Limba noastra, o (c)omoara

Intr-un articol mai vechi, promiteam ca voi reveni asupra problemei ”puritatii” limbii romane. Cum zilele astea am avut putin timp (nu in circumstantele in care mi-as fi dorit), am decis sa reiau subiectul.

Cu un an in urma, articolele lui Blegoo incingeau spiritele in jurul integrarii anumitor termeni in limba romana. Desigur, problema dateaza inca de pe la finalul anilor 90′, cand limbajul de Mirc/Netcafe, cuplat cu accesul la cultura americana, nasteau primii monstruleti lingivistici. Mai tarziu,prescurtarile nejustificate, gramatica de latrina si alte minuni au ajuns limbaj curent pentru pustime. Totusi, nu vorbim despre liceeni, analfabeti sau liceeni analfabeti. Aici sunt mai importanti termenii intrati in uzul profesional de ani buni, termeni care nu-si gasesc mereu substitut in limba romana. Vorbim de notiuni specifice marketingului si comunicarii, de limbaj tehnic, dar si de expresii uzuale necesare pe motivul lipsei de echivalent.

Pana sa ajung totusi la termenii in cauza si la motivul pentru care sunt dispus sa-i adopt, sa cercetam problema de fond. Am afirmat intr-un alt articol ca , din anumite privinte, limba romana este o limba aproape medievala. E vorba de o limba care a suportat de-alungul timpului slavizari si latinizari fortate, perioade de imprumut obsesiv, dar si perioade de stagnare pe filiera traditionalista (buna parte din epoca rosie). Neagu Djuvara s-a aplecat in repetate randuri asupra problemei latinizarii limbii din secolele XIII-XIX si asupra faptului ca limba romana moderna s-a manifestat tardiv din punct de vedere cultural (prin secolele XVIII-XIX). Nu, letopisetele si operele vacarestilor nu erau nici pe departe semnele unei limbi mature. De-abia cu pasoptistii incepem sa vorbim de o standardizare si aia…firava. Cat timp aveam oameni in sud care-ti vorbeau pe jumatate in slava, intelectuali care frantuzeau si latinizau cuvintele si romani din-afara granitelor care germanizau si maghiarizau sintaxa, nu puteam vorbi de o limba unitara.Prin urmare, nu vorbim de ”Torna, torna fratre !” , ci de o limba ajunsa in stadiul formalizarii.

Intr-o mentiune recenta, problema este abordata si de Ovidiu Pecican, in revista Historia din luna iunie. Autorul observa diversele modificari si schimbari brutale din limba autohtona, in perioadele timpurii ale existentei ei (secolele XII-XIV). Si aici, si in urmatoarele secole, observam dependenta limbii scrise si vorbite de ritualul bisericesc.  Dependenta era atat de mare, incat mai toate schimbarile majore se adaptau liturghiilor. Mentionez asta, pentru ca multi se incapataneaza sa vada limba romana ca pe o entitate formata si ”slefuita” in timp de factori internationali. Similar cu alte limbi balcanice si nu numai, limba romana se afla, chiar si in 2011 intr-un stadiu adolescentin. Nu, nu spun ca nu e o limba frumoasa, ca n-are particularitatile ei (imediat vor sari unii cu obsedantul cuvantul ”dor”) . Ce sustin este ca vorbim inca de o limba tanara, insuficienta pentru a acoperi o plaja larga de domenii, una ale carei reguli si ai carei aparatori o blocheaza intr-un etern inceput de secol XX. Sunt domenii unde lipsa de contact si politica gramaticala fac limba romana de neutilizat.

Stiu ca exista nelinistiti care au impresia ca o limba cu structura latina se poate transforma peste noapte intr-una germanica. Pentru ”puristii” si ”’latinistii” limbii romane, apar totusi niste intrebari : Care este sonoritatea ”naturala” a unei limbi slavizate puternic si apoi relatinizate ? Acceptam fara probleme exista paralela a lui  ”î” si a lui  ”â”  dar ne irita fonetica unei limbi cu mai putine consoane. De ce trecem cu vederea avalansa de turcisme ingurgitate de boierii romani cu nici doua secole in urma ? De ce  trecem cu vederea calupul de imprumuturi frantuzesti si nemtesti din interbelic, dar acum nu putem tolera un termen de specialitate? E chiar atat de rau ca integram niste termeni, in loc sa producem inlocuitori fara baza lingvistica sau semantica? Cate alte limbi nu abunda de termeni anglo-saxoni?  Oare  ”account planner” suna mai rau decat ”planificator de cont” si care dintre ele are mai mult sens in profesie ? Si in final : cate limbi au fost influentate direct de limba romana si nu invers ?

