Pragul si alternativa

Dupa o pauza in care am redescoperit remediul naturist numit somn, ar fi fost poate normal sa revin cu vreun post revoltat la adresa recentelor alegeri. Au avut grija altii de aspectul asta, unii chiar si-au distrus imaginea pe altarul unei politici greu de definit.

Revin acum cu o problema mai veche legata de sistemul de invatamant si de pragurile universitare. Un amic neamt imi marturisea acum doi ani ca cel mai mult in viata l-a ajutat ”consilierul pentru dezvoltare personala” pe care-l consultase in ultimul an de universitate. Consilierul il sfatuise ca pana pe la 25-26 de ani sa vada Europa si sa lucreze part-time pe domeniul lui (legat de sociologie) iar apoi sa se apuce mai serios de munca. Desigur, un sfat de bun simt, dar oare cine ti-l poate da coerent  in Romania ?

Sistemul romanesc de invatamant se bazeaza exclusiv pe praguri. Asta n-ar fi o problema : majoritatea sistemelor de invatamant merg pe sistemul pragurilor  insa nu la acelasi nivel. Examenele care marcheaza pragul asta sau ”urmatoarea treapta” ar trebui sa urmeze o logica naturala, evolutiva. La noi in schimb, lipsa de orientare a profesorilor si lipsa instructorilor aduce aceste treceri la rangul de obsesie.

La gradinita aveam educatoare care erau la propriu obsedate de a ne invata sa scriem pentru ”la scoala”. Spre finalul claselor primare profesorii bagau in noi materie pe cat posibil. De ce ? Pai in gimnaziu era clar ca va fi nasol si ca trebuie sa ne pregatim. Am fost suficient de norocos sa nu prind examen pentru ”clasa a cincea”. In gimnaziu obsesia principala era examenul de Capacitate pentru care incepea nebunia inca din clasa a saptea. Profesorii nu ne puteau oferi alta informatie decat ca liceul urma sa fie ”greu” si ”specializat” ceea ce evident nu s-a intamplat. In liceu incepea obsesia facultatii, a BAC-ului si examenului de admitere inca de prin clasa a zecea.

Cu mici exceptii , facultatea nu ofera insa perspectiva pragului. Cum masteratul este devalorizat in ochii multora, apare ceea ce am numit ”anomie postuniversitara”, o lipsa a valorilor si perspectivelor dupa incheierea facultatii. Unii prefera sa-si incheie studiile in afara pentru experienta (mai mult umana decat academica) dobandita. Totusi, problema apare de multe ori si la ei : Si dupa, ce facem ?

Cam in momentul asta incepe ”nebunia”. Vezi oameni de casatoriti la 22 de ani care la 23 au un copil. Esti suficient de matur emotional si mental la varsta asta incat sa faci pasul ? Eu as zice ca nu, desi exista si exceptii. Problema e ca pentru multi, prinsi in logica bolnava a sistemului, asta e ”pragul” urmator. Altii, dupa o experienta nefasta in vreun oras mare se intorc in orasul natal, deschid vreo mica afacere sau se angajeaza si se indreapta treptat spre ”familie”. Altii pur si simplu nu vor sa admita ca s-a terminat o etapa si isi prelungesc vreo 3-4 ani inutil studentia fie prin programe academice fie printr-un stil de viata stagnant.  Sa nu uitam nici de ‘carieristi’, cei care la fel ca mine au impresia ca libertatea financiara le va conferi treptat si alte libertati.

Revenind la prima experienta, realizez ca in perioada asta, pana aproape de 30 de ani chiar, e suficient timp de gandire, de vazut lumea (sau macar tara) si de sarit cu capul inainte in diverse initiative fanteziste. Personal apreciez  joburile si experienta ”pentru CV” dar si libertatea de a le putea schimba, de a pleca fara sa ma gandesc la vreo familie de intretinut.  Nu cred ca-i corect sa decizi ca in putinii ani de libertate pe care ti-i ofera actualul sistem sa te pregatesti obsesiv pentru un prag fictiv (familia/cariera). Sunt mult prea multi care incheie de  ”buna voie si nesiliti de nimeni” o perioada in care inca mai pot evolua spectaculos.

