Masini, fotbalisti si uzura capitalului uman

Dat fiindca am scris articolul asta din bucati, in RATB, nu m-am obosit sa-i dau un titlu coerent. Totul a plecat de la amintirea unei discutii mai vechi cu un coleg. Respectivul imi marturisea ca a refuzat la un moment dat trecerea la sportul de performanta.

Motivul refuzului a fost ca sportivii se ”ard” repede, isi consuma energia si pasiunea in cativa ani. Urmarile nu sunt dintre cele mai faste, dat fiind ca banii dispar mai repede decat inspiratia. Omului ii era frica de a trai din amintiri, de a simti ca fizic nu va mai putea sa-si urmeze pasiunea. Il speria postura ”antenorului” sau a mentorului. Nu l-am contrazis.

De mic mi s-a parut ca fotbalistii si masinile lor sunt legati printr-un cordon ombilical. Fotbalistii ”expirau” odata cu modelul de masina condus. Ciclurile de viata erau dubios de similare : dupa cativa ani in productie si design (ucenicia de la echipa mica), lansarea se facea cu surle si trambite (primul mare transfer, primele meciuri de succes) pentru ca modelul sa fie in atentia media timp de maxim 2 ani, daca era intr-adevar relevant. Apoi, dupa un an de cadere , urma faceliftul (un nou transfer, alte noi succese) pentru ca dupa vreo 5-6 ani petrecuti pe piata, masinuta sa intre intr-un con de umbra iar piata de second hand sa o primeasca cu bratele deschise. Dupa inca vreo 4-5 ani, modelul isi va prelua locul in arhiva. Exista si exceptii in ambele tabere, unele cu-adevarat notabile. Totusi, majoritatea modelelor de masini si de fotbalisti sunt uitate dupa maxim 10 ani de cariera.

Am mai ciupit cate ceva din lumea fotbalului cu alte ocazii, asa ca ma voi concentra pe a treia expresie din titlu. Ideea de ”uzura a capitalului uman” am auzit-o din gura unui om cu pretentii de ”trainer”. Omul sustinea implementarea unui sistem in care ”capitalul uman” (adica angajatii) sa fie evaluat in functie de niste estimari de uzura. In limbaj uman, voia ca salariul unui angajat sa scada in functie de media de varsta de la care oamenii din profesia aia nu mai dau randament. Prin urmare, un expert in ”online” de 35 de ani n-ar fi trebuit sa existe, la fel cum in comunicare, angajatii trecuti de 40 ar fi trebuit sa se gandeasca la pensionare. Evident ca am gasit ideea de-a dreptul tampa la momentul respectiv. Totusi, intr-o perioada in care studentii isi ard entuziasmul pana in 25 de ani, ar fi bine sa luam in considerare si amenintarea prescolarilor.

Desi in momentul de fata sunt vizibil multumit de punctul in care am ajuns  si stiu ca mai am o groaza de invatat si demonstrat, nu m-am vazut niciodata facand la 50 de ani ce faceam la 20. Habar n-am, poate-i varsta sau domeniul, dar tind sa cred ca la un punct te consumi ca talent si initiativa, oricum ar fi. Fie ca alegi un job mai usor, fie ca-ti faci propriul butic, ceva imi spune ca pe parcurs va aparea frustrarea, frustrarea ca nu-ti mai poti urma la fel de fervent pasiunea, ca nu mai esti pe podium. Frustrarea ca ”aia micii” te haituiesc.

Din pacate, varsta de ”’ardere” se micsoreaza constant, motiv pentru care imi indemnam colegii de generatie sa inceapa devreme. Trei ani de munca in domeniu sunt trei ani de experienta, dar si trei ani de tocit initiativa. Distanta dintre angajatul matur (in jur de 30 de ani), novicele entuziast (in jur de 20-24) si seniorul blazat (40-50)  se reduce din ce in ce mai mult in ochii multor angajatori. Aici nu mai vorbim de sfera umanului, ci de orice domeniu in care inovatia joaca un rol. Tinerii se forteaza si se consuma prea repede iar angajatorii pun involuntar presiune pe ei angajand noi valuri de tineri. Undeva la mijloc se va concentra o mare masa de ambitii.

In loc sa-mi inchei postul in stilul verdictual cu care v-am obisnuit, o sa-l inchei cu o intrebare puerila : Cat timp estimezi ca o sa mai poti sta in prima linie in domeniul ales ? (Excludem aici ideea jobului practicat pentru satisfacerea nevoilor elementare si ramanem in zona pasiunilor, de la ”scris” la asamblat microprocesoare).

P.S : Twitterul mi-a facut atatea gafe in ultima vreme incat am impresia ca cineva a concediat tot stafful si l-a inlocuit cu experti in IT din Salajan. A mai pierdut cineva mentiuni, reply-uri sau postari in ultimele zile ?

