Mortalitatea pe care o merităm

Dacă plănuiați să vă începeți anul cu o întrebare bizară, ați nimerit în locul potrivit…

Zilele trecute, o cunoștință plecată în State întreba cu sarcasm de ce sunt românii fruntași la morbiditate și codași la „calitatea morții”, în ciuda faptului că mai toți cred în miracole. Nu e un gând pozitiv pentru începutul de an, dar aș vrea să-mi încerc mâna la un răspuns. În condițiile în care tot mai mulți pun întrebări, dar refuză răspunsurile, pasiunea noastră pentru pseudoștiință merită disecată.

Până la urmă, cine poartă vina pentru tratamentele cu apă caldă și pentru panourile antivaccin? Sigur, Olivia Steer e o prezență malignă în spațiul românesc, dar o singură voce nu poate otrăvi milioane. Da, există tot felul de șarlatani și grupuri de „terapie alternativă”, dar numai câțiva le cad în plasă. De fapt, de la a nu avea încredere în părerea unui medic la a fi convins că vaccinurile cauzează autism sunt câțiva pași. Vom trece rapid prin ei pentru a constata din nou că, în cazul nostru, afecțiunile medicale sunt simple manifestări ale unor boli sociale.

Înainte de a „diseca” problema, țin să vă avertizez că o parte din afirmațiile din articol vă pot ofensa sensibilitatea. Nu le voi fundamena pe experiența clinică, pentru că nu sunt medic. Totuși, experiențele personale m-au făcut ceva mai familiar cu spitalele și medicamentele decât aș fi vrut. Am citit destul de multă literatură medicală, pot interpreta un buletin de analize și obișnuiesc să stresez farmaciștii cerându-le substanțe active, nu „bomboane de gât”. În încercarea de a găsi o soluție, am ascultat în câteva rânduri și pledoariile terapeuților alternativi. Știu că nu am niciun drept să emit sentințe, dar îmi voi baza afirmațiile pe studii și pe bunul simț, nu pe credințe.

Prin urmare, luați-vă o cafea (articolul are 20 de puncte) și să vedem de ce mulți români sunt condamnați încă dinainte de a se îmbolnăvi.

1. Educația Științifică

Înainte de orice altceva, în spațiul autohton lipsește educația științifică și respectul pentru știință. Să nu vă închipuiți acum că aș avea pretenția ca Țața Floarea să-mi explice undele gravitaționale. Nu, singura mea pretenție este ca până și un absolvent de patru clase să înțeleagă metoda științifică și să-și poată pune întrebări. Observație, ipoteză, testare, teorie și repetiție – atât. Știu că pașii nu sunt tocmai exacți, dar ei duc la același lucru: curiozitate, îndoială și rațiune. Trei lucruri care ne-au făcut să coborâm din copac, ca specie.

Omul de rând încă nu pare să înțeleagă că știința nu se opune religiei și că în mod cert nu este una. Știința nu-ți cere încredere oarbă, ci perseverență. De-asta e o parte esențială a educației școlare și familiale. Chiar și o doză în plus de respect pentru știință i-ar face pe mulți să se întrebe de ce homeopatia a fost pusă la zid de peste 1800 de studii independente (cifra aia nu e o glumă) și de ce Echinaceea încă se vinde ca remediu pentru răceală. Oamenii informați, oamenii cu întrebări, sunt mai greu de atrași în deliruri conspirative și, implicit, mai greu de controlat.

În România știința e forțată să se legitimeze, iar cercetarea nu există. În timpul ăsta, prin locuri mai deschise către nou, ultimul an a fost plin de descoperiri autentice care merită discutate. Din păcate pentru amatorii de forțe astrale, „energia” a rămas tot ceea ce era și acum un secol: capacitatea necesară efectuării lucrului mecanic. Încă nu s-a văzut la tomograf altceva.

2. Educația Medicală și Farmaceutică

Aici lucrurile sunt mai complexe decât am bănui. Sigur, o minimă educație medicală este necesară, dar ce înseamnă în cazul nostru „minim”? Să știi să acorzi primul ajutor sau să știi că răcelile sunt infecții virale și nu se tratează cu antibiotice? Din păcate, în România, răspunsul este: ambele și ceva mai mult.

În condițiile în care mulți își iau informațiile medicale „de pe net” și lumea basculează Paracetamol la orice strănut, educația medicală ar trebui introdusă în școli. Oamenii ar trebui să aibă informații de bază despre vaccinuri și despre suplimentele alimentare, dar și despre citostatice și utilizarea lor, de exemplu. Apropo, știați că multe dintre ele sunt produse naturale? (lemnul de tisă a dat două dintre cele mai eficiente citostatice, docitaxel si paclitaxel) Fiți siguri că nici cei pe care-i urmăriți  în general online nu știau.

Copiii ar trebui să înțeleagă că anumite boli, deși sunt cronice, nu te izolează și nici nu te transformă într-un monstru. Educația medicală este necesară pentru că educația generală este în pericol. Tot ea ar trebui să includă și puțină educație alimentară de bază. Nu trebuie să ne spună nimeni ce să mâncăm, ci doar ce să nu băgăm în gură. Și poate să ne mai amintească uneori că veganismul și alte obsesii moderne sunt o alegere (una proastă, zice știința), nu unicul drum spre iluminare.

3. Mass Media

Problema nu e că Andi Moisescu nu-și bate nevasta (glumesc, un vegan nu are destulă forță să facă asta), ci că media pleacă urechea la oameni precum Olivia Steer, Ligia Pop, Ani Crețu, Crina Vereș, „doctor” Todea-Gross și alții. Se întâmplă lucrul ăsta și în Vest, cu personaje precum Gwyneth Paltrow, doar că ultima recomandă tratamente scumpe cu aburi pentru vagin și vorbește cu neveste plictisite de bogătani. Olivia Steer e împotriva mamografiilor, a oncologilor, vaccinurilor, menstruației și operațiilor de apendicită. Asta deși recunoaște că și-a vaccinat copiii (pe care-i hrănește vegan). În astfel de condiții, Olivia ar trebui să fie într-un azil de nebuni sau la pușcărie, însă ea este invitată în prime-time pentru a-și apăra delirul.