Solutia ar putea consta in oameni pregatiti care sa-si inceapa munca din liceu daca nu din generala. Desigur, e greu sa gasesti astfel de oameni in invatamant cand in Romania cu greu gasesti 20-30 de psihologi pregatiti si oameni de HR decenti.  Instruirea profesorilor n-ar functiona decat in cazul celor tineri. Logica pragului trebuie sa se transforme intr-o logica a alternativei unde un prag nu este un final ci o simpla alternativa.  Urmatoarea etapa nu trebuie sa tina intotdeauna de o institutie. Mai mult, examenele de trecere, olimpiadele si concursurile din generala si liceu ar trebui sa fie niste simple competitii cu propria persoana. Cat timp profesorii isi vor imbuiba elevii cu materie inutila pentru a-i folosi pe post de ”cai de curse” socul respectivilor va fi cu-atat mai mare in perioada post-academica.

P.S : Interesant totusi, dupa alegerile de-acum , cei mai mari perdanti raman jurnalistii si analistii, baietii simpatici care au sarit dintr-o barca in alta pe ultima suta de metri distrugandu-si si ultimele urme de credibilitate ramase (se aude Cristi, Mircea ?)

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest

59 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
silvy

Eu nu am putut rezista. A trebuit sa scriu despre circul de aseara. Sunt.. rupta in doua si am depasit orice nivel de uimire si dezamagire.

cartim

Sper sa se termine, sa nu se prelungeasca aiurea, cu contestatii si alte dispute. Ar fi cazul sa fie si putin fair play inre concurenti….

Night-elf

Solutia ar fi sa depasim modul asta de a face lucrurile, ca si cum am merge cu bicicleta uitandu-ne la roata din fata si nu la drum. Noi traim mereu din aproape in aproape, de azi pe maine. Ca la fotbal: hai ca am scapat si de faza asta, hai da-o la ala, ala ti-o da inapoi si tot asa. Normal ca pragurile astea ne-au intrat in sange. Si eu m-am gandit sa colind un an doi prin europa dupa facultate si sa invat meserie (arhitectura), dar mi-a fost imposibil. E greu cand te trezesti parasutat din facultate in mijlocul junglei, si trebuie sa-ti gasesti job ca sa te intretii, sa platesti chiria, sa supravietuiesti. E greu de ajuns chiar la libertatea aia financiara care nu-ti ofera la randul ei alta libertati.

Marius Ola

Se vor rezolva toate. Se va ajunge la racolare suficientă încât să se menţină cehstiunea de “unde am rămas” al lui Băse.
Cât despre jurnalişti şi media sunt într-adevăr marii perdanţi ai acestor alegeri. Alegerea lui Băsescu a demonstrat că nu mai contează media în ţara asta. Poate că şi din vina ei. Hail Băse! Aşteptăm să nu ne dai cu pumnul în gură, doar cu palma. Ne-ai ciuruit:)

ipo

Exista totusi un prag familie/cariera? Adica il negi complet sau doar vrei sa spui ca nu este un prag fix, ci se poate ajusta de la persoana la persoana?
Si examen de capacitate, wtf, ce e ala? In loc de admitere la liceu?

Social comments and analytics for this post…

This post was mentioned on Twitter by krossfire: https://www.krossfire.ro/pragul-si-alternativa/ – Despre praguri, alternative si sistemul de invatamant….

Drace

Stii ce e ciudat, ca avem absolventi de universitate dezorientati, care nu stiu ce ar putea sa faca, dar in acelasi timp e aproape imposibil sa gasesti un zidar care sa stie cu adevarat meserie. Adica iti dau dreptate, nu este rau sa practici o meserie pe timpul studiului, chiar daca ai o situatie financiara buna, in final vei fi nu doar mai bine pregatit, dar deja ai un punct de plecare, nu mai trebuie sa cauti, doar mergi in continuare pe aceeasi linie, cu sanse mari de a o face la un alt nivel, superior.

zamolxis

Cred ca acel consilier avea dreptate, e foarte important sa ai cat mai multe experiente. Un copil devreme nu-i un dezastru asa mare, methinks. Cand poti spune ca esti “suficient de” matur emotional?

Acum, eu nu zic ca sistemul de educatie romanesc e perfect, dar fixarea acestor prago-teluri (goal posts, sau milestones, sau cum vrei sa le zici), te fac sa privesti inainte. Sigur ca the journey is more important than the destination dar ele creeaza un fundal pe care se desfasoara sceneta devenirii profesionale.