Prefer adaptarea , fie ea si pe filiera profesionala, la normele lingvistice vestice. Pentru o limba violata in 50 de ani termeni agrari si industriali, sa ceri sa produca intregi campuri lexicale pentru domenii aparute dupa 90′ este enorm. Multi se uita in ograda franceza, popor ceva mai obsedat de sonoritatea propriei limbi. Totusi, in ciuda unor incercari ilare de ”frantuzire”, lingvistii lor au reusit sa gaseasca inlocuitori pentru corespondentii din engleza (ex : in jurnalism) , iar uneori au facut si compromisuri.In Romania, nu ni se ofera alternative cu exceptia unor traduceri brutale, directe. Pana si termenul ”advertising” are o traducere incorecta in limba romana (nu, nu-i ”publicitate”), motiv pentru care varianta britanica este de preferat in descrierea firmelor. Mai mult, cateva meserii precum cea de copywriter, sunt trecute sub denumire straina in codul muncii.

Incercarile unora precum George Pruteanu sau ale profesorului Gligor Gruita de a standardiza intru-catva limba scrisa si vorbita, vor fi mereu date peste cap de noile DOOM-uri, Gramatici ale Academiei, etc. Da, e dragut ca exista un grupulet de oameni care vad in romana o ”lingua franca” , dar majoritatea populatiei tot la cazul absurdativ vorbeste. Insecolul XV, un cuvant care denumea o inventie noua ajungea de la Dobrogea la Arad cu intarziere de doi ani si cu vizibile mutatii lingvistice. In 2010 orice pustan care o ”arde” online se va lovi de termeni precum ”agregator” sau prescurtari din zona API si RSS, la scurta vreme de la internationalizarea lor. Pana la urma despre asta vorbim, despre circulatia unor termeni, intrarea lor in vocabularul international si despre refuzul unora de a-i accepta sau integra. Internautii afla astazi despre un termen la moda si pana la urma necesar online. Academia romana ridica o spranceana in 2012. Deci ce facem, ne fortam sa gasim inlocuitori cu iz romanesc sau continuam sa scriem/vorbim ?

Acum ar trebui sa vina si mult asteptata nota de lamurire (voiam sa-i spun ”disclaimer”). Nu-i incurajez pe pustii care scuipa un barbarism la doua minute, pe mosuletii cu aere de aristocrati care o stalcesc in franco-romana si nici pe cei care-si incep frazele cu ”Basically”. Departe de mine de a-i lauda pe cei care se recomanda cu ”Gigel, junior assistant  low profile executive manager” (desi daca functia n-are corespondent, e greu de vazut alternativa). Despre cei care au calcat si calca in picioare gramatica limbii romane, ce sa zic:  bafta la BAC, din nou…

Apreciez sincer grupul celor care ”vegheaza” la corectitudinea limbii, dar cred ca ar mai fi loc si de cateva exercitii de respiratie. Nu de alta, dar atat de bine ne-am pazit comoara asta de limba, incat si acum, romana este varful de lance al dialectelor de secol XIX.

P.S : In mentiunea precedenta, sugerasem ca limba romana este inca o limba taraneasca, agrarara. E un aspect asupra caruia nu m-am aplecat prea mult pentru simplul motiv ca standardul urbanizarii din Romania este o dovada concludenta. In atare conditii, e greu sa sui o limba, fie ea si latina, pe piedestalul unor limbi care primesc saptamanal 5-6 termeni noi si-i integreaza verbal. In definitiv, ce rost are sa ma supar pe pustani sau pe academicieni : fiecare popor are limba pe care o merita.

75 COMMENTS

  • Subscriu la cam tot ce-ai scris dumneata acolo sus.

  • Am mai adaugat niste minuni spre final, in legatura cu internationalizarea unor cuvinte 🙂

  • Misto scris. Apreciez gandirea de calitate. 😀

  • Si eu apreciez feedbackul de calitate, fi el si dat doar pe messenger.

  • Scrisasi un articol interesant , dar nu dedesi exemplele care trebuie .

    De exemplu , “account planner” chiar suna mai rau decat “planificator de cont” , in timp ce “agregator” si “copywriter” sunt termeni care nu prea isi pot gasi corespondent in limba romana.

    Corespondentul “advertising” nu este “promovare” ?

    Multa lume a avut un soc atunci cand a aprut varianta windows in limba romana si control panel a fost inlocuit cu panoul de control.

  • Pai nu m-am chinuit cu multe exemple, asteptam comentariile 🙂

  • Professore… Aim hepi zet iu pic up ză ișu.
    Serios, acuma…
    În situația curentă… de economie și “boccisme” e greu să consideri limba română.

    Nu suntem noi miezu’ lumii… indiferent ce zice Becali… dar e una din puținele lucruri care le avem.
    Limba.
    De ce să ne batem joc de ea?
    Doar fiincă putem?
    Altceva nu mai avem… am vândut tot.

    Nu nene… zic că trebuie păstrată… piș pe cine zice că nu contează.

    Iu ză man, professore… iu ză man!

  • N-am zis ca nu trebuie pastrata, dar totusi…are sens sa o ”convservam” ? Oricum, ajungi sa te intrebi sincer : cine te-ar putea ghida in alegerea rapida a unui termen inlocuitor. Profesorii ancorati in anul de gratie 86 ?