P.S 2 :  Ar fi de remarcat gestul pe care l-au facut fanii pentru vaduva raposatului Brian Wood, genialul game designer de la Relic.

23 Comments

  • Eu o sa fiu contabil pana cand o sa ma tina ochii sau o sa mor .
    Din pacate nenea ala are dreptate , ar trebui luata in calcul uzura capitalului uman .
    Problema cea mai mare a angajatorilor este ca din ce in ce mai multi angajati isi cunosc valoarea si actioneaza in consecinta .
    La sportivii de performanta problema cea mai mare e ca pot sa ramana la stadiul de speranta , adica sa se epuizeze fara sa aiba posibilitatea sa confirme .
    Ca peste tot , in sportul de performanta trebuie sa mai ai si noroc , nu numai talent .

  • Blazarea intervine daca o lasi. Mai exact, daca nu esti multumit cu ce faci. Un medic sau un arhitect care termina facultatea la 24 de ani e putin probabil sa nu ramana toata viata medic sau arhitect (apropo de facut la 50 de ani ce faceai la 20), dar asta nu inseamna ca nu-si poate propune sa devina un medic / arhitect mai bun, mai cunoscut, etc.
    vorbind exclusiv de sport, sportul de performanta nu se reduce numai la fotbal. Exista din fericire multe alte sporturi din care doar din performanta nu se poate trai (si asta e valabil in multe tari, nu numai la noi). Stiu oameni cu trecut in loturile nationale de rugby, de judo, alpinism (ca sa amintesc numai cativa) care nu s-au multumit sa traiasca din amintiri si acum conduc firme, si-au asigurat oarecum stabilitatea financiara. Ideea e sa te duca capul,nu numai bicepsul, restul vine de la sine.

  • Si eu inclin sa cred ca sportul de performanta te poate pregati pentru viata mult mai bine decat orice scoala .

  • sportivii se confrunta cu uzarea rapida a capitalului fizic propriu si neutilizarea celui cerebral. tiriac e printre putinii cu uz armonios…

  • Romania Inedit : Da, uite un aspect asupra caruia nu ma aplecasem, ”tinerele sperante”. Ii gasim cam peste tot si e trist sa auzi un om de 25-27 de ani ca nu mai vrea sa lupte, ca e ”multumit” de punctul unde a ajuns.

    Night-elf : De acord cu blazarea, desi uneori exista si limite biologice. Colegul de care vorbeam putea intra in handbal cu destul succes 🙂

    Zamo.ca : Intamplator el are si de unde investi ”capital” 😛

  • Poti sa ii transmiti marelui trainer cateva injuraturi din partea mea. Varsta si experienta te ajuta sa gasesti mai usor solutii la diverse probleme. Un expert online de 35 de ani a vazut mult mai multe chestii ca un expert online de 18 ani care zicea (vezi postul intreg la zoso)

    “Okidoki nu are cum sa ajunga mai mare ca Google pentru ca in primul rand nu are acoperire globala, el are acoperire pe Romania, dar in comparatie cu Google? . Google a pus mana pe internet, mai pe scurt sa ii zic asa el inveleste Internetul. Okidoki sa se multumeasca daca ajunge 50% cat Google .”

    Sunt de acord ca trebuie sa existe o evolutie, nu poti sa faci fix aceeasi chestie toata viata, dar odata cu varsta vine si experienta si cunostiintele acumulate in timp te ajuta in absolut orice domeniu ai lucra. Adevaratul progres vine in urma experientei nu al entuziasmului de la 24 de ani :).

  • Bine, pana la urma conteaza si de unde pleci. Un om care a trecut prin trei joburi conexe activitatii lui curente si care intra ”in paine” de la 27 de ani, e foarte posibil sa fie mai valoros decat unul care pleaca de la zero absolut la 22.

  • Eu cred ca si experienta dintr-un cu totul alt domeniu are importanta , chiar daca ai lucrat intr-un domeniu paralel , pentru ca te obisnuieste cu o anumita disciplina a muncii .

    Consumul de talent si initiativa de care scrii tu , eu cred ca este benefic , pentru ca numai dupa ce se consuma acest entuziasm te poti considera un bun profesionist .

    Cred ca cel mai bun exemplu ar putea fi luat tot din lumea fotbalului , pentru ca sa se inteleaga ca pentru un angajator cel mai mult conteaza ca angajatul sa poata da un randament constant .

    De foarte multe ori entuziasmul te impiedica sa vezi lucrurile mult mai realist .

  • Da, si asta e o versiune, una pe care am auzit-o la un interviu. Voiam sa schimb domeniul (nu l-am mai schimbat), ia un angajator mi-a marturisit ca apreciaza ca am mai muncit inainte si ca nu-s cazut din luna.