Media face audiențe cu vindecători alternativi, cu „bioenergoterapeuți”, cu ghicitori, astrologi și alți șarlatani. Pseudoștiința e distractivă, cât timp ai o etichetă clară care-ți spune că asta e, așa cum homeopatia este etichetată în SUA, de exemplu. Dacă ești printre singurele televiziuni care emite în satul lui Țața Floarea și tu promovezi Noua Medicină Germană, atunci faci un mare deserviciu umanității. Tot media este cea care ar trebui să promoveze miile de morți cauzate de terapiile alternative și de refuzul unui tratament adecvat. Aici treaba ar fi și a CNA-ului, mai ales că o parte dintre posturile ăstea pasionate de „ezoteric” încalcă legislația în vigoare.

4. Legislația Neclară

Știți de ce aveți nevoie pentru a legaliza un „supliment alimentar”? De câteva foi lăsate la Ministerul Agriculturii și de o declarație pe propria răspundere. Da, combinația aia imunitară pe care ți-a recomandat-o un prieten este avizată exclusiv pe încredere. Un astfel de supliment poate conține orice, oricât și în orice cantități. Majoritatea producătorilor mizează clar pe ideea că extractele din plante n-au niciun efect, motiv pentru care nu pot fi trași la răspundere.

Nu susțin acum că toate medicamentele naturiste sunt periculoase sau ineficiente, ci doar că cele care chiar funcționează sunt testate, omologate și sunt, în general, destul de scumpe. De fapt, un procent mare de medicamente aflate în momentul ăsta pe piață (un exemplu aleatoriu de la tv: Enterol) sunt complet naturale, dar au ajuns în forma actuală după un proces riguros. Și nu se vând cu 4 lei într-o dugheană obscură din centru.

După cum am văzut și în câteva documentare americane, autoritățile consideră ramura asta prea profitabilă pentru a o închide. Să omologhezi ceva ca medicament înseamnă ani de investiție și testare. De-asta marile concerne farmaceutice se plâng de politicile de subvenție din domeniul medicamentelor și de patentele restrictive și de-asta multe dintre ele ajung să practice politici bizare de prețuri.

5. Sistemul Medical

Îmi e puțin mai greu să vorbesc despre sistemul medical românesc, pentru că tot la el am apelat când am avut nevoie (și am avut). Îmi e greu și să vorbesc despre recentele scandaluri mediatice, când tot medicii români, unii deja cunoscuți, alții încă în formare, mi-au salvat viața. Totuși, sistemul medical are în continuare o mare problemă de imagine și de încredere. Nu e nici pe departe „cel mai slab”, dar nici nu face față unei populații îmbătrânite și speriate.

E greu să-i spui unui om „hai la spital!”, când un an de zile au vuit ziarele în cazul Hexi Pharma. E greu să faci un țăran analfabet să înțeleagă că numai un doctor îl poate ajuta, când „somități” precum Burnei sau Lucan se plimbă în libertate. La fel de greu este să convingi pe cineva că doctorii sunt adevărați profesioniști, când medici cu diplome reale se înghesuie să primească binecuvântarea homeopatiei sau să conteste fenomene evidente. Nu e de mirare că atâția doctori decenți se simt pur și simplu sufocați de condițiile de lucru și că „beneficiem” de o adevărată hemografie de cadre medicale.

De recredibilizarea sistemului medical depind mai multe lucruri, de la scăderea cazurilor de oameni care se tratează „de pe net”, până la înmulțirea celor care au încredere în sfatul profesioniștilor. Tot de-aici ar putea pleca și educarea publicului cu privire la controalele periodice și la analizele de sânge. Românii vin la doctor când îi doare, adică atunci când e în general prea târziu.

6. Religia

Surprinzător, nu Biserica e problema aici, nu cea ortodoxă cel puțin. BOR recomandă vaccinarea și a acceptat oficial transplanturile de mai multă vreme. Ba chiar, în câteva rânduri, a încurajat și folosirea unor alte tehnici medicale, în ciuda faptului că mulți preoți locali nu știu lucrul ăsta. Am menționat BOR pentru că alte culte precum Martorii lui Iehova au în continuare probleme cu transfuziile de sânge. Asta deși doctorii care le recomandă au citit cărți mai groase decât Biblia.

Problema reală este sentimentul religios în sine, când el este dus la extrem. Rugăciunea, îndurarea suferinței, credința în viața de apoi și alte fixații religioase i-ar putea ajuta psihologic pe unii, însă ele nu pot și nu vor suplini vreodată un control. Dacă simți că ceva nu e în ordine, trebuie să ai în primul rând încredere în medicină și să vizitezi un medic. Dacă te bazezi exclusiv pe Dumnezeu, s-ar putea să fie nevoie să-l vizitezi și pe el foarte curând.

7. Frica

Când vine vorba despre frică, multor concetățeni le este mai teamă de stigmatul unei boli și de ce ar putea afla despre propriul corp, decât de consecințele maladiei. O astfel de frică este tot concluzia unei educații precare, din păcate. Printre efectele ei se numără și frica de investigații medicale, precum și lipsa de încredere în cadrele medicale (uneori fără legătură cu sistemul de sănătate menționat mai sus).

România este țara cu cei mai mulți bolnavi de TBC din Europa, în mare și pentru că mulți abandonează tratamentul după ce trec primele simptome. E valabil și pentru alte boli contagioase, dar considerate de unii „rușionase”. Astfel, frica de a fi stigmatizat și incapacitatea de a înțelege boala pot transforma un bolnav vindecabil într-un focar de infecție. Teama de vaccinare duce la efecte similare.

Tot nu sunteți convinși de frica de „necunoscut” a celor din jur? Ascultați ce întrebări pune un om de rând unei rude sau unui cunoscut bolnav. Majoritatea curiozităților sunt simple paravane pentru aceeași idee „păcătoasă”: Ce ai făcut să ajungi așa? Ai mâncat ceva greșit? Ai spălat de Sărbători? Sigur ai făcut tu ceva! Nu se poate pur și simplu să te… îmbolnăvești! Foarte puțini oameni sunt capabili să înțeleagă că uneori lucrurile se întâmplă și atât.

8. Sărăcia

Am cumva senzația că numărul imens de mame tinere din România, cuplat cu un număr la fel de mare de nașteri acasă nu e doar o consecință a fricii și a unor preferințe. Românii sunt săraci și, în lipsa unei minime educații financiare, preferă să investească în necesitățile imediate. De-asta sondajele arată că, deși mulți români sunt pro-vaccinare, o parte nu au acces la astfel de servicii.

