Putina perspectiva

“Sunteti simpatici, dar va lipseste perspectiva” (un patron german, la o conferinta despre francize si antreprenoriat)

Am simtit nevoia sa deschid cu un citat nu atat pentru a explica titlul, cat si pentru a-mi intari o frustrare. Frustrarea ca nenea ala, pe care l-am auzit aberand prin 2007, are dreptate in ceea ce priveste piata romaneasca. Lipsa perspectivei e fenomenul care face ca 80% dintre afacerile romanesti sa cada in nas. E fenomenul care forteaza o buna parte a populatiei sa ramana sub un nivel de trai acceptabil. E acelasi fenomen care face ca oamenii sa iasa in strada urland “sa ne dea statul” si care incurajeaza o politica fiscala abuziva.

Pana sa ajungem insa la chestiuni economice, as vrea sa pornim de la situatii banale unde gandirii pe termen lung se vede direct si dureros. Sa ne uitam la perechile de nefericiti care “iau cu asalt” supermarketurile cu fiecare reducere. Sa ne uitam la tipul curatel si aparent inteligent, flancat de o pitipoanca obeza si de doi copii care urla si injura. Sa ne uitam la femeia sfarsita, ale carei trasaturi placute se pot inca vedea pe sub machiajul ieftin si ridurile timpurii. Sa ne uitam noi, pentru ca maimutoiul ei, care la 38 de ani inca isi da cu apa oxigenata in cap, nu o va face. Astfel de “celule ale societatii” sunt rezultatul unor alegeri proaste, facute cu motive si scuze puerile (“arata bine acum”, “las ca se mai maturizeaza in timp”, “are deja masina”, “e descurcareata”).

Avem zeci de exemple de castigatori la Loto care au reusit sa-i sparga in cateva zile. Baiatul asta avea sapte masini de lux in garaj. De ce? Pentru ca plecase de la pozitia de politist comunitar. Nu vedea mai departe de ziua de salariu si nu intelegea consecintele pe termen lung ale unei actiuni. Dupa o viata de lipsuri, prima lui prioritate a fost o casa imensa si masini pe masura. Asa cum bine e subliniat si in articolul asta, oamenii care nu au ajuns gradual la o pozitie inalta nu au nici cea mai vaga idee cum sa trateze banii. Pentru ei, banii sunt un fel de salvare, ceva ce trebuie cheltuit “acum”, pentru un beneficiu imediat. Economia pare a fi un concept uitat si la fel si investitia coerenta. La asta se adauga si spiritul ala de tip “lasa ca stiu eu mai bine” care nu permite celor care se pricep cu-adevarat sa intervina. In atare conditii, mai mira pe cineva imprevizibilitatea consumatorului roman?

In ciuda profetiilor diversilor analisti, nu suntem condamnati la bezna. Semnele au fost mereu acolo. Semnele crizei care a trecut. Semnele celei care va urma. Semnele ca ceva nu merge bine. Pentru a le pune in context, trebuie sa ridicam putin capul din cazanul zilnic. Sa incetam sa ne mai gandim exclusiv la ce facem acum, ce manancam la pranz sau unde iesim diseara. Pentru unii, perspectiva si contextul vor ramane inaccesibile, din motive economice si sociale. Pentru restul insa, nu exista nicio scuza pentru care “saptamana asta” e mai importanta decat urmatorii zece ani. Carpe diem, dar sa stim si noi!

Din pacate, solutia general acceptata sta in mainile aceluiasi sistem de educatie  care pare sa-si traisca ultimii ani de agonie. In sistemul asta ar trebui sa existe pe undeva niste oameni cu viziune care sa te faca sa vezi dincolo de propria furculita (nicidecum niste indivizi care abia asteapta sa-si expuna parerea). Oameni care sa-ti poata planta treptat dorinta de “altfel”, daca nu chiar dorinta de “mai bine”. Evident, exista si variabila “parinti”, insa un om cu orizontul inchis nu-i poate deschide altuia ochii.

