Praslea cel Voinic si Interbelicul de Aur

Nu-i frumos sa starnesti pasiuni anti-nationale tocmai de 1 Decembrie, asa ca am amanat cu doua zile publicarea articolului…

Dezbaterile cu iz politic din ultimii ani au scos in fata destule voci dornice sa ne reaminteasca de ”epoca de aur interbelica”. Dupa vesnicele lamentari cu iz patriotard, resemnat isi face loc constatarea : ”am fost si noi odata mari, in interbelic”. Pentru valoarea exercitiului, va propun sa abandonam interbelicul mitizat, populat cu jobenuri stralucitoare si cafenele de bun gust. Interbelicul ala exista doar in imaginatia profesorilor de generala si in prezentarile de marketing.

Marea problema cu epoca interbelica, cu sistemul ei economic si ideile politice ale perioadei este ca nu au avut suficient timp sa esueze iremediabil. Comunismul, plaga care ne-a retardat cu 50 de ani, a esuat in multiple randuri (economic, social, ideologic). Interbelicul ne apare invaluit de o aura de fum, de muzica lui Zavaidoc si de birjarii micului Paris. O perioada de mai bine de doua decenii ramane sub semnul cartilor postale si al ”autorilor canonici”.Problema poate pleca foarte bine si de la cei din urma.

Majoritatea autorilor ”canonici” erau parte din mica burghezie, ultimul esantion al mosierimii sau in cel mai rau caz erau fosti nobili, fii de tarani instariti sau negustori. Pe scurt, erau parte din clasa de sus, clasa despartita de un gap enorm de limita inferioara a societatii. Vorbim de un cerc restrans de ”intelectuali” care respingeau furios initiativele acelor paria care aveau tupeul sa spuna ca Hortensia Papadat Bengescu era o nulitate literara. Majoritatea dintre cei care suspina dupa ”bunul simt uitat” ar fi facut parte din populatia aflata in mizerie. Ar ingrosat randurile taranilor fortati sa-si vanda produsele pe preturi de nimic, ale muncitorilor prinsi in diversiune de la uzinele Grivita sau din studentimea fara perspectiva si loc de munca. N-ar fi greu de presupus ca multi dintre ei ar fi  imbracat cu mandrie camasa verde si s-ar fi infratit cu grupul care voia ”O Romanie mandra ca soarele de pe cer”, adica ar fi fost membri ai Miscarii Legionare.

Cum alfabetizarea si urbanizarea existau la nivel de promisiune electorala, e foarte posibil ca majoritatea celor care simt ca ”era mai bine atunci”  sa fi absolvit maxim liceul. In cazurile fericite, ar fi capatat ocazia de a-si manifesta frustrarile pe la fituici de cartier (presa mare era in mainile cercului mentionat) unde ar fi putut scrie sute de articole despre Minunea de la Maglavit.  Daca indrazneai sa nu sari in banca nationalista sau sa-ti profesezi agnosticismul, sansele de afirmare publica erau aproape de zero. E placut sa ni-l imaginam pe Iorga vorbind despre vreo batalie uitata, dar nu ar fi fost la fel de placut sa-i ascultam retorica ultra-nationalista si anti-semita. E placut sa ne vizualizam intr-unul din localurile scumpe ale ”micului Paris”, dar e mai greu sa ne imaginam mocirla din mahalale si pietele infecte. Ne-ar fi placut sa fim monarhie, dar am fi gandit altfel dupa marsuri de jumatate de zi la paradele lui Carol al II-lea.


(Tot ce-ti trebuie este o poza random cu doua efecte si voila…Lady Gaga interbelica !)