De asta terapiile alternative vor fi întotdeauna o alternativă mai ieftină și mai convenabilă unei vizite la medic și medicamentelor autorizate. Tot din lipsă de resurse și informații, sănătatea psihică va fi mai mereu neglijată. La bază vorbim despre o gândire „de om sărac” care nu pricepe că e mai ușor să previi decât să tratezi. Genul de om care speră ca viroza acută să nu dea în pneumonie, chiar dacă o tratează numai cu Vitamina C (care, apropo, nu prea are efect asupra răcelii).

Ignoranța nu e doar o consecință a lipsei de educație sau a unor carențe intelectuale. Ea poate fi uneori și o alegere forțată, o consecință indirectă a sărăciei.

9. Lipsa Modelelor

Lipsa unor lideri de opinie competenți a fost discutată și rediscutată. Aici vorbim despre media, dar și despre specific demografic, până la urmă. Ai nevoie de oameni care să vorbească cu pensionarii și cu tinerele mame, dar și cu hipsterii din așa-zisa bulă. Altfel, chiar dacă, din când în când, un nutriționist deștept demolează public miturile despre detoxifiere și mâncatul sănătos, majoritatea oamenilor preferă să se otrăvească cu sâmburi de caisă (fug de citostatice, dar ingerează cianuri).

De ce? Pentru că nimeni nu vorbește cu adevărat cu ei. Dacă vrei să faci o campanie despre importanța vaccinării, un băiat în costum sau vreun blogger cunoscut nu va fi capabil să facă asta atât pentru corporatiști cât și pentru cultivatorii de castraveți. Părerea lui Bill Gates nu va conta pentru Țața Floarea și nici povestea epidemiei de Polio nu va rezona în sat. Ai nevoie de doctorul local, de preot și de „liderii de opinie” de la birt, tot așa cum ai nevoie de specialiștii în marketing din orașele mari. Ai nevoie de demnitari care se vaccinează live, ca în Polonia.

Altfel, locul liderilor de opinie locali, ai modelelor, cu alte cuvinte, va fi luat de analfabeți medical și de șarlatani periculoși. Sunt oameni care seamănă cu cei pe care-i educă. Din păcate, e o diferență între raționalitate și inteligență, iar carisma personală nu ține de niciuna dintre ele.

10. Fascinația pentru Ascuns

România are un festival anual de ezoterism care în 2018 va împlini 10 ani! România are tot felul de nebuni deliranți cu teorii absolut delicioase, din perspectiva unui amator de sarcasm. Dacă am privi moștenirea asta „spirituală” ca pe ce e, adică o glumiță exploatabilă, am putea face și puțin turism pe seama ei. Din păcate, extrem de mulți oameni cu pretenții de educație sunt în stare să plătească bilet la spectacolul un dement care se holbează la public. Aceeași oameni cred în puteri paranormale, energii, fantome și vrăjitorie și se tem să nu fie blestemați.

Fascinația pentru ezoteric este greu de negat. E relaxant să crezi că toate marile probleme ale lumii au soluții la îndemână. Din păcate, în viață nu e ca în manualele de algebră: soluțiile simple sunt ușor de înțeles, dar greșite. E adevărat însă că există inițiați care le pot descifra, însă inițierea constă în ani de studiu la facultate și la fel de mulți ani de practică.

Pentru a afla care sunt adevăratele minuni ale lumii, e suficientă puțină lectură sau o sursă de informare mai spălată. CRISPR, editarea embrionară și nanomedicina păreau S.F. cu un deceniu în urmă și iată că acum sunt în fază de testare pentru utilizarea pe scară largă. Nouă în schimb ne e frică de furtul de organe și ieșim în stradă să delirăm despre vaccinuri.

11. Excepționalismul

Ai spune că excepționalismul balcanic și românesc n-ar avea ce impact să aibă asupra medicinei și a științei. Din păcate, convingerea că am fi speciali ca popor și ca oameni duce la tot felul de atitudini aberante față de impredictibilitatea vieții. Practic, obsesia că totul se întâmplă cu un motiv îi impiedică pe mulți să găsească o cauză a propriei suferințe. Da, e nasol că suntem simple statistici, dar în același timp e și îmbucurător să știm că nimeni nu ne vrea în mod deosebit răul. Nu suntem suficient de importanți pentru asta.

Tot aceeași atitudine ne face să credem că, dacă există așa numitele vindecări „miraculoase” (precum remisia spontană a cancerului Anitei Moorjani, explicabilă științific, dar foarte rară), ele nu sunt excepții, ci experiențe repetabile.

12. Tradițiile

Fricile și leacurile lor din popor merg deseori mână în mână cu obsesiile religioase. Oamenii care vindecă răceli cu apă sfințită sunt de multe ori aceiași care se tratează de deochi cu tăciune și care se ascund la fiecare adiere, de teama curentului (nu că nu ar exista un sâmbure de adevăr acolo). Tot ei vorbesc despre pieze rele și blesteme cu aceeași convingere cu care vorbesc despre guturai.

Deși leacurile băbești produc destule victime, ele nu sunt singura problemă. Inducerea ideii că „trebuie să crezi” într-un remediu pentru ca el să funcționeze este la fel de periculoasă. O convingere pe cât de neștiințifică, pe atât de dăunătoare. Ibuprofenul calmează durerea, chiar dacă tu nu crezi în medicină. Leacurile tradiționale nu o calmează nicicum. Dacă în cazul unei răceli clasice nu prea contează ce iei, în cazul unor boli mai grave lucrurile se complică.

Împinși de propriile credințe și de fricile tradiționale, ajungem să asistăm la adevărate episoade de delir colectiv.


(Sursa Imaginii si a Produsului)

13. Lipsa Sancțiunilor

În strânsă legătură cu legislația, e de menționat că avem nevoie și de exemple negative. Din păcate, statul protejează idioții, dar nu sancționează șarlatanii. Astfel, un om care se tratează pentru hepatită cu ceai de mușețel și un bolnav cronic sunt urgențe de același calibru și nu văd cum ar putea fi departajate. Prostia și neglijența beneficiază de aceeași plasă de siguranță ca hazardul.

Pe de altă parte, impostori siniștri „licențiați în Tibet” (o țară la fel de civilizată ca Teleormanul) sunt lăsați să facă averi pe seama credulității altora. Oameni ale căror suplimente te pot omorî își fac nestingheriți publicitate online și la televiziuni. Sigur, se fac și în România niște pași în direcția corectă, dar pe moment nu am văzut nimic convingător.

