Economia Prostiei

Sărbătorile de iarnă, pe lângă cozonaci, urări și filme cu Macaulay Culkin, aduc și genul ăla de întrebări existențiale pe care doar un pahar cu vin le poate calma.

Acum aproape o săptămână, când mă pregăteam să plec în orașul natal, un amic cu care m-am văzut printre rânduri mi-a zis într-o doară: „Băi, eu în 2019 vreau să aflu de ce sunt românii proști! E misiunea mea!”.

Trecând peste gluma mai mult sau mai puțin nimerită, eu nu prea cred sincer că românii sunt proști. Needucați, traumatizați istoric și puțin nebuni, da, dar nu proști. Altele sunt tarele care ne-au târât în jos ca popor și care păstrează în continuare o masă imensă de oameni separată de tot ce i-ar putea asigura salvarea.

Pot însă răspunde la o altă întrebare, mult mai generală: De ce sunt oamenii proști? Știu că pare genul de întrebare pe care o pune la masa familiei o rudă pe care nu o cunoști prea bine, dar știi că a băut prea mult. Răspunsul este însă destul de simplu și nu are neapărat legătură cu inteligența nativă sau cu educația. Oamenii sunt proști pentru că e ieftin!

(Sursa Imaginii)

Științific vorbind, creierul uman are niște paricularități interesante care fac prostia o alegere de viață absolut validă. E un mod de a regla consumul de resurse și de a-ți proteja egoul construit în ani de zile. Prostia, ca mecanism de apărare, s-ar putea să fi fost dintre avantajele evolutive care ne-a permis să supraviețuim. De ce?

  1. Creierul e un organ care consumă resurse colosale de energie, în principal oxigen și glucoză. De altfel, chiar și în stare de repaus, datorită DMN (Default Mode Network) și altor rețele neuronale interne, creierul consumă foarte multe resurse. Și e conștient de asta!
  2. Dat fiindcă abundența e un concept relativ recent, creierul subconștient are în continuare senzația că trebuie să-și asigure necesarul de energie cu orice preț. Prin urmare face cât mai puțin posibil la nivel conștient, până la nivelul la care transmite semnale neuronale mai proaste, pentru a atinge scopul ăsta.
  3. Gândirea intensă consumă la fel de multă energie precum gândirea obișnuită, dar ambele consumă foarte mult. De-asta soluția generală a creierului este să gândească cât mai puțin. Ce este totuși de remarcat este că „voința” (willpower) este o resursă oarecum limitată, iar gândirea intensă o consumă. Prin urmare, dacă TREBUIE să gândească, creierul va prefera „varianta simplă” (mulțumiri lui Bogdan pentru adăugarea asta).
  4. Obsesia pentru tipare și acțiuni repetitive este o altă metodă prin care creierul respinge gândirea. Există și o iluzie cauzată de asta, dar nu despre ea vorbim. Per total, se pare că centrul gândirii nu doar că reduce de multe ori lucrurile la tipare și acțiuni repetitive, dar le lărgește și definițiile, doar pentru a nu fi nevoit să le înlocuiască. Prin urmare, e mai ușor să redefinești corectitudinea, decât să recunoști că ai greșit.
  5. De fiecare dată când ești pus/pusă în fața noutății sau a schimbării, creierul suferă conflicte interne, care consumă energie. Asta poate duce la crearea de noi conexiuni, sau la reticență și subiectivitate. Ce cale credeți că necesită cel mai puțin efort?
  6. Informațiile noi nu sunt doar costisitoare, ci pot și răni eul, mai ales când ele sunt majore și includ schimbări puternice de perspectivă. De-asta creierul va lucra activ pentru menținerea status quo-ului.
  7. Asta în condițiile în care informația nu este chiar dramatică (de la accidente la schimbări totale de perspectivă), caz în care filtrele realității sunt eliminate și creierul preferă să creeze o narațiune convenabilă pentru posesor, dar și pentru resursele de energie disponibile.

Cu alte cuvinte, prostia este rezultatul unui model economic intern, unul care face un organism complex precum creierul să consume cât un bec mai mare. De altfel, creierul ne autosabotează în multiple moduri (inclusiv la nivelul simțurilor), dar cel mai des o face atunci când încearcă să ne protejeze și să se protejeze.

Prin urmare, atunci când auziți pe vreunul delirând despre vaccinuri sau homeopatie, gândiți-vă la mașinăria complexă din spatele lui. O mașinărie care-și zice satisfăcută în subconștient: Băi, ce ieftin am scăpat și azi!

P.S: Partea bună e că sărbătorile de iarnă în România ne alimentează cu glucide pentru tot anul, deci putem ține prostia la distanță. Dacă nu cumva sunteți vegani, caz în care aveți mai mult de lucru.

One Pingback

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.