Dar desigur, existau bani, nu? Eram granarul Europei, exportam petrol si se investea masiv N-are sens sa stricam frumuseste de utopie cu detalii precum ”instabilitate politica” (maxima in perioada), politici economice distructive  si clar nu cu detalii legate de conditiile in care ne trezisem peste noapte putere europeana. Conditii care tin de suprafata arabila post-razboi si de faptul ca tarile care stiau cum sa faca agricultura fusesera vizibil mai afectate de razboi decat Romania. Conditii care tin de anularea unor datorii de razboi si de cele patru etape criza-dezvoltare. Ca sa nu aberez mai mult decat am facut-o deja pe teme economice, va recomand rezumatul asta. Pentru lenesi : e vorba de cartea lui  Bogdan Murgescu si de identificarea momentului in care ”am pierdut trenul dezvoltarii”.

In atare conditii incepi sa realizezi de ce prin 46′ erau oameni care chiar asteptau comunismul ca pe o salvare. Vorbim de oameni simpli, slab educati politic si dezamagiti. Oameni cu nivelul lui Moromete de intelegere a politicii, dar fara integritatea lui. Oameni care la scurta vreme dupa ce au inaltat pancarte, au aflat ca se putea si mai rau, cu mult mai rau.  Din multe puncte de vedere, tranzitia postdecembrista si interbelicul seamana. Asta-i  de altfel si motivul pentru care perioada actuala e foarte periculoasa. Majoritatea romanilor, dar si o minoritatea inteligenta, e dispusa sa accepte o dictatura. Sper sa nu fim loviti de un nou comunism pentru a ajunge sa ne amintim cu nostalgie despre ” glorioasa epoca de tranzitie post decembrista”.

Dupa ce am calcat in picioare cateva pagini de istorie, ar fi anormal sa nu-mi recunosc omisiunile. Pe langa toate cele insirate anterior, perioada interbelica a avut farmecul si importanta ei. A fost o perioada extrem de fructuoasa artistic, o perioada in care semnele unei culturi autentice romanesti deveneau tot mai vizibile. A fost o perioada in care incepusera sa apara intreprinderi cu capital romanesc puternice (cu sau fara spaga data statului). A fost o perioada in care, in ciuda magariilor politice si a situatiei deplorabile a majoritatii, Romania plecase pe drumul cel bun…dar era tot Romania !

Mai mult, e clar ca mitizarea trecutului nu e o problema romaneasca. Am intalnit britanici care viseaza la Epoca Victoriana si francezi fixati mental in ”La Belle Epoque”. Diferenta sta in numarul relativ mic al nostalgicilor si in insemnatatea reala a epocilor respective. In cazul nostru, interbelicul a contat pentru ca termenii de comparatie au fost odiosi.Da, aerul retro pe care-l invoca hipsterii la petrecerile cu tematica interbelica exista. Ar fi si culmea ca o perioada incheiata acum saptezeci de ani sa nu fie ”retro”. Din pacate, interbelicul a fost o epoca fructuoasa pentru aceeasi oameni care au profitat si de tranzitie…

P.S : Fara legatura cu articolul simt nevoia sa public primul rand dintr-un comentariu lasat de un bot de spam : ”Your post has completely rearranged my set of life values”. Era vorba despre postul despre concertul trupelor de power metal Sabaton si Alestorm...

47 COMMENTS

  • Pai cine facea liceul in perioada interbelica era cineva .
    Trebuie sa recunoastem ca perioada interbelica a insemnat inceputul unei perioade de dezvltare economica , iar perioada interbelica este o perioada de aur daca o comparam cu perioada de dinainte de razboi , nu cu perioada postbelica .

    Multi romani refuza sa creada ca Romania a fost tot timpul o tara subdezvoltata si de asta prefera sa se imbete cu apa rece .

  • Depinde – si inainte de razboi au existat perioade de stabilitate dar interbelicul a avut si avantajul ”tarii mari”.

    Si cam la asta se reduce totul, da…la a considera ca am fost ”cineva” si am decazut. De fapt, lipsa muncii si a coordonarii au fost vesnic o problema.

  • Chiar daca nu sunt si nu am fost comunist , cred ca pana la urma trebuie sa recunoastem ca perioada comunista a fost cea mai buna perioada pentru Romania , chiar daca nu a fost o perioada buna pentru romani .

    Practic Romania a exportat materii prime in perioada interbelica , pentru ca restul marfurilor nu faceau fata la export sau nu aveam ce exporta .