Motivul e simplu: primele sancțiuni trebuie să vină de la comunitate. Dacă ai promis vindecări miraculoase și nu livrezi, nu are sens să te las „să dai speranță”. Trebuie să te raportez la organismele competente și să te arăt cu degetul, așa cum meriți. Dacă tu dai lecții despre ieșit din depresie prin yoga, dar eu știu că ești un mic șarlatan de cartier, nu văd de ce nu le-aș spune și altora. Placebo, placebo, dar de ce trebuie să plătesc pentru el?

14. Lipsa Informării

Ca și în cazul educației științifice, nici aici pretențiile nu trebuie să fie mari. Ar fi suficient ca oamenii să învețe să citească etichete, să ignore articolele de pe site-urile „de dezvăluiri” și să întrebe oameni mai inteligenți decât ei. Pentru asta însă ar trebui să plecăm de la premisa că nu știm chiar tot despre tot. Ar trebui să fim atinși de o curiozitate sinceră. De fapt, uneori cred că ar fi suficient ca oamenii să citească… pur și simplu.

Așa poate am afla că atât grepfrutul cât și sunătoarea nu au ce căuta în dieta unui om care se tratează pentru o afecțiune serioasă (sunătoarea e chiar subiect de avertisment în spitale, inclusiv în cele românești). Tot așa am putea afla că nu tot ce e natural e comestibil și că încălzitul alimentelor la microunde nu dăunează. Măcar ar avea și snopes.com mai multe accesări din România.

Curiozitatea reală este cea care ne face să ne întrebăm ce naiba e în cutiile ălea colorate pe care scrie „amestec din plante”. Tot ea este și cea care ne împinge să cerem dovezi. Spui că te-ai vindecat singur de o boală incurabilă? Excelent, tocmai ai revoluționat știința. Până să îți dăm însă medaliile, arată-ne toate buletinele de analize și concluziile doctorilor licențiați care te-au tratat.

15. Iluzia Dezbaterii

Am discutat în repetate rânduri despre moartea expertizei și despre absența unor reguli de dezbatere. Adevărul e că suntem prea puțin educați să dezbatem anumite subiecte și că multe lucruri pur și simplu nu trebuie dezbătute. Homeopatia nu e o „dezbatere”, ci o șarlatanie demonstrată, una care aduce de ceva ani amenzi în țările civilizate. Aceeași situație apare și în cazul anti-vacciniștilor, o specie care nu ar trebui să existe.

De ce există? Pentru că analfabeți funcțional și „specialiști” prea slabi pentru a fi absorbiți de sistem sunt lăsați să-și spună opiniile. Pentru că „povara dovezii” nu e ceva ce se predă la școală. Trebuie să înțelegem că unele opinii chiar nu contează și că ideile proaste contaminează tocmai pentru că nu sunt argumentate și sunt ușor de înțeles.

Dacă refuzăm să tăiem microfonul proștilor, vom face campanii de informare pentru a-i convinge pe cei din jur că Pământul nu e plat. Vom lăsa în continuare iluzia că lucruri testate de-alungul secolelor sunt încă „dezbătute”. Nu, nu e o „dezbatere” și nici o „părere”, ci un consens pe care tu nu-l înțelegi. Sigur, ești liber să crezi ce vrei, dar asta nu înseamnă că ai dreptate!

16. Disperarea

Dacă defetismul nostru proverbial nu ne face mari favoruri nici în domeniul medical, o stare mult mai problematică este disperarea. Prinși între un sistem în care nu au încredere și între adevărul concret al bolii, mulți pacienți sau părinți de pacienți ajung să-și spună păsurile pe unde apucă. Orice, numai să le fie întinsă o mână de ajutor.

Din păcate, mâna asta este de multe ori a unor impostori, a unor indivizi pentru care disperarea este o simplă monedă de schimb. Până la a-i amenda pe vinovați, așa cum am mai propus, aici ar trebui să intervină serviciile sociale și chiar psihologii. Durerea e mai ușor de gestionat dacă o înțelegi în loc să o tratezi paliativ.

17. Experiența Personală

Experiența personală poate fi dureroasă. O spun din… experiență personală. Tot la fel, experiența celor din jur îți poate da speranță. Cu toții știm un coleg al unui coleg care s-a „vindecat în mod spectaculos”. Problema e că niciuna din experiențele astea nu e relevantă științific, chiar și atunci când e adevărată și corect interpretată. Până nu învățăm că medicina nu se bazează pe „mie mi-a fost bine”, nu avem cum să facem diferența dintre profesionist și un escroc, dintre medicament și placebo.

Înțeleg cum o mamă îndurerată poate crede că vaccinul i-a îmbolnăvit copilul. Asta nu înseamnă că cineva ar trebui să ia în serios un om fără pregătire medicală, fără acces la date și fără niciun fel de dovadă cu excepția unei conversații cu alți non-doctori. Oricât de trist ar fi, e normal să arătăm empatie, nu să încurajăm delirul. În caz contrar, se ajunge la cea mai gravă epidemie de rujeolă din ultimii ani.

18. Frica de Schimbare

Un alt artificiu profund uman, nu românesc, retorica împotriva progresului este omniprezentă în spațiul online. Înainte era mai bine (nu, nu era), înainte oamenii trăiau sute de ani (nu, nu trăiau) și toate se întâmplă din cauza chimicalelor. Ce mai, medicina chineză era o minune, dar au stricat-o vesticii.

E cunoscut că progresul în sine nu e ceva natural omului, însă tot cunoscut e că, științific și logistic, trăim în cea mai bună epocă pentru medicină. De altfel, și hulita industrie alimentară era mult mai puțin reglementată până la Codex Alimentarius. Conspirațiile sunt distractive, însă atunci când promotorii lor le cred, ele devin periculoase pentru cei din jur.

19. Companiile Farmaceutice

Ideea unui „Big Pharma” care vrea să ne îmbolnăvească prin medicamente nu e doar stupidă, ci și nelucrativă. Din contră, afectate de legislație, subvenții și patente, marile companii farmaceutice trebuie să facă ceva sacrificii financiare pentru a inova, în condițiile în care opinia publică nu le e tocmai favorabilă. Mai mult, e bizar cum oamenii preferă să toarne milioane de euro în buzunarele unor laboratoare homeopate sau naturiste ale căror produse nu funcționează, dar se tem de firma care produce Nurofen. De altfel, în ritmul ăsta, e posibil ca nici medicamentele atent sintetizate și testate să nu mai dea vreun rezultat, în contextul apariției unor virusuri tot mai rezistente.

