Nimic nu-i etern, Fanele…
Zilele trecute, intrasem voluntar intr-o discutie cu un amic ceva mai in varsta, fost jurnalist. Omul avea o problema serioasa cu disparitia presei clasice si ajunsese la o concluzie de tip : calitatea ziarelor si extinderea onlineului au adus catastrofa.
Daca jurnalismul de budoar si maculatura au avut rolul lor in scaderea vanzarilor, ele n-ar fi putut niciodata sa distruga un suport media. Marele ajutor a venit din partea unei calitati naturale a informatiei, persiabilitatea. Cum ritmul vietii s-a accelerat simtitor in ultimii ani, inflatia informatiei a fost ceva inevitabil. Mediul online s-a dovedit a fi doar o piata mult mai profitabila de continut decat presa. O zi nu este o distanta acceptabila intre un cititor si un eveniment. Informatia a devenit mai perisabila decat hartia de ziar,iar suportul digital s-a dovedit o metoda mai buna de transport.
Stiu ca nu sunt singurul care spune asta si nici n-am sa insist prea mult. Din acelasi unghi, revistele si-ar putea pastra cota de piata daca ar miza pe reportaje si articole aprofundate in loc de un facil copy/paste. Tot din acelasi unghi, cu sau fara carti digitale (pe care le sustin), cartea in format clasic va supravietui. Continutul unei carti poate depasi in longevitate lemnul prelucrat si a facut-o cu succes pana acum.
Problema e ca nu doar informatia se supune legii asteia. Tot pe-aici intra si ideile, doctrinele si modelele de afaceri. Aici intra cam orice concept care nu ia in calcul ideea ca in anul de fata, o jumatate de ora pierduta este o tragedie. N-are importanta ca pierzi jumatatea aia de ora citind ceva, ascultand ceva sau incercand sa faci o rezervare. Daca recompensa finala nu este pe masura, timpul este pierdut.
Mi-ar placea sa am naivitatea de a deplange stilu asta de viata dar cert e ca-mi place. Atributul rabdarii nu este printre punctele mele forte iar cu punctualitatea am o obsesie de mic. Acelasi lucru se intampla si pe piata muncii, o piata unde bunurile sunt mai perisabile decat si-ar fi imaginat parintii nostri. Astazi e nevoie de ingineri, maine de programatori, poimaine de textieri. Meseriile ”perene” incep sa dispara. Nu va fi ”intotdeauna” nevoie de arhitecti sau medici pentru ca suprasaturarea e naturala. Da, va fi intotdeauna nevoie de oameni supracalificati si prost platiti dar asta deja e piata neagra. La suprafata se intampla sa fie nevoie de un om sau de o anumita bransa la un moment dat. Nu are sens sa dai la ASE sau Politehnica in ideea ca ai o ”meserie” de viitor, fara sa ai in cap o specializare precisa (inca neexplorata suficient).
Da, viata curge mai repede decat o putem trai dar asta n-ar trebui sa genereze nostalgii si resemnare ci selectivitate. E mai usor sa o spui de la adapostul tineretii dar ideea de a face totul ”in ritmul tau” nu-i mereu unsa stralucita. Mai mult, e similara cu ideeaa sari din trenul care te duce spre casa in ideea ca vei face urmatorii 100 de kilometri altfel. Tot acolo ajungi si zau ca ideea de a topai fericit in timp ce viata trece pe langa tine nu-i atat de atractiva pe cat o face Hollywoodul.
P.S : Acu vreo saptamana, dupa ce am facut un hectolitru de glume despre sexualitatea lui Ricky Martin , am avut curiozitatea sa vad daca i-a vandalizat cineva pagina de Wikipedia. In acest mod bizar, am ajuns la o noua perla de cunoastere marca ro.wikipedia : Vince McMahon (cititi si luati aminte – asa se scrie un articol care trece de moderare)
- krossfire
Un simplu haiduc al cuvintelor.
