Uniți, ne salvăm!

După zile și zile de proteste, vechea discuție despre “noi” și “ei” a ieșit din nou la suprafață, ca un izvor de nervi dintr-un munte de angoase.

Indiferent dacă vă preferați opiniile servite cu umor sau dacă sunteți amatori de abordări analitice, mai toate vocile din online au ținut să ne avertizeze cu privire la o realitate evidentă: prăpastia din stradă dintre “tinerii frumoși și liberi” și “pensionarii de la Cotroceni” nu mai poate fi ignorată. Ea nu mai poate fi redusă nici cu dalta bunăvoinței, nici cu târnăcopul speranței. Cu alte cuvinte: suficient! Părinți, bunici, oameni săraci sau indivizi ocoliți de “miracolul” educației s-au trezit încadrați în aceeași categorie. Cât timp au ștampila în mână și RTV-ul pe ecran, cu toții au devenit dușmani ai celor ce-și cer drepturile în stradă și, implicit, spun unii, ai bunului simț.

Da, știam cu toții că în masa aia de votanți automatizați exista un subgrup pentru a cărui existență suntem cu toții responsabili (i-am ignorat, jignit prin atitudine și deseori neglijat). Lor li se adaugă, fără a fi complet separată, o mulțime ușor de manevrat și manipulat, dar și un grup pur și simplu rapace. În ultimul caz vorbim despre genul de oameni care înjură binomul și pe Soroș, deși nu sunt capabili să se iscălească. Oameni care cred că ajutoarele sociale li se cuvin, deși nu ar ieși să dea o lopată de zăpadă la o parte din drum. Ăștia sunt oamenii pe care nici socialiștii de duminică (așa-zișii “progresiști”) și nici stângiștii autentici (dacă vechiul clivaj ar mai exista) nu vor să-i salveze. De ce? Pentru simplul motiv că nu pot.

Au explicat alții mai bine decât mine că vârsta, educația comunistă, educația socială sau lipsa ei ulterioară precum și convingerile validate călduț de intelecte limitate și de manipulatori grosolani sunt o combinație greu de contracarat. Ce să-i mai spui unui om de 70 de ani, pensionat la 50, care-ți spune că Soroș vrea să-i fure pensia? Cu ce să-l îmbunezi pe zilierul cu două clase care a venit să lupte împotriva “corporatiștilor lui Iohannis”? Cum îi explici unuia care de-abia știe să numere că o “față de om bun” nu e criteriu electoral? Până la urmă, ce le spui unor oameni plătiți să urle că alții sunt plătiți?

Până să explici mulțimii fiecare concept în parte, ai de explicat concepte de bază, care țin de autocontrol, de reguli, scopuri și aspirații. Până să ai un dialog cu mulțimea, trebuie să explici principiile de bază ale dialogului, principii care n-au ținut niciodată cont de spumele Floricicăi Dansatoarea. Articolele cu multe cuvinte nu înseamnă nimic pentru oameni care de-abia silabisesc titluri de tip “Cioloș e fiul lui Soroș”. Din păcate, istoria ne arată cam ce poate face genul ăsta de oameni, dacă e suficient de îngrozit de monștri imaginari.

Da, știam cu toții că e și vina lor. Știam că printre masele de oameni la care ne uitam cu falsă sau reală compasiune au existat mereu și ticăloși, profitori și oameni nu foarte înzestrați. Ce nu știam până acum a fost numărul lor. Judecând după reacțiile multora și mai puțin după “contramanifestații”, ai spune că sunt mulți, procentual cel puțin (și raportat la grupul din care fac parte). Prea mulți pentru a justifica obsesia pentru posturi TV paranoice și surse de informare toxice.

Prea mulți pentru a justifica efortul de a-i sorta și educa. Mult prea mulți pentru a nu vedea că există și altfel de exemple. Când ai sau ai avut bunici la țară cu pensia mai mică decât jumătate din chiria ta, bunici care au luptat toata viața împotriva comunismului și au încurajat mereu “tineretul”, începi să îți pui întrebări despre ceilalți. La fel și când ai bunici pe care ideologia comunistă i-a prins, dar care tot nu agreează legiferările în secret și ordonanțele surpriză. Asta nu e o confruntare între tineri și bătrâni sau între “oameni de la țară” și “orășeni”. E o luptă dintre cei care s-au săturat și între cei care încă nu-și înțeleg deceniul. Serios, chiar nu e nevoie să îl adulezi pe Prelipceanu sau să stai non-stop pe Facebook pentru a fi apreciat de “ceilalți”. Nu e nevoie să intri în bula lor. E suficient să ai o minimă doză de bun simț, una pe care școala nu ți-o poate oferi singură.