Dar… marile companii farmaceutice sunt totuși corporații, scopul lor principal nefiind vindecarea planetei, ci profitul. În sensul ăsta există un „Big Pharma”, mai ales în statele unde lobby-ul farmaceutic și medical are tradiție. Există înțelegeri de business și oligopoluri. Oamenii își vor împinge în față produsele, originale sau generice, și vor lupta cu Statul, când cel din urmă le subevalua munca. Adăugați la asta și existența unor personaje mizerabile precum Martin Shkreli și e lesne de înțeles de ce populația dă vina pe „Big Pharma”.

Ce ar putea face marile concerne? Ar putea participa activ la educarea medicală a populației, ceva ce se întâmplă timid în ultimii ani. Ar putea lupta cu falsele studii științifice și ar putea să-și controleze mai bine distribuitorii. Ar putea menține un preț decent pentru medicamentele vitale și ar putea face ordine într-o piață unde lumea preferă să își îndoape copiii cu excipienți la suprapreț.

20. Nebunia și Prostia

Deși nu sunt principalele vinovate pentru ignoranță, boala psihică și limitarea intelectuală nu trebuie neglijate. Culmea, ele sunt de multe ori mai reprezentative pentru promotorii terapiilor alternative decât pentru fanii lor (de cele mai multe ori doar săraci, creduli, disperați etc). Trăim totuși într-o țară cu zeci de bolnavi psihic nediagnosticați, una unde sindromul de stres post-traumatic aproape că nu exista până recent (nu în registrele psihologilor, cel puțin).

O bună parte din oamenii care vorbesc cu spirite, curăță energii și vindecă naturist chiar sunt convinși că delirul lor e o experiență reală. Aici, din păcate, proștii au tendința să-i asculte pe nebuni.

După tot abuzul ăsta textual, cititorii mai cinici ar putea să-mi spună: și cu ce te afectează pe tine, nene? Lasă selecția naturală să-și facă treaba. Ei bine, dacă ar fi vorba doar despre selecție naturală, n-ar fi o problemă. Văzând însă fețele plânse ale pacienților și privirile goale ale însoțitorilor lor, aș spune că vulnerabilitatea nu e specifică doar celor slabi de înger.

Vom vorbi despre selecție naturală când vom avea un sistem puternic și o societate matură. O să vorbim despre selecție naturală când de suferit vor avea doar cei ce consumă suplimente neverificate și când copiii nu o să mai moară din cauza părinților. O să vorbim despre selecție naturală când medicilor care recomandă Noua Medicină Germană li se va retrage dreptul de practică.

Până atunci, ne mai rămâne să lucrăm puțin la… educație, legislație, investiții, sistem de sănătate, mass media și coeziune socială. În caz contrar, în câțiva ani, vom ajunge să avem mortalitatea pe care o merităm.

P.S: Dacă vreți ceva mai cinic decât articolul ăsta, vă recomand seria britanică Ill Behaviour, recomandare pe care, inițial, am primit-o la rândul meu cu scepticism.

35 COMMENTS

  • După un an de lupta cu o forma rara de cancer, pot să-ți spun că ai mare dreptate.
    Românul se tratează după ureche, ba după net, sau incerca tot felul de tratamente miraculoase fără vreo bază în spate, iar medicii nu oferă o educație medicală în acest sens lasă pacientul sa testeze toate tâmpeniile.

  • Salut!

    Iti cunosc cazul si apreciez lupta. Cat timp tinem tare pe baricada ratiunii, cred ca mai putem schimba cate ceva. Vorba unui amic: macar sa umplem spatiul online cu articole sceptice. La fiecare Olivia Steer si Piersicuta sa apara vreo 5 articole care spun “NU” 🙂

  • Multumesc pentru articol, foarte bun!

  • Excelent articol.
    Din pacate ma tem ca nu va fi citit decat de catre cei deja educati sau “treziti”, ceilalti respingand vehement orice poate aduce atingere iluziilor pe care aleg sa le imbratiseze. Din pacate nu e vorba doar de nestiinta sau disperare, ci si de comoditate. Majoritatea celor care practica ezoterismul o fac pentru ca le convine sa fuga de raspundere, aruncand vina pe karma, energii, vieti anterioare, etc.
    Trist.

  • Oh da, am si eu o prietena frumoasa si desteapta (sau nu prea) trecuta de 40 de ani, nefericita si frustrata care aproape ca a devenit anorexica si isi distruge viata platind bani grei sarlatanilor care au convins-o ca e in regula sa fie asa pt ca are misiuni mai inalte si fericirea pe Pamant nu e pt ea. No comment.

  • 15 mi-a adus aminte de un alt articol pe tema: No, you’re not entitled to your opinion.

  • George: Cu placere 🙂

    Vlad: Da, dar e o comoditate a mintii neantrenate (apropo de fascinatie si lipsa de educatie stiintifica). Sincer, prefer oamenii care inghit tot felul de descoperiri la limita (genul ala de cercetari care doar indica o posibilitate, dar pe care tabloidele le transforma in “realitate”), decat oamenii care fabuleaza complet. Cu alte cuvinte, prefer un om care asculta “cercetatorii britanici”, decat unul care e convins ca ghicitoarele au puteri reale. Macar primul va intelege cand i se va spune ca cercetarile alea sunt doar lucrari de doctorat scoase din context. Al doilea nu va renunta la magie, de teama sa nu fie blestemat.

    Lavi: E cumva genul care tine o dieta bazata pe post negru? Intreb, pentru ca am avut o cunostinta care a avut apucaturi de gen (s-a vindecat printr-o saptamana de spitalizare si niste discutii cu medicii – aparent, problemele ei cu rinichii nici nu-i permiteau sa manance lucruri pe care le introdusese in dieta ei obisnuita, inainte de a incerca sa renunte complet la mancare).

    Brontozaurel: Cred ca l-am si citat in alt articol. In ultima vreme, din ce in ce mai timid, oamenii incep sa afirme treaba asta – daca putem sa ne exprimam opinia, nu inseamna ca si trebuie sa facem asta sau ca trebuie sa fim lasati sa o facem. Opinia mea despre programarea in Python, de exemplu, e complet irelevanta, chiar daca am programat in alte limbaje in trecut 🙂

  • Din pacate nu e vorba de post negru ci de mult stres cauzat de problemele din viata privata (cu care a ales sa se imprieteneasca in loc sa le rezolve deoarece asa o sfatuiesc esoteristii) la care se adauga si o dieta vegana. A devenit irascibila si chiar agresiva (verbal) cu oricine incearca sa o scoata din nebunia asta. Are destule bloggeritze de care sa se agate plus inforenergeticieni care ii spun ca nu trebuie sa schimbe nimic si ca partenerul de viata care o trateaza cocalareste se afla exact unde trebuie pt a-i da o lectie. Totul este o lectie.

