Dupa patru zile pe care le-as putea incadra fara probleme la capitolul ”vinul dupa bere e placere, somnul dupa tratament e durere”, m-am gandit sa revin asupra unui articol nepublicat…

Pentru inceput si pentru cititorii intamplatori, ar fi de mentionat ca n-am ajuns de ieri in Bucuresti. Nu-s speriat sau coplesit de capitala, dar nici pe-acasa n-am mai trecut suficient de des incat sa ma simt ”provincial”. Prestez de vreo cinci ani in zona facultatilor, PR-ului, publicitatii si a altor ”meserii” hulite. Cunosc orasul mai bine decat multi nativi,  am la activi suficiente concerte si manifestatii, i-am vazut majoritatea muzeelor, cluburilor si cladirilor istorice. Am prieteni si prietena din Bucuresti. M-am ratacit prin Pipera si am pierdut si timpul prin Colentina. Am stat pentru o vreme in centru, am stat in Militari , Sebastian si Drumul Taberei. Pe scurt : stiu cat de cat care-i baiul cu pretentiile de metropola are orasului.

Dupa o introducere deloc necesara pentru cititorii vechi, ar fi cazul sa trec la subiect. Pentru inceput : sunt complet de acord ca la nivel de oportunitati si viata culturala (de la concerte, la expozitii si conferinte) exista pe de-o parte Bucurestul si pe de alta…exista ”niste sate mai mari”. Ce n-am putut intelege insa in cinci ani de zile este cum a reusit orasul asta sa ramana cu 10 ani in urma la nivel de civilizatie si sa mentina distanta constanta. Obisnuit cu piatra cubica si pietele acoperite, am avut un soc sa fac slalom printre flegme si gropi. Daca acum cativa ani aveam cateva nedumeriri inocente, dupa zeci de articole centrate pe lumea bucuresteana, am ramas cu o serie de ”frustrari provinciale” care tind sa cred ca se vor permanentiza. Urmatoarele nu-s despre bucuresteni, ci despre Bucuresti in general :

Multumesc si Buna Dimineata : Simpla multumire , fie ca dovada de politete, fie ca raspuns mecanic, inca provoaca nedumerire. Nativii nu sunt obisnuiti sa multumeasca sau sa raspunda la multumesc. Nu e vorba de distanta sau de a-ti face treaba, e vorba de bun simt. In cinci ani de zile, cel mai intalnit raspuns la ”Multumesc” a fost ”Da!?!”, urmat de o privire nedumerit-simpatica. Salutul persoanelor cunoscute reuseste la randu-i sa provoace confuzie si intrebari de tip ” de ce-i asta atat de dragut ?”. Nu-i dragut, dar asa l-a invatat pe el mamica lui din provincie : daca dai nas in nas de zece ori cu o persoana si eventual mai schimbi doua vorbe, e ideal ca dupa sa-l saluti. Evident, nu spun ca asta e o atitudine generala, pentru ca am intalnit si zone cu oameni ultra politicosi si bagaciosi, dar e ceva la care te poti astepta zilnic.

Pensionarii : De departe, Bucurestiul are cei mai agresivi si nejustificati pensionari. Daca vrei sa pierzi orice urma de respect fata de oamenii in varsta, vino in Bucuresti. Aici e locul unde babele psihopate te ridica de pe scaun, autobuzele gem de pensionari care se plimba gratuit printre piete si unde ai toate sansele sa ti se raspunda urat, daca interlocutorul a depasit saizeci de ani. Aici e locul unde am fost plimbat printr-un intreg autobuz pentru ca am avut proasta inspiratie de a ajuta pe cineva cu o geanta (cineva care voia neaparat un anumit scaun si voia neaparat sa urce printr-un anumit loc).

Urinatul in public : In copilarie, eram de-a dreptul oripilat de mamele care-si lasau copiii sa faca pipi in public. La 2 decenii distanta de momentul respectiv, sunt oripilat ca in 2010 vad aproape zilnic in Bucuresti copii care fac pipi in mijlocul strazii sau in parc. Inteleg ca exista momente in care ”nu se poate”, dar chiar crezi ca in Cismigiu e locul potrivit sa-l lasi pe-ala mic sa-si dea drumul ? Crezi ca o sa moara daca-l vari in toaleta ecologica ? (bine, e posibil…)

Animalele de companie : Multi caini in Bucuresti, dar si mai multi acefali care-i intretin. Caini, pisici, maimute. Pai nu-i asa, daca tot ne-am luat cutie de beton langa groapa de gunoi a Romaniei, de ce sa n-o infrumusetam cu nise creaturi pe care sa le anbandonam peste 2 ani ? Caini fara stapan chiar sunt peste tot, dar doar aici m-am trezit amenintat de ”o asociatie de oameni iubitori” in momentul in care am vrut sa rezolv problema definitiv.

