Parfumul dulce al plictiselii

Aveam de gand sa trantesc un articol furibund pe teme muzicale, dar provocarea Silvianei m-a facut sa iau o pauza de respiro. Iata deci un guest post pe care am ales sa-l public si pe blogul personal.

Am mai recurs la copilarie si cu alte ocazii. E un mod sincer si lenes de a scrie un text. Sa fim seriosi, in ce pasa sa fie cititorii incat demoleze un articol despre copilarie ? Cu alte ocazii, am dezgropat mici intamplari care cu ani in urma ma salvau de banal. Zilele trecute insa, nostalgia m-a lovit subtil.

Din toata mingea colorata pe care o aveam in fata cu ani in urma, a inceput sa-mi fie dor de lucrul pe care-l detestam cel mai mult. A inceput sa-mi fie dor de plictiseala. Plictiseala pura, ce senzatie pierduta ! Nu, nu e sictirul pe care-l simtim in zilele de concediu. Nu, nu e senzatia aia pastoasa care umple pauzele unui proiect obositor. Nu, nu e cautarea in deriva. Plictiseala pura e senzatia ca n-ai nimic de facut si ca ai tot timpul din lume la dispozitie pentru asta. Plictiseala pura e cand ramai singur cu tine si nu te ingrozesti. Ba mai mult, ti se pare ca esti extraordinar si iti pare rau ca n-ai cui sa arati asta…

Intr-un trecut pe care-l simt mai indepartat decat e, plictiseala avea doua semne concrete : desenatul cu frunze si ”scanteiatul”. Daca nu era nimic pe Cartoon Network, nu batea nimeni mingea, nu eram destui pentru o expeditie si nici aparitii noi nu erau, ramanea ideea de a tatua asfaltul. Frunza era  ”Eugenia” lucrurilor cu care puteai scrie pe asfalt. Caramida, calcarul sau divina creta colorata erau pentru ”zilele norocoase”. N-aveai ”cu ce”? Rupeai un smoc de frunze din gardul vecinului. Bine, si aici era o strategie. Gardul viu (merisor) mirosea fain dar nu lasa urme, asa ca foloseam un amestec de iedera si o buruiana careia ii ziceam fierastrau. Rezultatele aveau farmecul lor : o zi de ”plictiseala” alungata si vreo saptamana de art nouveau pe jumate din asfaltul de la bloc. Femeia de serviciu era fan declarat.

Scanteiatul era un alt semn al plictiselii acute. Aici aveai de nevoie de vreo doua elemente : intuneric si pietre. Ambele se gaseau din abundenta. Pietrele de garaj plate  si intunericul dat de apusul soarelui erau de preferat. Jocul avea patru reguli de baza  : se ia pietroiul; se arunca la orizontala; se admira scanteile; se declara castigatorul pe baza numarului de scantei. Dupa vreo zece runde de asa ceva, proprietarii de Dacii din zona (asa zisii ”gospodari”’) boicotau meciul mai rau decat galeria Stelei.

Se instala greu dar te enerva teribil. Plictiseala era ceva de care sperai sa scapi ”cand o sa ajungi la scoala” sau ”cand o sa cresti”. E grav sa ajungi sa-ti doresti sa te plictisesti, dar nu-i nimic de neiertat pentru o generatie de ”oameni care vor”.  Nu mai indraznesc sa arunc pietre pe asfalt. Imi e ca intre aruncare si ”scanteiat”, mi-ar putea suna telefonul…

P.S : Chit ca nu-i postul asteptat, profit de intoarcerea in campul muncii si de iesirea din ”’convalescenta” pentru a-mi anunta revenirea pasiva pe Voxpublica. Altfel, veti fi bucurosi sa aflati ca romanii au batut recordul la ”cei mai multi pui fripti intr-o singura tigaie’‘. Dupa ce-am vazut imbulzeala masiva (cautati filmuletul) pe copanele de pui, am inteles unde s-a dus ”gloria Ardealului”.

26 Comments

  • Eu nu m-am plictisit niciodata , asa ca nu stiu cum e sa te plictisesti !

  • De ani de zile pot spune acelasi lucru.

  • Eu nu inteleg de ce crezi ca plictiseala e un parfum dulce .

  • Pai e de citit postul. Daca nu esti una dintre exceptiile care se scalda in bani, plictiseaala n-ar trebui sa existe. Plictiseala copilariei in schimb era ceva diferit, era o plictiseala ”libera”.

  • Trebuie sa scriem ca plictiseala copilariei apartine celor din generatia noastra , pentru ca acuma exista internetul si jocurile pe calculator , asa ca pustanii nu au cum sa se plictiseasca .

  • Au, crede-ma. Marea lor problema este ca dau in psihoza de a umple spatiul ala cu ceva, cat mai repede.

  • “Plictiseala pura e senzatia ca n-ai nimic de facut si ca ai tot timpul din lume la dispozitie pentru asta. Plictiseala pura e cand ramai singur cu tine si nu te ingrozesti. Ba mai mult, ti se pare ca esti extraordinar si iti pare rau ca n-ai cui sa arati asta…”

    10 pentru asta! 2 pentru ca minimalizezi postul!

  • In ce sens il minimalizez 🙂 ?

  • Interesant, chiar mi-am adus aminte de vremurile din copilarie cand ma plictiseam, mai ales in vacanta de vara. Dulce parfum 🙂

  • Da, si te enervai ca nu-i nimic de facut si ca ce misto o sa fie cand o sa fii mare 🙂

  • s-a terminat vara, dar tie-ti mai trebuie o vacanta 🙂

  • Vreo trei, ca am datorii din urma 🙂

  • Nu! Fara vacante ca nu mai ce citi !!:P

    Nu ma plictisesc mai niciodara, dimpotriva creierasul meu e in continua miscare cu rotitele lui.Cred ca momentul in care ma plictisesc , adorm.

  • Pai nu mai am cum sa-mi iau vacante in perioada…cel mult ”psihic”.

  • Voxpublica stinks.
    Atat si nimic in plus 🙂

  • Nu cred ca va mai mirosi multa vreme, sincer 🙂

  • A fost la plezneala 🙂
    Vroiam sa vad daca imi sar ceva “postaci” din aia salariati in cap, aici, pe blogul tau. Si ma bucur intens ca, la prima vedere, n-ai
    😀

  • si totusi un remediu bun contra plictiselii e blogul 😉
    hihihi .. nu ai cum sa te plictisesti cand ai si blog. Chiar nu ai cum :)))

  • My Coffee : Nici cand muncesti 8-9 ore pe zi, crede-ma 😛

    Whitewolf : Sunt de acord si cu afirmatia , pentru anumiti autori cel putin 😛

  • @kross corect. dar din cand in cand e nevoie si de vacanta

  • @kross : comentariul nu a fost scris cu rea intentie

  • Stai chill, nici eu nu ma suparasem. Oricum, trebuia sa postez de ieri ceva 🙂

  • Din ciclul “Kill your boredom”, recomand un loc de dat cu capul în momentele în care lipseşte inspiraţia şi ai nevoie de un şoc puternic pentru a-ţi regăsi echilibrul şi pofta de viaţă. 😀
    Cât despre copane, well, românii sunt gurmanzi, nu gourmet. Nimic nu mă mai uimeşte. Eventual mă dezgustă.

  • Exista si un astfel de loc dar inca n-am apucat sa-l iau in primire.

  • Subscriu semnului de la BCR: “Tu ce mai aştepţi?” :))

5 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.