Dat fiindca am scris articolul asta din bucati, in RATB, nu m-am obosit sa-i dau un titlu coerent. Totul a plecat de la amintirea unei discutii mai vechi cu un coleg. Respectivul imi marturisea ca a refuzat la un moment dat trecerea la sportul de performanta.

Motivul refuzului a fost ca sportivii se ”ard” repede, isi consuma energia si pasiunea in cativa ani. Urmarile nu sunt dintre cele mai faste, dat fiind ca banii dispar mai repede decat inspiratia. Omului ii era frica de a trai din amintiri, de a simti ca fizic nu va mai putea sa-si urmeze pasiunea. Il speria postura ”antenorului” sau a mentorului. Nu l-am contrazis.

De mic mi s-a parut ca fotbalistii si masinile lor sunt legati printr-un cordon ombilical. Fotbalistii ”expirau” odata cu modelul de masina condus. Ciclurile de viata erau dubios de similare : dupa cativa ani in productie si design (ucenicia de la echipa mica), lansarea se facea cu surle si trambite (primul mare transfer, primele meciuri de succes) pentru ca modelul sa fie in atentia media timp de maxim 2 ani, daca era intr-adevar relevant. Apoi, dupa un an de cadere , urma faceliftul (un nou transfer, alte noi succese) pentru ca dupa vreo 5-6 ani petrecuti pe piata, masinuta sa intre intr-un con de umbra iar piata de second hand sa o primeasca cu bratele deschise. Dupa inca vreo 4-5 ani, modelul isi va prelua locul in arhiva. Exista si exceptii in ambele tabere, unele cu-adevarat notabile. Totusi, majoritatea modelelor de masini si de fotbalisti sunt uitate dupa maxim 10 ani de cariera.

Am mai ciupit cate ceva din lumea fotbalului cu alte ocazii, asa ca ma voi concentra pe a treia expresie din titlu. Ideea de ”uzura a capitalului uman” am auzit-o din gura unui om cu pretentii de ”trainer”. Omul sustinea implementarea unui sistem in care ”capitalul uman” (adica angajatii) sa fie evaluat in functie de niste estimari de uzura. In limbaj uman, voia ca salariul unui angajat sa scada in functie de media de varsta de la care oamenii din profesia aia nu mai dau randament. Prin urmare, un expert in ”online” de 35 de ani n-ar fi trebuit sa existe, la fel cum in comunicare, angajatii trecuti de 40 ar fi trebuit sa se gandeasca la pensionare. Evident ca am gasit ideea de-a dreptul tampa la momentul respectiv. Totusi, intr-o perioada in care studentii isi ard entuziasmul pana in 25 de ani, ar fi bine sa luam in considerare si amenintarea prescolarilor.

Desi in momentul de fata sunt vizibil multumit de punctul in care am ajuns  si stiu ca mai am o groaza de invatat si demonstrat, nu m-am vazut niciodata facand la 50 de ani ce faceam la 20. Habar n-am, poate-i varsta sau domeniul, dar tind sa cred ca la un punct te consumi ca talent si initiativa, oricum ar fi. Fie ca alegi un job mai usor, fie ca-ti faci propriul butic, ceva imi spune ca pe parcurs va aparea frustrarea, frustrarea ca nu-ti mai poti urma la fel de fervent pasiunea, ca nu mai esti pe podium. Frustrarea ca ”aia micii” te haituiesc.

Din pacate, varsta de ”’ardere” se micsoreaza constant, motiv pentru care imi indemnam colegii de generatie sa inceapa devreme. Trei ani de munca in domeniu sunt trei ani de experienta, dar si trei ani de tocit initiativa. Distanta dintre angajatul matur (in jur de 30 de ani), novicele entuziast (in jur de 20-24) si seniorul blazat (40-50)  se reduce din ce in ce mai mult in ochii multor angajatori. Aici nu mai vorbim de sfera umanului, ci de orice domeniu in care inovatia joaca un rol. Tinerii se forteaza si se consuma prea repede iar angajatorii pun involuntar presiune pe ei angajand noi valuri de tineri. Undeva la mijloc se va concentra o mare masa de ambitii.

In loc sa-mi inchei postul in stilul verdictual cu care v-am obisnuit, o sa-l inchei cu o intrebare puerila : Cat timp estimezi ca o sa mai poti sta in prima linie in domeniul ales ? (Excludem aici ideea jobului practicat pentru satisfacerea nevoilor elementare si ramanem in zona pasiunilor, de la ”scris” la asamblat microprocesoare).

P.S : Twitterul mi-a facut atatea gafe in ultima vreme incat am impresia ca cineva a concediat tot stafful si l-a inlocuit cu experti in IT din Salajan. A mai pierdut cineva mentiuni, reply-uri sau postari in ultimele zile ?

P.S 2 :  Ar fi de remarcat gestul pe care l-au facut fanii pentru vaduva raposatului Brian Wood, genialul game designer de la Relic.