Later Edit: Intre timp, Positive Grid chiar a scos un amplificator semnat Steve Vai, și a scos și excelentul Spark 2.

Dacă tot m-am întins cu articolele pe lângă subiect, o să vă lovesc acum cu o treabă la care nu cred că vă așteptați: recenzii pentru amplificatoare de chitară. Stați puțin, nu plecați…

Înainte de a închide definitiv pagina, ar merita să vă ofer și un strop de poveste, ca să puteți trece totuși de primul paragraf și să înțelegeți că asta nu e o postare plătită, ci mai degrabă una “prăjită”. Prin urmare, în stilul lui nea Edelweiss, o să vă spun puțin de unde a început pasiunea mea pentru rockăreală și cum m-a prins criza vârstei de mijloc cu o chitară electrică în brațe.

Puțină istorie personală

Ca orice treabă care te urmărește până la pensie, pasiunea mea pentru rock a început de prin copilăria târzie. Deși ai mei făceau toate eforturile ca în casă să se audă clasicii (The Beatles, Queen, Jethro Tull, Led Zeppelin) și folk (de la Bob Dylan la Pasărea Colibri), în primii ani de viață am fost doar ascultător pasiv al legendelor menționate. Nu de alta, dar, copil fiind, fusesem la rându-mi contaminat de microbul pop-dance-ului românesc care ne-a marcat generația. La 10-11 ani (prin 1998-1999, adică) știam destul de bine cine e Ian Anderson și la ce instrument cântă, dar și cine e Laurențiu Duță și pe ce piese face playback.

Schimbarea definitivă s-a produs spre finalul școlii generale, când, influențat de emisiunile de profil de la MTV, MCM și VH1, începusem să bag glam din anii ’80 și făcusem o pasiune bizară pentru videoclipurile trupei Live, băieții ăia care lălăiau The Dolphin’s Cry, Run to the Water și altele. În vara care prevestea primul an de liceu, drept recompensă pentru rezultatele de la Capacitate (Testarea Națională, pentru bebeluși) am primit un PC mai puternic.

Pentru cei care își amintesc perioada, cam atunci a bubuit și schimbul de CD-uri și DVD-uri, dacă-ți permiteai – pentru ăștia mici, un CD e chestia aia rotundă pe care o atârnă unchiul Dan de oglindă. Printre schimburi de filme și jocuri piratate, un prieten mi-a dat și o colecție de vreo șapte CD-uri pe care, susținea el “e niște muzică mai veche și mai rock așa”. Cred că undeva CD-urile ălea mi-au pecetluit preferințele. Era acolo tot, de la Rolling Stones și The Who la Pink Floyd și Deep Purple și până la Motörhead, Judas Priest, Metallica anilor ’90, RATM și Nirvana. Lecție de rockăreală pentru începători, ce să mai!

Mai departe, pe la liceu, am nimerit într-o clasă în care 80% colegi ascultau fie NU-Metal (Limp Bizkit, Linkin Park, Slipknot, SOAD), fie Power Metal (Nightwish, Sonata Arctica, Hammerfall, Rhapsody) sau, în cazul fetelor, celebrul “Love Metal” (HIM, The Rasmus, Charon, For My Pain). Muzica adolescenței a fost una care ne-a format tuturor urechile și ne-a oferit o supapă benignă pentru agitația perioadei. În cazul meu, după ce am trecut de faza extrem de scurtă cu Metallica, Manson și Linkin Park, m-am dus în zona sonorităților pe-atunci obscure. Practic, vânam tot felul de trupe de power micuțe pe care le promovam (Korpiklaani, Sabaton în 2004-2005, de exemplu) sau ascultam genuri “păgâne” care mi se păreau agresive atunci, dar care sună a cântece de leagăn acum (Ensiferum, Eluveitie etc). Pe scurt, eram ăla pe care dacă-l întrebai dacă-i place Blind Guardian, nu te lăsa cu un simplu “Da” – îți mai făcea șapte recomandări de trupe de care nu auziseră nici soțiile instrumentiștilor.