  • Nu m-as duce prea departe cu afirmatia, desi in general in retorica anti-comunista se uita cateva realizari ale sistemului.

  • Una din marile realizari ale comunismului este alfabetizarea fortata .

  • E o parodie pe tema asta in ”Amintiri din Epoca de Aur”. Ce-i ciudat totusi e ca exista destul batranet care a invatat sa citeasca datorita programelor de gen.

  • interbelicul a prins ci criza din anii ’30. Deci vreo 10 ani au fost foarte naspa. si cu toatea astea sunt o gramada de motive pentru care mi se pare cea mai buna perioada a Romaniei.

    si pentru ca nu mi-e deloc simpatic Carol al II-lea, m-as rezuma la perioada 1919-1929. cei mai buni 10 ani din istorie.

  • hoinaru: As zice un 1921 – 1929 pentru ca in primii ani de dupa razboi ne-am chinuit serios. Aia e problema, ca putem identifica vreo cativa ani ok si in tranzitie (2002-2008 de exemplu , cand economic eram un ”tigru” est-european).

  • pai si ce, crezi ca peste ani nu se va vorbi despre “gloriosul boom economic” din anii 2000? sunt momente mai bune pe care aleg oamenii sa si le aduca aminte.

  • ;)) si facand analogie la …generatia ’48 (cuza voda si unirea)–> Ro regat
    apoi generatia interbelica –> comunism => rezulta democratie(20ani ++)–> ??
    just wondering ;))

    pe fond de criza economica ….

  • M-ai uns la sufleţel cu H.P. Bengescu. Cât am mai suferit eu în liceu din cauza dumneaei!… La electro-cratiţă cu ea!

    În ceea ce priveşte PS-ul, mi-a bulversat aprecierea sinceră faţă de Lady Gaga, pusă între cele două silabe ale numelui şi o prelucrare random în Photoshop a imaginii sunetelor respective. Întradevăr, încep să-mi dau seama că cele două lucruri îmi vor schimba optica asupra vieţii. 🙂

  • hoinaru: E posibil, unii deja au inceput sa vorbeasca desi politic, presiunea din 2000-2004 a fost la un nivel insuportabil.

    my coffee break : Noi nu ne-am hotarat inca ce vrem sa fim, mai avem cateva zeci de ani de crescut ca natiune.

    Ola : A suferit si ea destul in comunism, dar asta nu o scuza de a fi publicat atrocitatile alea 😛

  • Nostalgia trecutului este intr-adevar o pasiune a culturilor apuse – ce-i interesant la noi e ca am “inflorit” mai putin decat ceilalti.

    “Daca indrazneai sa nu sari in banca nationalista sau sa-ti profesezi agnosticismul, sansele de afirmare publica erau aproape de zero”

    Si acum ce s-a schimbat, atat la noi cat si oriunde altundeva, cu exceptia poate a tarilor scandinave?

  • Problema e ca atitudinea aia era a minoritatii intelectuale, nu a majoritatii nespalate.

  • @krossfire: asta e bine 😛
    Lady GaGa e.. lady Gaga. E la fel de excentriica ca Michel Jackson

  • Graţioasă domniţa Gaga, şi mai graţios felul în care matale le zici bine, ca de obicei.

  • M-as risca si pe un Voxpublica, ca n-am mai scris de multa vreme 😛

  • Da, bre! Avea dreptate botu’ ăla: articolu’ matale mi-a rearanjat complet duminica! :))

  • Asta merita pus pe VoxPublica

    PS. Totuși poza cu Gaga e ca nuca-n perete

  • O pun acum, dar fara Gaga. Nu mai pot publica direct (sunt practic colaborator, nu autor , din moment ce n-am semnat nimic si scriu foarte rar) asa ca trebuie sa astept un approve – desi, in mod ciudat pot modera comentarii si modifica alte posturi :))

  • Nelinistitu : Te ”inrobise” Akismetul din varii motive.

