Liga I comunicare

S-a facut aproape o saptamana de cand am neglijat blogul pe fondul lipsei de timp si dispozitiei psihice. Trist. Articolul de fata vine ca un raspuns intarziat la intrebarea ironica a unui amic.  Intrebat la misto ”’cum e viata in industria comunicarii” am rezumat totul la o propozitie: E la fel ca-n fotbal !

De ce ar fi publicitatea si PR-ul un extenuant campionat de fotbal? Incepand cu patrunderea in sistem si continuand cu o cariera ulterioara, paralela imi pare usor de facut. La o echipa de prima liga se intra greu si atunci cand intri o vei face oricum in echipa de juniori, unde nu mai conteaza ca joci ca fundas, desi esti atacant. Cu suficienta ambitie, vei ajunge in lotul principal pe un post din care poti face performanta. Oriunde ai intra, munca din prima perioada si adaptarea sunt cele mai grele pentru ca nu cunosti jocul echipei in care trebuie sa te integrezi. Ulterior, poti spera la un transfer la o echipa mai mare sau la remarcarea in cadrul propriei echipe. Cert este ca sunt putini oameni de publicitate care sa nu fi schimbat 2-3 agentii la fel cum sunt si putini jucatori de fotbal care sa nu fi schimbat clubul.

La fel ca-n fotbal, agentia cu mai multi sponsori (clienti) are si mai multe sanse la diverse trofee si la evidentiere. Chiar si asa, te surprinde uneori cate un Unirea Urziceni,  pentru ca rezultatele conteaza mai mult decat spectacolul. In ambele ”sporturi” dupa o varsta nu mai esti pur si simplu in stare sa joci. Atunci devii un director de creatie\senior usor blazat si numai bun sa-i invete pe altii si sa recunoasca noi talente.  Esti practic selectioner la fosta echipa. Alternativele sunt fie sa devii un ”expert” in campul pe care l-ai parasit, fie sa-ti faci propria agentie,eventual sa pleci la alta mai mica (cazul unor mari jucatori ajunsi antrenori in divizia X).

Daca ar fi sa judecam dupa parerile emise de aspiranti, publicitatea & PR-ul ar fi niste chestii ”cool”, la fel ca fotbalul. In ambele cazuri nu vede nimeni zilele de alergare turbata sau de tocit mintea cu proiecte mici, dar ambitioase. Toata lumea vede pragul de sus pana la care, intamplator, ai nevoie de ambitie si talent real pentru a ajunge.  In ambele domenii exista oameni foarte talentati care nu pot intra in ”cerc” pentru ca nu li se da voie. Pentru asta este nevoie de selectioneri buni care sa vada talentul chiar si atunci cand el pare ascuns sau blocat de propriile frustrari.

Reprezentantele locale ale unor grupuri internationale sunt asemenea marilor echipe de club: castiga, dau rezultate dar sunt depersonalizate la nivel local. Putina lume isi mai aminteste a cui era agentia X inainte sa poarte un nume englezit, la fel cum putini soldati tin cu Steaua pentru ca e ”echipa armatei”. In functie de oamenii din ele, cluburile devin ale ”tuturor”.

Dar PRistele care de-abia pot vorbi si care zambesc intr-un colt pe la conferinte unde au loc? Dar oamenii care o viata lucreaza la SuperPROMO Impex SRL? Daca intrebarea va este familiara, n-ati auzit pesemne de Nicu Vanghelis. Nicu Vanghelis era un jucator colorat de la Juventus Roeşti, echipa care a promovat in liga a IV-a dupa o lupta crancena cu Oltetul Alunu . Oamenii astia sunt fericiti sa se poata lauda ca joaca fotbal/lucreaza intr-un domeniu mai altfel, si cam atat. Fani exista, chiar si pentru Juventus Roeşti!

Daca nu credeti ca publicitate si PR-ul au o ditamai baza de fani, indrazniti numai sa calcati pe la vreun festival de publicitate neconventionala si altele de gen si veti vedea zeci de omuleti cu boneta si cravata roz care se viseaza sefi de campanie, desi inca n-au trecut de socul pubertatii. Nu mai spun de studentii care iau de bune expresiile de tip ”sunteti cei mai buni” si adopta automat atitudinea unor oameni cu ani de experienta.  Galeria va considera mereu ca putinii ajunsi in fata si-au bazat reusita doar pe noroc si ca in esenta ”ei acolo nu prea fac nimic din ce n-ar putea face oricine”.