  • Hmm, prima mea reactie a fost sa rad gandindu-ma ca si a mea, chiar daca am folosit Python. Sunt sigura ca lucrurile au evoluat si si eu am mai uitat.

    Daaar… pe de alta parte, experienta* m-a invatat ca strict sa incepi direct sa scrii cod intr-un limbaj pe care nu l-ai mai folosit vreodata nu e cine stie ce, conceptele sunt fix aceleasi (conditionals, loops, …).

    Totusi, in ceea ce priveste particularitatile de limbaj… acolo da.

    *si eu is aia care zice mereu ca “experience is irrelevant, expertise is what matters”

  • Foarte bun articolul si documentat,am totusi o mica observatie:increderea in medicii profesionisti scade brusc atunci cand vezi ca ei devin competenti abia dupa ce le bagi bani in halat iar frustrarea e mare cand stii ca tu oricum cotizezi la salariul lor luna de luna,chiar si atunci cand nu esti bolnav.

  • Lavi: Cred ca un psiholog bun si stapan pe el (sau pe ea, e chestiune de preferinta) i-ar face mult mai mult bine. Din pacate, asa cum am vazut la randul meu in cazul altora (si sper sa evit asta in momentul in care voi fi si eu confruntat cu situatia), ajungem la psiholog cand deja problemele au devenit traume.

    Brontozaurel: Da, dar de-aici pana la a fi expert in ceva e un ditamai saltul (particularitatile de limbaj, vorba ta – foarte misto si ultimul citat).

    De-aia am si pus pasajul de sus in care mentionam ca nu sunt medic, desi sunt uneori mai dur in limbaj decat ar trebui. Am bagat in mine atatea studii medicale pe cateva teme, incat sunt convins ca-s medici cu diploma in domeniu care s-ar simti depasiti… totusi, aia sunt medici, eu sunt un tip cu acces la Internet si la cateva resurse umane. Ei se confrunta zilnic cu situatiile descrise, eu ma uit pe studii facute pe populatia Japoniei :))

  • Ionel: Intr-adevar, dar e tot o problema de sistem. Sunt oameni carora iti vine tie sa le dai ceva peste salariu pentru ca fac eforturi inumane cand sunt la munca si oameni care s-au erijat in birocrati si carora trebuie sa le cumperi atentia. Apropo de cazul Lucan care pare sa depaseasca orice “asteptari”.

    Daca plata ar fi in functie de performanta, specializare si dificultatea unor interventii, nu in functie de grade, vechime si asa mai departe, poate ar sta altfel lucrurile (nu in cazul mentionat mai sus, evident… acolo era deja ceva patologic).

  • Sad but true, chapeau pentru cele scrise.Ai zis că s-ar putea să fii mai dur și să lezezi unele sensibilități. Din contra, cred că nu ai fost destul de dur față de unele astfel de aberații, cum ar fi campania antivaccinare.

  • Doomekus: M-am certat cu ceva incapatanati pe tema aia si cred ca mi-a mai iesit de un articol 🙂 (dialogul nu are sens, ca nu e tocmai o dezbatere, dar cineva mi-a facut placerea de a-mi da un link pe care sa-l demolez :P).

  • Se pare ca in cazul lucan lucrurile sunt mai complicate. Gasesti pe luju niste detalii interesante

  • Luju e un site de spam care apara un individ inaparabil la momentul asta, chiar si daca ii separi complet latura umana de cea profesionala. Nu ai ce sa distrugi la omul care refuza pacienti pe motive financiare si care nu poate justifica sute de mii de euro. Nu e ca si cand ar fi facut “o greseala”. A fost inregistrat facandu-le pe toate.

  • Ma scuzi, am avut impresia ca discut cu un om rational. Tot asa, credeam ca adevarul este cel care trebuie aparat. Si, nu, nu luju il apara, ci motivarea judecatorului(doar partial), motivare publicata pe luju.

  • Pai discuti cu un om rational, dar nefiind unul, n-ai cum sa te prinzi. De asemenea, anonimii n-au drept la replica (tie ti l-am dat, pentru ca ai venit cu jegul ala de site si as vrea sa nu mai gasesc aici mentiuni la gaura neagra a Internetului si la niciun fel de site al fostului trust Intact – serios acum, pe Savaliuc l-au facut promotor de “fake news” la Bruxelles, de cate confirmari aveti nevoie ca ceea ce faceti pe luju.ro nu e corect?).

    Luju.ro e un site de spam, recunoscut si marcat ca atare. Arata ca un site din 1998, facut in Dreamweaver si are la fel de multe surse precum criticatac si alte mizerii. E un site de care se face misto in spatiul online al oamenilor rationali pentru ca e scris si arata ca o mizerie.

    Cum incepe luju.ro un articol despre Lucan?

    “DISTRUGEREA PROFESORULUI LUCAN – Procurorul DIICOT Marian Delcea a cerut arestarea celui mai mare chirurg roman, Mihai Lucan, pe acuzatii false, de un maxim diletanstism profesional. Tribunalul Bucuresti a desfiintat inventiile lui Delcea, care ar trebui demis pentru modul in care a instrumentat cauza. Aparatul de crioterapie pentru care s-a cerut arestarea nu era al clincii de stat, ci al lui Lucan. Iata in premiera documentul (Incheierea)”

    -Cel mai mare chirurg roman? De cand, de unde? O spun ca om care cunoaste destul de bine spatiul medical. I-a dat cineva decoratia asta?
    -De ce sunt acuzatiile false? Pentru ca un aparat de la clinica Lukmed ii apartinea lui Lucan? Stai putin, ca are o lista de acuzatii imensa, chiar daca pe acuzatia respectiva s-a cerut arestarea. Are inregistrari, marturii si asa mai departe. Procesul e de-abia la inceput.
    -Delcea ar trebui demis… spune cine, omul care pune intrebari retorice pe luju.ro? Practic, nicio fraza din articolul ala nu e mai mult decat o speculatie. Lucan va fi demis pentru a se incuraja transplantul renal in afara tarii. Stiti ca mai sunt vreo 10 doctori care pot face tranplant renal, atat la Bucuresti, cat si la Cluj (unii din fosta echipa a lui Lucan)? Stiti ca un chirurg-sef supravegheaza in general, nu opereaza, nu? Uite aici o lista cu centre si oameni care nu sunt Lukmed si Lucan: http://www.e-transplant.ro/transplant/centre-de-transplant-acreditate/

    Acum, nu zic ca exclud posibilitatea ca Lucan sa fie absolvit de o parte din acuzatii. N-am avut personal de-a face cu el, dar ca si in cazul Burnei, imediat ce cineva a avut curajul sa arate cu degetul, a plouat cu marturii si dovezi. Cate sunt reale, cate sunt exagerari (de ce ar fi, ca nu se mai pot acorda despagubiri pentru malpraxis acum si majoritatea sunt anonimi?) o sa aflam, dar problema nu e ca “Lucan a luat un aparat”.