  • Mitul “varstei de aur” e unul dintre miturile definitorii ale umanitatii, la urma urmei.

    Si sunt cu atat mai mult folosite de romani cu cat avem nevoie de ceva care sa ne faca sa uitam ca, prin comparatie cu tarile importante, suntem mici, mici de tot. Din aproape toate punctele de vedere.

    Dar, totusi, sa nu consideram ca a fost ok comunismul. Daca ramanea regat Romania, eram departe. Sunt sigur.

  • “mitizarea trecutului” <– a lot of times in the case of personal history as well

  • Carbonaru: Suntem mici si in comparatie cu tarile mici. Nici n-am spus ca a fost ok, doar ca odiosenia lui a adus interbelicul la stadiul de ”wow frate, ce bine era”.

    Ana: Da, dar atunci nu e atat de mare miza.

  • Amagirea – mistificarea sunt constante ale firii umane. Istoria e mereu in schimbare. Pe simplul motiv ca uitam. Sau ne amintim uitarile inaintasilor.
    Ne raportam la trecut pentru a ne defini in prezent. De aceea prezentul nostru e confuz. De aceea, hipsterii sunt retro-cool. Un mit + o eroare + ignoranta = masa omogena, numai buna de segmentare si targetare. Oaia perfecta, mereu flamanda. Evident, exagerez. Dar nu atat de mult pe cat mi-as dori.
    In alta ordine de idei, e foarte bine ca esti una din ultimele voci ale ratiunii. Ignorance is NOT blissed, multumim de atentionare.
    Si in alta ordine de idei, http://standard.money.ro/macro/ineficienta-seculara-13385.html

  • Te mancase Akismetul, din cauza numelui blogului. Sorry 😛

  • Macar in perioada interbelica Romania nu era tara cu cel mai scazut nivel de trai din Europa (ma rog din UE). Cred ca daca dupa WWII nu eram in zona de influenta sovietica, si ca daca nu am fi fost condusi de niste comunisti total incuiati la minte (situatia a fost alta un pic mai la vest de noi) Romania ar fi fost in anul de gratie 2010 muuult mai sus. Cred ca daca Romania si-ar fi continuat ritmul de dezvoltare din perioada interbelica acum eram probabil la un nivel mediu pentru UE.

    In perioada interbelica taranimea si muncitorimea o duceau la fel de rau oriunde in Europa.

    PS. Ce albume ai mai ascultat in ultima vreme? Ceva interesant?

  • N-am mai avut timp sa respir. Am pus putin in casti ultimul Equilibrium (mai vechi) si am pregatesc sa-mi iau bilet pentru Blind Guardian si Ensiferum 😀

  • Eu ma rezum sa spun ca ar fost extraordinar, daca am fi fost putin mai la vest din punct de vedere geografic.

  • Cartim: Cu mult mai la vest 😛

  • yepp, RO a fost mereu “spatiul de bataie” a celor 3 mari puteri din Europa [medievala? – probabil si din ceam moderne] Russia , Imp Austro-Ungar(puterile europene centrale) si Imp Otoman

  • @Garm: A iesit lunea asta clipul si lunea viitoare iese albumul.
    Acum doua saptamani a iesit Relentless.

    In continuare…
    Intr-o luna iese noul Magnum, The Visitation; noul Stratovarius; noul Belphegor.
    Ceva mai incolo noul U.D.O., noul Stormwarrior (eu inca astept DVD-ul de la Wacken 2007… de doi ani tot it scot), noul Children of Bodom…
    Am auzit ceva si de noi albume Amon Amarth si Amorphis la anu’…

  • Cred ca avem nevoie de un punct de sprijin, de o imagine sau un exemplu ca “s-a putut odata, poate va mai fi posibil si in viitor”. Prefer sa am drept reper perioada regalitatii, si am de ce (insa in ceea ce ma priveste interesul mi-e stric de natura unor oameni care au fost simboluri ai inteligentei si elegantei), decat sa am aceeasi discutie iar si iar despre perioada comunismului.
    M-am saturat de replica “ti se dadea job dupa facultate” pana peste cap si deja refuz sa mai discut despre perioada respectiva.