Criza a aratat ambelor domenii ca, desi se marcheaza goluri si exista competitie, sponsorii sunt cei care de fapt controleaza sistemul. Pe de alta parte, asta a mai estompat putin din admiratia netarmuita fata de niste domenii atat de putin intelese dar din ce in ce mai usor de adus in discutie.

P.S : Ieri am auzit o stire deosebita la radio care suna cam asa ”Estimarile ratei somajului pentru anul 2009 au fost gresite, aceasta atingand cota de 7.6% la inceputul lunii. Din fericire, estimarile pentru 2010 ne spun ca aceasta se va ameliora !”.Intentionam sa amintesc si de cele cateva concursuri care ruleaza pe bloguri in perioada asta, unul fiind al lui Razvan iar celalat avand inca regulamentul in revizuire. Daca nu va arde totusi de concursuri, va puteti mereu delecta cu un clip clasic de la David Hasselholff

46 Comments

  • Din pacate in Romania e o lipsa acuta de idei si asta se vede in publicitate !

  • Nici nu stii cat de bine merge clipul cu Hasselhoff dupa concertul Haemorrhage de aseara, e atat de pur si linistitor, ma uit tamp la el si parca ma simt mai bine…

  • Ugachaka, ugachaka….trebuia sa-i fi spus cineva NU lui Hoff inainte sa toarne chestia aia. A fost un fenomen vreo 5 ani de zile 🙂

  • De ce mai, pentru mine o surpriza sa descopar ca e si cantaret, il stiam doar ca actor din filmul cu supermasina, iar acum descopar ca piesele lui imi suna cunoascut… a, si din filmul cu salvamarele! :))

  • Pai in majoritatea domeniilor e la fel. Tot de jos trebuie sa incepi si trebuie sa pupi ( binenteles, doar daca vrei) destule dosuri ca sa ajungi pana sus ceva mai repede. Daca nu, stai si putrezesti undeva in anonimat.

    Poate e o parere expresiva, dar pentru o sambata dupa-masa, sunt lipsit de idei.

  • Drace : Da, si pentru el cred ca a fost o surpriza sa descopere ca-i si cantaret.

    Marius : Nu e bai, stiu ca-i la fel dar aici mi s-a parut foarte apropiat si foarte ”fan oriented”.

  • Mi se pare foarte reusita prezentarea ta. O comparatie pe care nimeni nu a mai avut intuitia sa o faca intre fotbal si pr. Dar cum echipele romanesti nu vor ajunge vreodata aproape de trofeul Champions League crezi ca PR-ul nu are sanse mai ridicate la jackpoturi mai consistente?

  • Publicitate are sigur si a si demonstrat-o. Cu PR-ul nu stiu ce sa spun, e o masa mare de echipe noncompetitive si sunt putine talente reale 🙁

  • Estimările greşite sunt totul, he-he! Duc societatea înainte. :))

  • Mi s-a parut fain ca reporterul nu si-a dat seama de tampenia pe care o emitea (estimarile au fost gresite dar din fericire urmatoarele estimari sunt excelente).

  • In articol zice exact invers, ca Oltetul Alunu ar fi promovat in defavoarea celor de la Roesti.

  • articolul ăsta vine ca o completare la discuţia aia avută la telefon acum câteva zile 🙂 anyway, asocierea comunicării cu fotbalul reprezintă pentru mine un bau-bau de toată frumuseţea, pt că niciodată nu mi-a plăcut fotbalul suficient de mult cât să-i dedic mai mult de 3-4-5 ore pe an, când joacă Dinamo cu Craiova şi sau e vreo altă miză extraordinară.

    sunt curios totuşi cum sunt echipele din comunicare, pt că ălea din fotbal nu mi-au plăcut deloc!

  • Gradinariu : Sa innebunesc, eu care tineam cu Roestiul 😛 (Tocmai, ca si in comunicare e putin irelevant cine castiga).

    A.Faith : Sa stii ca m-am gandit si la discutia aia la un punct dar initial pornise totul de la cineva mai ”malitios” in intrebari.

  • Comentariul meu de ce nu o fi aparut ?
    Cand am comentat nu mai era niciun comentariu !

  • Nu va interesa pe prea multa lume postul asta si daca se va intampla va fi in cazul oamenilor din profesie. Analogia e misto de altfel…

  • Vad ca nu-s prea multi fani ai ”comunicarii integrate” pe blog 🙂

  • Yep, mi se pare ca ai prins bine atmosfera industriei, young man.

    Credeam ca o sa faci comparatia aia invechita fotbal-publicitate, ca toata lumea se pricepe la advertising, toata lumea comenteaza, dar nimeni nu stie cum e sa alergi acolo, sa-ti scuipi plamanii.