  • Păi… pe moment nu știu… lasă-mă să mă gândesc nițel.
    Oricum, nu e genul de subiect la care dai cu “da” sau “nu”.
    Să gândim cu capu’, zic.

  • Gandim, da’ stii cum e : gandesti, nu gandesti…vremea limbii trece 😛

  • …Ce mă enervezi… (lol)
    Lasă-mă nene… să fredonez treaba, nu?
    Că mai am și alte chestii… mai urgente/recente…
    Hai… măcar o zi-două?
    Haidi, bre…
    🙂

  • Facem, facem 🙂

  • Mi se pare ciudat de pilda sa spui “am avut un dream” sau chestii de genul asta, pentru ca de multe ori s-a ajuns la o rom-gleza exagerata. Si da, folosesc termeni specializati in articole de pilda, pentru ca, oricat de acceptabil ar suna “strat” sau alti corespondenti, tot suna mai normal, daca explic ceva sa vorbesc despre div, layer sau link.

    Asa cum, pe vremea antrenamentelor mele de arte martiale, stiam despre mawashi geri sau seiza, asa cum suficiente sporturi au termeni in cate o limba specifica, este normal sa folosesti unii termeni consacrati. totul insa intr-o limita de bun simt.

  • Ce e nasol e ca baietii rai care au ”dreamuri” sunt cam aceeasi care nu inteleg proprietatea unor termeni care ar trebui engleziti.

  • Zît d-acilea Ramona… tu ești 3/4 americancă… bașca că ești timișoreancă…
    Zît, zic… mă disturbi din gândire filozoficoasă…

  • Bre… nu vă potoliți?
    Zît, zic… mă disturbați din gândire filozoficoasă…

  • Rolul limbii nu mai este acelasi din anii 1440 cand Gutemberg a inventat tiparul…
    O zi minunata iti doresc

  • Pai nu stiu ce rol avea in 1440, dat fiindca limba romana de-atunci era semi-formata 🙂

  • Pe de o parte ai dreptate, in sensul ca limba nu trebuie sa fie imobila, ea trebuie sa se adapteze realitatii si timpului. Logic, pentru lucruri noi vom folosi cuvinte noi si, asa cum in perioada ante si interbelica termenii tehnici erau importati pe filiera inginerului german, la fel acum vom importa termenii de IT si internet de la programatorul indian care lucreaza p[entru jupanul amercian. Deci le vom importa din engleza. 🙂

    Pe de alta parte, anumite domenii pur si simplu sunt intraductibile. Sau ma rog, pentru romani. Unii prefera sa dubleze filmele, romanii dovedesc ca stiu sa citeasca si prefera varianta mai subtila, subtitrarea. Softurile in romana sun oribile, eu personal folosesc in continuare si meniul telefonului in engleza, desi variantele romanesti exista de o gramada de vreme, de la 5110 incoace.

  • ipo : Dublarile sunt odioase. La nivelul desenelor cel putin, imi pare ca aia micii sunt privati de o doza sanatoasa de limba engleza.

  • Si eu prefer adaptarea, dar la mine-i mai mult decat o preferinta: pur si simplu, de multe ori nu-mi amintesc cuvantul in romana desi stiu ca exista..

  • Stai linistit, nici vorbitorii nativi si ”hardcore” nu-si amintesc cuvintele de multe ori. E foarte greu sa cauti in strafundurile limbii atunci cand esti lovit de un termen uzual in alte limbi.

  • Sunt de acord cu tine, termenii speciali din noile domenii de activitate e normal, poate, să nu încerci să le cauți corespondenți în limba română, pentru că în română “vor suna ca dracu'” (expresie ce e înțeleasă, deși nu tocmai academică, vorba profesorilor).

    Dar cum a dat și dojo exemplu, sau cum am mai văzut și eu, în special pe twitter, expresii ca “again la mare”, “merg again la piață” sau “ce exciting e”, mi se par exagerate și nici decum nu aduc un plus limbii române, ci pur și simplu o stâlcește de tot.

  • Pavel : Amatorii de barbarisem stirbeau si inainte limbe cu zeci de termini argotici. Ei n-ar trebui sa ne mai mire 🙂

  • Naţionalistul din mine zice că avem o limbă ce încet-încet se pierde dacă nu o protejăm. Includ aici şi dublările la desenele animate.

    De ce cam toate celelalte neamuri din Europa dublează filmele? Eu zic că pentru a nu da şanse mari cuvintelor din alte limbi să ia locul celor din limba respectivă.

    Faptul că puştii vorbesc limba engleză foarte uşor şi datorită filmelor este unul dintre factorii care au aduc un surplus de incoerenţă în exprimările în limba română. Pur şi simplu uităm cuvintele româneşti şi automat le înlocuim cu englezisme, chiar dacă avem corespondenţi foarte buni locali.

    Romgleza este foarte comună mai degrabă din cauza filmelor, decât a internetului.

    Mie personal mi-a plăcut la nebunie Ratatouille dublat în română, chiar dacă prima reacţie în sala a fost “ce naşpa, e în română!”. După câteva minute intrai în atmosferă şi era aproape imposibil să nu îţi placă un film foarte bine dublat, inclusiv cu accentele franţuzeşti.