O a doua vinovata pentru lipsa de perspectiva si pentru o viziune haotica asupra lumii este media. In cazul nostru, tocmai atitudinea obtuza si lingusitoare a presei romanesti i-a adus caderea si tot ea va reduce la tacere si televiziunile. Chiar daca aici vinovatii si-au primit intr-o mica parte pedeapsa, cele propavaduite de ei vor mai bantui ani buni. Va mai dura pana sa intelegem ca deciziile nu se iau ochii cu priponiti in televizor sau pe Vplay. Deciziile se iau atunci cand conteaza, de catre oameni care inteleg ca politica nu exista numai “ca sa nu iasa ceilalti”. Ca sa ajungi sa fii omul ala nu-ti trebuie prea mult. Doar putina perspectiva…

P.S: Zilele astea am fost coplesit de o haita de evenimente mai mult sau mai putin placute (de-aici si lipsa de activitate pe blog). Chiar si asa, am avut totusi satisfactia de a vedea in timpul vietii mele metalul ridicat la rang de religie

27 Comments

  • Cum ceva mai inteligent n-am ce comenta înaintea-ți, semnalez ca un bleg cititor ce sunt, că:

    Not Found

    The requested URL /stiri/1538-heavy-metalul,-la-un-pas-sa-fie-recunoscut-ca-religie.html. was not found on this server.

    Additionally, a 404 Not Found error was encountered while trying to use an ErrorDocument to handle the request.

  • Am rezolvat, multam fain 🙂

  • perspectiva? da de unde,frate? nu vezi in ce ckt ne zbatem? banu`,valoarea,alea e baza.
    si daca nu ne iese.. statu`,bah, statu asta care ne paraziteaza si ne ia painea de la gura, bah
    si sa nu-i uitam pe aia la care le-a iesit, fir-ar ei a dreaq cu neamu` lor
    e grele..

  • Recunosc ca eu n-am. Perspectiva. Sa termin cu asta, s-o dau din cale si dupa aia o sa vad eu… Asa functioneaza lucrurile la mine. Dar functioneaza. Spre deosebire de atunci cand stau sa ma gandesc inainte sa decid ce sa fac. Pentru ca atunci ajung sa nu mai fac nimic pana la urma, se duc dracului sansele pentru oricare din optiuni inainte sa ma decid. Si asta in principal pentru ca trebuie sa fac ceva pana sa ma decid, dar toate ramificatiile alea cresc in ceva mai mare si devin incapabila sa le fac pe toate. Incerc, dar ies toate prost.

  • Marian: Am zis ca e posibil, nu ca se face 🙂

    Brontozaurel: Pai perspectiva nu inseamna neaparat sa stai sa te gandesti, cat sa intelegi consecintele pe termen lung ale unor actiuni 🙂

  • Ca le intelegi nu inseamna ca nu decizi sa le ignori. Mai ales atunci cand vrei solutii, rezultate rapide si exista un anumit nivel de aroganta. Vrei momentul ala de euforie, de glorie si pur si simplu nu iti mai pasa de ce se intampla dupa, desi ai vazut si partea aia si stii cat de tare risti sa te scufunzi din nou.

  • Cunosc sentimentul, din pacate 🙂

  • Cand iti ghioraie matele de foame si-l vezi pe Tantareanu ca taie un porc cat el de mare, ori iti colcaie creierii de ura cand vezi ca parlamentarii sunt putrezi de bani in timp ce la asociatie asteapta restantele la intretinere, sau ca pensionarii nenorocesc tara cu pensiile lor aberante cand tu castigi minimul pe economie la negru – iti pierzi orice perspectiva.

    Gandurile care trec prin stomac n-au niciun orizont.

    Pe partea cealalta, lipsa de perspectiva a business-urilor romanesti este pe deplin justificata. Business-urile alea nu s-au infiintat ca sa se dezvolte, ci doar ca sa finanteze o masina absurda – mai intai la achizitie, apoi la carburant etc.

    Business-urile romanesti nu se duc in cap. S-au nascut fara cap.

  • Unele se nasc cu idei, dar sunt imediat invadate de capuse fiscale.

  • “pensionarii nenorocesc tara cu pensiile lor aberante cand tu castigi minimul pe economie la negru”

    eu zic ca la 65 de ani sa ii impuscam ma.

  • Unele, dar – din pacate – nu cele mai multe.