Alta-i problema cu proaspetii graduati: ei termina in plina recesie, taman cand cariera lor ar trebui sa prind aripi. Intr-un fel, se poate argumenta ca sunt vaduviti de succes.

Mariuskl

Alegerile au fost interesante acum pentru ca….au fost stranse. Si pentru ca au fost atat de stranse s-au autosesizat destule persoane cu diverse obiectii in privinta lor….

In fine. Revin nitel la subiectul asta cu pragul. Personal consider ca sistemul asta de la Bologna e nitel prea … simplu ca sa fie aplicat in Romania de azi. Preferam intr-un fel sa fie facuti tot 4 ani pentru anumite materii, pentru ca ceea ce avem noi in facultate e ingramadit ca naiba, abia mai avem timp sa retinem ceva din tot ceea ce facem. Progresiv e bine, chiar daca se adauga un an in plus.

PS: In momentul asta colegii de camin vorbeau de rau de Basescu. A picat curentul…. :))

A.Faith

te propun ca preşedinte 😀 sau ca ministru al învăţământului.

de multă vreme aveam ideile ăstea în cap şi lipsa de timp/chef de a le pune în câteva rânduri..

totuşi, unde aş putea să găsesc şi eu un astfel de consultant? tare mult mi-aş dori unul!!

ionut

gasirea unui job bun reprezinta ultimul prag.. Eu am job bun inca din facultate.. Mi-e frica de faptul ca noi voi gasi un prag nou si bun dupa ce termin facultatea

ionut

*ultimul prag la care te gandesti din facultate – nu ultimul

Drace

Zidari, tamplari, mecanici auto, etc… meserii care nu pot fi practicate fara o pregatire serioasa, chiar daca nu necesita un IQ peste 120. In acest timp 80% din studenti dau vina pe invatamant ca materia este prea multa si grea (la universitatile serioase), in loc sa se gandeasca ca poate au facut o alegere care nu li se potrivea, dar nah, este mai important statutul.

ipo

: aha, ca eu ma simteam cu musca pe caciula, deh, tocmai am implinit o frumoasa varsta rotunda cu schimbat de prefix & shit! 😀

Valeriu

In privinta scolii (partea obligatorie sau cea care-ti asigura o alegere in viitor),nu cred ca pragurile reprezinta problema principala ci principiile care stau la baza organizarii si desfasurarii ei,pregatirea,constiinciozitatea profilor si nu in ultimul rand cointeresarea lor materiala.Referitor la studiile superioare situatia este si mai precara.Dupa ’89,ca sa faci o facultate este mult mai usor,in multe cazuri,decat sa absolvi o scoala de meseri.Multi fac o facultate deoarece “da bine”,sau ca sa prelungeasca perioada in care-i tapeaza de bani pe babaci.Cunosc tineri absolventi de facultati particulare care erau sub orice critica.Cine crezi ca va angaja vreodata un astfel de specimen? Atunci cand faci o facultate motivat si te pregatesti serios in toata aceasta perioada,este IMPOSIBIL sa nu-ti gasesti un job care sa-ti permita sa avansezi profesional.Daca ai trecut prin facultate ca gasca prin apa si nu ai nicio chemare pentru domeniul studiat,sigur ca nu vei face mare branza dupa absolvire.Majoritatea celor stresati in ziua de azi sunt cei care si-au ales gresit domeniul de activitate,sau au crezut ca se poate si asa.Referitor la intervalul acela “boem”,dintre terminarea studiilor si cca.30 ani,iti impartasesc parerea cu conditia ca el sa nu te indeparteze de la ce-ti doresti de la viata.In acest fel devi… Read more »

Andruska

Sa contextualizam, totusi… La americani nu ai nici o sansa daca pina la 30 de ani vezi lumea si abia apoi te apuci de munca serioasa… La 30 de ani esti batrin, si in orice domeniu ai activa te izbesti de pusti de 27 de ani care nu au vazut lumea, dar au doua doctorate si experienta in domeniu 🙂

razvanserbu

OK, relativ de acord. Totusi, parca nu-mi doresc sa ajungem ca in Anglia. Acolo am auzit o extresie geniala: I am a worker and my son will be a worker.
Extrem de trist!

zamolxis

: deci articolul e o critica a presiunilor sociale, care va sa zica 🙂

lucrez la o leapsa si ti-o trimit si tie, sper s-o public azi, in urmatoarele cateva ore.

trackback

[…] 4.Krossfire cu articolul Pragul si alternativa in care autorul face o radiografie a sistemuli nostru de invatammant si a calitatii pregatirii noastre , dupa ce devenim proaspeti absolventi. […]

Mircea Popescu

In afara de faptul ca eu nu pricep teoria asta cum ca oamenii n-ar fi “pregatiti” la 22-23 de ani sa faca copii, is de acord aprobativ.

