Daca vrei, vrei…

Nu-s un mare fan al zicatorilor si cliseelor populare. Exista insa o veche bucata de text care ma intriga. E vorba de expresia deloc simpatica , ”Daca vrei, poti”.

In timpuri imemoriale , prin 2007, facusem un mic colaj de citate despre modul in care decurgeau ”visele tineresti” intr-un regim opresiv. Am ajuns atunci la concluzia , nu foarte suprinzatoare, ca impartaseam aceeasi pofta de explorare spatiala cu generatia trecuta. Explicatia ar fi ca visul sta sub imperiul dorintei difuze, a unui ”voi fi” idealizat. Visul nu se naste din constrangeri. Aspiratia, obsesia si nevoia sunt sclavele unui verb mai puternic, acel ”a vrea”, mentionat si in titlu.

De ce se omoara generatia mea cu munci, proiecte si studii, astfel incat la 25 de ani bolile cronice sunt la ordinea zilei ?  De ce nu pot parintii, profesorii si altii sa inteleaga obsesia pentru bani si ”glorie” a tinerilor ? Pentru ca vrem, vrem si iar vrem. Vrem un statut social, vrem apreciere profesionala,  vrem o masina, vrem sa nu suportam zilnic privirile bovine din RATB, vrem un dram de respect si recunoastere, vrem…

Imi asum riscul sa afirm , si astept sa fiu contrazis, ca intr-o societate unde viitorul e trasat cu markerul, aspiratiile trec in plan secund. Acum mai bine de 20 de ani, un ”tinere” isi permitea sa vegeteze fericit. Era student, era o realizare. Facuse rost de cateva pachete de Kent. O realizare si mai mare. Stia foarte bine ca dupa ce termina facultatea il astepta un job in combinat. Nu erau studenti garla, absorbtia se facea rapid iar sectorul privat era inexistent. In fond, de ce s-ar fi grabit ?

Acum, la 20 si ceva de ani, esti unul dintre in cei 1000 000 de studenti care ies anual de pe bancile facultatii (700 000 numai la private). Am strigat vehement : E bine sa-ti incepi devreme cariera !  Tin sa ma corectez : E necesar sa-ti incepi devreme cariera ! Desigur, poti avea norocul sa vezi lumea pe banii altora, sa-ti traiesti studentia din plin, sa-ti iei un an sabatic si apoi sa gasesti si un job misto. Poti avea norocul sa fii om mereu, nu doar in weekenduri. Da, poti fi unul dintre cei 100 de norocosi. Pentru restul exista doua variante : un job de rahat in Bucuresti, un job mai putin mirositor in orasul natal sau munca in forta. E trist sa ti se spuna la 25 de ani ca nu poti fi nici macar junior la lipsa ta de exeperienta. Fara 2-3 ani pierduti prin firmulite, CV-ul tau nu exista in multe domenii. Prin urmare tragem, ne omoram si ne plangem de mila. Pentru ca…vrem mai mult.

Cand esti sufocat de diletanti, crezi ca-ti ramane doar optiunea de a strange din dinti si a spera ca va fi mai bine. Nu tin neaparat la patetismul frazei, dar uneori trebuie sa ”vrei”. Cine stie, poate ajungi director de filiala, poate pleci afara…sau poate te plafonezi psihic in asa hal incat uiti si de vise si de aspiratii. Daca esti prins si in anomia postuniversitara ajungi la 30 de ani fara sa treci prin viata. Si da, ne e ciuda pe oamenii din vechile generatii, ajunsi la varf fara sa aiba in plan o vila, doua masini si trei facultati. Ne e ciuda pe cei care evolueaza natural. Ne e ciuda si pe libertatea omului simplu si pe faptul ca nu putem fi si avea mai mult.