Soferii : Daca nu ai condus in alta zona decat  Bucuresti, nu stii sa conduci. E o regula, una care descinde natural din faptul ca intr-un oras care si-a depasit de opt ori numarul  de masini suportate, nu ai cum sa intampini nici macar jumatate din situatiile prevazute in Codul Rutier. Prin urmare, dragi soferi de Bucuresti, lasati-o mai moale cu injuraturile si claxonatul (mai ales cand sunteti ultimii din cireada). Nu stiti sa conduceti. Nu aveti unde, atata tot.

Pretentiile : Aici trisez, pentru ca vorbim de o boala romaneasca, chiar omeneasca. Toti romanii sunt predestinati sa fie manageri generali, coordonatori si genii in stare latenta. Dar aia e , nu-i vorba de munca si principii, e vorba de noroc, ala e palpabil. Totusi, oameni atat de frustrati cu jobul, viata si ordinea lucrurilor ca-n Bucuresti, n-am mai vazut. Nu e un vanzator in piata care sa nu se considere rege pe mosie. E greu sa intelegi ca visul tau este un etern ”punct B”‘ si ca tu esti in punctul A. Pentru a ajunge din punctul A in punctul B trebuie ‘sa-ti faci bine treaba in punctul A’  si sa pleci treptat spre punctul B. Din pacate, mentalitatea se revarsa si asupra multor tineri, motiv pentru care majoritatea joburilor bune sunt ocupate de ”taranii aia din provincie”. Aia e partea goala a paharului : aici sunt joburile, dar tot aici e si cea mai mare concentratie de ”capital uman” de calitate. Unii chiar stiu sa-si evalueze financiar munca in mod coerent.

Dispretul fata de provincie : Daca tot am ajuns la capitolul asta, merita sa dezvolt. Nu am priceput niciodata atitudinea unui grup, nu foarte restrans de altfel, fata de ”invazia” de oameni din provincie. Sa fim seriosi, Bucurestiul e practic o adunatura de provinciali stabiliti aici in timp. De acord ca gem facultatile de imbecili si taranoi care n-au niciun motiv sa-si paraseasca targul, dar asta e vina sistemului de invatamant , nu o tendinta spre migratie. ”Capitala” este pentru multi o etapa necesara , dar trecatoare. Sa-l luam drept exemplu pe Gigel, din orasul X, care a terminat un liceu de provincie bun , cum sunt multe de altfel (la fel cum sunt zeci de licee de doi bani in Bucuresti). Gigel invata, intra primul la facultate si are colaborari deja din anul I. Gigel isi face bine treaba , prinde un post bun si in zece ani are deja un post de conducere frumusel. De-aici nu deducem ca Gigel a ”ocupat locul unui bucurestean”. Nu, draga urmas al lui Bucur, Gigel este pur si simplu MAI BUN DECAT TINE. El vrea si trebuie sa faca perfomanta. Faptul ca in orasul de bastina nu are un loc asigurat in domeniul lui ,este legat strict de punctul anterior : firmele vin unde vine si capitalul uman de calitate, totul intr-un cerc ametitor de concesii.

Taranii : Bucurestiul e locul cu cei mai multi tarani. Nici in Silistea Gumesti-ul lui Marin Preda nu ai fi gasit o mentalitate patriarhal-rurala mai puternica. De acord ca multi dintre ”tarani” sunt proletari adusi aici in perioada ceausista. Totusi, dupa vreo 3 generatii, as zice ca-s bucuresteni. Sunt destule posturi pe tema, dar cel mai bine e sa scoateti capul pe geam si sa va uitati bine la umflatul care zace in pantaloni scurti pe banca furata din parc si-si vara mici in gura alaturi nevasta-sa si inca vreo doi. Aberatia rural-urbana atinge paroxismul in blocurile de locatari unde gainile sunt crescute pe balcon, la 3 minute de Casa Poporului.

Mizeria : Are sens sa insist ? Avem o tarla mizerabila per total, cu sau fara initiativele civice din ultima vreme. Totusi, oameni care sa arunce gunoiul direct pe geam cu lunile nu mai vazusem de ceva vreme si nici oameni la costum care sa flegmeze pe trotuarele din centru.

