Să nu pretindem că înțelegem…

Nu țineam să scriu despre Iulia Marin, jurnalista a cărei plecare încă ține primele pagini ale rețelelor sociale… din păcate pentru memoria ei, aș spune.

E greu să nu înțelegi doliul pentru Iulia Marin. Din descrierile apropiaților, părea un om absolut extraordinar. Ca jurnalist cu siguranță că făcea parte din mâna aia selectă de oameni care încă înțelegeau ce înseamnă o știre sau un reportaj și știau să le execute fără reproș pe amândouă. De altfel, ea exista în lista mea tocmai din acest motiv. Nu ne cunoșteam, deși absolvisem aceeași facultate și lucrasem cu mulți oameni comuni – nu ne cunoșteam, dar o citeam când aveam ocazia.

Prin urmare, pot înțelege colegii îndurerați și apropiații care sperau ca povestea ei să se fi terminat altfel, pentru că Iulia merita o poveste mai frumoasă. Îmi e puțin mai greu să-i înțeleg pe cei care i-au confundat povestea cu un subiect de presă și pe cei care au întors tragedia pe toate părțile. Îmi este însă și mai greu să îi înțeleg pe noii experți în depresie care pare că ne-au invadat colțișorul de Internet și nu vor să mai plece. Îi știți, sunt ăia care au scris pagini întregi despre boli căutate pe Google, au acuzat statul român de crimă, au dat copy-paste din Gabor Mate și i-au certat cu superioritate pe oamenii din jurul Iuliei, de parcă ar fi trăit toți în aceeași casă, iar EI erau singurii cărora le păsa.

Practic, îmi e cel greu să-i înțeleg fix pe ăia care o “citeau zilnic” și erau super fani, dar habar n-aveau ca diagnosticul ei nu a fost niciodată cel de “depresie”, sau cel puțin nu doar de depresie. L-a scris chiar autoarea în repetate rânduri, inclusiv într-o postare de luna trecută. Suferința ei era mai profundă și complexă medical, motiv pentru care și-a și documentat parcursul (un act de imens curaj și de generozitate pentru alți bolnavi). Vorbim despre o afecțiune pe care, din descrierea ei, nici medicii nu o înțelegeau prea clar, dar pe care experții online au descifrat-o instant, deși acum un an aceiași oameni erau convinși că vor “face autism” de la vaccin.

Să nu mai vorbim despre zecile de comparații între cazuri complet diferite, în care autorii puneau în aceiași oală o persoană despre care clar nu știau nimic… cu vărul lor care era cam trist acum doi ani și pe care l-au ajutat ei cu o bătaie pe umăr. Serios, am citit niște exemple “personale” cel puțin înflorite, cel mult jignitoare. Mai grav e că am văzut comparații și paralele de gen inclusiv de la oameni care, în stiva de diplome de sub pat, au colecționat și una de psihologie.

Unii mi-ar spune că genul ăsta de abordări pot aduce “notorietate” unei afecțiuni, dar eu aș zice că nu e cazul. E una să vorbești despre sănătate psihică în general sau despre modul in care sunt privite tratamentele pentru ea în România, dar e complet altceva să inventezi definiții pentru o boală care, în cazul nostru, nici măcar nu descrie corect diagnosticul real. Minimizezi și experiența celei plecate, dar și importanța depresiei clinice, a tulburării bipolare și altor afecțiuni care fac prea des victime în România. E ca și când ne-ar părăsi un om mai plinuț, iar tu ai scrie un rând de condoleanțe și două pagini de sfaturi de nutriție, fără să știi clar dacă au sau nu legătură cu decedatul – că na, oamenii trebuie să mănânce sănătos, deci n-are cum să strice, nu?