Generatiile viitoare vor fi si mai subtil ancorate in rahat. Ele nici macar nu pleaca de undeva, n-au o serie de asteptari sau o baza de valori. Li se arata un semn cu ”Spre lume” si li se da un sut in fund. Si pana la urma spre cine sa se indrepte? Spre mama si tata, mult prea ocupati cu ”lucruri de oameni mari” ? Pentru ca asta facem, ”lucruri de oameni mari”, toate rahaturile pe care cei dinaintea noastra sperau sa le amane cat mai mult. Avem o lista de mici bucurii pe care le bifam din cand in cand intre joburi, masterate si iesiri sociale fortate.

Stiu ca postul asta aproape ca suna a Tudor Chirila. Singurul motiv pentru care l-am scris este ca in ultima vreme incep sa simt nevoia unui Pepsi-Cola si a unei gume Turbo. Atat imi trebuia sa fiu fericit acum 16 ani. Dar asta e, daca vrei, vrei…

P.S : Offtopic, incep sa am o problema cu puritanii limbii romane. Cu tot respectul pentru limba materna ,pe care am incercat sa n-o jignesc prea des, sunt momente in care iti vine sa te iei cu mainile de cap. Vrem nu vrem, limba noastra (care-i o comoara, evident) este pur si simplu taraneasca, in multe aspecte. Sunt domenii unde lipsa de contact si politica gramaticala fac limba romana de neutilizat.  Mai mult, chiar la nivel de structura logica, limba romana pare a fi varful de lance al dialectelor de secol XIX. Da, e o limba frumoasa. Da, toti retardatii o mutileaza. Dar nu, nu trebuie sa-i inventam virtuti si sa o fortam in orice context in conditiile in care alte limbi primesc in vocabular 5-6 cuvinte zilnic.

50 Comments

  • Cred ca am mai discutat despre asta, dar revin cu ideea mea fixa. Facultatea este pentru studentie nu pentru job. Sunt niste ani cu care nu o sa te mai intalnesti niciodata. Este o perioada excelenta sa inveti diverse chestii, sa citesti cat mai mult, sa vezi cat mai multe filme, sa asculti muzica, sa iti vezi de colectia de timbre, in general sa te ocupi cat mai mult de tine.

    Toata cultura asta creeata de corporatii care te invata ca trebuie sa iti incepi cariera cat mai repede este o mizerie. Vezi cazurile alea de nefericiti care au ajuns in spital datorita culturii “corporatiste”, sau cazurile (de loc putine) de oameni care lucreaza cate 12 ore pe zi. Asta este viata?

    Pretentia ca oricine trebuie sa aiba o diploma universitara si inflatia asta de studenti este o alta mizerie. Am citit undeva ca Spiru Haret era cea mai mare universitate din lume. FUCK.

  • inainte sa termin de citit trebuie NEAPARAT sa spun eu o zicala, am auzit-o de curand, mi se pare geniala
    Cine moare acum nu mai moare la toamna 😀
    eu nu auzisem de ea, si eu urasc zicalele si vorbele populare dar despre asta trebuie sa recunosc ca e geniala

  • Garm : Da, pai cam asta am constatat si eu si in mare am si facut asta pe langa proiecte si colaborari. Nu e neaparat o cultura facuta de corporatii cat o presiune sociala, izvorata dintr-o lipsa a valorilor . Inflatia universitara e monstruuoasa in Ro.

    Dana : Sa nu uitam si de nemuritorul ”Ca romanu’ nu-i niciunu’, unde-s multi putea fi unu’ !”

  • }mi place subviectul, revin, când am puţintel timp să dezbatem pe tema asta. Scuze…

  • Eu cred ca diferenta intre cei care reusesc si cei care nu reusesc este ambitia izvorata din evaluarea corecta a posibilitatilor pe care le au si perfectionarea profesionala continua .

    Foarte multi vor o slujba mai buna , dar fara sa se straduiasca .

    Din nefericire multi studenti prefera ” sa traiasca studentia ” si dupa aia se mira de ce dracu nu-i angajeaza nimeni .

    Nici in economiile dezvoltate nu e asa usor sa razbesti , pentru ca e o concurenta acerba .

    Pe mine ma mira ca exista persoane cre considera ca pot sa profeseze fara pic de experienta profesionala .