Cu mentiunea ca uite, eu am trait exact in sistemul pragurilor, si m-am dezvoltat in el exact pe tiparul alternativelor. Poate inainte sa dam vina pe si sa asteptam solutia de la sistem, am putea zice ca oamenii insisi sunt cam de cacat, daca-mi este permisa expresia. Si ca daca ar merita alternative, le-ar si observa in jurul lor.

Valeriu

Avand ceva timp,am citit toate comentariile si am ajuns la urmatoarea concluzie:Analfabetul viitorului nu este cel care nu stie sa citeasca,ci cel care nu stie sa inteleaga.(maxima nu-mi apartine).

trackback

[…] 4.Krossfire cu articolul Pragul si alternativa in care autorul face o radiografie a sistemului nostru de invatammant si a calitatii pregatirii noastre , dupa ce devenim proaspeti absolventi. […]

fetita cu chibriturile

Avea dreptate base cand zicea ca scoala romaneasca scoate tampiti pe banda rulanta , chiar daca sunt si unii mai rasariti !

Razvan

Daca tot te-ai referit la cel mai bun “remediu naturist” iti propun sa nu te enervezi din cauza circului electoral. O persoana care duce o viata echilibrata si nu este stresata traieste sanatos. Diferenta dintre ei nu a fost una de la cer la pamant si daca nu aveai o afecere cu unul decizia de a favoriza pe cineva era una pur subiectiva.
Politica este un mar viermanos.

cartim

Nu am stiut cum sa rezum mai bine articlul tau 😛
Mi se pare bun si plin de adevaruri.
Eu am ajuns sa stiu meserie dupa doi ani de munca timp in care am avut doi mentori , in umbra carora m-am dezvoltat, dar nu toata lumea e asa norocoasa sa “prinda” doua varfuri din domeniul in care a terminat.
Sau poate gasesc oameni cu experienta dar nu diispusi s-o impartaseasca, atunci e jale…

cartim

Am remarcat eu ceva…. 🙂 dar am zis ca este de la Theraflu 😛 provoaca halucinatii ( asa scrie in prospect) 😛

Roxana

Am două lucruri de spus aici: 1. Desigur, e greu sa gasesti astfel de oameni in invatamant cand in Romania cu greu gasesti 20-30 de psihologi pregatiti si oameni de HR decenti. Ţin să îţi vând un pont: vrei să ştii de ce sunt aşa puţini? Pune-te tu în locul unui “viitor” psiholog. Din proprie experienţă, m-am apucat de făcut pe-a consilierul şcolar la o clasă de a 8-a şi, deşi m-am pregătit, m-am lovit de o altă problemă: nu cunoştinţele mele sunt de vină, ci cunoştinţele lor. Nu că-mi place mie să arunc vina pe bieţii puştani, dar nu au fost informaţi că va veni cineva să le asculte oful. Ştii ce mi-au zis în momentul în care am păşit în clasă? Citez: “Ne puneţi note rele dacă nu răspundem corect?” Apoi, evident le-am explicat că nu am treabă cu notele şi am dat de altă problemă: copii de 13-14 ani care gândesc ca cei de 25 de ani: “fac sex neprotejat, rămân cu un copil (în cazul fetelor) şi îmi fac o familie.” Asta la doar 7 km de Iaşi. Fizicul şi perspectiva lor erau a unor oameni de 25. Mentalul însă, îţi dai seama cât de low…… Read more »

Valeriu

Cu acceptul tau krossfire,i-as pune Roxanei urmatoarele intrebariu:
1.Cine se face vinovat si dece,pentru situatia pe care o prezinti?
2.Sa presuunem ca ai avea puterea sa o faci,ce masuri concrete ai lua,tinand totusi cont de contextul general in care ne aflam?
3.Cum iti explici ca tari cu traditii ,experiente si posibilitati mult superioare noua,cu o structra de psihologi bine organizata si ierarhizata,se confrunta cu situatii similare.Fac sex cam de la aceiasi varsta,protejat poate,consuma toate categoriile de droguri.consuma alcool,se impusca intre ei,se sinucid,uneori in grup,etc.?
Daca nu esti de acord cu interventia mea,te rog sa ma scuzi krossfire si sa stergi postarea.