S-ar putea să sune cam dur, dar, în esență, cred că singurele reacții legitime în cazul ăsta erau inevitabila tristețe pentru pierderea unui om frumos și… frica. Da, frica! Deși am văzut mai multe saloane de spital decât aș fi vrut și am citit destul de multă literatură medicală (pentru un profan), habar n-am cu ce se confruntă oamenii a căror sănătate psihică e pusă la încercare. Băi, dar știți cum n-am habar? Absolut deloc și ce e mai trist e că nici mulți medici n-au, pentru că psihiatria și neurologia sunt domenii unde anual mai descoperim o piesă de puzzle ca apoi să ne prindem că mai sunt vreo trei lipsă în jurul ei. Nu am habar cum se simt oamenii cu astfel de afecțiuni, dar recunosc că îmi e frică. Și probabil și vouă.

Încercarea de a explica reductiv o experiență nu ajută pe nimeni, chiar dacă strânge Like-uri. Uneori e mai bine să ne oprim la emoții și să le lăsăm să curgă, fără teorii despre traumă, supraraționalizări și sfaturi pentru alții. Să nu confundăm propria teamă și nevoia de control cu empatia.

P.S: Așa cum remarca cineva, am mai atins și eu subiectul sănătății mentale în trecut, dar recitind acum îmi e puțin rușine de cât de subțire a fost analiza de atunci. Na, poate că pur și simplu nu înțelegem! Sursa imaginii.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest

10 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
Edelweiss

Lumea are empatie când judecă de afecțiuni care se văd. Uite băh, ăla e șchiop, săracu! Este cardiac, săracu.
Nu există băh depresie, este alint. Bine, nu mă miră că românii nu consideră creierul un organ.

Ovidiu

Sotia mea este psiholog, unul care se pregătește permanent,chiar dacă are 13 ani de cand a terminat masterul , învață in continuu si lucrează pentru a obține noi specializări. Este specialist pe dereglări din spectrul autist ( asperger syndrome etc ). Ei, să vezi tu câți îi explică că autismul e de la vaccinuri . Vb ei “ și eu proastă, am facut atâția ani de scoala si terapie degeaba”!
Revenind la subiect, cred că femeia asta a fost incredibil de puternică, iar noi ca popor suntem printre cele mai lipsite de inteligenta emoțională si coloana vertebrală.

animaloo

 dar pe care experții online au descifrat-o instant, deși acum un an aceiași oameni erau convinși că vor “face autism” de la vaccin.”

nu inteleg daru. Normal ca expertii au descifrat imediat. Si stiu si ca faci autism de la vaccin.


Fane

Lăsând deoparte aspectele umane, cred că moartea ei e exploatată intenționat să se ascundă alte știri, alte chestiuni, mai importante de actualitate.
Dacă nu murea, se continua cu Bîstroe, cu minoritățile, cu gazele, cu ce a mai spus Gigel despre chakrele pe Neptun coaxate cu Mercur & Uranus, ce rețete a mai gătit penalul și așa mai departe.

Eu nu mă simt afectat, emoțional sau mai știu eu ce, fiindcă mizele ce se exploatează de pe moartea ei sunt indefinit mai sinistre/groaznice.

Și, vorba aia, se vede, mai suntem care vedem fentele, indiferent cum sunt mascate emoțional.

Costel

Din pacate sunt foarte multi oameni buni si talentati care pleaca dintre noi, dar vin din urma generatii din ce in ce mai interesante. Dumnezeu sa o odihneasca!

A.V.

Nu ai nevoie de psihiatrie și neurologie ca să știi prin ce trec acei oameni. Le poți citi experiențele pentru a avea o idee, dar este vorba despre senzații și emoții și gânduri, nu despre neuroni și substanțe.

[…] Celebrul Andy Borrowitz a disparut de la The New Yorker, iar cel mai vechi ziar din lume s-a închis, la fel ca și redacția Buzzfeed News, cândva câștigătoare de Pulitzer. A fost un an nasol pentru presă cu totul, jurnaliștii fiind amenințați direct, iar redacțiile închizându-se în serie. Tot acum am aflat ce bănuiam deja, anume că Sârbu e un țepar și că nu-și plătea angajații la Aleph News, în timp ce televizunile noastre naționale s-au luptat în mizerii după decesul jurnalistei Iulia Marin.  […]

10
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x