    Eu şi alţii am început să scriem cu diacritice, dar câţi nu ştiu diferenţele între tipurile de diacritice şi se miră că nu li se afişează corect diacriticele din articole? Un mic articol este aici.

  • Florin : Avem un eurodeputat care s-a opus dublarilor si-l inteleg. O opera artistica (indiferent de continut), va avea intotdeauna mai mult sens in limba originala. Subtitrarile sunt de preferat iar pentru cei mici, putina engleza nu strica (chiar daca pentru cei foarte mici dublarile sunt numai bune). Dublarile sunt o simpla problema de comoditate, n-au treaba cu nationalismul (exceptie Polonia, Germania si Franta, acolo e alta treaba).

    De acord ca un film bine dublat ar putea sa lase o impresie placuta dar inca nu avem o cultura a animatiei si nici voci foarte bune pentru asta nu sunt.

    Stiam diferentele dintre diacritice, dar probleme tot sunt cu redarea, mai ales in agregatoare. Nu le vad sensul online, desi le folosesc in proiectele in care sunt implicat si prin natura jobului, scriu cu diacritice.

  • @Florin : in Italia si Germania se dubleaza filmele din simplul motiv ca acolo de 200 de ani se incearca impunerea limbii nationale in fata dialectelor. Cand am fost in Italia am cunoscut italieni care nu vorbeau bine italiana pentru ca mai toata viata vorbisera numai dialectul local. Incredibil, nu ? Pentru noi, care nu avem dialecte, pare ciudat. Ei au un scop anume.

  • Avem dialecte, dar nu le recunoastem. Oricum, nu sunt o ”problema”. In Spania, nebunia e si mai mare la nivel de dialect insa mania dublarii si integrarii este mai scazuta.

  • Am fost in concediu in Bulgaria , acolo erau titrate normal , erau si posturi romanesti,( mai vedeam niste stiri cu plaje imputite pe cand la noi erau curate ca lacrima)
    In Ungaria in schimb,absolut toate canalele erau dublate, inclusiv Discovery si NG, n-am reusit sa prindem nici un post romanesc(desi eram langa Oradea si radioul din masina mergea f bine)si singurul post care il puteam urmari era DW care avea cateva ore in engleza
    Acest fapt se putea face simtit in vocabularul locuitorilor care nu stiau engleza deloc (f putine exceptii) si ne-am inteles prin semne
    Totusi daca te lauzi ca esti cel mai mare strand din SE Europei, macar cateva cuvinte, acolo sa invete si comerciantii aia

  • Pai Bulgarii au o viziune foarte similara cu a noastra fata de limba si de ”natiune” (chit ca ei nu prea exista, identitar). E cam maxima pe care o va atinge si in Romania ”purificarea lingvistica”, daca vor fi oameni suficient de sus pusi incat sa o implementeze.

  • Deocamdata academicienii se bat cap in cap cu modificari care nu-si gasesc rostul, transformand o noua serie de elevi in alta “generatie de sacrificiu”. Cam in asta consta descrierea postului lor in ultimii ani. Sau poate e doar o treaba de plictiseala la un moment dat, astfel incat lucruri pentru care luai alta data 3 la o lucrare la romana si aveau explicatii clare, brusc acum nu mai sunt corecte (vezi perioada de acum 2 ani cand a inceput nebunia cu “niciun” si toata clasa de ).

    Adaptarea li se pare atat de grea pentru simplu fapt ca necesita continua documentare si atentie. Si lor nu le arde de asa ceva. Sau nu mai pot tine pasul. Putin conservatori, putin dezinteresati.. se tot aduna.

  • Pai de vreo cinci generatii numai de ”sacrificii” auzim. Parca suntem vechii azteci…tot sacrificam, sacrificam si nu primim nimic 😛

  • Ghici ce, o sa mai continuam cativa ani tot cu sacrificii.

  • Limba romana da, era in formare ca si acum de altfel 😀 dar in general limba si-a schimbat esenta din momentul in care tiparul a fost inventat. Comunicarea in sine a influentat evolutia in alt sens.
    O zi minunata iti doresc

  • Silvy : Pai suntem pe ”drumul cel bun”.

    Cristian Ion : Si poporul roman tot ”in formare” e de ani buni 🙂

  • corect 😉 Si ar trebui sa le fim stamosilor nostri pentru ca limba noasta e asa minunata comoara. Gratie ei, cu putin efort ii intelegem ce vorbesc si pe turci si pe francezi si pe italieni ;))) si pe nemti. Probabil si pe rusi. Sa nu ii uitam totusi pe maghiari. Nu stiu de ce dar cu ei inca nu prea reusim sa ne intelegem .;))) Poate ca in vitor da, va fi posibil si acest lucru, cine stie?

  • Intelegem destul de bine italienii , dar parca ei nu mai au chef sa auda zilnic in fata blocului limba romana 😛

  • Deci… unde rămăsesem?
    Aa, da… la limbă.