  • Marius : Nu e nevoie sa te scuzi, nu te-am obligat (inca..muhahhaa) sa citesti blogul zilnic. Oricum, am atins doar vag tema, nu am avut forta de a o face pe indelete. Discutam mai relaxat in zile mai libere 🙂

  • Romania Inedit : Am constat ca ”trairea studentiei” a devenit un fel de alegere de facto pentru cei care s-au convins deja ca nu o sa le iasa ”visele de glorie”. E trist, dar atitudinea exista.

  • Eu cred ca astia care vor ” sa-si traiasca viata ” nu au facut o evaluare corecta a posibilitatilor pe care le au si nu si-au corelat visele cu realitatea cotidiana .

    Decat sa visezi sa ajungi PDG intr-o multinationala , mai bine visezi ca ajungi parlamentar si ai mai multe sanse .

  • @romania inedit “Din nefericire multi studenti prefera ” sa traiasca studentia ” si dupa aia se mira de ce dracu nu-i angajeaza nimeni .”

    Daca esti potrivit si pregatit pentru un anumit job vei fi angajat oricum indiferent daca esti student sau absolvent. Sigur ca daca te angajezi in perioada studentiei, este posibil ca la finalul ei sa fii parcurs deja niste etape, sa ai sa zicem un salariu mai mare, dar chiar crezi ca merita? Poti sa parcurgi la fel de bine aceleasi etape si dupa ce termini facultatea.

    Nu ma refer aici la cei care muncesc pentru ca chiar au nevoie de bani, ma refer la cei care isi iau un job oarecare ca sa aiba bani “de mers la munte”.

  • Din nou, cred ca e vorba si de domeniu. Politehnistii , fie ei pasionati sau nu, nu pot sa asimileze minimul oferit de facultate si sa si munceasca. E fizic imposibil, datorita timpului. Dar daca esti la o facultate mai putin centrata pe cantitate de informatie (sa zicem ASE..as fi spus Jurnalism dar sunt mai putini studenti) nu ai literalmente niciun element de diferentiere fata de restul + nu esti cu-adevarat pregatit pentru realitatea muncii. Si-atunci ? Nu exista mii de locuri de internship…

  • daca te ajuta un pic norocul si mai si vrei, cu siguranta, poti.

    Apropo …era vorba de pe vremea lui Ceau-sescu “daca nu stii, te invatam; daca nu vrei, te obligam; daca nu poti, te ajutam”
    SA REUSESTI.

  • Kross nici cu ASE-ul nu stiu daca te descurci. Aveam niste cunoscuti acolo, si din ce imi aduc aminte si ei aveau 3-4 ore de curs zilnic. Daca mai adaugi 8 ore de munca pe zi (asta presupunand ca gasesti un job unde poti lucra sa zicem de la 12) unde ajungi?

    Initial te gandesti la modul: lasa ca lucrez doar cu jumatate de norma, sau lucrez dupa cursuri sau…. Si dupa aia o sa vezi ca incepi sa preferi sa lucrezi de la 9 la 6, ca pe la cursuri ajungi din ce in ce mai rar, eventual de loc, mai apoi o sa vezi ca nu prea mai ajungi nici la examene, o sa repeti un an, eventual o sa termini facultatea intr-un final dar nu o sa ramai cu nimic din ea, si peste 3-4 ani o sa te intrebi la o bere cu amicii: “da ce am invatat eu in facultate?” Nu stiu daca este neaparat cazul tau, dar crede-ma pe cuvant ca am vazut o multime de exemple din astea.

  • @ Garm , mult mai bine inveti din experienta practica .
    Eu spre exemplu am avut 5 la contabilitate , si acuma sunt un contabil de nota 10 .
    Practic am pierdut vremea in facultate si am facut facultatea doar ca sa am o patalma la mana , care sa certifice ca sunt economist .