Treaba asta m-a ajutat ceva mai târziu când am început să scriu recenzii pe bune la Bangyourbrain și pe la alte reviste: eram printre ăia care luau rareori albume de la trupe mari, ci mai degrabă dubioșenii marcate drept folk metal, viking metal sau pirate metal. Puteam vorbi relaxat despre progressive rock și power metal modern, dar și recunoaște că “blackened death” e un subgen de muzică, nu un exercițiu lingvistic.

Ca să nu o mai lungesc, cam tot atunci m-a apucat și treaba cu compusul și cântatul. Cu excepția faptului că am făcut și uneori încă mai fac muzica pentru jocuri video și side projects, n-aș zice că mi-a ieșit mare lucru din ambiția asta. Eram mult mai talentat ca scriitor de recenzii, decât am fost vreodată ca urlător sau chitarist. Mai mult, aveam o chitară rece destul de prost acordată, transformată de mine în chitară pentru stângaci și rar atingeam electrica. Nu era doar faptul că atâta îmi permiteam la 19 ani, ci și faptul că îmi intrase în cap ideea greșită că de-acolo se începe. Altfel, nu mă ajuta nici că principalul meu coechipier la compus și omul care chiar știa să cânte la chitară, asculta indie rock, pe când eu dărâmam casa cu power și death.

Cinsprezece ani mai târziu, la final de pandemie, un Vlad cu gusturi muzicale mai eclectice (de la country și reggae franțuzesc, la Soen, Gojira, Molybaron sau Bloody Hammers) primește un voucher de la colegi și își cumpără din nou chitară. Doi ani, trei chitare ieftine, cinci amplificatoare și multe pedale mai târziu, am decis să vă spun și care e echipamentul care mi-a produs cele mai mari satisfacții muzicale.

Să ne înțelegem: vă recomand aici niște scule pentru oameni care-și trăiesc muzical criza vârstei de mijloc și care vor să ia în mână o chitară și să-și facă de cap. Nu am expertiza pentru a compara amplificatoare cu lămpi sau chitare custom-shop de cinci mii de euro și nici nu mai am răbdare pentru înțelepciunea clasică. Vorbesc cu amatorii pentru care o chitară electrică bună e o chitară confortabilă și tot pentru ei am decis să recomand produsele Positive Grid, în special Spark Mini și Spark Go.

Altfel, aș vrea să menționez că mostrele din articol sunt foarte simple dintr-un motiv la fel simplu: e greu să cânți ceva când ești stângaci și prea boomer să filmezi în același timp. Să începem deci…

Despre Positive Grid

Positive Grid e genul de companie pe care aș fi vrut să o fondez. Începută prin 2013 ca o companie care făcea software pentru chitară, Positive Grid s-a remarcat prin BIAS FX, o suită de emulatoare digitale pentru amplificatoare și efecte de chitară. Practic, pentru nefamiliarizați, vorbim despre o sculă care permite producătorilor amatori să emuleze sound-uri care altfel ar fi necesitat un echipament mai scump. Treaba asta a devenit foarte populară odată cu softurile de tip DAW (sunt fan Reaper), așa că în scurtă vreme au creat și hardware care să meargă cu BIAS, doar că formula aleasă inițial nu a fost câștigătoare. Revoluția naturală s-a produs în 2019 când, cu ajutorul Kickstarter, Positive Grid a lansat pe piață Spark, primul amplificator digital pentru amatorul modern.

Desigur, amplificatoare digitale (digital modelling amps) existau de prin anii 80-90, dacă ne uitam doar la pionierii domeniului (Line 6, cu seria POD) sau la legendarul Roland Cube (reiterat de vreo 40 de ani), doar că profesioniștii le ignorau, iar amatorii nu și le permiteau. Sunetul ușor robotizat, dificultatea de a construi presetări în afara celor disponibile și problemele de conectivitate făceau din ideea de “amplificator digital” o jucărie simpatică de studio sau pentru sala de repetiții. Intrarea unor nume mari precum Fender, Marshall sau Yamaha în scenă și mai ales a seriei Katana de la Boss a mai rezolvat din problemele de credibilitate, însă Positive Grid Spark a fost puțin… altfel.