    PR…PR-ul nu sta rau, uite ce avem si anul asta doi finalisti, se bat pentru cupa UEFA, la Portoroz. McCann PR e unul din finalisti. Au fost si nominalizari la Cannes, cu Matasel&Co.

    BTW, n-a mai scazut din glam-ul publicitatii in ultima vreme?

  • Din nefercirie ”glamul” nu a scazut dar a au scazut sansele celor pasionati de glam de a intra in publicitate.

  • Candva am lucrat si eu in publicitate (ca graphic designer) firma la care lucram nu era deloc mica, iar clientii nu chiar neinsemnati. Era plin de pitipoance PR-iste care stiau de toate (NOT!) si de fitosi in camasi roz. Ma indoiesc ca s-a mai schimbat ceva intre timp. Si daca la nivelul asta statea treaba asa, am zis ca m-am cam lamurit cum e si cu advertising-ul la noi.

  • S-a schimbat ceva in sensul ca nu se prea mai poarta rozul 😛 (Bine, eu n-ar trebui sa comentez, fiind intr-o agentie mai mica si cat se poate de civilizata dar am vazut ca, cel putin in zona aspirantilor, hainele decupate de prin cataloage sunt inca la moda)

  • Bine, sunt convins ca nu era decat o mica parte a ice-bergului ceea ce percepeam eu. Intradevar, stiu ca agentiile de publictate de la noi castiga premii pe afara and all, dar cand ai de-a face multi neaveniti care, vorba ta, la fotbal si la publicitate se pricep de minune, parca ti se cam taie. Am vazut proiecte de calitate, dupa toate regulile artei, ingropate pentru ca nu ii placeau nevestei patronului. No comment.

  • Eu tot sper sa dispara imaginea asta de profesie “cool”. Pentru ca la fotbal si la PR toata lumea crede ca se pricepe. Pentru ca in PR sint salarii mai mari si nejustificate de la inceput. Pentru ca oamenii se chinuie prea mult sa dea goluri din foarfeca si uita sa dea pase simple ca sa se bucure si sponsorul…
    Si asa mai departe…

  • Deci la vârsta ta ești la juniori, echipa mare sau ai trecut la selecționeri? 🙂

  • Ai facut o comparatie foarte buna intre fotbal si publicitate. Foarte interesant!
    Ambele sunt caracterizate de competitie, ambitie, incercari, victorii, infrangeri.
    Fotbalul este un joc, un sport, daca pierde o echipa sunt afectati jucatorii si pozitia echipei in clasament.
    Te-ai angajat in publicitate prin recomandari?
    Sunt unii care sunt angajati numai prin recomandari in publicitate, desi nu vor sa invete nimic sunt plini de aere si migreaza spre alte agentii de publicitate, care ii primesc pentru ca au lucrat la diferite “nume mari”.
    In fotbal, sunt si blaturi, dopaj, batai.
    Aceste lucruri se intalnesc in publicitate?
    Este foarte cautata de studenti publicitatea, dar cat de usor se poate angaja cineva si cat de mult este de munca?
    Succes!

  • Publicitatea “mare” e o gaina care cotcodaceste mult pentru ca are pene bogate, in vreme ce bibilicile oua constant, dar sunt cam chele pe la gat, asa ca nu li se da mare atentie.

    “Festurile de pub” sau “Ad-festurile” sau cu ce nume fistichiu iti mai da prin cap sa le numesti sunt praf in ochi de o fantastica eficienta, locuri unde gainile grase si bine imbracate in pene stau cocotate in pari inalti si trambiteaza, iar biblicile sunt jumulite si mai tare sau gonite cu cate un sut sub coada.

    Secretul e in volumul gusei (capitalul si cifra de afaceri) si cat de acustic poti sa carai despre cat de tare, buna si mare esti, gaina (aaa… agentie).

  • Programare Sociala : Mi s-a oferit ocazia sa trec la echipa mare in PR dar am refuzat pentru un post care mi se potriveste mai bine , in publicitate. Aici sunt inca la echipa mica, desi am ceva experienta, am mai dat un gol, am si alergat juma de teren dand din maini ca Banel.