[…] Pragul si Alternativa – Despre marea greseala a sistemului de invatamant […]

[…] 4.Krossfire cu articolul Pragul si alternativa in care autorul face o radiografie a sistemului nostru de invatammant si a calitatii pregatirii noastre , dupa ce devenim proaspeti absolventi. […]

[…] 4.Krossfire cu articolul Pragul si alternativa in care autorul face o radiografie a sistemului nostru de invatammant si a calitatii pregatirii noastre , dupa ce devenim proaspeti absolventi. […]

[…] e usor de atins : ai nevoie doar de o doza de teribilism si de niste toale ”la moda”. Values not […]

[…] poate te plafonezi psihic in asa hal incat uiti si de vise si de aspiratii. Daca esti prins si in anomia postuniversitara ajungi la 30 de ani fara sa treci prin viata. Si da, ne e ciuda pe oamenii din vechile generatii, […]

trackback

[…] poate te plafonezi psihic in asa hal incat uiti de vise si aspiratii. Daca esti prins si in anomia postuniversitara ajungi la 30 de ani fara sa treci prin viata. Si da, ne e ciuda pe oamenii din vechile generatii, […]

[…] pierderea de timp. E inevitabil ca astfel de materii si profesorii atasati lor sa existe si am mai discutat pe tema. Asta se intampla in general cu materii irelevante insa exista cazuri cand subiecte cu rol formator […]

[…] este ridicam media si sa protejam varfurile, nu sa protejam mediocritatea si sa ignoram varfurile. Solutii s-au tot propus, dar din pacate, chiar daca lucrurile se schimba, ani buni vom culege roadele unui […]

[…] sau nu, casatoria n-ar trebui sa fie o etapa‘ conditionata psihologic si sociologic. Antropologia si istoria ne spun ca, la baza, oamenii […]

[…] dar nici pe Pavel Corut nu l-a intrebat nimeni de sanatate. Nu o sa repet poliloghia despre sistemul de educatie si alte fantasme, pentru ca in momentul asta ma deranjeaza ceva punctual. De ce fiecare victorie a […]

Nautilus

@krossfire: “o lipsa a valorilor si perspectivelor dupa incheierea facultatii. Unii prefera sa-si incheie studiile in afara pentru experienta (mai mult umana decat academica) dobandita. Totusi, problema apare de multe ori si la ei : Si dupa, ce facem ?”

Un mare bloggăr român cu multă valoare pă iel şi cu un nick de 4 litere zicea cam aşa: e cocălărism ceea ce am auzit de la nişte băeţi, că termină facultatea şi după aia se angajează şi încep să producă.

Adică pentru bloggărul cu valoare (care a făcut o facultate inutilă), să spui “vreau să produc bani” e un scop de cocalar pentru care foloseşti mijlocul studiilor universitare. Studiile probabil se fac degeaba şi fără scop, sunt un fel de distracţie 🙂

[…] oameni mai coerenti si inteligenti decat mine. Pentru ca aici drumul conteaza, chiar daca nici destinatia nu e deloc de neglijat. Drumul spre scoala fara ghidajul parintilor e o experienta initiatica, formatoare. E un efort, un […]

[…] Iar profesorii ii lasa. Ii lasa pentru ca sunt prost platiti, pentru ca sistemul este gresit conceput, dar, mai ales, ii lasa pentru ca spera. Spera ca oamenii astia sa nu ajunga vreodata in postura de […]

[…] primele incercari de job si dupa incheierea facultatii si a unui master, apare aproape invariabil o constientizare a starii de anomie sociala, stare pe care fiecare o trateaza diferit. Unii se arunca in mariaje de la varste foarte […]

[…] liceu, să înveți, să iei BAC-ul și să intri la o facultate unde să înveți mai mult. Este logica pragului despre care vorbeam încă de acum 12 ani și care a rămas în continuare norma: înveți ca să […]

59
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x