- Controlul si fragilitatea January 15, 2025
- 2024 – Anul Nou Care Din Păcate A Fost December 27, 2024
- Inamicii pe care îi merităm December 15, 2024
- Atenție, garaj! November 18, 2024
- A treia cale November 10, 2024
te pasioneaza articolele wikipedia care trec de moderare? hmm, oare de ce, domnu’ copywriter? nimic evil, i sper 🙂
modul de a trai viata care iti surade acum e bun pentru tine acum. cand vei ajunge la varsta prietenului tau, s-ar putea sa vezi lucrurile mai aproape de el. ca objects in the mirror.. 🙂
Pai nici nu ma astept sa fie altfel, deja am inceput sa obosesc sa intrec trenul 😛
Ooo, dar aici te contrazic. Omenirea a nascut multe lucruri care au durat suficient incat sa le consideram eterne. Piramidele, dreptul roman, Simfonia a IX-a, scrierile lui Sun Tzu… etc. A spune ca nimic nu e etern e scuza omului modern, incapabil sa mai judece raportandu-se la posteritate si nu la el insusi. Nu e vorba, nici alea nu erau vremuri prea roz, dar uite ca sclipiri mai existau. Eu inca mai cred, in naivitatea mea, intr-o a doua renastere, care va repune niste valori acolo unde le e locul.
Night-Elf : Cred ca titlul se referea mai degraba la replicile alea de genul ”N-are ba cum sa moara asta, ca e cea mai tare”. Chiar si asa, piramidele au supravietuit, dar egiptenii sunt o fila de istorie. Simfoniile traiesc dar marii compozitori si publicul lor se inghesuie in filarmonici. Ori eu aici vorbeam de fenomene si curente, ca altfel integralele unor mari jurnalisti de-afara si chiar de-aici (Ioan Chirila ?) au supravietuit cu mult revistelor si epocii in care au fost scrise.
Va exista probabnil o alta ”Renastere” dar nu va readuce produsele culturale ale vechii renasteri ci valorile ei intr-o alta forma (e-book poate ?)
Sa fiu sincer nu prea am inteles la ce te refereai concret pt ca ideea s-a cam diluat spre finalul articolului 🙂 Referitor la presa, eu nu sunt decat un consumator (mai selectiv, ce e drept) si nici mare blogger nu ma consider, prin urmare nu pot sa ma pronunt asupra problemelor fenomenului. Doar o constatare de bun simt- scaderea calitatii presei se datoreaza scaderii calitatii oamenilor de presa. Si de aici declinul. Problema suportului, traditional sau digital, e una secundara (parerea mea, bre!)
Ai intuit foarte bine care este motivul pentru care ziarele si-au pierdut audienta , dar ar trebui sa scriem si ca una din principalele cauze care a condus la scaderea calitatii ziarelor este ca nici ziaristii nu mai sunt ce au fost , in aceasta meserie fiind angajati din diverse motive doar cei mai slab pregatiti .
Pai cine ar putea sa scrie altceva despre Vince MacMahon daca nu acesti minunati “scriitori” ai nostri ?
Piata media a avansat, toti s-au orientat sa aiba totul cu minimum de cost. Asa a fost intotdeauna, fie ca a fost perioada interbelica, fie anii ’60. Desi in acele perioade nu erau atatia roboti care sa faca mult mai precis munca omului.
Din fericire robotii nu pot scrie texte coerente (inca), astfel incat meseria de jurnalist nu e pe cale de disparitie. Vor mai ramane si ziare pe hartie, dar majoritatea se vor muta pe online pentru ca acolo e viitorul. Cel putin asa il vad majoritatea.
Cred ca presa scrisa va dispare sau va supravietu doar aceea de calitate, sau va ramane dar cu un tiraj mai mic. Peste tot in lume ziarul se vinde cu DVD-ul, cartea , sau ceva atragator.
Multi oameni au devenit adversari ai online-ului pentru ca inca se zbat sa nu au reusit sa “profite” de avantajele aduse de acesta.
De regula acestia sunt cei care spun “Pe vremea mea…”
Online-ul reprezinta ceva firesc in unele tari , la noi decshiderea unora, catre acest gen de interactiune sau plata de utilitati si alte facitati, este de neconceput.
Ca viata a devenita mai alerta , ca timpul costa bani este ceva firesc , trebuie doar ca si oamenii sa se plieze si adapteze pe aceste realitati .
@Night-Elf
Nu esti singurul care spera intr-o noua renastere. Dar din experienta mea iti pot spune ca sunt sanse minime ca aceasta sa vina din lumea anglo-saxona (SUA-UK) care este acuma cea mai influenta la nivel mondial. Cel mai probabil loc care sa dea nastere la un astfel de curent ar fi putut sa fie Europa de est, zic ar fi putut sa fie pentru ca deja am dubii ca mai exista forta pentru asa ceva.