    Messa : Asta cam asa e, dar bibilicile pot sa muste uneori 🙂

    Gabriela : Aveam recomandari de la un director de creatie si de la un head planner (dar facute in urma unu internship & colaborarilor, nu in genul ”pila” ci in genul foaie semnata) . Chestia e ca nu au avut treaba cu angajarea mea. Aveam in principal CV-ul , portofoliul + am incercat la suficiente agentii ignorand criza si refuzurile politicoase. E mult de munca, e cautata si din fericire, odata cu criza, au inceput sa intre si oameni ok in bransa. Pana acum 2 ani aveai sanse serioase ca un politehnist care mersese sa agate gagici la vreun festival, sa fie recrutat intr-un exces de zel si tot intr-un exces de zel sa i se spuna ca e genial.

    Gabriel : Macar rezultatele PRului nu apar pe toate gardurile multumita acelorasi clienti care le si blocheaza latura creativa uneori. In PR mai cad uneori intermediarii dar in publicitate orice merge prost e numai vina agentiei 😛

    Night-elf : Problema e ca publicitatea nu e arta iar clientul are ultimul cuvant. E greu sa-i spui cuiva ca el si comitetul executiv n-au treaba cu marketingul si comunicarea integrata atata timp cat acel cineva iti plateste salariul.

  • Desigur, exista si cazul clientului/sponsorului care chiar nu se pricepe la domeniu si nu-si pune intrebari despre sanatatea mentala a celor ce-i gestioneaza brandul 😛 (Saunier Duval anyone ?)

  • Cu comentariile mele ce s-o fi intamplat ?
    Si-au spart capul sau au intrat la spam ?

  • Hai cu urmatorul post, baga mare si fara numar 🙂

  • Romania Inedit : Intri automat la moderate de la o vreme doar ca acum n-am observat. Ai facut prostii :P?

    Croco : Vine 🙂

  • De bun simt comparatia si am simtit-o la randu-mi cand am stat in publicitate. Am inteles ca s-a mai maturizat domeniul dar cand ajungi sa te cufunzi in ceea ce-ti place nu esti constrans la un singur domeniu.

  • @krossfire nu am facut niciun fel de prostie !

  • Oare cine o fi in LIGA B?

    Btw o faza foarte amuzanta pe care am vazut-o pe okazii. Criza i-a ajuns si pe blogari. Vinde unu cont adsense de 65$ cu 1 leu.
    http://www.okazii.ro/catalog/33397243/Vand-cont-google-AdSense-care-are-65-.html

  • @ Krossfire – când pişcă bibilica înseamnă că a suferit o mutaţie (a făcut nişte pene/bani) şi e pe punctul să se transforme în găină şi să se suie în par ca să trâmbiţeze alături de suratele ei mai grase.

  • Mihai : Conturi Ad-Sense de vanzare ? Stupid si ilegal. Oricum, aia care le vand nu se cheama tocmai bloggeri 🙂

    Messa : Cat timp are ce manca e totul ok 🙂

  • Pana la urma e super cool in advertising. Pentru ca prefer sa stau la o tigara cu un copywriter si sa vorbim d-ale noastre decat sa ascult un director de vanzari povestind despre nunta din weekend. 🙂

  • Cel mai tare e ca toata lumea are impresia ca publicitate inseamna exclusiv creatie si poezie. Si, de fapt, nu e deloc asa, de multe ori fiind un domeniu ingradit si limitat, care se bazeaza pe foarte multe departamente care fac “dirty work”. E vorba in definitiv de bani si business.

  • As completa ceva: In ambele sporturi, dupa o varsta nu mai esti in stare sa joci si te duci la toate conferintele posibile/ emisiunile de pe canalele de sport ca sa le dai lectii ‘mucosilor’ 🙂

    Poate mi se pare mie, dar sunt cativa oameni din PR care sunt vorbitori pe la nu-stiu-cate conferinte in fiecare an. Te si astepti sa fie si ei 🙂

  • Ipo : Publicitatea nu inseamna si n-a insemnat niciodata poezie. Sunt aproape contrarii.

    Monique : Bine si asa 🙂

    Cora : Da, sunt unii care din start au asta in plan. Vorbit aiurea, vrajit gagici, zero emisii inteligente.

  • comparatia asta a ta se aplica in orice domeniu. de la o varsta in sus te plictisesti/plafonezi/sictiresti. daca nu ai prins “echipa mare” si/sau sa ajungi “antrenor” esti cam pierdut (?!).

    ma rog, tu macar ai observat de la o varsta frageda cum merge treaba.

    iti doresc sa nu regreti ca nu te mai ocupi de joculete alea de calculator si nici sa nu te oftici ca niste cretini au prins echipa care trebe’ doar dand din gura. btw, pe cand un articol despre pr? ca io nu prea stiu ce-i aia, de cate ori am de a face cu “cunoscatori” cred ca ori e marketing, ori arta de a vraji, ori e o chestie prin care se spala bani.