  • In acelasi articol, site-ul care vrea sa fie luat in serios spune:

    Lumeajustitiei.ro va prezenta incepand de astazi adevarul necunoscut despre munca distrusa a profesorului Mihai Lucan, care a deschis porti pana la Vatican, fiind prietenul Papei de la Roma (foto, Mihai Lucan alaturi de Papa Ioan Paul al II-lea). Veti afla lucruri uluitoare!

  • Cine vrea sa se uite la forma, nu are decat: eye candy rulez. Dar asta nu inseamna si rational. Iar in acel articol, mai este data si motivarea instantei. De, fiecare se uita la ce il duce capul. Dar unii se mira ca de ce e in libertate.

  • In interventia initiala am spus ca lucrurile sunt ceva mai complicate.
    Presupun ca pentru tine urmatorul citat e spam,
    ca a aparut pe luju.

    Totodata, fara a acuza vreun fel de presiune mass-media (la care judecatorul de drepturi si libertati i-ar fi rezistat oricum, ideea de echidistanta si obiectivitate constituind deziderate de la care nu renunta), pentru ca in presa scrisa si vorbita informatiile au aparut dupa pronuntarea solutiei, retine ca este posibila o inducere in eroare/mentinere in confuzie a opiniei publice (ceea ce este incorect si lipsit de leganta) atunci cand se vehiculeaza informatii amestecate – despre alte infractiuni foarte grave posibil a fi fost comise de inculpatul Lucan Mihai (tentativa la omor, luare de mita, trafic de organe), subliniindu-se ca acesta nu a fost arestat preventiv, desi in cauza de fata sunt doua infractiunile pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventiva. Intra in obligatia Ministerului Public sa investigheze legal si celelalte acuzatii”.

  • E foarte greu sa retii un om care are atatea capete de acuzare. Cum spuneam: e posibil ca multe sa se limpezeasca, dar asta nu-i scuza cu nimic iesirile in public, sumele gasite la vedere si multe altele. Omul e suspect de multiple infractiuni, dar nu a fost acuzat oficial de toate, si in plus nici nu e considerat periculos (aici ar fi o discutie mai lunga). La fel ca in cazul Burnei, e foarte posibil sa fie judecat in libertate pana la final, indiferent de cate capete de acuzare ar aparea.

    Am spus ca site-ul se comporta ca unul de spam, nu ca orice bucatica de continut aparuta acolo ar fi spam (intamplator, articolul din care citam nu vine cu cine stie ce dovezi, comportandu-se mai mult ca un editorial).

    Nu prea inteleg obsesia de a-i salva pe Burnei si Lucan de ceva ce si-au facut singuri. Nu ca nu avem nevoie de doctori buni, dar ei chiar nu erau si nu sunt variante unice. Daca in instanta se dovedeste ca acuzatia a gresit cu toate capetele de acuzare, atunci discutam. Oricum, articolul de pe luju.ro ramane acolo si, daca cineva il considera o varianta alternativa, il poate consulta. Faptul ca nu ma incanta pe mine (si pe alte voci din online, poate mai relevante) site-ul nu cred sa afecteze prea multi oameni.

  • Salut schimbarea tonului.
    Nu stiu ce te face sa sustii ca e mai greu sa retii un om daca are mai multe capete de acuzare. Eu consider ca, din contra, e mai simplu. Caci ai de unde alege. Poti cere arestare pentru toate sau doar pentru ce crezi tu(procuror) ca ai dovezi beton.
    Acum, daca ai oarece cunostinte juridice, ar trebui sa cunosti ca un judecator se pronunta(macar in terorie) doar pe ceea ce are intre coperti. Daca procurorul a decis ca numai cele 2 infractiuni merita aduse in fata judecatorului, e mai mult decat normal ca nu e considerat pericol public, in raport de ceea ce a sustinut procurorul. Tot din punct de vedere juridic, porcurorul respectiv e de nota 2: sa ceri arestare sustinand ca si-a transferat propriul aparat.

    Nu este nici o obsesie de a-l salva. Eu nu am sustinut ca e nevinovat. Din ce a postat luju, se vede clar ca sunt dovezi ca a cam bagat mana in borcanul cu miere. Dar se si vede ca e mai mult decat atat. Si asta complica putin lucrurile.

    Daca la sfarsit se dovedeste ca acuzarea a gresit cu totul(nu cred asta, dar sa zicem de dragul discutiei), suntem buni de plata: omul a fost retinut ilegal. In plus, ai distrus iremediabil reputatia unui om. Intr-o tara normala, nu e de joaca cu chestiile astea.

    Ps. Am intervenit nu ca sa fac reclama luju sau sa-l apar pe Lucan(are destui avocati pentru asta), ci pentru ca nu e normala atata incrancenare in aceasta faza in care dovezile nici macar nu au plecat spre judecator. Asta daca avem asipiratii de civilizatie.

  • Sincer, nu am stiut nici ce vrei, de aici si tonul. Am mai avut acum vreo doua saptamani un comentator care m-a mancat cu un link la celalalt site pe care-l dadeam drept exemplu. Link-ul ala nici nu prea avea legatura cu articolul, asa ca pana la urma am omorat toata discutia.

    Nu stiu daca ai observat, dar mai toti indivizii despre care se stiau niste lucruri de ceva vreme (dar pe care nimeni nu-i acuza, din diverse motive sau din frica) au fost prinsi in celebrul regim “Al Capone” – li s-a gasit o chichita pentru a li se deschide un dosar mai mare.

    E clar ca in orice caz de genul asta apar si alte interese, multe nu tocmai nobile, dar imi e greu sa cred ca omul asta va iesi nevinovat. Medical, nu stiu ce sa spun despre el, dar si daca l-as fi cunoscut, nu as fi putut spune ca e “cel mai bun chirurg”. Nu ai pe ce baze sa dai titlul asta.