    Ei… cu limba există ișuri… ca să zic așa.

    1) Academia Română – care ar trebui să fie marele arbitru al lexiconului, gramaticii, foneticii si ce mai e p-acolo… a devenit o rușine națională. Curând… o să avem ceva gen… diacritica.org… fiindcă Academia nu-și face treaba.
    2) Trebuie să gândim cu capul… înainte de a adopta fel de fel de termeni străini. Cine ar trebui să facă asta? Păi… Academia Română? Și uite de ce ajungem să discutăm subiectul… fiindcă Academia nu-și face treaba. Iau bani? Iau… Fac treaba? Nu…
    3) există desigur termeni care nu admit traducere… și sunt adoptați ca atare în toate limbile… inclusiv în engleză. Ia să vedem… oare englezii… francezii… nemții cum au tradus “haiku”?
    Au tradus pe dracu’…. l-au luat ca atare… fonetic, mai mult sau mai puțin.
    (am scris și eu una… și i-am zis tot “haiku” deși puteam să o botez liniștit “haicu”… ori “poezeală’n 4 versuri-fără-rimă”).
    “Kung-fu”?
    “Karate”?
    (unde ești Dojo… când avem nevoie de tine?)
    4) Termeni care pot fi traduși, dar nu trebuie.
    Motivul: ridicol.
    Ia să vedem… termenul de “internet”. Are rost să-l traduci? Cum sună “întrerețea”?
    Ceva gen “legătură-gât-legău” în loc de “cravată”… ori “nasuflici” în loc de “batistă”.
    5) Lipsa unor adevărați specialiști in lexiconul limbii române. Asta e o mare problemă care se reflectă în traducerile imbecile la care suntem supuși de la revoluție încoace. Existau pe vremuri traducători (majoritatea scriitori ei înșiși) care scremeau o propoziție săptămâni de zile, încercând să redea sensul exact… ori măcar apropiat în românește. Nu mai avem așa ceva… nu se caută, nu se plătește.
    Academia însă… ar trebuie să aibe.
    6) Termenii tehnici CONSACRAȚI ar trebui adoptați ca atare, din orice limbă de proveniență ori de domeniu. Da, susțin că “advertising” se traduce perfect prin “publicitate” – dar “marketing” trebuie luat ca atare. Nu o să renunțăm la “portavion” doar fiindcă americanii au cele mai avansate “aircraft carriers”, nu?
    7) Și o să mă opresc, că iar scriu mai mult decât autorul articolului la care comentez…
    Limba… comoară sau nu… e doar o parte din “comunicare”… partea auditorie; părțile vizuale sunt la fel de importante. Ar fi absurd să renunțăm la partea auditivă (adoptând termeni străini de-a valma) și să menținem partea vizuală. Rezultatul ar fi a dezintegrare totală a comunicării: vorbim ca englezii dar ne comportăm ca românii. Identitatea națională se pierde.
    Desigur, asta aduce întrebarea: merită să avem (păstrăm) o identitate națională?
    N-am un răspuns la asta… poate krossfire o să scrie un articol pe subiect… 🙂

    Am venit, am lătrat, am plecat.
    Veni, Latrans, Vici.

  • Un subiect foarte interesant, dar greu de cuprins in totalitate, si mai mult, in comentarii s-a sarit si spre alte directii.

    1. Ce vrei sa spui prin limba romana este varful de lance al dialectelor… ?

    2. Daca fiecare limba ar avea poporul pe care si-l merita, a noastra ar trebui sa aiba unul de cel putin nivelul celui german.

    3. Nu in toate filmele care sunt subtitrate in romana se vorbeste in engleza.

    4. Nu stiu cat a studiat, sau in ce sens, Djuvara limba romana, dar daca a fost relatinizata, de ce nu a fost aleasa ca model una dintre limbile importante, spaniola, fraceza sau italiana, ci dialectul (pentru unii limba) asturian.

    Mai am multe comentarii, dar e tarziu… ce este clar, avem o limba foarte tanara, mi-ar placea sa nu se strice. E normal sa apara cuvinte noi, mai ales atunci cand este vorba de domenii unde nu exista un echivalent, dar nu la intamplare. Account planner, nu stiu daca este cea mai fericita alegere, exista deja cuvantul acont in romana, eu i-as spune simplu economist sau contabil.

  • Blegoo : Total de acord, mai ales cu partile 3-6 unde ai explicat niscaiva chestii la care nu m-am oprit suficient (ma rog, termenul haiku nu avea absolut niciun corespondent, aici era baiul)

    Drace : Voiam sa spun ca limba actuala romana s-a standardizat dupa o varianta regionala (regateana), in sensul asta am folosit ”dialect” (nu intentionam sa spun ca limba romana e un dialect al altei limbi).

    Adevarul e ca limba romana ar fi meritat poate un popor care sa-i acorde un minim de respect. La punctul 3 sunt de acord, insa dublajul nu ajuta in niciun caz (de la mimica dubioasa a buzelor pana la privarea de vocile originale).