  • Îmi place articolul – punctele prezentate sunt perfect valide. De sistemul de educație și de media ce să mai vorbim, că parcă tot degeaba…
    Nu ești ocupat tu degeaba pe-acolo – uite ce iese din tine 😀

  • Unul din cele mai păguboase efecte ale regimului de viaţă dintre 1980 şi prezent (ori “epoca raţiilor şi cozilor”, ori nesiguranţa epocii în care se devalorizau banii peste noapte, ori campania închiderilor de uzine falimentare, ori scandalurile care se ţin lanţ de la urcarea lui Chelu pe tron) a fost un anumit mod de a vedea lucrurile care s-a împrăştiat ca molima printre cei care au crescut în epoca asta.

    Şi anume faptul că privim totul în obiective clare, precise şi pe termen scurt. Nu numai când e vorba de bani, investiţii, cumpărat proprietăţi etc ci şi când e vorba de şcoală, job sau afaceri. Manie pe care moşii (co)mu(n)işti n-o au, ei gândesc în alt ritm, mai încet şi mai sigur, de asta sar cu gura la noua generaţie pe motiv că sunt imaturi sau cocalari.

    Adică: “vreau un job” înseamnă “mă duc mâine la anunţul de pe bestjobs, că îmi trebuie bani”. “Învăţ” înseamnă “învăţ ca nebunul în sesiune, că trebuie să iau examenul”. “O abordez pe Marghioliţa” înseamnă “trebuie ca după întâlnirea din seara asta s-o pun cu Marghioliţa” – altfel renunţ la eforturi şi fac altceva.

    Din pricina asta, orice metodă de a evalua pe cineva se bazează tot pe întrebări precise, clare şi cu răspunsuri uşor de dat – spre exemplu: Dorel vrea să fie angajat. De ce? fiindcă a terminat şcoala cu 10. Nu contează că se trage de şireturi cu şeful şi îi pune mâna pe cur secretarei, el ştie că a terminat cu 10 şi nu înţelege de ce e angajat Gigel care a luat doar nota 8.

    Sau: Suzi a terminat cu 9 şi a câştigat jobul în locul lui Dorel şi Gigel, că ea e disciplinată şi ei erau prea mârlani. Şi lucrează foarte bine – după care ia autobuzul şi pleacă acasă, se uită la OTV şi se culcă. Nu ştie unde şi cum să iasă, n-are cu cine, poate nici nu-i trece prin cap. A fost bătută la cap de cine ştie ce tâmpiţi de părinţi: “uite, n-avem bani, trebuie să înveţi, să te pui cu burta pe carte, îţi trebuie serviciu şi bani dacă vrei să trăieşti bine.” Obiectivele ei se limitau la şcoală şi apoi serviciu şi leafă, dincolo de asta nu avea niciun plan, nu gândea pentru viitor.

    ~Nautilus

  • O singura adaugare: Scandalurile erau si vor fi acolo. Cum zgarmi putin sub mizerie, imediat dai de un potential “scandal”. Eu zic ca de-abia acum incepe distractia, dar ramane sa ne convingem pe parcurs. Multe sunt acolo tocmai pentru ca indivizi din toate guvernele de dupa 89′ au gandit exclusiv in spiritul lui “acum”.

    Apropo de Suzi, cred ca asta e si motivul pentru care multe firme sunt in galeata. Cand vine vorba de “planuri pe termen lung”, de “iesiri din criza”, majoritatea ridica din umeri si eventual se uita cu ochi mari la tine. Nimanui nu i-a trecut prin cap sa-si faca un plan de siguranta, sa se intereseze de ce se poate intampla cu produsul companiei pe termen lung.

  • …Din câte ştim noi, un mare economist al planetei a spus că pe termen lung o să fim toţi morţi şi îngropaţi, aşa încât ce mai contează.