Mahalageala : Alta boala specifica romanilor. Diferenta dintre Bucuresti si ”’aia de la tara” e ca ultimii s-au mai rafinat. Vin cu avocatul sau macar cu Politia Comunitara. In Capitala suntem inca la nivelul aruncatului cu pietre in geam, iesitului si urlatului, al batutului in teava. Sa nu cumva sa mergem sa discutam rational cu cineva sau sa-l amenintam legal. Nu, asta ar fi eficient ! Cel mai bine e sa urlam, sa ne vaicarim permanent si sa-l bagam in mortii stramosilor lor pe linie materna. Cineva imi spunea ca multi se comporta altfel aici decat in orasul de bastina. E partial adevarat in cazul unora. Nu e vorba de faptul ca ”aici nu te cunoaste nimeni” . Problema e ca atunci cand intri intr-o cocina, nu prea iti vine sa te stergi la intrare.

Boschetarii, aurolacii, tiganii : Aici e o discutie mult mai larga, dar in legatura cu primele doua categorii, am ramas cu o nelamurire, via White-wolf. De ce sa dormi prin canale si sa stai in rahat de caine ? De ce  nu se muta nimeni la tara, in unul dintre zecile de sate semi-abandonate din Romania ? Sa fim seriosi, cati oameni  de bine ar alege de buna voie sa stea permanent in Bucuresti, daca n-ar fi constransi de job ?

Neuitatele femei : Ma simt porc in momentul in care spun asta, dar femei cu mai putin gust vestimentar si mai neingrijite ca in Bucuresti, n-am vazut. Ce e grav e ca nu-i vorba de pustoaice sau tinere, care-s cam la fel si in restul tarii, ci de femei la varsta intepeciunii. Vad tipe de 30-35 de ani, in conditie fizica decenta,  bine imbracate, care degaja  mirosuri nespecifice fiintelor umane. E vorba de o aparitie constanta in mijloacele de transport comun, in piete si supermarketuri, nu de o consecinta de moment a caldurii. Nu cred ca e o problema care tine de femei sau bucuresteni ci de toleranta celor din jur pentru astfel de aparitii. Daca de la fratii mei albi de sex masculin nu ma mai astept la nimic, de la doamne aveam o mica speranta.

Hormonii : Daca tot am adus vorba de femei si de noi, australopitecii, trebuie sa recunosc ca si aici Bucurestiul are cateva recorduri. Indivizi care sa fluiere, fsa aca remarce dubioase sau sa se uite prelung dupa gagici o sa vezi si la New York. Oameni care sa dea ture unei femei cu taxiul sau sa o pipaie in autobuz cu ambele maini, mai rar.

Graba : Cum se face ca daca ma scol cu cinci minute mai devreme, am si timp sa prind un autobuz pe jumatate gol de fiecare data cand merg la munca ? Cum se face ca oameni care nu au unde sa se grabeasca (pentru ca-si urasc jobul, consoarta si viata) sunt mereu ”in intarziere”, fie ca-s in trafic sau in transportul public ? Cum se face  ca e imposbil sa respecti o regula de tip ”te urci pe-aici, cobori pe-aici” si ca e imposibil sa-ti dai seama ca daca stai cu curul in usa autobuzului, incomodezi ? Da, stiu ca e aglomerat, ca e naspa, ca nu poti merge cu bicicleta, SUV-ul sau calul in conditii umane. Chestia e ca…LA FEL E PENTRU TOATA LUMEA !

Administratia : Incompetenti sunt peste tot. Pana acum cativa ani obisnuiam sa dau Craiova drept exemplu nefast. Craiova s-a miscat totusi, incepand cu fantana aia asurzitoare din centru, cu parcul si cartierele centrale. In Bucuresti, in cinci ani de zile, am vazut cateva banci si parculete in plus, ceva mai mult verde in sectoarele 2 si 3 si lucruri care ar fi trebuit sa existe in Capitala de prin 95′, asa. Oamenii de la varf sunt aproape invizibili, cu exceptia tiganoilor de esalonul 2, gen Vanghelie. Nu radeti, ca voi i-ati ales…si reales. Cred ca efectul provinciei vine si din marimea orasului : in Bucuresti, 80% dintre locuitori habar n-au idee cine-i primar in sectorul lor pe cand in provincie , primarul nu-i asa de greu de prins in bataia pustii.

Cunoasterea propriului oras : E una sa nu stii unde-i strada Ileana Cosanzeana (e in Rahova, apropo), e complet altceva sa nu poti retine cateva repere de bun simt din orasul pe care sustii ca-l iubesti. Foarte rar mi s-a intamplat in Bucuresti sa gasesc un om care ”stie” unde s-ar putea afla un anumit obiectiv topografic. Cele mai precise indicatii in Bucuresti, scuzati pleonasmul, le-am primit de la un politist de circulatie clujean si de la un amic, stabilit de vreo sapte ani in Bucuresti.