Acestea fiind spuse, nu uita ca “renasterea” este un curent facut de oameni si pentru oameni, iar din acest punct de vedere si noi suntem oameni.
[…] Rezistenta, GDD, Sorin, Mihaela, Emil, Krossfire, Simona, Cristi, Adriana, Evergreen, Teroare, Mr. T., Dragos, Piticu, Viajoa, S. Marx, Geanina, […]
Ştii ce-mi place cel mai mult ? Faptul că suntem toţi nişte visători. Şi negăm realitatea. Ne aşteptăm să fie mai bine o lume a oamenilor. Nimic la om nu este stabil. Omul, în definiţie, este o persoană total dezechilibrată. Eu aşa îl văd. Arată-mi un om care ştia ce menire are încă din scutece. Totul este trecător. Aşa că nicio meserie nu-ţi confirmă un viitor strălucit. Singurul lucru cert promis e că dacă nu ştii să înfrunţi viaţa ajungi mai repede la 2 metri sub pământ. Şi s-ar putea să faci mulţi oameni să sufere în jurul tău. Sau s-ar putea ca nimănui să-i pese cu adevărat de “pierderea” calităţii umane zămislită-n tine. Vorbesc la modul general, nu mă refer neapărat la o persoană anume. Trecutul a fost mereu incert, nu mai ştie nimeni ce a fost adevăr şi ce a fost rodul imaginaţiei istoricilor cu talent scriitoricesc, prezentul e incert dacă privim per ansamblu la situaţia actuală, iar viitorul, ei bine, ăsta e cel mai incert aspect al vieţii omului. Tot ce mi s-a părut etern e visul omenirii de a cunoaşte absolutul, ceea ce este dincolo de “limite”. Asta da, etern. Hai să cunoaştem Universul şi eternitatea.… Read more »
[…] Mazilu, Andi Bob, Angela, Bogdan, Cella, Cristian-alvalia, Cristian Lisandru şi Geanina Lisandru, Krossfire, Dragoş Bucurenci, Elena Agachi, Ioan Bistriţeanul, Cristinutza, Nea Costache, Pucca, […]
Vorbesti de carti si spui ca nu or sa dispara si asa este dar “influenta” sau numarul lor va scadea. iPadul si alte device-uri ce vor aparea cu aceeasi idee in spate vor oferi e-bookuri mai ieftine iar in 10 – 15 ani majoritatea vor migra spre ele si in contextul in care preturile scad.
Cartea traditionala ca si ziarele, revistele ce vor ramane pe piata vor fi produse de lux si mare lauda va fi pentru cel care le va detine.
Ma rog, cel putin asa cred eu.
@Roxana
Ai idei interesante, dar le articulezi cam greu. Pentru a vedea daca am inteles, voi incerca sa fac un sumar la ce ai spus: “nimic nu e etern si pentru ca nu este etern nu are sens sa-ti bati capul cu chestii pe termen lung, pentru ca de fapt orice notiune de “termen lung” reprezinta de fapt o perioada de timp mult prea scurta in eternitatea timpului (un fel de x/infinit care mereu o sa fie aproape 0). De aceea e mai bine sa te concentrezi pe prezent, pentru ca intre prezent si orice perioada de timp pe termen in eternitatea universului diferenta este minima.” Asta ai vrut sa spui?
Faine comentarii dar din pacate n-am net. Sper sa revina pe luni. Pana atunci, mai ‘fur’ pe mobil !
Da, cred ca facut un rezumat la ceea ce dorea sa spuna Roxana 😛
Partial de acord cu Emil in legatura cu viitorul cartilor dar nu atat de repede, ci poate peste 50 de ani.
Buna,
te-am linkuit dar se pare ca s-a dus in spam. Te rog marcheaza-l ca nefiind spam ca am probleme cu akismetul. Daca te deranjeaza ca am pus link catre tine, promnit ca n-u mai fac 🙂
Multumesc, o zi senina in continuare 🙂
What? deja sunt necesare rezumate ale comentariilor mele? :))
Funny.
Pe scurt, am vrut să spun că eternitatea e o chestiune total subiectivă în genere. Şi colectivă dacă privim per ansamblu dorinţa umanităţii de a cunoaşte absolutul, universul.
@Roxana:
Daca acesta e punctul tau de vedere, atunci nu ai facut decat o constatare. Credeam ca vrei sa duci lucrurile un pic mai departe.