    ~Nautilus

  • Eu as merge mai departe … inapoi ! Adica nu suntem “in galeata” de ieri, de alaltaieri, de prin ’89, de prin ’45 … suntem asa, de prin secolul X (hai ca poate exagerez, hai secolul XII). Romani, cumani, ostrogoti, vizigoti, tatari, turci, fanarioti, unguri, rusi … toti cu japca, toti “pe luatelea”. Iar boboru’ ? Boboru’, si el pe-aci, p-aceste meleaguri, dainuind. Pai cand esti interesat sa dainui, ai toata perspectiva ocupata ! Asa ca, din generatie in generatie, noi ne-am ocupat perspectiva cu dainuitul.
    Perspectiva ? Adica stie omu’ ca pe termen mediu si lung o sa i-o traga cel ungurean si cu cel vrancean, este constientizat de Mioara, da’ el o tine p-alui, el nu vrea decat sa dainuiasca – “Sa fiu tot cu voi …”. Frate, nu pune mana pe custura sa le dea “cep” alora doi si sa isi vada mai departe de bisnis, el vrea sa fie “mereu acolo” – perspectiva ocupata !

    Asa suntem noi ! Nici mama educatiei nu va putea schimba ceva intr-o viata de om. Poate ca nici in generatii intregi. Suntem “la portile”, suntem “la rascruce” … adica nu suntem “in cetate”, suntem mai mult sau mai putin, exclusi, milogi. Am crescut, ca natie, cu aceste probleme si ne-am adaptat. Am crescut in aceasta tara si ne-am adaptat.

    Deja, noi suntem o natie adaptata, nu adaptabila.

    Schimbarea de pe aici trebuie sa inceapa cu ADN-ul. Nu sunt pesimist, se poate, in timp. In definitiv, in timp, am evoluat din spuma marii in pitecantropi, am schimbat viata arboricola pe cea terestra, am trecut din patruped in biped, am transformat grohaielile in limbaj … deci antecedente sunt, deci sunt si … perspective :). Ma’ e ceva timp, dar vom ajunge si noi la “Homo sapiens business”.

  • Avantajul gândirii pe termen scurt al celor care au crescut după 1990 este ceva care nu se împacă nici cu socialismul, nici cu comunismul, nici cu capitalismul, şi s-ar putea numi poetic “Sven-Hassel-ianism”.

    Adică: ştim că deţinătorii puterii (şefii politici) sunt de tot rahatul, că mâna lor dreaptă, viteazul Garcea, e o creatură cât se poate de stupidă şi umblă numai după şpăgi şi ciubucuri, că bancherii sunt nişte hoţi şi aşa mai departe şi ştiind asta, trebuie să ne facem singuri cele necesare, fiindcă dacă nu îţi faci singur, nu îţi face nimeni.

    Ca personajele unui anume Sven Hassel 😀

    Statul îmi dă doar o leafă, şi nici aceea nu e prea mare. Dar nu îmi plăteşte el gazul sau curentul, nu se asigură că îmi funcţionează caloriferul sau internetul şi nici nu îmi construieşte el casă. O fi construind prin ANL, dar pentru alţii.

    În concluzie, dacă RADET nu dă căldură, dar suge bani, trebuie să ne punem centrale de apartament, dacă Romtelecom s-a dus p-lii de suflet după 2000 au venit firmele de cablu, iar dacă ai nevoie de casă sau de maşină trebuie să te creditezi (citind cu atenţie contractul, ca să nu te frigă vreun derbedeu de bancher).

    Răspunsul deţinătorilor puterii (cei despre care ştim că sunt de tot rahatul) a fost să înceapă să pună bariere sau îngrădiri tocmai fiindcă nu le convenea acest sistem de gândire şi acţiune.

    Adică, la început campania împotriva debranşărilor şi a centralelor de apartament, iar mai apoi taxa de primă înmatriculare.

    ~Nautilus

  • Era la un timp in Historia o demonstratie foarte faina care ne arata ca de fapt actuala criza financiara a Romaniei a inceput prin interbelicului. Cu tot monstruosul efort (in toate sensurile cuvantului) depus de Ceausescu pentru a ne plati datoriile, metehnele financiare romanesti s-au intors pentru ca ele nu disparusera niciodata. Comunismul romanesc in sine e o consecinta a lipsei orcarei perspective. La fel si indelungata tranzitie de dupa.

  • E foarte posibil, dar ideea de a pune bariere şi îngrădiri nu prea seamănă a soluţie. Mai ales când creaturile de rahat care deţin puterea nu pun nimic în locul a ceea ce lipseşte.

    ~Nautilus

  • Pai aia e…ca am tot vanat pe unul pe altul, am tot distrus sisteme, dar n-am pus mai niciodata ceva in loc (in general chituim si varuim la repezeala, sa nu se mai vada atat de tare).