Violarea marfii din magazine : Asta asa, pe ultima suta . Prima data cand am vazut un pustiulache rupand un ambalaj intr-un supermarket sub ochii mamei a fost si prima data cand un paznic a dat afara pe cineva din acelasi magazin. Asta in Valcea. In Kauffland, Cora si Billa din Bucuresti, scuza ”lasa-l mama, ca e mic” e un pretext incredibil pentru a face zob marfa de zeci de milioane. Pai nu-i asa ? Suntem singuri in magazinul asta…si de alfel, nici nu-i magazin, e un fel de biblioteca cu mancare.

Blazarea : Sa spun sincer, in primul meu an in Bucuresti, iubeam aspectul asta. Oamenilor nu le pasa si era bestial. Dupa vreo cinci ani, observi ca oamenilor nu le pasa nici macar de propria persoana. E locul perfect unde te poti lasa calcat in picioare. De la ochii goi din mijloacele de transport pana la paznicii care te lasa sa iei bataie in fata firmei pentru ca ”jobul lor e sa pazeasca usa”. Un inceput ar fi taxarea imbecililor. Ahh, ala micu fura din magazine ? Anunta tu paza, da-i una peste bot eventual. De ce ? Pentru ca o fi el mic, dar daca nu-l corectezi, sa iasa un cocalar infect ca familia care-l incurajeaza.

As vrea sa spun ca lucrurile astea se intampla peste tot, dar nu-i asa. Multe lucruri nu se mai intampla de multa vreme in restul tarii, asta-i realitatea, asta-i motivul pentru care multi provinciali ii privesc suspect pe bucuresteni. Nu, nu-i totul nasol si nu-mi pute tot in Bucuresti. Dovada ar fi ca sunt inca aici. Stiu ca-s si oameni ca lumea, ca mai exista (putini, dar sunt) si bucuresteni pur sange care se chinuie sa salveze ce a ramas din mostenirea culturala a orasului.  Stiu ca-s destui prosti gramada care umplu parcurile de seminte pentru a se lauda ulterior ca au facut o facultate. Stiu ca-s si multi provinciali care urasc Bucurestiul fara sa-i fi simtit pulsul. Stiu ca si Clujul, Iasiul, Brasov sau Valcea sunt pline de papitoi si cocalari. Stiu ca orasul asta are enorm de multe de oferit, pe langa o civilizatie usor retarda in termeni de maniere. Stiu ca-s lucruri pe care le poti vedea NUMAI IN BUCURESTI.

Mai stiu insa si ca majoritatea celor ce vin in Bucuresti sunt doar pasageri. Mai stiu si ca orasul asta a fost un simplu targ de campie, pana cand turcii s-au decis sa mute capitala de la Targoviste, pentru a fi mai usor de asediat. Mai stiu si ca Iasiul si Clujul au avut enorm de suferit de pe urma ”exploatarii” economice si culturale exercitate de Bucurestiul interbelic. Stiu si ca regionalizarea este inca un vis indepartat in Romania, cat timp nu sunt nici autostrazi si nici dorinta de descentralizare nu exista.  Mai stiu si ca tine de noi, indiferent cu ce treaba ne-am afla prin Bucuresti, sa facem orasul asta sa iasa din oala mentalitatii de tip ”cot in gura”.

Totusi, inainte de a-mi spune ca nu-i nimic nou aici si de a-mi sari cu zecile in cap prin comentarii, va las cu o intrebare : Cum explicati afluxul de tineri care vor sa-si intemeieze o familie sau sa-si creasca in liniste copiii, care fug din ”capitala europeana” in care s-au nascut ?

P.S : Poate ati observat bannerul Notebrother din sidebar. Nu, nu am inceput sa umplu blogul de reclame , ci e vorba de un proiect pe care ar fi trebuit sa-l lansam de anul trecut.  Daca ambitiile si interfata grafica originala au fost abandonate pe masura ce colaboratorii au zburat, ideea de a lansa un astfel de site a ramas. Notebrother nu-i un site de stiri si recenzii, ci mai degraba un punct de intalnire pentru novici si pasionatii de laptopuri. N-am scris inca pe el, am jucat doar un rol de editor coordonator. S-ar putea ca articolele curente sa va para prea simple si explicite. S-ar putea ca interfata grafica sa nu va placa. E o chestiune de finete pe moment, si il vom calibra in timp. Pe moment ne jucam cu el si lucram la constructia unei comunitati. Asteptam sugestii.