanta, ar fi pacat sa fie gratiati si sa lipsim umanitatea de un numar important de capodopere. Cand guvernul a propus parlamentului modificarea legii care permitea ca detinutilor sa li se reduca din pedeapsa pentru fiecare carte scrisa, acesta a votat impotriva, adica si-a asumat faptul ca e format din infractori, sau cel putin, cei care dau tonul in partide, au comis infractiuni care intr-o zi ar putea fi descoperite si astfel incearca sa-si asigure spatele.

    Imbunatatirea conditiilor din penitenciare, sau amenajarea de locuri speciale pentru cei cu stare, in majoritate condamanati pentru frauda, coruptie, a facut ca in Spania, acestia sa fie speriati doar de faptul ca ar trebui sa restitue valoarea prejudiciului (se asigura ca asta sa nu se intample), dar nu si de faptul ca ar trebui sa petreaca o perioada de timp intr-o celula de lux, pare convenabil…

    In cazul actelor de violenta, crima, viol, nu cred ca se poate vorbi de reeducare, legea trebuie sa razbune victima, altfel… In cazul delictelor economice, o pedeapsa redusa pentru cei care restitue integral pagubele, pentru restul, munca silnica pana la acoperirea prejudiciului.

    Arestul la domiciliu inseamna sa fii vizitat din cand in cand de un politist care sa verifice daca esti acasa.

  • Asta cu restituirea integrala e o treaba care se tot “discuta” in forurile europene si, in ciuda inteventiilor unor “politicieni de marca” (de gen Monica Macovei 😉 ), tot la nivel de discutii va ramane totul. De ce? Pentru ca poti presupune cu usurinta ca 50% din politicienii europeni sunt proveniti tot din guverne locale si au aceleasi “datorii” fata de public pe care le au si politicienii rai si corupti din estul Europei.

  • Cu exact 40 de ani înainte să se aleagă Trump (și pe atunci făcea pe nebunul), George Lucas, care știa să prevadă viitorul, a pus întrebarea: ”cum o să guverneze Împăratul fără birocrați”?

    Cele mai eficiente mijloace de exprimare, contestare și organizare în masă nu apar când lumea e formată din iobagi care ar vrea să-i mănânce fripți pe ciocoi. Cu vreo 110 ani în urmă au făcut asta, și statul abia s-a întărit. După ce a împușcat o parte dintre contestatari. Treburile pe care le mai făcuseră și la 1888, 1870, 1866, 1848, 1821. Mai înainte nu erau atât de civilizați încât să se împuște. Puneau contestatarii la jug și îi afumau cu ardei.

    Apar când lumea nu mai e formată din iobagi, ci din profesioniști de care ai nevoie. Atunci când stai pe gânduri, dacă îți permiți sau nu să dai în ei, fiindcă nu știi de unde să aduci alții în loc. Cum a zis Trump după ce a văzut cum și-au dat demisia diplomații din cele mai înalte funcții, în timp ce șefii din armată și servicii îi arătau pisica. Domnilor, să fim civilizați, avem treabă, guvernăm, să nu mai înhățăm lumea de pussy!

    Ierarhiile clasice se prăbușesc, dar o fac în 2017. În 1987, chiar dacă își dădea lumea foc, nu se prăbușeau.

  • In 1987 aveau putini profesionisti si multi oameni ai muncii 🙂

  • Zicea unul care cunoștea bine oamenii răi: ”un adevărat ticălos, când vrea să terorizeze pe cineva, știe să lanseze amenințări subtile, pe care autoritățile nu le observă, ca să îl poată sancționa. Dar, după câtva timp, victima o ia razna de frică. Și asta înainte ca ticălosul să fi dat prima lovitură!”

    Fiindcă tipul cunoștea prea bine oamenii răi, n-a realizat că funcționează și invers. Categoria ticăloșilor alcoolici bătăuși și combinatori îi urăște cu patimă, din fundul mațelor, pe oamenii care nu fac nimic vizibil rău. Dacă îi vede și muncind bine și câștigând pe măsura muncii lor, face și mai urât.

    Cei care au avut de-a face cu ei -în școală, în armată sau la locul de muncă- nu și-au putut explica ani de zile ce voiau de fapt Costeii. Fiindcă era contra-intuitiv. Dar au motivele lor, foarte raționale dacă te uiți de aproape.

    Oamenii care au făcut măgării și au primit sancțiuni pentru asta au învățat să se ascundă. Să fie conservatori. Derbedei, mârlani, bătăuși, dar conservatori. În umbra bossului cel mare, supuși, nu atrag atenția.

    Unul care nu a făcut niciun fel de măgării -inocent ca un bebeluș… sau ca un autist înalt funcțional– nu e obișnuit cu sancțiunile. Nu se ferește, nu se ascunde, nu spune nimic – așteaptă recompensa muncii lui. Nu se pune problema că ar avea de-a face cu ticăloșii, că ”le-ar arăta respect” (mania tuturor golanilor), că ar negocia cu ei. Nu-i vede. Pentru el, ei nu există. Cel mult există faptele lor, de care râde.

    Și atunci continuă să își vadă de treaba lui, fără să dea două parale pe ei. Iar ticăloșii din jur nu găsesc niciun motiv, pretext sau acoperire legală pentru a-i face vreun rahat.

    Continuă să existe, sub nasul Costeilor, iritant ca bobul de mazăre al Prințesei.

    Așa, ca o notă de subsol, cei mai mulți Costei iritați de bobul de mazăre nu sunt în politică sau afaceri. Sunt în poliție și învățământ, sau la pensie.

