Top 5 prezente ciudate din Ratb

Din motive personale si legate de ISP, blogul asta a fost scufundat temporar pe fundul oceanului online. Prin urmare, am renuntat la ideea de a reveni cu un ”draft” si m-am gandit ca-i timpul sa schimb putin peisajul. Cum au pus recent de o greva spontana, oamenii de la Ratb merita o mentiune.

Pentru neinitiati, transportul public bucurestean este foarte similar cu trecerea printr-un portal interdimensional. Habar n-ai de ce poti sa dai in partea cealalta. Transpiratiile, certurile si oamenii din toate mediile care injura la unison sunt o simpla bucata de Romania. Magia incepe insa cand personajele lui Lewis Carroll prind viata in spatele tau. Palarieri nebuni sunt la fiecare pas dar numai cativa indraznesc sa faca pasul spre nemurire. Doar o mana dintre ei isi expun constant doctrina si am considerat ca respectivii sunt si demni de mentionat.

1.Nume de cod : Ezechiel
Perioada de activitate :
2007 – 2009 (?)
Unde e de gasit :
226, 139 , 32
Aspect :
Boschetarul tipic, barbos, cu un iz postapocaliptic.
Manifestari :
Omul asta putea fi gasit de cel putin doua ori pe saptamana in autobuzele si tramvaiele care au legatura cu Rahova, acel taram bucurestean al fagaduintei. Daca o parte din calatorie statea complet imobil, personajul nostru incepea brusc sa urle la anumite intervale si sa agite din maini. Ce urla ? Mereu acelasi lucru : Templul Oamenilor va fi daramat de o ceata de ingeri din cer. Mai departe, incepea sa indice aleator spre pasagerii din jurul sau, spunand cine va fi salvat si cine nu (era totusi un show rar). In general, se rezuma la a abera despre profetul Ezechiel si Templul Oamenilor. Un nebun standard, dar unul constant si destul de vechi. In ultima vreme nu l-am mai vazut asa ca presupun ca se pregateste pentru marea batalie.
Reactii :
La primul contact frica, urmat de ignoranta.
Posibile cauze :
Greu de spus, lipsa fibrei din cereale ? (Posibila trauma, de fapt)

2.Nume de cod : Bunicuta SRI
Perioada de activitate : 1998 – Prezent
Unde e de gasit : 131, 331, 301, 69
Aspect :Femeie de 60-65 de ani, bine imbracata.
Manifestari :
Personajul izbucneste spontan intr-un delir care implica angajati ai Ministerului de Interne si MaPn, filaje,  radiatii, sarbi si albanezi. Ultima intalnire, recenta de altfel, a continut demascarea unui ”spion sarb” si o halucinanta poveste despre gaurile microscopice din tavanul Bunicutei . Aparent prin gaurile astea, angajatii Ministerului de Interne trag cu radiatii pentru a-i provoca ei tuberculza si a-i implanta cipuri in sani. Personajul obisnuia sa intre si in diverse cladiri publice si sa agite niste foi unde era ”deconspirat tot”. Am intalnit-o la ghiseul de eliberare a unor vize de flotant cand acuza pe cineva ca pastreaza dispozitive cancerigene in buzunare. Cum nu e singurul gaz de gen (obsedat de filaje si radiatii), tind sa dau vina pe o psihoza colectiva. Prima mentiune a povestilor de genul asta, spuse in autobuz, am intalnit-o intr-un numar de prin 98-99 al Academiei Catavencu.
Reactii : Iritare, mistouri
Posibile cauze :
Senilitate, fantezii securiste , Pavel Corut

3.Nume de cod : Fizicianul
Perioada de activitate : 2009 – Prezent
Unde e de gasit : 226, 122, 385, 368 (distante mici in zona Eroilor – Universitate)
Aspect :
Tanar, imbracat destul de ingrijit
Manifestari:
Desi nu e agresiv cu pasagerii, omul se plimba violent dintr-un colt al altuia al autobuzului si se misca dezordonat. Vorbeste constant despre formule, dezbate, analizeaza, argumenteaza rapid si agresiv cu o persoana imaginara. Este unul dintre cei mai atipici pasageri ai transportului public, unul care trezeste teama dar si mila. Uneori e coerent si foloseste termeni care necesita o educatie superioara asa ca nu poti sa nu te intrebi : ce s-a intamplat ?
Reactii : Frica, Mila si chiar o incercare de interventie (”Va e rau ?”)
Posibile cauze :
Cel mai probabil o trauma psihologica