    Ideea de baza e ca existau cativa stalpi de baza in acea perioada, oameni care si acum ar trebui sa primeasca acelasi respect. Problema e ca noi suferim, ne amintim, oftam. Cand o sa intelegem ca amintirea se pretuieste, nu se plange, poate se va mai schimba ceva.

  • My Coffee Break : Supraestimam rolul tarilor romane in context. Romania ca ”teritoriu geografic” a fost spatiu de batalie (ca de altfel toti Balcanii).

    Ana: E bine de stiut ca cineva a mai ramas pe meterez.

    Silvy: Amintirea? Amintirea cui? Am trait in perioada ? Nu, am privit-o doar prin prisma unor mistificari istorice si a ”wishful thinkingului”. Comunismul apare mai viu pentru ca parintii nostri si o parte dintre noi l-au trait si pentru ca ramasitele lui odioase inca isi fac simtita prezenta social si politic. Sugestia mea e ca acum e timpul sa lucram la niste ”amintiri” frumoase.

  • Exemplele mele nu tin de politic, de aceea am evitat dezvoltarea discutiei.
    Pe mine ma dispera acel “a fost odata” si il tinem in brate. Si…cam atat. Vorba ta, e intr-adevar timpul sa lucram la niste “amintiri” frumoase. 🙂

  • Noi ca si natie condamnam ceva ce nu am avut sau mai bine zis nu am experimentat. In perioada de dupa 1947 si pana in 1989 ce am avut in Romania: socialism sau comunism? Si atunci ce condamnam cel mai vehement la acea perioada…?
    O zi minunata iti doresc

  • Foarte bun articolul, l-am citit cu placere. Bravo!

  • ”Amintiri din Epoca de Aur” e unul din filmele care pun accent pe dezavantajele de atunci dar care, fara sa vrea, surprind si unele avantaje… oricum, pentru prezent, reteta “succesului” ar trebui cautata cred uneori si in tara, in istoria si realizarile ei din trecut, nu doar in afara ei.

  • Silvy : Numa sa ne miscam odata.

    Cristian Ion : Ce am avut, ce n-am avut, e clar nu ne-a prins prea bine.

    Bijuterii, Formulare : Thanks si mai usor cu link droppingul 😛 (le-am lasat pentru ca erau in tema)

  • Vorba lui Silvy , cred ca mai usor ne raportam la cei doi regi de exceptie pe care i-am avut (Carol I si Ferdinand) si la cele trei regine deosebite pe care le-am avut (Elisabeta, Matia si Elena), care intr-o oarecare masura isi intrec sotii prin reputatie.

    Sau mai logic , cred ca ideea ca poate daca deveneam monarhie constituanta imediat dupa ’89 ne face sa visam.. dar cred ca trebuie mers la cauza , la mentalitate, eram lenesi si pe vremea regilor de spita germana, cum puteam sa devenim harnici si super cinstiti sub influenta (dominatia) sovietica?

    Ma uit la Serbia si la restul statelor din fosta Iugoslavie, au avut si acel razboi , si tot si-au revenit. Intrebarea mea e : ce au ei si noi nu?

  • @cartim – simt al responsabilitatii mai mare decat zona zilei de maine si a familiei. Cred ca ai observat si tu ca majoritatea discutiilor de ordin politic se poarta cu indiferenta, fara documentare, si oricum “toti sunt de vina”. Asta in timp ce se arunca zarurile pe tabla.

  • Realizez că încă nu ne trebuie libertate. Vom fi mereu mulţumiţi dacă avem un tătuc unic. Cred că trebuie să fiu fericit că Ion Iliescu nu mai poate candida. Şi că l-au executat pe Ceauşescu. În spiritul poporului român, am fi fost în stare să-l alegem.
    Wow.

  • @ANA – thanks for the video. Lemmy Is God.

  • O sa revin maine la blogging. Killer week 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire

Un simplu haiduc al cuvintelor.