    Reputatia lui Lucan e distrusa mai mult din ce spun pacientii, decat din ce spun procurorii! Aici e similaritatea cu celalat caz, Burnei, care tot in libertate se analizeaza si care tot pe un numar redus de capete de acuzare se judeca. Acolo reputatia a fost facuta praf de radiografii, marturii, schimburi de scrisori etc (si nu in ultimul rand, de declaratiile doctorului, lucru care s-a intamplat si in cazul Lucan).

    P.S: Uita-te la primul comentariu. Pare a fi o reclama fara link (pe care probabil ar fi blocat-o oricum filtrul de spam). De-aia am si reactionat asa. De-aia si din cauza reputatiei site-ului. E ca si cand mi-ai spune: Cauta dovezi anti-vaccinuri pe cocoon.ro. Singurele dovezi “anti-vaccinuri” pe care le-as accepta ar fi de la 4-5 jurnale independente si certificate, cu studii in orb si asa mai departe. Acum, ca un site conspirationist ar putea prelua astfel de detalii si le-ar putea analiza, nu e exclus 🙂 (e posibil totusi sa fie, in cazul cocoon).

  • Daca o privesti din punctul ala de vedere, da, poate fi considerata reclama. Intentia a fost doar sa anunt ca exista un material(brut) pe subiect, bun de studiat. Asta daca se doreste…

  • Atunci nu e nicio problema.

  • Totusi, uita-te ce titluri au baietii de la site-ul asta profesionist. Pe langa faptul ca sunt singurii care nu au prea inteles ce era cu dispozitivul ala de urmarire pe care l-a gasit Lucan (si faptul ca, odata urmarit, poti avea asa ceva montat oriunde, nu doar pe proprietatile vizate in dosar), pe prima pagina “jurnalistii” titreaza asa: AOLEU, MANCA-TI-AS GURA – Sefa DNA isi ia mult meritata papara de la Inspectia Judiciara.

  • krossfire: “Înainte de orice altceva, în spațiul autohton lipsește educația științifică și respectul pentru știință. Să nu vă închipuiți acum că aș avea pretenția ca Țața Floarea să-mi explice undele gravitaționale. Nu, singura mea pretenție este ca până și un absolvent de patru clase să înțeleagă metoda științifică și să-și poată pune întrebări. Observație, ipoteză, testare, teorie și repetiție – atât. Știu că pașii nu sunt tocmai exacți, dar ei duc la același lucru: curiozitate, îndoială și rațiune. Trei lucruri care ne-au făcut să coborâm din copac, ca specie.”

    Zice un comentac: “Datorita tehnologizarii foarte mari, multi dintre cei angajati o sa poata lucra de acasa si atunci cand zborul cu drona va fi permis si vei putea decola si ateriza oriunde , in cateva zeci de minute, de ce sa mai stai in oras? de ce sa stau la oras in praf, poluare, agitatie si sa mananc mancare crescuta cu ingrasaminte, cu tot felul de substante sa ma imbolnavesc de cancer sau alte boli asociate stilului de viata agitat, cand pot sa am casuta mea undeva la tara , sa cultiv si sa cresc eu ce vreau sa mananc si stiu ca e natural.”

    Omul tehnologizării foarte mari:

    – nu a pus în viaţa lui mâna pe o sapă;
    – nu a cultivat nici măcar o singură floare până acum;
    – nu ştie să lucreze lemnul, fierul sau cărămida;
    – nu s-a urcat niciodată într-un aparat de zbor uşor, de la Aeroclub sau de la Aerotaxi. Nu să îl piloteze el. Doar să fie pasager şi să vadă ce înseamnă aia. Altceva decât un avion de linie de 60 de tone.

    Dacă e să mă iau după limbaj, probabil nu ştie să repare nici măcar o scobitoare. E caracteristic pentru hipstări. Ei urăsc tehnologia, chiar şi când e foarte mare.

    Cum ar fi zis proverbul arăbesc, ai grijă ce îţi doreşti, că belea mai mare decât să îţi dea Dumnezeu exact ce ai cerut nu există! 😀

  • Nautilus: Urasc tehnologia, dar sunt complet dependenti de ea, la fel cum oamenii de la tara viseaza la un confort care nu le-ar fi confortabil 🙂

  • @Anonim, uite o sursa mai decenta https://www.ziardecluj.ro/judecatoarea-care-l-lasat-liber-pe-lucan-dat-o-motivare-din-care-reiese-ca-ignorat-totalmente-argumentele-procurorului-despre-ratiunea-arestarii-schimb-judecat-ca-si-cum-ar-fi-fost-pe-fond

    Ii inteleg reactia lui Krossfire, un singur click pe site-ul ala le mai da baietilor o gura de aer sa mai scrie o aberatie. E plin internetul cu chestii de genul si raul trebuie taiat de la radacina, a se intelege aceste siteuri trebuie evitate 100%, pana o sa dispara. Pana la urma articolul ala este o mizerie (ca intreg site-ul) si informatia utila pe care vrei sa o analizezi o gasesti si in alta parte.

    @Krossfire, ma bucur ca ti-am regasit blogul (via groparu).
    La punctul 1 poti sa adaugi articolul de la Alex http://alexdoppelganger.com/sfanta-stiinta/

  • Ciprian: Exact asta e problema. Poate ca luju au dreptate cu unele lucruri, dar daca te uiti la restul site-ului innebunesti.

    Merci. Il citesc si pe Alex de cate ori pot si apreciez demersul lui, dar din pacate blogurile si vlogurile de stiinta nu au piata pe care o au afara 🙁

  • Uite, voi adauga un link la articolul lui Alex pentru ca rezuma foarte bine ce voiam sa spun prin ideea de “indoiala stiintifica” (motivul pentru care stiinta nu va fi niciodata “dogmatica”) si merge si la punctul ala despre informare (apropo de “revolutionat stiinta”). Merci din nou 🙂

  • O doamna care stia cum sa te vindeci de cancer, printr-o dieta vegana: https://babe.net/2018/02/14/a-youtuber-who-claimed-being-vegan-cured-her-cancer-has-died-from-cancer-35318?ICID=

  • Despre luju.ro si alte site-uri similare:
    http://evz.ro/mogulii-internetului.html?v=347635&page=2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire

Un simplu haiduc al cuvintelor.