4.Nume de cod : Generalul
Perioada de activitate :
Timpuri Imemoriale – Prezent
Unde e de gasit :
Unde se nimereste, inclusiv metrou
Aspect :
Tipicul mosulet in uniforma
Manifestari :
Desi nu-i singurul mosulet cu uniforma si decoratii, este probabil cel cu povestile cele mai savuroase. Pentru identificare, este slabut,  micut de statura si poarta un baston cu niscaiva incrustrari de epoca (se mai gasesc in targ). E in jur de 80 de ani si l-am descris mai atent pentru ca imi este literalmente simpatic. Povesteste despre cum a fost decorat pe vremea lui Antonescu, cum a lucrat in armata dupa razboi si despre cum cunostea el toata Securitatea. Daca povestile pot avea un oarecare sambure de adevar, cand se ajunge la zecile de avioane rusesti doborate si la rezistenta din munti anti-comunista (urmata culmea, de o trecere in randul nomenclaturii de partid)  lucrurile se incurca. Confuziile intre regi si presedinti sunt si mai simpatice.
Reactii
: Simpatie, lumea chiar il angajeaza in discutii
Posibile cauze : Mai mult ca sigur batranetea si singuratatea animate de un fundal preexistent.

5.Nume de cod : Americanu’
Perioada de activitate :
Inestimabila si inexprimabila
Unde e de gasit :
226
Aspect :
Varsta mijlocie, neingrijit.
Manifestari : Torent brusc de expresii si injuraturi in limba engleza, urmate de chicoteli si rasete. Nu e singurul de gen, unii au fost si filmati. L-am mentionat pe el pentru ca l-am intalnit de cateva ori si aveam impresia ca omul asteapta bani pentru cuvinte ca ”enervation, ejaculation” zise rapid. Il prinsese si Youtube-ul la un punct dar una e inregistrarea, alta e reprezentatia live.
Reactii :
Amuzament general
Posibile cauze : Habar n-am, mai ales ca nu-i singurul. Vreo poezie invatata pentru a impresiona straini ?

Aveam de gand sa mai scriu despre Primadona (o batrana de etnie care tot urla ca este agresata)  si despre cazuri mai serioase. Totusi , intentia mea nu era sa fac mistouri cat sa atrag atentia (chiar daca n-am fost tocmai ”etic” in abordare). Practic aici nici nu se poate da vina pe asistenta sociala (atat de prost platita), stat sau alte organizatii. Bine , pe stat putem da mai mereu vina si cred ca am avea dreptate. Sunt oameni ajunsi in situatii in care nimeni nu si-ar dori sa ajunga. Mai mult, unii par sa aiba familii sau chiar parteneri de viata. Un tip care aduce bizar de mult a Costi Ionita si care se juca mereu cu un joc Tetris antic parea sa fie chiar casatorit cand l-am observat ultima oara.

P.S : Stiu ca am mai zis de vreo cinci ori ca ma irita reclamele Hornbach insa acum oamenii din spatele lor s-au intrecut pe sine. Pe un ditamai panoul outdoor stateau mandri vreo trei papitoi cu bormasini, sub titlul ”Consilierea profesionala – Cheia Oricarui Proiect”.  Sa amintesc geniului din spatele porcariilor alora ca ”profesional” si ”profesionist” nu inseamna acelasi lucru si ca reclama spune practic ”Hornbach va ajuta sa deveniti zidar ”  ?

P.S 2 : La nivel de stiri pe scurt, ar mai fi de amintit si venirea Kamelot in Romania si  o noua constatare ”zdrobitoare” : si Apropo.ro fura de pe Cracked.com . Altfel, are cineva idee a cui e vocea ”romaneasca” de pe piesa A Culture of Fragments (trupa Rome) ?

68 Comments

  • Ba, nu esti normal :))))) Cat de tare. Am ras doua minute cand am citit “Pavel Corut”. De cand ma pregateam sa-l abordez si eu pe blog. Si il voi, candva. Pur si simplu nu pot ramane indiferenta la nelinistile lui.

  • Eu am luat contact cu el in liceu cand nu stiam cu ce se ocupa. Tinuse un seminar in sala unei organizatii unde eram si eu inscris. Bai, si scotea nea Corut asta la carti din geanta de zici ca manca celuloza, nu alta….avea serii si serii de nebuni cu ”Conspiratia Bubuliilor” si altele.

  • Mai stiu si eu doua babe nebune – dar nebune, nu asa – probabil surori, care tipau in gura mare pe strada, in zona Iancului, ca le da Petre Roman afara din casa si ca vrea sa le omoare. La un moment dat chiar isi scrisesera o pancarta cu ceva de genul asta. Cam mare densitatea de dubiosi pe kilometrul patrat in dragul nostru orasel, nu credeti ?