  • Adi : Nu chiar in orice domeniu, eventual intr-o buna parte din domeniile care implica servicii. Sef de raion la Kauffland, casier, etc ? Nu mai spun de posturile fixe de cercetare/supraveghere. In publicitate exista o mobiltiate foarte mare si mai mult decat in alte domenii exista ”staruri” (personaje care apar in diverse ipostaze publice si care sunt cunsocute aspirantilor). Sa fim seriosi, cati ingineri buni crezi ca au in cap vreun idol de tip ”cel mai tare automatist din austria”.

    Nu o sa regret pentru ca nu-mi abandonez atat de repede visele (scrisul, game designul). Cand o sa mai fac ceva bani vreau sa ma apuc sa investesc in cateva proiecte de gen.

    PR = Publice Relations = Relatii Publice = ceva mistocut in America & in cartile traduse la noi si ceva mult mai nasol in practica (comunicate, evenimente, batut la cap presa , scris invitatii si discursuri si incasat lovituri de la opinia publica, pentru angajator).

  • Good point cu PR-ul asta. Ce-i aia: Vreau sa lucrez in creatie sau PR. Fuck off, aia nu merita sa intre vreodata in creatie. Sunt locuri la PR 😛

    Unul care zice ca s-ar angaja ori la NASA, ori la RATB, n-are ce cauta la NASA, futu-i 😛

  • Eu a trebuit sa trec prin PR ca sa ma conving ca nu e de mine. Chestia e ca sunt si oameni foartte tari in domeniu, cu veleitati de lobbyisti si cu abilitati excelente de manevra doar ca datorita clientilor sunt redusi tot la ”SCrie-mi si mie un comunicat despre cum mi-am udat ieri gradina !”.

  • @Krossfire: In comunicarea online nu prea e asa. Clientul asteapta propuneri si vrea sa vada efecte. Probabil si pentru ca nu au incredere ca pot obtine rezultate bune folosindu-se doar de canale online. Cel putin prin asta am trecut eu 🙂

  • Salut! F interesant articolul si comparatia.
    Si apropo de ce spunea Levinson – cu premiile nu-ti poti plati facturile.
    Sunt studenta anul III, la CRP, in cadrul Universitatii.
    Cum afirmai si tu mai sus, am incercat din anul I sa intru in sistem. Am inceput cu un internship la o agentie mica, apoi m-am si angajat. Dupa un timp, am considerat ca pot face si mult si pot ajunge la o echipa mai mare, asa ca m-am bagat in diferite proiecte si concursuri pe PR pentru a-mi demonstra, mai intai, mie ca-s capabila sa le castig.
    Ei, acum am ajuns unde vroiam. Poate mai repede decat imi imaginam. Tot un internship. Eram f curioasa cum se desfasoara activitatea intr-o agentie mare.
    Si ai dreptate. 🙂 Clientii iti taie elanul – in ceea ce priveste creativitatea.
    Iar de saracele PR-iste, nu mai zic cat stres este si cat muncesc pentru un proiect.
    🙂 Si-acum concluzia este – nu-mi doresc sa raman aici. Nu datorita presiunii stresului, ci pentru ca nu ma simt in largul meu. Asa am mai doborat un mit (al meu). Imi pare bine ca reusesc sa-mi dau seama acum si nu mai tarziu.
    Dar profit de internship – este o oportunitate sa vad si sa invat cat mai multe.
    Iar cuvintele “esti cu adevarat bun” – nu poti sa fii mandru ca ti-au fost spuse decat in momentul in care simti si tu ca ai facut treaba buna. De exemplu, la ultimul concurs de PR nu am simtit ca am realizat proiectul asa cum as fi vrut. Si totusi, a iesit castigator – a fost facut ca la carte. Nu cred ca ma scoate din anonimat acest “facut ca la carte”. Premiile nu-s importante. Dupa un an oricum toata lumea or sa le uite.
    Si da, mi-e dor de agentia aia mica – aveam o libertate mult mai mare, iar clientii erau mult mai deschisi ideilor.
    Cat despre aerul “pf, cate cunostinte am eu”, nici la 30 n-o sa apuc sa le stiu pe toate. Pentru ca intotdeauna mai apare ceva de invatat.

  • Laura : Da, am o tona de premii de care am si uitat si cred ca si CV-ul a uitat. Eu mai am de lucrat la mine in agentia in care sunt…apoi nu stiu, poate afara.

5 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.