    Djuvara se aplecase asupra eforturilor nationaliste de secol XVIII-XIX, cand intelectualitatea vremii fortase ilar nota in a elimina elementele slavizate puternic din limba si a forta sintaxa latina (evident, pentru a veni in sprijinul originii latine a poporului roman, puternic contestata in perioada).

    Account plannerul are si o pozitie in comunicare si in general e sinonim cu ”strategic plannerul” (cineva care supravegheaza un anumit cont/client la nivel de directie generala, pozitionare, etc – fara legatura cu finantele). De-aia zic, e mai greu sa aproximam.

  • nici o limba nu ramane la fel.
    se schimba, se transforma…

    1- cautati textele orginale ale lu’ Machiavelli si o sa vedeti alta ialiana decat ce de astazi, si textele originale ale altora. Shakespeare, Hobbes etc…

    2a- revenind la noi, Vezi Nicolae Filimon sau vasile Alcsandri.. cate cuvinte grecesti erau folosite atunci…
    2b- au venit bonjuristii si au adus “cravata si batista si multe alte cuvinte
    2c: avem si cuvinte turcesti in vocabular. doua exemple: papuc, geam.

    3- In America statul California, engleza aia americana primeste cuvinte spaniole din plin. In LA se observa asta.
    Nu am verificat. daca e un mit imi fac mea culpa. Dar acum in LA te angajaza daca stii spaniola chiar daca contracadidatul tau a terminat Harvard insa nu stie spaniola.

    asa ca nu sunt nici contra nici pro.
    asta e lumea. pardon, limba. se schimba. mai repede acum pt ca de 30 de ani, daca nu mai bine, omenirea se confrunta cu o explozie informationala…

    peste 10-20 de ani cine stie daca nu vom avea doar 3-4 limbi in care toti oamenii vor discuta.

    gata…. zic “PAS”

  • Aici e vorba de limbile mari si de influente puternice. Noi nici cu imprumuturile de buzunar nu ne putem descurca 🙂

  • adica noi nu avem limba mare?
    credeam ca suntem o natie de boi…
    mi-ai distrus inca un mit 🙁

  • Buna asta cu natia de boi :))

  • Problema nu este că “account planner” ar suna mai rău decat “planificator de cont” (nu sună), problema este că unele sintagme americane de-astea n-au sens nici în limba de origine!

    De pildă, “account manager”. Te-ai gândi că-i vreun contabil, ceva, că doar gestionează un cont, nu? Căcat, cică nu. De unde PLM să-ţi dea prin cap că ăla este un fel de responsabil cu vânzările (eventual şi cu marketing-ul) care privesc un anumit client (“account”) sau o anumită zonă geografică? Repet, astea-s denumiri de căcat, şi ar trebui înlocuite în româneşte cu altele care să descrie exact activitatea respectivă!

    Iarăşi, cică “ofiţer de credit”. Să moară mă-sa, de când există arma “credit” în armată? Aaaa, funcţionar de credit, adică funcţionar bancar însărcinat cu analiza şi aprobarea cererilor de credit…

    Sau, “ofiţer de presă”. Să mă frec, dar “purtător de cuvânt” ce scula calului are?

    Cretinii care au creat sintagmele astea probabil că ar traduce din engleză Public Office cu Oficiul Public — un loc unde lucrează, nu-i aşa, ofiţeri publici —, iar Foreign Office ar fi Oficiul Străin — care trimite ofiţeri străini în ţări străine.

  • S-a raspandit ciuma eufemismelor din revolutia culturala P.C. si din fenomenul de cultural corporatist, prin care se inventeaza si se acorda tot felul de titluri ce suna bine, pentru a evita cresteri salariale. Evident ca prinde bine si la noi unde salariile sunt mizerabile. Account manager rupt in cur!

  • Beranger : Ofiter de presa are o origine militara (ca si ”biroul” de presa). In restul cazurilor sunt de acord in mare. Unele denumiri n-au acelasi sens de la profesie la profesie.

    Dumnezero : Account managerii o duc destul de bine financiar. E un titlu din doua substantive….de la patru substantive in sus incepe munca 😛

  • “Ofiter de presa are o origine militara” -> Serios, a existat ofiţer de presă în Armata română? NU CRED. Sintagma nu există în limba franceză!

    Io-te plua: “Noul ofiter de presa al Universitatii Cluj…”

  • Nu, dar stiu ca pe fronturile americane post WW2 (Coreea, Vietnam) existau birouri si ”ofiteri” de presa care erau literalmente ofiteri. Totusi, in al Doilea Razboi Mondial, in Romania, cele trei publicatii militare care operau concomitent, erau intretinute de ofiteri de brigada si de jurnalisti militari gradati. Nu vad cum ar fi putut veni pe filiera romaneasca expresia, dar originea cuvantului are o justificare pe la altii.

    Da, in ultima sintagma nu pare sa aiba niciun sens. Nici prin firmele de Relatii Publice n-am prea mai auzit de ”ofiteri de presa”.

  • Lasă-i pe americani, ăia au o vocaţie să fie tot timpul implicaţi în cel puţin un război.