  • In Marea Britanie, datorita politicii economice dusa de Maggy in perioada 80-90, multe din spitalele de nebuni au fost privatizate. Problema e ca nebunii nu au de unde sa-si plateasca spitalul … asa ca majoritatea sunt pe drumuri. Asa ca in UK cand iesi din casa niciodata nu stii peste cine o sa dai pe strada…

  • Night-elf : Cum spuneam, eu i-am prins doar pe-astia constanti. Am mers o groaza cu Ratb si cu Metroul insa sunt convins ca mai sunt destule autobuze neexplorate cu sfintii si profetii lor.

    Wpolitik : In Marea Britanie e si mai greu sa te prinzi in general care-i nebunul autentic 😛

  • Pe mine ma intereseaza daca numitul Ezechiel te-a nimerit si pe tine si daca te-a desemnat drept salvat sau damnat 🙂 Si ce masuri ai luat dupa aia.

  • Nope, se axa mai mult pe femei si batrani. La mine se holba cu o privire goala…stia el ce stia…muhahaa.

  • Ne-am trezit din hibernare, bine asa 🙂

  • Croco : A fost o hibernare fortata si stresanta (multe proiecte, lipsa de net). Ursii ar fi disparut demult in regimul asta 😛

  • Bunicuta SRI are o sora geamana cu care bate drumurile in permanenta. Le-am intalnit si eu de cateva ori in 331 si 131. Cateodata vin la Casa Presei (unde lucrez dealtfel), se posteaza pe acolo, in fata corpului din mijloc sau in parcare, si incep tirada. Cineva mi-a zis ca sunt “cliente fidele” de peste 12 ani…
    Ba da, tot statul e de vina, logic, pentru toti nebunii aflati in libertate. Daca ti-ar fi tras unul din astia la cap nu mai scoteai perla cu “oameni ajunsi in situatii-limita”. Locul lor e la 2 m sau, in cel mai fericit caz, la ospiciu, asa ca nu mai veni cu scuze de 2 lei.

  • Nu scuz statul, dar baiul e ca in majoritatea cazurilor oamenii astia mai au rude in viata care refuza sa le faca actele de internare. Pana nu devin pericol public e desutl de greu sa-i ia in grija vreun organism statal.

    Am intalnit si unul care era pericol public (si care a coborat odata ce lumea, myself included, a inceput sa scoata din buzunare diverse minuni gen cutite, electrosocuri, paralizante). Omul urla ceva despre conspiratii si scuipa in toate directiile. Bine, nu l-am mai vazut de-atunci.

    Ma gandeam ca spre Casa Presei merge pentru ca tirada se inteteteste cu fiecare statie in directia respectiva.

  • Şi-acumm îmi pun costumaţia de Mad Scientist şi umblu prin tot Bucureştiul, căutând specimenele-cobai. 🙂
    Nu chiar.
    Poor people. Atât pot să spun.
    Sau cum spuneau câteva colege din zona Vaslui: “I feel you, mă-nţălăji?” :))

  • Hmm, da, dar ca sa-i examinezi coerent ar trebui sa ai la randul tau un costum de iepure sau ceva similar pentru camuflaj.

  • Asteptăm o continuare cu personajele din metrou 🙂

  • Problema cu metroul e ca e mai greu sa te urci fara bilet (daca nu esti vreun pustiulache obscen care poate trece pe sub opritoare)

  • off

    Să ai parte de linişte, dragoste, bucurie, de Sărbători şi tot anul! Paşte Fericit !

  • Gabi : Multumesc, dar de ce oftezi ? Pentur ca nici de Pasti n-am bagat un post linistit 🙂 ? Era in drafturi de multa vreme.

  • apropo de confuzia dintre regi si presedinti: poate ca la domnul general ar trebui sa treci la cauze si influenta lui Salvador Dali, care i-a trimis lui Ceausescu o telegrama de felicitare pentru inventarea sceptrului prezidential. sau boala presedintilor insisi ai Romaniei de a se vedea suverani absoluti si mantuitori si profeti ai natiei…
    in alta harababura de idei, scuze ca nu ti-am raspuns la comenturi si n-am mai trecut pe blogul tau o vreme, dar pisi-ul meu a fost in ultima vreme o sursa inegalabila de filme horror… de cea mai proasta calitate.
    iti urez sarbatori fericite!

  • Nu-i nevoie, orice vizita, oricand, e bine primita 🙂

    E un articol excelent in Historia pe tema evolutiei cultului liderului.

  • iti urez sarbatori fericite!
    Paste Fericit !!