  • Te descurci. Ideea e ca din alea 2-3 cursuri pe zi o sa ai maxim unul interesant si cam ala e cel care merita sacrificiul. Eu sunt entru varianta de mijloc, am si muncit , am avut si perioade de repaus. Vazand interesul angajatorilro fata de mine si comparandu-l cu cel fata de colegii fara experienta, inclin spre varianta mea.

    Oricum, mereu cand a fost de angajat, am mers pe contracte individuale sau de colaborare. De-abia recent s-a pus problema cartii de munca, la master fiind.

  • Contractul Individual nu este CIM , ceea ce presupune carte de munca ?

    Acuma mai conteaza si ce muncesti , ca daca lucrezi ca necalificat cu 8 ore pe zi , e tot degeaba .

    De cele mai multe ori nu conteaza cunostintele tehnice dobandite la locul de munca , conteaza experienta de lucru , adica te obisnuiesti cu munca , intelegi care sunt cerintele angajatorilor , cunosti persoane care lucreaza in domeniul tau , ai ocazia sa iti evaluezi cunostintele si inveti cum sa-ti vinzi forta de munca .

  • Ba da, dar il poti face fara sa ceri eliberarea cartii de munca in cazul in care durata este destul de scurta.

  • Dude, pe mine ma pasioneaza retardul istoric al limbii romane, ala-n italice de la coada articolasului dumitale.

    Intr-o zi trebui sa dezvolt/sa dezvolti/sa dezvoltam subiectul.

  • Imparatul : Facem un post in featuring 🙂

  • Sunt curios cum se aplica, daca vrei poti in politica 😀
    Poate mai am de invatat…;)

  • Daca vrei sa furi, poti …. ? (Sau te refereai la politica internationala :P)

  • Nu stiu cate persoane au invata sa traga in sensul in care afirmi tu in text. Ne lipseste seriozitatea de care amintesti. De multe ori ne este ciuda pe cei din pozitiile fruntase dar mai degraba prefera sa joace inca un bilet la loto sau alte chestii de gen decat sa puna osul la munca cu adevarat.

  • De tras trag, dar nu cu strategie si nu cu un scop clar in minte.

  • Nu mai e. Nici necesar, nici de dorit sa-ti incepi iute cariera. Iesi din rand, si nu faci fata criticilor. Ca si role-models nu mai sunt oamenii cinstiti, ci shmecherii.. Nu conteaza cate realizari ai, daca nu eshti shmecher, nu eshti in carti.. 🙂 Idealistii mor tineri.

  • Putin tupeu smecheresc te poate ajuta dar din pacate smecherii fara ”baza” mor destul de repede, spre deosebire de idolii lor.

  • Internationala se joaca la alte mese…
    Faza pe tara e vai de capul ei…

  • Da, dar si in internationale se aduc jucatori locali pe pozitii de atac (management)

  • Pe oi nu a avut cine sa ne indrume sa facem voluntariat ca sa capatam experienta intr-un loc. Unii dintre noi au avut norocul sa stea prin spitale si sa invete si acest ucru le-a prins bine.
    Adevarul este ca ne lipseste strategia, tragem fara sa stim sa devenim eficace.
    Poate mai multa seriozitate in ceea ce facem.
    Ar fi mult de dezbatut pe tema aceasta.

  • N-au avut pentru ca : a. Nu vor b.Sunt multi carora nu li se pare normal ca un pusti de 20 si ceva de ani sa invete meserie (si in 2-3 ani sa o stapneasca mai bine ca tine)

  • Ma uit si la tine si la C. pe blog : Bai, unde sunt comentatorii ?

  • Cam unde au plecat si posturile dese si mai bune 😛

  • Vlad, pe-aia cu “Pot, trebuie doar să vreau!” o ştii? 🙂

  • Eu o stiam cu ”Pot, dar ma doare in cot” :))

  • :))
    Şi aş mai completa ceva în titlul tău: “Dacă vrei, vrei. Dacă nu, nu” sau vorba rusului: “Esli niet, niet.” :))

  • Eu m-am angajat in anul 4 de facultate, mai mult de nevoie decat de voie. Acum, dupa 4 ani jumate in care am schimbat 2 joburi si am facut si un master, mi-e asa un dor dupa primii ani de facultate. Nu zic, experienta e foarte utila, insa pe de alta parte, e frumos sa fii … doar student.