  • Fără să am pretenții de limbolog lingvistic… zic că Beranger are dreptate si Krossfire n-are.
    În ce privește cuvântul “ofițer”.

    1. Termenul e folosit în mare măsură referitor la armată, adevărat. Dar în domeniul civil, cel puțin la americani – termenul de “officer” se referă la persoana care e lucrează într-un “office”.

    2. Origin of OFFICER:
    Middle English, from Anglo-French, from Medieval Latin officiarius, from Latin officium
    First Known Use: 14th century.

    3. Cum nouă ne place să ne dăm latini… ar trebui să ne referim la termenul latin, nu?

    4. Nu cred că exista pe vremea lui Ceașcă în nomenclatorul de slujbe ceva care să se numească “ofițer de presă”… da’ poate greșesc.

    5. Toată “ofițăraia” asta a apărut de când cu democrația ( un alt termen pe care noi îl folosim aiurea) și capitalismul mioritic.

  • Păi da, office e birou, iar în contextul în care public office se referă la administraţia publică, officer e funcţionar.

    Altminteri, cum şi femeia de serviciu are un «oficiu», propun s-o numim «ofiţer de mătură» sau «ofiţer de teu» 🙂

  • Beranger : Ofiter de matura asistat de un plutonier al farasului.

    Blegoo : Pai si eu i-am dat dreptate in legatura cu originea din romana. Voiam sa zic ca exista si posibilitatea ca termenul sa fi evoluat natural..desi e clar ca n-a facut-o. Pe vremea lui Ceasca, ”ofiterii” nu erau baietii aia simpatici care zambesc intr-un colt la conferinte 😛 (desigur, voi trebuie sa stiti asta mai bine)

  • Mie mi se pare că se exagerează cu limba engleză în România. Până într-acolo cât ne punem copiii să se uite la desene în engleză, ca niște masochiști.

    Să vă zic o poveste. Când eram mic, noi aveam cablu de la un operator numit „Portal” (în Cluj). Toate desenele de pe orice post erau în limbi străine (în general engleză). Apoi într-o zi, prin clasa a 2-a sau a 3-a, am fost la un coleg care stătea în alt cartier și era abonat la „TV Cablu” (care mai apoi a devenit Astral) și prindea postul Fox Kids (care a fost primul post de desene dublat în română). Din ziua aia atâta am bombănit până l-am convins pe tata să vorbească cu directorul de la „TV Cablu” (cu care fusese coleg de liceu) să ne tragă cablu și în cartierul nostru. Și imaginați-vă că toate astea se întâmplau pe la 8-9 ani, deci departe de orice idee naționalistă.

    De asta vă spun că numai vă chinuiți copiii cu prostii de genul ăsta „lasă să învețe o limbă străină”. Limbile străine se învață la școală, oricum nu prea e nevoie de ele. Acuma să fim serioși, voi de câte ori aveți nevoie de limba engleză, în afară de computer și filme? Eu sunt convins că niciodată.

    Cât despre capacitatea limbii române să creeze termeni, ea există. Nu uitați că nici în engleză termenii aceștia nu apar din neant, ci sunt formații interne. La fel româna poate face singură formații interne, sau poate adapta înțelesul unor cuvinte mai vechi la sensuri mai noi (un exemplu bun e cuvântul „partajare”, care există de mult timp în context juridic și care recent a primit și sensul de „redistribuire – share”).

    Acuma chiar dacă nu avem un timp de reacție foarte bun, tendința cred că e către termeni în română. Împrumuturile din engleză, în general, rămân exact niște „împrumuturi” și cu timpul sunt înlocuite de termeni autohtoni (comparați file cu fișier, a printa cu a imprima/a tipări, preview cu examinare, malware cu software rău intenționat – dacă la început termenii în engleză erau baza, încet-încet au fost înlocuiți de termenii românești).

  • ”Limbile străine se învață la școală, oricum nu prea e nevoie de ele. Acuma să fim serioși, voi de câte ori aveți nevoie de limba engleză, în afară de computer și filme? Eu sunt convins că niciodată.”

    – Tu vorbesti serios? Nu doar ca se vor introduce subtitrarile si se va renunta la dublaj (fix din cauza celor spuse de mine mai sus), dar fraza asta e una dintre cele mai ciudate chestii citite in ultima vreme, oriunde. Daca copilul se pregateste sa spele masini, multa bafta! Daca vrea sa lucreze pe ceva serios, engleza e baza. Nu mai spun ca poate vrea sa deschida un PC pentru altceva decat jocuri sau sa citeasca niste instructiuni coerente. Eu 60% din zi SCRIU in engleza, nu mai spun de citit si altele!

    Cine naiba a inlocui print cu imprimare, preview cu examinare si malware cu software rau intentionat? Stiu ca asa a fost tradus softwareul, dar in viata mea n-am auzit expresia ”software rau intentionat” spusa de o persoana reala!

    Toata copilaria am vazut desene animate in engleza si mi-a prins extraordinar. Vocile si piesele originale sunt parte din artul artistic.