  • De ce toată lumea îţi urează Paşte Fericit dacă nu eşti fan creştinism? 🙂
    Anyway, mini-vacanţă plăcută. 🙂
    Şi cât mai multe articole amuzante şi consistente dpdv calitativ şi cantitativ.

  • Cartim : Multumesc la fel, o vacanta linistita 🙂

    Roxana : Nu ma deranjeaza, e totusi o perioada de relaxare. Sper ca articolele sa fie mai dese (lucru pe care ti-l urez si tie : dese & bune). O vacanta frumoasa 🙂

  • CRISTOS A INVIAT!

    Sarbatori fericite!

  • Multumesc la fel, o duminica linistita 🙂

  • Eu am citit multe carti , dar n-am rezistat sa citesc macar o singura carte din Pavel Corut !
    Dedesi doar exemplele astea pentru ca doar pe liniile astea mergi tu cu RATB-ul ?!

    Foarte interesante descrierile facute de tine !

  • Problema e ca le scrie ca pe reviste de benzi desenate, n-au nicio coerenta.

    Am mers pe mai multe linii dar in general cele care trec prin zone gen Rahova/Ferentari pentru a ajunge spre centrul Bucurestiului au sanse mai mari sa fie umplute de nebuni. Oricum sunt multe neexplorate 😛

  • Am facut o gafa cumva ? Sunt mai nou , nu stiam ca nu esti fan crestinism, dar acest lucru nu ineamna ca nu sarbatoresti deloc sarbatorile traditionale, adica cele doua mai importante.Sper ca te-ai distrat sau macar odihnit in aceasta mini-vacanta 😛

    In Timisoara nu am prea intalnit astfel de specimene.
    Unul singur pot sa spun ca exista: Bunicuta atotstiutoare gen agentt SRI, care stie cine cand a urcat , a perforat sau nu biletul etc.

  • Ahh, stai linistit, nu-i nicio gafa, n-are treaba. Cat timp ai mei sarbatoresc, nu vad de ce as face eu nota separata. Doar ca nu inseamna atat de mult, asta-i tot 🙂

    Nu vad insa de ce n-ar insemna pentru altii 🙂

  • Atitudine meritorie…

  • Chestia cu oamenii din Ratb sau cu religia ? Cu prima parte imi fac mea culpa ca nu-i deloc util sa faci mistouri (doar ca pentru multi nu se mai poate face efectiv nimic iar la spitalul de nebuni nu te iau cu forta decat in cazuri de violenta).

  • e clar, you made my day :))

  • tare generalu’ [cre ca’l stiu]. bunicuta, oricum, pare mai subtila.

  • Strelnikov : Uitasem, Daybreakers mi s-a parut ok, peste medie (mai putin finalul). I’m with Biro on this one 😛

    Camil : They make my week regulary 😛

  • Am dat si eu de curand de un “general” in metrou – asa imi venea sa ma duc la el sa-l rog sa lase volumu’ mai jos, ca pe mine ma durea capu’. Cel mai tare a fost ca s-a urcat la Eroilor (sau Izvor?) si de-abia dupa Mihai Bravu s-a trezit sa intrebe daca metroul respectiv merge la gara.

  • Da, e tare cand se scoala cate unul (nu neaparat om cu probleme, ci doar obosit) si incepe sa tipe disperat ca nu-i metroul ok. Am intalnit unul care ajunsese pe undeva pe la Victoriei si se indrepta spre Pipera. El voia la Armata Poporului (Lujerului)

  • @k: ce sa zic.. are niste super-premise, m’a cam dezamagit cum si’a bagat picioarele’n ele 🙂 atmosfera, oricum, geniala.

    ai vz book of eli, cumva? iti place gary oldman?

  • Da, pai executia are rateuri pe alaturi dar premisa compenseaza in multe locuri.

    Am Book of Eli, nu l-am vazut si Oldman e chiar ok 🙂

  • chiar ok.. 🙂

    http://media.nj.com/stephen_whitty_on_movies/photo/gary-oldman-book-of-elijpg-4b071465ef844bb9_large.jpg

    poate scrii de film dupa ce’l vezi, as fi curios.

    [de fapt ti’as propune sa facem o “discutie” pe ambele bloage, despre el, da presupun ca nu te pasioneaza chestiile astea..]

  • Vedem, zilele astea am vazut The Men Who Stare at Goats si Cirque du Freak : Vampire (mai mult asa, de fun). De la primul aveam asteptari mai mari.

