Nu-i frumos sa starnesti pasiuni anti-nationale tocmai de 1 Decembrie, asa ca am amanat cu doua zile publicarea articolului…

Dezbaterile cu iz politic din ultimii ani au scos in fata destule voci dornice sa ne reaminteasca de ”epoca de aur interbelica”. Dupa vesnicele lamentari cu iz patriotard, resemnat isi face loc constatarea : ”am fost si noi odata mari, in interbelic”. Pentru valoarea exercitiului, va propun sa abandonam interbelicul mitizat, populat cu jobenuri stralucitoare si cafenele de bun gust. Interbelicul ala exista doar in imaginatia profesorilor de generala si in prezentarile de marketing.

Marea problema cu epoca interbelica, cu sistemul ei economic si ideile politice ale perioadei este ca nu au avut suficient timp sa esueze iremediabil. Comunismul, plaga care ne-a retardat cu 50 de ani, a esuat in multiple randuri (economic, social, ideologic). Interbelicul ne apare invaluit de o aura de fum, de muzica lui Zavaidoc si de birjarii micului Paris. O perioada de mai bine de doua decenii ramane sub semnul cartilor postale si al ”autorilor canonici”.Problema poate pleca foarte bine si de la cei din urma.

Majoritatea autorilor ”canonici” erau parte din mica burghezie, ultimul esantion al mosierimii sau in cel mai rau caz erau fosti nobili, fii de tarani instariti sau negustori. Pe scurt, erau parte din clasa de sus, clasa despartita de un gap enorm de limita inferioara a societatii. Vorbim de un cerc restrans de ”intelectuali” care respingeau furios initiativele acelor paria care aveau tupeul sa spuna ca Hortensia Papadat Bengescu era o nulitate literara. Majoritatea dintre cei care suspina dupa ”bunul simt uitat” ar fi facut parte din populatia aflata in mizerie. Ar ingrosat randurile taranilor fortati sa-si vanda produsele pe preturi de nimic, ale muncitorilor prinsi in diversiune de la uzinele Grivita sau din studentimea fara perspectiva si loc de munca. N-ar fi greu de presupus ca multi dintre ei ar fi  imbracat cu mandrie camasa verde si s-ar fi infratit cu grupul care voia ”O Romanie mandra ca soarele de pe cer”, adica ar fi fost membri ai Miscarii Legionare.

Cum alfabetizarea si urbanizarea existau la nivel de promisiune electorala, e foarte posibil ca majoritatea celor care simt ca ”era mai bine atunci”  sa fi absolvit maxim liceul. In cazurile fericite, ar fi capatat ocazia de a-si manifesta frustrarile pe la fituici de cartier (presa mare era in mainile cercului mentionat) unde ar fi putut scrie sute de articole despre Minunea de la Maglavit.  Daca indrazneai sa nu sari in banca nationalista sau sa-ti profesezi agnosticismul, sansele de afirmare publica erau aproape de zero. E placut sa ni-l imaginam pe Iorga vorbind despre vreo batalie uitata, dar nu ar fi fost la fel de placut sa-i ascultam retorica ultra-nationalista si anti-semita. E placut sa ne vizualizam intr-unul din localurile scumpe ale ”micului Paris”, dar e mai greu sa ne imaginam mocirla din mahalale si pietele infecte. Ne-ar fi placut sa fim monarhie, dar am fi gandit altfel dupa marsuri de jumatate de zi la paradele lui Carol al II-lea.

(Tot ce-ti trebuie este o poza random cu doua efecte si voila…Lady Gaga interbelica !)

Dar desigur, existau bani, nu? Eram granarul Europei, exportam petrol si se investea masiv N-are sens sa stricam frumuseste de utopie cu detalii precum ”instabilitate politica” (maxima in perioada), politici economice distructive  si clar nu cu detalii legate de conditiile in care ne trezisem peste noapte putere europeana. Conditii care tin de suprafata arabila post-razboi si de faptul ca tarile care stiau cum sa faca agricultura fusesera vizibil mai afectate de razboi decat Romania. Conditii care tin de anularea unor datorii de razboi si de cele patru etape criza-dezvoltare. Ca sa nu aberez mai mult decat am facut-o deja pe teme economice, va recomand rezumatul asta. Pentru lenesi : e vorba de cartea lui  Bogdan Murgescu si de identificarea momentului in care ”am pierdut trenul dezvoltarii”.

In atare conditii incepi sa realizezi de ce prin 46′ erau oameni care chiar asteptau comunismul ca pe o salvare. Vorbim de oameni simpli, slab educati politic si dezamagiti. Oameni cu nivelul lui Moromete de intelegere a politicii, dar fara integritatea lui. Oameni care la scurta vreme dupa ce au inaltat pancarte, au aflat ca se putea si mai rau, cu mult mai rau.  Din multe puncte de vedere, tranzitia postdecembrista si interbelicul seamana. Asta-i  de altfel si motivul pentru care perioada actuala e foarte periculoasa. Majoritatea romanilor, dar si o minoritatea inteligenta, e dispusa sa accepte o dictatura. Sper sa nu fim loviti de un nou comunism pentru a ajunge sa ne amintim cu nostalgie despre ” glorioasa epoca de tranzitie post decembrista”.

Dupa ce am calcat in picioare cateva pagini de istorie, ar fi anormal sa nu-mi recunosc omisiunile. Pe langa toate cele insirate anterior, perioada interbelica a avut farmecul si importanta ei. A fost o perioada extrem de fructuoasa artistic, o perioada in care semnele unei culturi autentice romanesti deveneau tot mai vizibile. A fost o perioada in care incepusera sa apara intreprinderi cu capital romanesc puternice (cu sau fara spaga data statului). A fost o perioada in care, in ciuda magariilor politice si a situatiei deplorabile a majoritatii, Romania plecase pe drumul cel bun…dar era tot Romania !

Mai mult, e clar ca mitizarea trecutului nu e o problema romaneasca. Am intalnit britanici care viseaza la Epoca Victoriana si francezi fixati mental in ”La Belle Epoque”. Diferenta sta in numarul relativ mic al nostalgicilor si in insemnatatea reala a epocilor respective. In cazul nostru, interbelicul a contat pentru ca termenii de comparatie au fost odiosi.Da, aerul retro pe care-l invoca hipsterii la petrecerile cu tematica interbelica exista. Ar fi si culmea ca o perioada incheiata acum saptezeci de ani sa nu fie ”retro”. Din pacate, interbelicul a fost o epoca fructuoasa pentru aceeasi oameni care au profitat si de tranzitie…

P.S : Fara legatura cu articolul simt nevoia sa public primul rand dintr-un comentariu lasat de un bot de spam : ”Your post has completely rearranged my set of life values”. Era vorba despre postul despre concertul trupelor de power metal Sabaton si Alestorm...