    Scuze daca am parut prea brutal, dar fraza aia e geniala. In plus, n-am vazut pana acum parinte sau om care sa nu recunoasca importanta unei limbi de larga circulatie. Ma rog, in domeniile de activitate care necesita studii superioare n-am vazut.

  • Dobitocii militanti ies de prin paduri. De ce sa invatam limba engleza ? Lasa ca mai bine fara, ce sa chinui copilu’ ?

    De ce sa nu faca caca in parc, daca “il trece” ? Ce daca-i parc ? De ce sa chinui copilu’ ?

    Bine bre. Nu chinuiti copilu’, dupa care faceti ceva manifestatie ca de ce nu aveti cu ce plati ratele (facute pe chestii de care aveati nevoie, evident). E o spirala a bunastarii, va ajunge departe, zic.

  • btw de termenii tehnici de care zice Blegoo .
    prin 1989 absolveam o scola profesionala. am facut anul 2 practica la Uzina Mecanica Sadu [dap.. ai falimentata pt ca nu am stiut sa vindem in continuare arme irakienilor si libienilor].
    dar asta e alt subiect…
    revin la poveste.
    un maistru mi-a dat ca proba practica de sfarsit de semestru : port tarod reglabil.
    in uzina m-am dus la muncitori si le-ams psu ca am nevopie de strung si freza pt ca trebuie sa fac un “port tarod reglabil”
    pana nu le-am aratat desenul tehnic nu stiau despre ce este vorba.
    l-au vazut si au excalmat: VENTAIS!
    asta era denumirea nemteasca [nu stiu daca asa se scria in germana dar pana la urma limba a pstrat cuvantul in forma scrisa… desi nu cred ca el exista in DEX]
    PS: uzina fusese facuta de Malaxa impreuna cu Nemtii.

    pps: tarod este un fel de burghiu cu care se dau filete.

    ppps: Ventais nu era singura denumire germana tehnica pastrata.

  • In ultima vreme, mai toate cuvintele ‘noi’ sunt adaptari din engleza.

    P.S: Nu urmaream sa jignesc neaparat, dar fiind intr-un mediu ‘English intensive’, nu-mi dau seama cum as putea lucra fara engleza (pe care o scriu in prezentari si o vorbesc in conferinte).

  • Eu vă zic, când eram mic am învățat trei limbi străine (germană, spaniolă, engleză – în ordinea în care le-am învățat), am atestat pentru două dintre ele, dar după ce am terminat liceul am început să le uit pentru că în practică nu le folosesc niciodată. Și sunt pe punctul să termin o facultate (dreptul) și nu am avut niciodată nevoie de ele și tare sunt convins că nici nu voi avea nevoie de ele. Uneori mai urmăresc posturile TV străine ca să-mi amintesc de ele, dar în practică nu le folosesc nici măcar în străinătate (în afara de magazine când îmi zice câte o vânzătoare „ten Euros”).

    Eu nu neg, poate voi aveți alte experiențe, dar poți să trăiești bine mersi, să câștigi bine și să ai o viață foarte normală și fără să știi limbi străine.

  • Puriştii şi latiniştii limbii române seamănă destul de bine cu cehii care se pretind celţi şi poartă kilt scoţian la festivităţi.

    Ceea ce vorbim noi în anii post-1848 nu e română. După moftul cu limba italiană al lui Heliade Rădulescu, clasa conducătoare a impus, cu nuiaua învăţătorului şi biciuşca popii lui Creangă, felul cum înţelegeau ei româna.

    Adică româna noastră e mai degrabă un dialect franţuzesc, cu neologismele preluate direct din franceză şi cu insistenţa de maniac în a folosi perfectul compus cu verbul “a avea”. Ceea ce în latină nu prea exista.

    Din pricina asta, româna medievală hiper-slavizată de pe vremea lui Neacşu din Câmpulung sună la fel de ridicol şi arhaic ca şi dialectul aromânilor în urechile unui modern.

  • Cehi care se pretind celti :)? Auzisem de sarbi care se pretind celti si unora chiar le iese (vezi trupele lor de Irish Punk si Celtic Rock), in baza vechii asezari Sindidun.

  • Cehii se cred celţi şi druizi, aşa cum urmaşii de drept ai lui Ceaşcă sunt nişte ortodocşi răsăriţi din relaţia homosexuală dintre Decebal şi Traian. Cât timp nu le face cineva vreo analiză ADN, să afle câte gene de turc sau tătar le-au lăsat invaziile din ultimii 700 de ani.

    http://www.radio.cz/en/section/curraffrs/unearthing-bohemias-celtic-heritage-ahead-of-samhain-the-new-year

    http://www.thinkexpats.com/places/uniquely-czech/108-an-incredibly-brief-history-of-the-celts-in-the-czech-lands

  • Cehii obisnuiti cu care am luat de cateva ori contact se credeau mai degraba “descendenti germani”, lucru care s-ar sustine macar partial prin existenta si compozitia “Sfantului Imperiu Romano-German”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire

Un simplu haiduc al cuvintelor.