  • Eu la problema religiei ma referisem. Mult prea multi din cei care nu cred ei insisi considera de datoria lor sa combata credinta altora, desi ei la randul lor sunt oripilati cand altii incearca sa le induca lor credinta (desi cele doua atitudini sunt EXACT reciproce: incercarea de a trece preopinentul “de cealalta parte” a credintei!)
    Eu personal eram un ateu convins, dar educat (in mod intelept, as spune eu acum) in spiritul de a nu combate credinta altora, de a-i lasa pe ceilalti in pace cu credinta lor. Cel mai bun exemplu reciproc l-am avut in familie, unde bunicii mei, neoprotestanti convinsi (bunicul ajunsese predicator la nazarineni), dupa ce (in adolescenta) eu imi exprimasem raspicat ateismul, s-au uitat la mine cu tristete dar n-au mai facut alte incercari “pe fata” sa ma converteasca (doar eventual aluzii subtile – cu adevarat subtile – in conversatii).
    Pe atunci eram un simplu necredincios convins ca El nu exista, dar stiam ce nu se cuvine sa fac atunci cand Ii faceam o vizita, stiam ce nu se face in biserica, si nu faceam – desi nu faceam NICI cele care SE FAC in biserica: nu-mi faceam cruce, nu ingenuncheam, nu sarutam icoanele si/sau Biblia… (DAR, din reverenta fata de credinta altora, Ii scriu numele si/sau pronumele care se refera la El – respectiv “pseudonimele”: Sfantul, Atotputernicul, etc – cu majuscula.) Acum am ajuns la un nivel superior de necredinta: nu mai sunt convins NICI ca El NU exista…

  • La mine a fost exact invers, doar ca n-am ajuns niciodata la ateism pur ci doar la agnosticism iar atitudinea combativa a disparut treptat (daca publici articole ”la liber” in cateva zone e mai usor sa te tulbure atiudinile de tip ”O sa arzi in iad paganul”)

  • Amandoi ati relatat exact situatia in care ma aflu si eu.
    Nu cred, dar nu sunt convins nici ca nu exista, este foarte adevarat ca daca ma duc la biserica pune stapanire si mai mare pe mine observatia, ce vad acolo nu vad in alta parte.
    Sunt mai multe tipuri de oameni pe care ii vezi intr-o biserica: credinciosii veritabili, credinciosii de ocazie ( cred in D-zeu ar se manifesta doar la saebatori) credinciosii ipocriti ( cei care merg sa fie vazuti de comunitate si se dedau unui teatru ieftin), politicienii si agnosticii.

  • Am cam renuntat la exercitiu desi nu pot refuza unele invitatii 🙂

  • Daca pornesti (nu numai in domeniul religios) de la credinta adevarata, profunda, cea care se simte, nu cea care se gandeste, e greu sa ajungi la necredinta completa; mai probabil este ca – DACA se intampla – fenomenul sa inceapa cu indoieli si cea mai probabila continuare este sa iei hotararea ca pe de o parte sa nu mai manifesti preocupare fata de problema si pe de alta parte sa renunti la forma organizata, institutionalizata, si sa continui sa-ti pastrezi oarece credinta personala, intima, nemanifestata.
    In plus, atat credinta completa cat si necredinta deplina sunt cel mai usor de dobandit in copilaria mare si in adolescenta – atunci oricum e perioada din viata cand “stiu eu mai bine decat oricine altcineva”. Dupa ce incepi sa te deprinzi sa si gandesti inainte de a spune/scrie/chiar si numai crede pe dinauntru ceva, deplinatatea convingerilor si/sau simtamintelor e umbrita de ramasita de indoiala inerenta fiintelor ganditoare, cea menita sa acopere posibilele zone pe care gandul inca nu le-a explorat.

  • Nu vad nimic gresit in a renunta la forma organizatorica. De fapt, mi se pare negativa sprijinirea ei in forma actuala, mai ales in Romania unde credinta ”de forma” genereaza o problema de fond (la nivelul ”prelatilor” si a altor indivizi). Nu mai spun ca refuzul unor fenomene pe care nu le poti intelege/cerceta (evolutia de exemplu) nu te va aduce niciodata intr-o postura privilegiata in discutii (cazul general, zic).

    De acord cu indoiala insa siguranta da un confort psihologic mai mare si e mai usor de ales, nu doar in domeniul religios. Ideile fixe ne caracterizeaza si ca neam dar si ca ”spirit al timpului” (Internetul e dovada).