  • Kathy: Si apoi mai exista si categoria ticalosilor carora li se da putere discretionara si care, in Romania, sunt pedepsiti la varste la care pedeapsa nu-i mai afecteaza (vezi recentele procese intentate tortionarilor, procese necesare, dar insuficiente).

  • DanC: Iti bagase comentariul la moderare si nu prea inteleg de ce (probabil din cauza link-ului), mai ales ca am scos mai toate filtrele 🙁

    P.S: Apropo de socialism si de stanga europeana… cam in ce spectru crezi ca se incadreaza declaratiile astea (trecand peste orice preferinta sau antipatie personala)? http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21692865-senator-psd-cuplurile-acelasi-sex-nu-dreptul-tina-mana-strada-imi-incalca-libertatea.htm

  • Nişte foşti-acum-200-de-ani-europeni care votează Trump zic cam aşa: “dacă florarii / bucătarii / taximetriştii etc refuză să vândă unor homosexuali, sunt amendaţi, şi asta ne încalcă libertatea”.

    Ceea ce e o capodoperă de logică: îi fac o măgărie unuia fiindcă e homosexual, poponar, bulangiu sau găozar. Ăla reclamă, şi autorităţile îi amendează. După care ţipă că i-au amendat.

    Nu era o soluţie mai simplă să nu îi facă măgăria, de la început?

  • Ma rog, aici e si vina “stangii progresiste” care nu a putut sa inteleaga si sa-i faca pe altii sa inteleaga ca a tolera inseamna pur si simplu a te comporta uman in public/in spatiul social, nu a aprecia sau a incuraja. Daca nu esti in stare sa nu te holbezi cand trece cineva putin diferit pe langa tine, sunt slabe sanse sa intelegi procese mai complexe 🙂

  • @krossfire: Poate ca se incadreaza la “brain fart”? O fi vorbit fara sa gandeasca. De fapt, fiind de la PSD probabil ca nenea ala nu a gandit cu adevarat niciodata.

  • Da, clar nu la intrarea in partid 🙂

  • mai întâi de toate ţin să-mi exprim admiraţia pentru că n-ai părăsit acest minunat câmp de bătălie care este blogosfera şi că perseverezi în a scrie cu regularitate. nenumăraţi alţii au plecat de la scris şi au ajuns să posteze cel mult emoticoane. tu însă ţi-ai păstrat stilul, ţi-ai păstrat echilibrul, ţi-ai păstrat înţelepciunea, într-un cuvânt: brandul krossfire e neatins.
    în al doilea rând vreau să-mi exprim dezacordul cu tine în nişte puncte.
    sincer, nu prea înţeleg focusarea excesivă pe corupţie şi mai ales pe corupţia politicienilor, că despre altă corupţie nu aud şi nu citesc niciodată nimic. despre corupţia marilor corporaţii nu vorbeşte nimeni niciodată. şi totuşi, titulatura de “parazit social” îi circumscrie laolaltă şi pe senatorul Costeluş, şi pe ţiganca agresivă care cerşeşte la parastase, dar şi pe patronii nu ştiu cărei multinaţionale de renume:
    http://www.catavencii.ro/ue-la-firme/
    am văzut şi filmuleţul la care ai dat link, cu punctele 2 şi 3 – religia şi geografia – pot fi de acord, cu amendamentul că la 3 nu se poate vorbi totuşi despre ţara noastră ca despre una prost plasată sau fără resurse. dacă ne uităm însă chiar pe harta din clipuleţ, minutul 1:15, observăm nu că marile economii sunt repetentele corupţiei, ci că treaba asta cu cele mai puţin corupte ţări ţine tot de geografie. cremul cinstei apare la ţările nordice şi în Australia, în timp ce grenaul şpăgii apare mai mult în Africa şi Asia centrală. cele mai importante economii, SUA şi China, sunt acoperite de neaua unei misterioase neutralităţi.
    cred că o ţară care toată-ziua-bună-ziua vânează politicienii corupţi nu se va dezvolta niciodată. e ca la fotbal, când un arbitru scrupulos fluieră la orice fază şi distruge jocul, enervând spectatorii şi jucătorii. când vom avea arbitri atenţi, dar discreţi, şi competitori inspiraţi, atunci va fi şi meciul spectaculos.

  • In primul rand: multumesc!

    Complet de acord cu tine in problema coruptiei. Probabil nu m-am exprimat prea clar, fiind absorbit de nesimtirea catorva figuri mai proeminente. Dupa mine, cersetoria s-ar putea opri mult mai usor cu niste amenzi pentru evaziune fiscala 🙂

    Cu filmuletul respectiv sunt de acord partial, dar nu pentru ca n-ar avea dreptate, ci pentru ca mai exista alti factori (iar pe unul l-ai marcat si tu foarte clar: secolele de “educatie”, legate de secolele de existenta ca natiune si ca tara).

    Altfel, cu privire la firme: se stia ca se fac “focus grup”-uri masive si ca gusturile difera in functie de regiune (Coca-Cola face si spune asta, constant), dar cand vinzi aceeasi crema de ciocolata cu 33% unt de cacao in Germania si 15% in Romania, ai o problema.

    P.S: Vanatoarea de corupti nu ar fi o preocupare, daca cei de la conducere ar fi capabili. Tind sa cred ca instituiile inca functionale ale Statului incearca sa actioneze cumva ca anticorpi impotriva prostiei si ai incompetentei, mai mult decat a coruptiei efective (cu alte cuvinte: daca esti nebunul din varful gramezii, ai mai multe sanse sa ti se caute nod in papura, decat daca esti coruptul mai serios de la baza).

2 Pingbacks

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.