  • Tocmai de asta e foarte buna criza asta pentru Romania.

  • Da, adevarul e cam devenim incapabili de a face economii si de a avea o perspectiva de viitor fiindca traim foarte mult in prezent. Uite un exemplu : colega mea de work se bazeaz pe ideea ca daca isi bulverseaza clientii cu jumate de adevar, jumate de minciuna ii va atrage mai mult si poate ca da , pe moment ii atrage dar ea nu se gandeste ca pe viitor ii pierde si ca face rau firmei dar ea o numeste strategie de marketing (yes i know, she’s stupid) . Toti se prind cu dintii de fiecare sansa si stau acolo agatati fara sa se gandeasca ca pentru viitor aceea optiune s-ar putea sa dauneze.

  • Romania Inedit: De ce, pentru ca ne aduce la adevarata valoare?

    Andreea: E apararea aia preistorica a teritoriului, chiar daca teritoriul tau nu e cu-adevarat dorit de nimeni.

  • Nu, mai degrabă fiindcă din nenorocita de primăvară 2006 încoace toţi mândrii posesori de neuroni o ţin una şi bună că impunerea cu forţa a sărăciei te face să fii disciplinat ca un (co)mu(n)ist.

    Adică dacă nu ai bani de centrală de apartament, plăteşti disciplinat lună de lună din ce în ce mai mult, să-i acoperi pierderile lui RADET 😀

    ~Nautilus

  • Primavara lui 2006?

  • Până prin martie 2006, când a început să se umfle bula imobiliară, lucrurile mergeau cât de cât bine, de fapt epoca 2000-2005 a fost una foarte “liberală” din punctul de vedere al relaţiilor sociale.

    Cum a început să se umfle bula imobiliară, parcă luase toată lumea metamfetamină, pur şi simplu delirau: scandaluri, încăierări, maniaci religioşi peste tot, de la OTV la ultimul comentac de forumuri, istericale, agresiuni stupide, lipsite de sens, propuneri de pedepse cu moartea, ameninţări cu moartea, tortura, castrarea şi confiscarea caselor, maşinilor şi altor chestii, Becali aclamat ca Ceauşescu, laude isterice la adresa “disciplinei şi moralităţii” (co)mu(n)iştilor, dacă te lăudai că ai diplome universitare sau pur şi simplu că eşti student riscai să fii bătut şi alte rahaturi de genul ăsta.

    Acum nu se mai simte fiindcă de prin 2011 s-au calmat apele şi după furtună mulţi viteji se arată 😛

    Efectul isteriei imobiliare a băgat în faliment câţiva patroni care şi-au abandonat afacerea lor de bază din motive de neînţeles:

    – Mallul City-Mall Bellu – falimentar;
    – Supermarketurile Primăvara – faliment după ce patronii au investit într-un complex de blocuri care nu se vând nici acum;
    – Diverta – se zbate în chinuri din 2007 încoace;
    – Altex, Domo, Blue Ridge, Best Computers rămăseseră fără marfă între 2007-2009, mă duceam să întreb de monitoare de 17″ în format 4:3 şi aflam că nu a mai adus nimeni marfă din Taiwan, că aveau alte preocupări;
    – mini-marketurile Rodipet sub păstorirea lui Awdi s-au dus pulii de suflet;
    – Romstrade a supt din contractele cu Statul şi a investit în toate rahaturile (motiv pentru care un anume milionar de Top 300 aude acum zăngănitul cătuşelor)…

    Al Dracului mediu de afaceri mai avem, ăla “care este”.

    ~Nautilus

  • Credeam ca te refereai la un eveniment concret, nu la caderile din 2008-2009 🙂

    Chiar ma intrebam de ce au cazut supermarket-urile Primavara. La un moment dat oamenii marisera enorm preturile si ma gandeam ca sigur am pierdut prin alta parte (stiam de complexul imobiliar, dar nu stiam ca l-au si construit, credeam ca-i numai un plan).

    Altex si-a revenit chiar frumos, cu preturi decente.

    Apropo de perspectiva, iata ce ne canta sarbii: http://www.youtube.com/watch?v=fOg7mj1_-sk

5 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.