  • 1. Eu ma referisem la renuntarea la forma ORGANIZATA a credintei, adica la religia organizata (cu totul), nu ma gandisem la forma ORGANIZATORICA (nu sugerasem renuntarea la actuala religie pt a trece la alta).
    2. Da, certitudinea da un confort psihic mai mare, si uneori mi-as dori si eu sa ma framant mai putin din pricina indoielilor de care eu NU REUSESC sa scap (chiar si atunci cand as vrea).
    DAR, pe de alta parte, tocmai aceste indoieli pe mine m-au scutit (spre exemplu) de prostia (la care la un moment dat fusesem tentat – si AS FI AVUT ACCES) de a fi luat un masiv credit imobiliar (care nu-mi era strict necesar), pe care acum probabil n-as mai fi fost in stare sa-l onorez. M-am multumit cu un (relativ mic) credit auto, care e deja rambursat cu mult inainte de termen. (TOT din indoiala si prevedere cerusem creditul pentru mai multi ani decat preconizasem ca urmau sa-mi fie necesari, preferand sa platesc dobanda totala mai mare decat sa risc ca vreun eveniment neprevazut sa ma impiedice sa-mi onorez obligatiile asumate.)
    3. Internetul e dovada “fixismului”, dar TOT EL e si dovada mobilismului.

  • Did anyone say “confort psihic”? 🙂
    Cercetările au arătat că românii sunt printre neamurile cele mai obediente în religia creştină sau, cum românilor înşişi le place să-şi spună, sunt credincioşi şi tradiţionalişti.
    Evident, dacă ar veni acum un “Mesia” care le-ar spune să ucidă orice “păgân” sau persoană care aparţine de alt cult religios, românul nostru s-ar supune în proporţie de 80%, ceea ce e grav, zic eu.
    Hai să privim altfel: ce este religia? Este armă subtilă de manipulare a maselor pe faţă, dacă înţelegeţi unde bat.
    Ah, da. Să nu mai vorbesc că sfânta biserică se bagă peste tot unde nu îi fierbe oala.
    În plus, îşi asumă poziţii, aşa-zise valori surnumite de către evident tot popi, lucru pe care nu ar trebui să-l facă. Adică unde naiba e învăţătura cu “să nu pofteşti la bunul aproapelui tău?” Somebody stop them. 🙂
    Ah, da, din nou, mă uimeşte faptul că trebuie să ascult şi să citesc ceea ce au zis, scris oameni la secole după presupusele “evenimente”.
    Şi ceea ce mă intrigă şi mai mult e că popii au dat de “arma perfectă”: confortul psihic. Şi, surpriză, acum te trezeşti că popii fac facultate de psihologie.
    Asta pentru că şi-au dat seama câţiva oameni acolo “sus” cât de săriţi de pe fix sunt unii preoţi şi cât de important este ca fiecare biserică să aibă psiholog. Şi uite aşa popa ajunge să fie şi psiholog.
    Nu-mi aduc aminte să fi scris în biblie că preoţii sunt one-man show. 🙂

  • 1.Pai in momentul in care renunti la religia organizata, nu poti trece la alta (chiar daca nu renunti la fondul credintei, renunti la formele ei institutionalizate).

    2.Indoiala este, asa cum spuneai, umana. Oamenii care scapa de ea in favoarea certitudinilor isi fac un imens deserviciu pentru ca indoiala naste cautarea in general iar cautarea este motorul evolutiei. Suna ca o platitudine, dar chiar ma gandeam la ceva concret.

    Roxana : Sondajul ala era cam aiuristic (cel al Pro Democratia). Acei 80% erau dintr-un esantion care reprezenta 40% din populatia tarii. Chiar si asa, indicele religiozitatii (gasibil si pe wikipedia, pe anul 2009) ne plaseaza extrem de sus.

    Problema cu pozitiile asumate de Biserica tine de mentalitatea colectiva ci de faptul ca laicizarea nu s-a facut niciodata complet (e doar o forma, un micut articol constitutional atat de ignorat). Biserica cere bani, presedintii pupa mana preotilor, se cer binecuvantari, etc. Cat timp le vom da atentie, se vor considera importanti.

  • Roxana: In mare sunt de aceeasi parere, dar “n-am inteles aluzia” cu “in Biblie nu scrie ca…”: presupun ca intocmai ca si mine stii si dumneata ca o lege nu se da ca sa permita ceva, ci doar ca sa interzica ceva sau sa oblige la ceva (cu exceptia notabila a legilor prin care se anuleaza o restrictie, o interdictie), si ca in principiu orice nu e legiferat este permis, fara a fi obligatoriu (in sensul legii). Cu Biblia crezi ca stau altfel lucrurile? Ceea ce nu scrie acolo e interzis? Eu cred ca ar fi fost interzis (sau obligatoriu) DACA SCRIA, cand nu scrie e permis fara a fi obligatoriu.