@Wpolitika: nu-mi permit să duc lucrurile mai departe şi să trec peste aspectele acestui articol. 😉
Night-Elf : N-as da vina numai pe ei dar da, calitatea lor este execrabila (vezi orice articol nesemnat din Jurnalul National)
Marius : Ce mi se pare stresant la faza aia este ”Cine naiba e interesat de Vince McMahon in Romania ?”.
Cartim : 1000 de retete se vinde cu O TIGAIE pe cand Sanatatea se vindea cu un extensor de 0.5 kg ! Deci, se poate ! In curand se va vinde ziarul cu Logan in tipla 😛
Roxana : La asa spam, esti invitata mea sa continui 🙂 Cat despre back-upuri, probabil cel mai util sfat de viata de la un prof de liceu a fost ala in care ni se spunea ca ”oricat de pasionati am fi, nu e cazul sa ne fixam pe o singura meserie”. Ti-as raspunde pe larg dar netul e limitat.
Emil : E normal pana la un punct (referitor la contractarea pietelor – contractare care n-ar trebui sa se aplice automat si valorilor).
Roxana, Wpolitk : Feel free to debate 🙂
Inca n-am net, nici n-apucasem sa anunt ca un concept de-al meu si echipa-mi a reusit o chestie la Effie Key Visual : http://iaa.ro/Articole/Comunicate/A-fost-ales-vizualul-pentru-campania-de-comunicare-a-effie-2010/3429.html
câteva observații punctuale:
1) că e pe hârtie, piatră, papirus sau biți, e prea prea puțin relevant. suportul informației contează mai puțin, important e conținutul.
și aici ajung la
2) viteza. ritmul în care fiecare își trăiește/irosește viața e pur subiectiv. o banalitate, știu. ceea ce unui om îi par timp irosit (de ex taclale cu un prieten) mie mi se pare timp bine valorificat. qued. șubler pentru fericire încă nu s-a inventat
Suportul este cat se poate de relevant in cazul de fata. Daca se intampla ceva si deja toata informatia si toate comentariile relevante au fost deja citite & facute in eter, nu are sens sa cumpar un ziar cat timp nu-mi poate oferi un plus de informatie sau macar de pertinenta. In cazul de fata, ma referam nu la suport fizic cat la mediu in sine 🙂
nu mă gândeam la ziare (nu cumpăr ziare de aproape 10 ani), ci la cărți. oricum am lua-o, o carte nu va rămâne niciodată fără baterii 🙂
(nu că aș fi împotriva cărților în format electronic)
Pare scrisa de un putoi de 10 ani.
Cum naiba ai ajuns tocmai la saracul Vince? :))
Ref 19.04.10 10:33: Toate afirmatiile/situatiile cu reversul lor. Afirmatia dumitale pastrandu-si valabilitatea la modul general (in Romania contemporana in majoritatea oraselor, in mediul persoanelor cat-de-cat cultivate) in cazuri particulare se poate vadi SI superioritatea informatiei pe suport concret asupra celei electronice: pe langa faptul ca inca exista categorii destul de largi ale populatiei care nu stiu sa foloseasca netul, mai exista destule locuri in tara unde inca n-au patruns nici netul, nici telefonia, si poate nici radio-TV nu este (ba s-ar putea nici la reteaua de energie electrica sa nu fie racordati). In acest gen de locuri informatia CARE POATE AJUNGE e suverana, chiar daca e veche de cateva zile (sau uneori chiar de saptamani). Sa nu uitam ca n-a trecut atat de mult timp – doar vreo doua-trei secole (max 15 generatii, oricum ai lua-o, dar mai probabil vreo 10) – de cand era considerata actuala orice informatie “din celalalt capat al lumii” a carei vechime nu depasea un an. Asta se intampla pe vremea cand inca nu fusese nascocit telegraful si cele mai rapide (dar putine) mijloace de transport urgent a informatiei erau clipperele – corabii “de mare viteza” care reuseau sa “scoata” viteza medie de 12 –… Read more »
La noi marea problema a fost si lipsa regionalizarii. Daca intr-adevar media locala ar fi fost puternica (fie si cea din centrele mari, nici macar Bucurestiul nu mai are un cotidian al lui) lucrurile ar fi stat altfel. Internetul are vina lui ca suport : In Turcia de exemplu, piata este una de dial-up, cu 80% din case avand Internet pe Dial-up si cu o presa inca puternica.
asa e frate