  • Roxana : Depinde, ca rusii nu-s asa gentili cand e vorba de impus vointa 😛

    Dan : Pai cam tot nevoia ne impinge si pe noi la minuni de gen in perioada asta.

  • Cred ca marele secret este sa stii ce functioneaza PENTRU TINE si sa nu accepti retetele care nu ti se potrivesc. Studentia este pentru munca, daca esti nevoit sa faci asta. Eu nu am avut de ales. M-am scolit si am muncit fulltime. A fost nasol, dar am avut bani si am peste 1 deceniu de carte de munca. In momentul in care am terminat cu scolile inalte, aveam 4-5 ani de experienta fata de colegii iesiti ca niste “bobocei” in lume

    Pe vremea aia eu munceam ca boul si invatam tot felul de chestii in plus (incepusem munca de web design si studiam de una singura), in timp ce colegii mei isi traiau viata prin baruri si discoteci. Nu am de ce sa imi regret miscarea, pentru ca niciodata nu am fost genul de om care sa se simta bine in asemenea locatii. Am avut timp si sa citesc, si sa vad filme, chiar si sa ma odihnesc.

    Mi-am impus mereu sa nu accept retetele altora si sa vad ce imi este mie bun. N-au fost decizii usoare si munca depusa e departe de “usoara”. Dar a meritat calareala si atunci si acum cateva luni cand mi-am schimbat din nou drumul si am refuzat sa redevin angajatul cuiva.

    Colegii mei de scoli acum planifica eventual vreo iesire de 10 zile la vara pe undeva, pentru a mai scoate ceva din stresul acumulat. Noi ne-am pus palma in fund si am plecat pentru juma’ de an peste ocean, sa vedem cum e pe acolo. Joburile si alegerile anterioare ne permit asta. Poate ca la 30 de ani ne este scris sa ne traim “studentia”, cine stie.

    Io zic ca trebuie sa ne invatam pe noi si pe copiii nostri sa nu se sperie de “necunoscut”. Sa isi cunoasca bine calitatile, sa stie cand sa traga tare si cum sa se si relaxeze. Si ca in viata conteaza si alte chestii decat vila luata cu credit pe 30 de ani si 5 zile de concediu, zile in care suna telefonul in continuu, ca pica firma, daca nu esti acolo.

    E trist ca sunt atatia tineri care sunt fortati de imprejurari sa intre pe un drum atat de “ingust”. Vorba alor batrani, traim vremuri grele

  • Dojo : Uite, chestia asta i-o spuneam si eu cuiva. Care-i alternativa ? Iesiri cu prietenii/prietena mai am in weekend (dar nu in spatii de gen amintite) iar faptul ca lucrez in secvente imi permite sa imi iau ”perioade sabatice”.

    E intr-adevar ceva sa-ti permiti luxul unei vacante prelungite. Din pacate drumul asta ingust nu-ti permite nici ”studentiade” dar nici avansari spectaculoase in cariera.

  • de acord cu offtopicul. cred că dacă l-ai dezvolta ar ieşi un post frumos.

    cât despre articol, eu una îmi mai permit să lenevesc un pic pe banii alor mei, deci nu-mi fac probleme, cel puţin nu până să intru la facultate.

    doar o singură observaţie am de făcut: când spui “cei care evolueaza natural”, comparându-i cu generaţia actuală, te referi la părinţii noştri, care au trăit vremurile comuniste… normale? părerea mea e că astfel de comparaţii sunt irelevante, iar noi nu aveam un mod de viaţă sau de gândire anormal, ci pur şi simplu adaptat la societate. astăzi nevoile sunt mai mari decât “pe vremuri” şi e firesc să luptăm pentru satisfacerea lor.