    krossfire: 1. Partea proasta este ca dupa ce pe calea asta ai pornit, chiar daca ai fi de acord sa renunti la progres tot nu mai esti in stare sa dobandesti confortul certitudinii, tot cu chinul indoielii ramai (chiar daca inutil).
    2. Nu baga si dumeata in seama toate statisticile, multi sunt viteji la adapostul hartiei (ca sa nu mentionez si anonimatul): zice cate unul “O sa-i…” etc, da’ cand te uiti la el lesina si numai daca vede cum taie altcineva un pui, necum sa puna el mana pe cutit…
    3. “Cat timp le vom da atentie, se vor considera importanti.”
    NU! Cat timp le vom acorda acest drept, ei CHIAR VOR FI importanti! (self-fulfilling prophetie).

  • Legat de tema religioasa, exista “preoti” si exista “popi”. Si imediat cum un “popa” calca stramb, sa spunem – vine beat la slujba, ii suna telefonu’ mobil in timpul liturghiei, pofteste la vreo enoriasa, etc. -, cum sare toata media ca sa-l terfeleasca si sa arunce cu noroi in restul preotimii. Dar daca e vorba despre persoane deosebite din cler, nu cred ca in afara de Trinitas TV se va mai chinui cineva sa prezinte. Ceea ce e trist, daca ar fi sa ne gandim ca un om care a fost sanctificat, spre exemplu, va ajunge in popor sa fie cunoscut nu pentru faptele sale din timpul vietii ci mai degraba pentru faptul ca a vindecat pe cutare de cutare boala…

  • Victor : Complet de acord cu punctele 1 & 3. Punctul 2 ( cu statisticile ) inca ma sperie avand in vedere ”lupta sfanta” pe care unii par sa o duca prin toate colturile (asta si aparitia unor noi guru). E normal ca dupa ce prinzi putin gustul ”ratiunii” (atata cata poate avea o fiinta umana) si o mica sclipire a unui ”adevar” sa nu te mai poti intoarce la X a zis => Asa e.

    Sodium Pentothal : Stai ca vorbim despre cler, nu despre rromi. Vorbim de niste oameni cu un set de privilegii (legislative , spiriuale) care in teorie ar trebui sa reprezinte ceva, sa fie niste modele (aia cu ”Fa ce zice popa, nu ce face..” e o gluma romaneasca). Cand calci stramb atat de nasol precum au facut-o unii (sex cu barbati in chilie, omucideri, etc) automat ridici niste semne de intrebare. Ai zice ca e la fel ca-n orice meserie : Unii merg cu ”har” si daruire pentru ce fac, altii nu. Diferenta e ca un inginer curvar si figurant nu e obligat sa oglindeasca imaginea ingineriei nationale.

  • Sodium Pentothal: Daca SI ASA ai mata descoperirea adevarului drept una dintre principalele atributii (ca doar nu degeaba ti se spune “serul adevarului”), in primul rand voi recunoaste faptul ca in general si in principiu tind sa cam fiu de acord cu dumneata, desi… nu numai un singur preot am vazut prezentat de televiziuni – inadins, nu in treacat, intamplator, si anume in context pozitiv si cu conotatii si concluzii la fel de pozitive (Cah! Grade de comparatie pt “pozitiv”! Bleah! Da’-‘n contextul asta exprimarea in acest fel pare adecvata…); da’ avem noi tendinta sa fim cusurgii.
    Dar apoi te voi indemna sa vezi SI cum privesc aceasta problema si altii – spre ex

    http://iulia-diana-mihai.blogspot.com/2010/04/adevarul-asta-e-atat-cat-traiesti.html

    (si te rog sa remarci ca nu te-am invitat sa vezi pareri exagerat de “critice” si/sau exprimate… ireverentios, cum ar fi spre ex

    http://www.visurat.ro/2010/04/05/crestinii-si-ipocrizia/

    Daca esti interesat, de acolo mai ai link.
    La toate aceste articole consider ca interesante sunt nu numai postarile, ci si comentariile.

