Despre „bulă” și obsesia psihologilor de Facebook față de ea am mai scris, la fel cum am scris și despre nevoia de a ne afla într-una. 

În ultimii ani, ideea că bula nu ar fi doar utilă, ci chiar benefică, a devenit din ce în ce mai populară. Mai mult, pandemia ne-a arătat tuturor că uneori e în regulă să privești în interior, mai ales dacă exteriorul e un abis de incompetență, paranoia și știri false. Practic, dincolo de caracterul izolaționist al ideii de bulă, cred că putem admite cu toții că într-o țară unde 50% din populație e analfabetă funcțional și 100% din Guvern e analfabet moral, ai nevoie de un spațiu numai al tău – fie și unul strict mental.

Nu e nevoie ca bula ta fie formată din zeci de persoane cu păreri similare, ci doar dintr-un apartament micuț, cu multe cărți, muzică bună și 2-3 prieteni cu care să poți juca un board game. Poate fi formată din băieții cu care ieși la alergat sau din grupul de gaming care acum a îmbătrânit și nu mai joacă bine, dar e la fel de amuzant în discuții. E irelevant cu ce fel de momente, oameni sau trăiri ți-ai construit bula, e mai relevant că ai una. Practic, atunci când te-ai săturat să „construiești punți de comunicare” cu toată lumea și să te prefaci că-ți pasă, te închizi acolo să-ți încarci bateriile. Nici măcar nu e nevoie să fii într-un spațiu fizic: poți să dai drumul la un audiobook la semafor și să uiți complet de imbecilul care tocmai a tăiat trei benzi – el nu are loc în bula ta.

Aici vine partea complicată și de altfel și motivul pentru care am decis să scriu articolul ăsta: o bulă sănătoasă este una etanșă, cel puțin din exterior în interior. Asta nu înseamnă că nu se poate schimba în timp sau că este complet izolată, ci doar că, în momentul în care ești în bula ta, ești doar tu cu lucrurile care-ți fac plăcere sau doar „tu cu ai tăi”. Ești într-un “spațiu sigur”, ca să cităm generația woke. Ei bine, în ultima vreme, fenomenul ăsta devine din ce în ce mai puțin posibil, mai ales într-un mediu social din ce în ce mai tensionat și într-un spațiu urban ultra aglomerat…

În sensul ăsta, vorbeam recent cu un prieten terapeut care-mi spunea că din ce în ce mai puțini oameni își pot “securiza spațiul”. Era un mod mai frumos de a spune că din ce în ce mai puțin oameni își pot ține bula personală necontaminată. Treaba asta a devenit foarte vizibilă în pandemie, când spațiul de la muncă s-a prăvălit peste cel de acasă, iar grupurile personale de Whatsapp și cele de la birou au devenit unul și același lucru. Cum contactul vizual cu cei cu care lucrai lipsea și la fel lipseau și indicii mentali care să-ți spună: „amice, e ora 18.00, mergi și fă ceva pentru tine!”.

Pandemia s-a încheiat, cel puțin în teorie, dar cei mai mulți dintre noi au în continuare probleme cu izolarea propriei bule. Asta pentru că ele existau cu mult înainte ca cineva să ne oblige să stăm 24 din 24 în casă. Ai notificări pe telefon? Sigur că ai, toți avem. Sunt permise și în momentele în care citești o carte afundat în canapea? Atunci află că tocmai ai dat voie unui producător de software să-ți intre în bulă ca să-ți zică lucruri importante precum „Reducere de primăvară, dă click aici!”. La fel e când permiți unei reclame de 5 minute să-ți întrerupă vizionarea – e ca și când ai invita la cină un brand de pantofi.

Exact la fel e și cu munca și modul în care încearcă în mod constant să-ți pătrundă în bulă și la fel e și cu parazitismul social. Ce sunt paraziții sociali? Sunt oamenii ăia care te sună pentru a se auzi pe ei vorbind sau care te invită în diverse locuri doar pentru a-și face o poză Instagram cu „prietenii lor”. Asta deși știi foarte bine că nu au ce căuta în bula ta și nici tu în a lor, pentru că probabil nici nu și-au definit una. De fapt, așa și recunoști oamenii fără bulă: sunt lipsiți de personalitate, obsedați de mărunțișuri și fixați pe ideea de a fi văzuți și admirați.

O altă amenințare pentru spațiul personal este chiar orașul în care trăiești. Un oraș aglomerat, precum București sau Cluj, e o colecție de bule care se lovesc cap în cap și își încalcă una alteia granițele. Înghesuială, claxoane, înjurături în trafic, trotinete de curierat pe trotuar. Vă mai miră că tot mai mulți oameni iau mașina personală la birou, deși nu e deloc un mijloc de transport eficient? Vă mai miră că 6 din 10 persoane merg cu căștile în urechi pe stradă? Nu e ignoranță sau inconștiență, e nevoia de a izola puțin spațiul personal de urletele orașului. E o nevoie de a evita contaminarea psihologica.

În România până și Statul îți poate invada deseori bula, fie prin incompetență, fie prin incapacitatea de a răspunde chiar și celor mai banale nevoi. Statul în sine e un construct strict uman, unul care ar trebui să stea în umbră și să rezolve probleme administrative – probleme pentru care tu îi donezi o parte din venituri. Desigur că Statul nu funcționează niciunde chiar așa, dar prin alte țări oamenii măcar încearcă. Practic, dacă problemele tale se rezolvă cât mai repede, tu poți să te întorci în bula ta și funcționarii în a lor. Aș zice că e o situație de tip win-win.

„Dar, stai puțin!” o să-mi spuneți. De ce să ne izolăm și să ne protejăm atât de strâns bula ? Asta nu înseamnă oare să ne deconectăm complet de la realitate? Nu, nu înseamnă, pentru că nici nu e fizic posibil să faci asta. Momentele în care ești în bulă sunt destul rare, dar ele trebuie să existe și să fie cât mai complete. De ce? Pentru că bula aia ești tu! Oamenii cu care discuți online sau offline, cărțile, muzica, filmele și jocurile tale, gândurile pe care le ai când ești relaxat, analizele și schițele tale… lucrurile ăstea sunt de fapt personalitatea ta. Și aici intervine de fapt marele schimb. Mai știți când v-am spus că bula ar trebui să fie etanșă? Ar trebui, dar asta nu înseamnă că nu o poți deschide și oferi și altora din ea, atunci când alții merită să fie în bula ta și tu, la rândul tău, în a lor.

Spațiul petrecut în bulă se transformă discuții mai interesante cu potențiali parteneri de afaceri sau prieteni, prin apropierea de o parteneră sau un partener, prin modul în care te prezinți în public, te comporți și te exprimi. Când deschizi bula, acolo ar trebui să fie lucruri personale, fascinante, ciudate, sau doar “altfel”. Dacă deschizi bula și acolo sunt doar reclame, claxoane, dezbateri politice și deadline-uri, sunt slabe șanse să mai vrea și alții să fie în ea.

Până la urmă, viața e un echilibru dintre ce păstrezi pentru tine, ce oferi celor dragi și ce oferi societății (prin muncă, voluntariat sau simple interacțiuni). Mulți preferă să țină predici despre echilibrul dintre muncă, viața personală și auto-dezvoltare, dar nu cred că asta e cea mai mare provocare. Pericolul major nu e să ai “prea multă muncă” în viața ta sau prea “multe interacțiuni cu societatea”. Pericolul este să nu ai nicio graniță între ele!