  • Nu nu, e vorba de evolutie rapida versus evolutie lenta, adica de oameni care si-au trait copilaria/tineretea prelungita (apropo, omul este mamiferul cu cea mai lunga perioada de inactivitate) versus oameni care traiesc in Fast Forward. Da, e adaptare la conditii sociale dar nu era o comparatie comunism vs. zilele noastre 🙂

  • pepsi cola? ce snobism! eu am avut perioada oranj a existentei mele, cand ma multumeam si c-un brifcor! si bomboane de ciocolata cu visine si liquor.

  • Eu sunt mai mititel asa si oricum mama nu ma lasa sa bag TEC-uri 😛

  • Cat imi plac posturile cu subiecte multilevel!
    Imediat poti face o statistica a preocuparilor intr-o felie socio.
    Interesant ca doar o singura persoana este preocupata de calitatea limbii romane.
    Doar vreo doua de copilarie.
    Majoritatea- de cum sa strabati straturile societatii.
    Nu ca este un rezultat neasteptat, ba chiar banal-previzibil.
    Ultima chiar ma lasa indiferent. Pentru ca vorbim de integrarea intr-o structura artificiala, cu valori artificiale, stabilite subiectiv de “membrii congregatiei”. Si pe care ii consider inapti si impotenti de a-mi stabili mie vreo valoare de urmat.
    Uite, eu ma incadrez la categoria “copilarie”. Pentru care nostalgia este atat de mare ( simt lipsa nu numai a perioadei, ci si a oamenilor care pe atunci erau in jurul meu, dornici sa-mi satisfaca orice dorinta) incat mi-am propus ca atunci cand sunt obo sau suparat sa ma transport cu totul (inclusiv comportament) in perioada aceea.
    Si dupa ceva “antrenament”, portarea chiar se petrece multumitor.

  • Foarte tare ideea, stii ca ar fi meritat sa fac un sondaj de genul asta ? Bine, asta pe vremea cand scriam mai mult si primeam droaie de comentarii. Imi amintesc ca analizam cata lume citeste P.S-urile si observam ca uneori P.S-urile eclipsau complet postul.

  • :))
    Dupa metoda asta imi aleg blogurile pe care le citesc.
    Ma uit primas data la cititori. Care sunt o reflexie a celui care scrie.

  • Depinde, daca prinzi un blog care e ”la apogeu” vei prinde si o ciurta de cititori care nu-i apartin in mod direct.

  • Eu cunosc cealaltă faţă a monezii, când oferi job tinerilor de care vorbeşti şi eşti întrebat dacă maşină de serviciu le dai, dacă laptop le dai, dacă mobil le dai.

  • Sunt convins, dar acum depinde si de domeniu si de specificatiile jobului. Orice tanar vidanjor ”stie” ca el s-a nascut sa fie manager. Mai trist e ca aplicand aiurea, cu CV-uri scrise teribil si pretentii scabroase, oamenii astia diminueaza sansele celor care chiar sunt calificati.

  • “oamenii astia diminueaza sansele celor care chiar sunt calificati.”

    Categoric! Imaginea de care spuneam mai sus e în detrimentul celor care înainte să iabă pretenţii, vor să demonstreze de ce sunt capabili.

  • desi sunt sunt convins ca mentalitatea pe care o insufla zicala asta a ambitionat destui oameni care au reusit ce si-au propus la o varsta, sunt aproape la fel de sigur ca multi indivizi, care sunt pur si simplu incapabili(fizic sau cognitiv), au luat-o razna incercand sa isi impuna obiective imposibile pentru ei.daca iei in considerare ca obiectivele ti se schimba odata cu trecerea anilor, ai sanse sa mori obosit si sa simti ca nu ai profitat de reusitele anterioare destul.de aia sunt de acord total cu “daca vrei. poti” totusi nici “cunoaste-ti limitele” nu suna rau

  • Pai cam pentru asta te pregateste sistemul romanesc: pentru a fi/a face ceea ce nu poti fi/face.

    O sa par cam dubios, dar am scris si pe tema asta :))
    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/pragul-si-alternativa-21403.html

8 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow us

We will keep you updated

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.