  • krossfire: Ni s-au incrucisat comentariile prin eter, altfel iti raspundeam in comentariul meu de dinainte:
    Iti repet, lasa statisticele astea, ca vitejii aia care “se lupta” (cu gura, de departe, la ascunzis in spatele ecranului (sau hartiei), de multe ori si sub protectia anonimatului) sunt precum cainele care daca latra nu musca. EVIDENT ca nici aceasta afirmatie a mea nu trebuie absolutizata, si se vor fi gasind la nivel national cateva sute sau chiar mii de fanatici (sau simpli dezaxati) care pt credinta, atatati suficient fiind (sau beti) CHIAR AR FI in stare sa faca moarte de om, da’ cred ca nu-s mai multi decat cei dispusi sa faca acelasi lucru pt avantaje materiale de cateva sute sau mii de euroi.
    Referitor la raspunsul catre SP: Aici consider si eu ca ai perfecta dreptate, si ca in principiu preotia (ca si psihologia, ca si medicina, ca si profesia de dascal – si nu ma refer aici la isonarii din biserici, ci la indeletnicirea didactica) ar trebui in principiu sa fie practicate doar de catre cei care “au chemare” pt respectiva ocupatie, cu tot ceea ce implica aceasta expresie ca si conditii prealabile, eforturi, sacrificii, etc. Din pacate, toate aceste indeletniciri fac parte din categoria celor care (cel putin cand sunt vazute “de la distanta”) nu solicita efort mare, dar aduc recompensa materiala relativ imbelsugata, astfel incat “se cer inauntru” multi din cei care NU au respectiva chemare, care “n-au har”, dar care cauta avantaje multe si mari pe investitie putina (financiara, de efort, de timp, de daruire, etc). Dupa inceperea putin mai aprofundata a studiilor in domeniu, multi din acestia incep sa-si dea seama de eroarea facuta cand au apreciat ocupatia prea “din avion”, dar dupa ce au investit atata timp, efort si bani pt pregatirea partiala, multora dintre ei nu le vine sa renunte pt a se apuca de altceva, asa incat – daca nu se pierd pe drum, ramanand repetenti “cu repetir” sau renuntand de bunavoie din cauza dificultatilor – ingroasa randurile “nechematilor” care practica acea profesie “in dorul lelii”.)

  • E bine ca-i stii pe toti, majoritatea populatiei se uita in gol in mijloacele de transport in comun.

  • Wow! “Avantajul” de a trăi într-un oraş pestriţ. În Botoşani nu întâlneşti aşa ceva. Cred că cei mai “ciudaţi” oameni pe care i-am văzut în tramvai am fost eu şi cu un coleg de partid, în campania electorală, când ne prefăceam că vorbim şi noi, ca doi cetăţeni obişnuiţi, despre politică, dar tare, cât să ne audă toată lumea. Dar ne dibuiau repede (partenerul meu de discuţii nu era un om prea isteţ; la orice ziceam eu, adăuga doar: “Votaţi Băsescu! Votaţi continuitatea!”) Am încercat să-i explic, dar nu prea aveam cui.

  • Ciolanus : Ba chiar imi scot castile din urechi pentru a-i observa.

    Gradinariu : Asta ar fi fost tare…sa vezi doi oameni discutand despre politica si unul zicand mereu acelasi slogan. In stilul oamenilor ”sandwich” care mergeau cu pancarte de tip ”No Healthcare plan ? BUSH STOLE IT !”

    Qristian : Merci, o sa ma uit pe seara mai atent la post si la leapsa 🙂

  • @ Ciolanus: …sau – ca mine – citeste, sau rezolva sudoku, sau cuvinte incrucisate, sau rezolva “corespondenta” restanta de SMS-uri, sau da telefoane… sau isi face liste “to do”… sau sorteaza (organizeaza) lista “to buy”…

  • Nu primisem commentul. Aparent a picat intr-o ”infuzie de spam” 🙂 (Adica dupa ce cineva a trimis de 18 ori o porcarie de reclama la nu stiu ce produs minune, blogul a bagat mai toate comentariile in moderare)

  • Uite vezi? De aia circul eu numai cu metroul.

  • Sunt si-acolo tot felul de nebuni.

  • Metroul il avea pe micul Eminescu…
    Cu cata ferventa recita Luceafarul de la Titan la Semanatoarea…

  • pffff..eu calatoresc des cu 32 si 226..daca erau doar astia care i-ai enumerat era bine….in fiecare zi dau de cate unul..ba chiar si la intoarcere:))

  • Diana : Da, acum exista o micuta Eminescu pe linia 331 (statii lungi, audienta captiva)

    Daniel : 32 cred ca-i si mai ciudat, ca merge pe Rahova-Unirii 😀

  • Pe nenea cu “Eu am facut 20 de ani de box. Box!” si “Pai daca-i prost! E prost, dom’le!… Cine sa voteze un prost!” il stii? Era acum vreo cativa ani in troleul 85.

  • Cu 85-ul n-am avut onoarea deosebita de a circula 🙂

    Am stat pe rand in Militari, Sebastian si Drumul Taberei cu o scurta escala prin Piata Alba Iulia.

3 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.