  • Un angajat care a mai muncit este de preferat unuia entuziast pentru ca entuziasmul dispare foarte repede si ramane doar randamentul angajatului .

  • Domnul cu pretentii de “trainer” ar trebui sa mai invete destul de multe. La 35 de ani, considerand ca lucrezi in online (pentru ca tot mentionai de) esti la un nivel destul de inalt (senior something, middle management daca nu si mai sus). Targetul se schimba odata cu evolutia, pasiunea creste in momentul in care ai ceva challenge-uri la baza. Nu imi plac deloc segmentarile pe varste.Deja nu mai au nicio relevanta tocmai din cauza diversitatii de caractere, mai apoi ambitie si determinare. Inscrierea in tiparele clasice nu mai este valabila.

    Din punctul meu de vedere, incepand cu aceasta perioada si mult timp in viitor, oamenii vor avea mult mai mult curaj sa se afirme (sau chiar sa-si schimbe domeniul) indiferent de varsta. De ce? Exista traininguri pentru asta, exista documentatie, exista foarte multe exemple live si, mai ales, exista posibilitate.

  • Exista si cazul particular al segmentului defensiv din echipa de fotbal de camp Dinamo Bucuresti, unde, cel putin la acelasi nivel cu tinerii din lot, pot evolua chiar si fundasii posesori de Aro sau Dacie… si, de ce nu, eu, sau tu, ori el!

  • Drace : Buna asta 🙂

    Silviy : Domnul cu pretentii e chiar trainer, ceea ce-i oarecum trist pentru ca tind sa cred ca omul raspandeste mentalitatea asta de ”schimba oamenii la pachet cu varsta”.

  • Offtopic: Nenicule, nu ma-njura. Astept pe cei de la Vimeo sa-mi rezolve problema cu video pe blog.
    Ca astia cu pluginuri sunt niste urati care vor neaparat ca io sa “go pro” dupa ce trec de 130 de vizionari. Promit ca revin cu videou` intreg si la o rezolutie acceptabila.
    Your name will appear in great honor! 😀

  • Iti scrisesem un mail ca ai un script busit pe blog dar m-am prins ca nu-i virusache (am patit-o eu mai demult).

    Mi-am vazut citatul ieri de dimineata, oricum 😀

  • Am rezolvat problema cu Vimeo. Everything works great now! 😀 Si chiar arata mult mai bine. 😉

  • citind postul asta mi-am adus aminte de o fază din filmul “Más pena que gloria”; un prof de educație fizică le arată elevilor în ce hal poate să-i distrugă sportul:
    – Nadia Comăneci… bună… iar astăzi: ce față de ratată!
    http://www.youtube.com/watch?v=_dX9hK_V_eA, între 3:40 și 3:50
    și-i sfătuiește să nu se apuce de sport…
    poate că fiecare vârstă are ale ei și cu timpul trebuie să te obișnuiești cu ideea că și faptul de a fi mașină de epocă și de a fi de la fiare vechi are un farmec. deși calul lui Harap-Alb e numai unul, ca să parafrazez o manea tot cu temă sportivă.

  • Silviy : Good.

    Radugo : Aia e buna, desi nu in modul cel mai fericit. Adevarul e ca Nadia Comaneci e intr-adevarul omul catorva momente, unul pentru care am creat un cult ciudatel post-Revolutie. E interesanta figura pustiului brunet, la momentele indicate.

  • Sunt si fotbalisti care o duc bine si dupa ce si-au incheiat cariera. Din pacate sunt atat de putini ca nu merita contabilizati. Insa pentru a trai si dupa ce se incheie cariera, ca fotbalist, trebuie sa fii inteligent, aspect ce este daunator in anii de glorie. Paradox. Ca doxa….
    O zi minunata iti doresc

  • Da, imi amintesc cum se mirau ca nu stiu cine de la Dinamo inca se tine de facultate…

  • Trei zile infernale. Sper ca maine se termina si revin online. Scuzati intarizerea.

  • Facultatea este o moda necesara din pacate. Evolutia noastra nu are timp sa ne lase sa demonstram cine suntem cu adevarat si ne cere diploma in avans ca pe o scrisoare de intentie.
    Astea sunt vremurile. Pareri de rau si regrete avem cu totii dar nu intimdem cu totii mana spre cel fata de care manifestam astfel de sentimente. Mai este si teoria: in avion iti pui tu masca (in caz de pericol, depresurizare) si apoi o pui copilului tau.
    Oricum ar fi doar sa nu ramanem cu plansul de mila si cu calcatul in picioare. Dar, … , evolutia.
    O zi minunata iti doresc

  • Voi fi in prima linie pana mor, chiar si dupa aceea, daca nu ma muta altii mai la periferie. 😀

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.