E deja evident că momentul în care lucrurile se vor calma se apropie. Asta nu va fi neapărat în favoarea celor care țin economia în picioare. Problema este că prăpastia de mai sus nu se va închide. După episoadele de isterie din ultima vreme, după ieșirile la înaintare programate și după toate “confruntările” virtuale dintre cele două tabere, lucrurile nu se mai pot întoarce la falsa acalmie dinainte. În orice caz, cei care vor ieși terfeliți nu vor fi corporatiștii și “manipulații” care s-au strâns cu sutele de mii în Piața Victoriei și în mai toate piețele din țară. Din contră, ei au observat din nou că sunt mai mulți și mai uniți decât sperau.

Tabăra lovită va fi tocmai cea pe care o compătimeau puținii membri ai “clasei de mijloc“, până recent. Confuză și dezbinată (e greu să împaci războiul “psihotronic” cu binomurile fictive), mulțimea celor ce s-au simțit amenințați de proteste nu a făcut altceva decât să se expună. Mesajul lor a fost: Hei, știți cum voiați voi să ne ajutați prin donații și ONG-uri și să investiți în educație? Stați liniștiți, că la noi nu merge cu d-astea! Ha, ha, v-am tras-o, soroșiștilor!

Drept concluzie, mă feresc de la a propune alte soluții. Confruntarea directă nu este și nu va fi niciodată un răspuns. Chiar și în astfel de condiții, tot tabăra care nu înțelege democrația și capitalismul ar avea de pierdut. Majoritatea banilor dați statului tot spre ei se duc, iar un nou val de emigrare și dezamăgire din partea “tinerilor” tot spre bugetul lor s-ar îndrepta. Chiar și o simplă evitare în masă a obligațiilor fiscale ar face extrem de mult rău unui stat și așa șubred. Cine o să îi identifice pe vinovați? O administrație pe care politicul și-o dorește coruptă și ineficientă?

În cel mai rău caz, va fi la fel ca în anii ’90: un spațiu public dominat exclusiv de nebuni și de instituții de presă aservite și paranoice (asta când nu atentează direct la siguranța națională). Un spațiu unde politicienii fac întotdeauna ce vor, pentru că legea e un concept abstract și orientativ. Un spațiu în care Marțea Neagră se sărbătorește zilnic.

P.S: Fără nicio legătură cu articolul precedent, v-am promis niște articole pe Taste of Cinema și inteționez să mă țin de cuvânt. Iată și prima apariție. 

 

15 Comments

  • Bre, mie mi-e greu să comentez chiar și când sunt de acord cu tine. :))
    Cu siguranță lumea se poate împărți în smintiți și în mișei și mă bucur că cei 2-3-5 omuleți cu care sunt în contact (încă, he-he!) nu fac parte din taberele mai sus amintite.
    În rest, să ne recitim cu bine și maximă plăcere. Mai ales eu pe tine. :))

  • Spre deosebire de mitinguri, aici reciproca e valabila 🙂

  • Nu prea ține. ”Piețarii” i-au depășit pe ”anti-Iohannis” 50:1 până la 100:1, și printre ei erau oameni de toate soiurile, inclusiv pensionari, oameni săraci, zilieri, indivizi ocoliți de “miracolul” educației și fețe de oameni buni și răi.

  • Pietarii i-au depasit pe “anti-Iohannisti” de la bun inceput, trend continuat chiar si in zilele “mai putin active”.

  • Şi atunci nu mai are niciun sens caracterizarea. Fiindcă “piaţa” are reprezentanţi din toate categoriile sociale, chiar şi pesedişti.

    Când a fost treaba cu minerii şi panseluţele, motivul cu care FSN şi-a consolidat tronul a fost contrastul dintre golani şi oamenii de bine. Acum, vorba socialiştilor de la Radio Erevan, e invers. Oamenii de bine sunt în piaţă 😛

  • In zilele de maxima efervescenta erau chiar destul de multi “dezamagiti” de nerespectarea programului PSD (trecand peste naivitatea de a vota PSD pentru “programul” lor deosebit, prezentele lor au fost binevenite).

  • Mai nou arunacara pe piata zvonuri ca in piata Victoriei ar exista radiatii, pentru ca protestul din piata a inceput sa se radicalizeze si asta nu convine nici clasei politice si nici serviciilor secrete, pentru ca lumea vrea altceva.

  • Nu se radicalizeaza, cat pare a se permanentiza (sau parea, pana sa dea Tolontan aberatia aia cu fosilele de mamut). Altfel, daca baietii de la putere refuza in continuare sa inteleaga ce si cum, sunt sanse sa se si “radicalizeze” protestul, dar nu intr-un sens violent (sper, ca doar nu degeaba ne-a laudat Europa).

  • Pe vremea Loviluției se spunea că apa era otrăvită la Sibiu şi Timişoara.

    Acum, dacă radiația nu bruiază armele psihotronice din Piață, e foarte posibil să fie substanțele chimice împrăştiate de avioanele NATO prin chemtrails, cum ar fi zis geto-dacul islami… ăăă, ortodox Saccsiv 😀

  • Aoleu, chem trails. Alta dementa pentru creiere pustii, una care nu-mi dau seama cum a prins. Pe de alta parte, avem vaccinuri cu autism, ambulante negre si banane insangerate in 2017!

  • Unul care ar fi fost din generația lor (adică matur în anii 1970) și aar fi citit prea mult Magazin (și în pauze Lumea) ar fi venit cu ideea să vindem șepci căptușite cu staniol 😛

  • Am facut misto intr-o prima seara de “furie” si ma oferisem sa vand “scuturi psihotronice” pentru oamenii care chiar cred ca un creier poate avea puteri asupra a orice altceva decat propriul corp (cand ii aud pe-aia cu “fizica cuantica” ma iau durerile de cap). Culmea e ca am gasit doi suparati in lista cu celebrul argument: daca nu exista, nu inseamna ca nu poate exista!

  • Pe vremea când generația lor era în prima tinerețe și lucra la ”intreprindere” pe 1600 de lei pe lună*, România avea un laser cu gaz. Făcut la Măgurele. În paralel cu laserul cu gaz inventat de iranieni, care pe atunci aveau preocupări mai constructive decât spânzuratul de macarale.

    Luna trecută, Știință și Tehnică lasă deoparte propaganda anti-americană care suna de parcă ar fi fost scrisă de niște iranieni și vine la Măgurele să ia câteva interviuri băieților care pe vremuri se jucau cu laserul.

    Domnii profesori de renume mondial au dat niște răspunsuri atât de 1991 încât ai fi zis că le-a dictat Miron Cozma: noi nu aveam piese cumpărate de pe eBay, cu care se joacă azi lumea, își face lasere în garaj, noi am construit cu mâna noastră fiecare piesă în parte, componentele optice și electronice, am făcut totul de la zero…

    Dacă ar fi făcut ei și o armă psihotronică, ar fi dat cu ea în revoluționari, golani, sorosiști și alți homosexuali d-ăștia, de ar fi răsunat Partidul!

    *- cam atât au și acum, iar acum există și mărfuri pe care le poți cumpăra, nu doar hârtie fără valoare. Așa încât protestele moșilor sunt cam absurde.

  • Dar asta e raspunsul standard al generatiei “vechi”: Pe vremea mea, faceam totul de mana! De parca Oltcit-urile alea facute pe jumatate cu piese de Dacie, dupa niste schite abandonate de Citroen (Oltenia Citroen… viata!) erau mai bune decat “masinile facute pe banda rulanta”.

  • O chestie agatata dintr-un dialog pe Facebook (replica imi apartine, deci nu pot da credit):

    “Ce e o ”chestie de moralitate”? Sa dai in “saraci”? De acord, doar ca votantii PSD si ALDE nu sunt tocmai ”saracii” pe care si-i imagineaza ”ganditorii” noii stangi si luptatorii anti-discriminare. Cel putin, nu asta ne arata paridele in cauza. Pana acum, desi am militat ceva ani pentru dialog, n-am vazut nici oameni capabili de dialog, nici oameni de care sa-mi fie mila. Cei aruncati in fata ca fiind ”contra-manifestanti” sunt fara indoiala un procent mic din masele care au votat ”pro-mariri”, dar sunt un procent vocal si clar nu sunt singurii. Pe langa oameni ”prostiti” de sistem, se vede si multa ticalosie, ura, limitare si foarte multi oameni care nu pot sau care nu dau semne ca ar merita sa fie salvati. Prin miscarile si declaratiile din ultima vreme, PSD, ALDE si ai lor n-au sensibilizat pe nimeni (“Sunt bunicii vostri acolo” – Nu, nu sunt, nu ai mei, cel putin… si daca sunt, e si vina voastra ca sunt). Ce au reusit insa sa faca a fost sa intoarca masele active politic fix impotriva celor pe care incercau sa-i inteleaga. Au facut niste oameni care venisera cu niste cerinte de bun-simt sa se intoarca la ”huoooo!” si la glumite de Facebook. Nu e o chestiune de moralitate, ci una de supravietuire financiara, politica si sociala. Se poate gasi o cale de mijloc? Clar, dar nu asa si nu in formula asta. Pentru ca oamenii astia sa fie “salvati”, o parte dintre ei si din cei care-i reprezinta trebuie sa dispara de pe scena publica si politica. Lucrul asta a devenit dureros de clar, chiar si pentru hipsterii care vedeau solutii “de dialog” peste tot. Daca vrei, in loc sa se transmita mesajul: “Da mai, aveti dreptate, oamenii astia trebuie educati si adusi la nivelul la care sa putem vorbi cu ei”, mesajul general a fost ”Oamenii astia va urasc, bai corporatistilor!” si pot sa te asigur ca am amici care nici nu s-ar fi gandit vreodata sa aiba genul de discurs expus mai sus (fiind “relativ” stangisti de felul lor), dar care acum incep sa gandeasca ca poate e momentul pentru alt tip de masuri (economice, sa nu ne gandim la tampenii).”

One Pingback

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.