A fost creat pentru comunitatea deja existentă din jurul Bias FX și a ajuns să vândă peste 300 000 de bucăți. Nu pare incredibil, dar vorbim despre un amplificator de chitară, un dispozitiv a cărui piață a fost dominată de 5-6 jucători mari și atât. Un dispozitiv pe care-l puteți găsi în casă doar la prietenul ăla ciudat căruia îi cereți ajutorul odată la cinci ani. De unde succesul? Ei bine, Spark era solid construit, se conecta prin Bluetooth (în sfârșit), putea fi folosit ca interfață audio cu PC-ul și putea reda în paralel backing tracks. În plus, avea o aplicație faină și pleca din start cu sute de presetări care puteau fi customizate total – de la pedalele de efect la amplificator. Între timp, Positive Grid s-a concentrat și pe ce contează în marketing: cât mai multe vedete care să-i susțină (Paul Gilbert, Zakk Wylde, All That Remains etc.) și care să creeze tonuri gratuite pentru ei (influenceri muzicali precum Steve Stine, Roy Zi etc.).

Succesul ăsta a generat tot felul de imitatori, de la companii chinezești dubioase, la companii chinezești cu scule faine (Mooer, Nux) și la replici date de companii mai mari. Din acest motiv, Positive Grid s-a concentrat în continuare pe miniaturizare și a lansat Spark Mini și Spark Go, despre care o să și discutăm în continuare. Dacă Mini și Go sunt produse ale anilor 2022 și 2023, finalul anului trecut și începutul anului ăstuia i-a găsit pe Positive Grid cu alte două lansări în brațe: Spark Cab (un sistem PA conectabil la orice amplificator) și Spark Live (o combinație dintre Spark Cab și Spark-ul original). Bine, ar mai fi și alte câteva accesorii, dar să ne întoarcem la Mini și Go.

Spark Mini

Dacă mâine vă apucă nebunia și vreți să vă apucați de chitară electrică, indiferent de vârstă sau de calitatea chitarei,  Positive Grid Spark Mini e amplificatorul care vă trebuie. Serios, dacă n-ați cumpărat o chitară de 40 de dolari de pe Temu sau Wish și dacă știți să-i faceți un setup minimal (gât, corzi, intonație și acordaj), Spark o să transforme sound-ul chitarei în ceva ce s-ar putea să placă și vecinilor. O spune și Paul Gilbert, care are toate jucăriile lor.

Marele avantaj al lui Spark Mini, în continuare cea mai echilibrată ofertă de la Positiv Grid este raportul dintre mărime și capabilități. În esență, vorbim despre un amplificator stereo cu două boxe de 10W și un subwoofer, capabil să reziste vreo șapte ore de cântat (producătorii spun 8 ore, la volum mediu). Deși Spark Go este puțin mai mic, Spark Mini are un sound plin și bine definit și, în absența unor tobe live, ar putea face față unei săli mici de concert, de exemplu. Știu că afirmația pare ridicolă, dar jucăria suportă și amplificare digitală ulterioară.

Ca să vă faceți o idee, Spark Mini e de înălțimea unui telefon mobil. Iată-l aici comparat cu un amplificator Ibanez standard, cam de aceeași putere cu el (culmea).

Jucăria are, pe lângă un selector cu patru sonorități presetate, un buton pentru volumul chitarei, altul pentru volumul muzicii de fundal (vă puteți conecta inclusiv cu telefonul, prin Bluetooth) și o mufă pentru inputul instrumentului. Pe spate, un conector USB vă va ajuta cu actualizarea de firmware, dar și cu transformarea jucăriei într-o interfață audio (mai multe despre asta mai târziu). Pe lângă el, veți găsi tradiționalele butoane de on/off și Pair (pentru Bluetooth), dar și o mufă pentru Aux (Aux In). Mai jos, o scurtă prezentare mută a amplificatorului.

O altă funcție faină a lui Spark Mini este modulul de interfață audio. Practic, poți conecta amplificatorul la PC și folosi presetările din dispozitiv pentru a înregistra. Nu e la nivelul unui Focusrite Scarlett (pe care vi-l recomand din toată inima), dar dacă tot o ardem amatoricesc, aș zice că înregistrările sunt mult mai mult decât suficiente. Iată aici niște mostre, de data asta doar audio.

Pentru că e conectabil și prin Bluetooth, ar fi de remarcat că Spark Mini poate scoate negativul pe un canal separat, iar tu să cânți în timp real peste el. Asta n-are sens să vă demonstrez, pentru că sunt șanse să sune mai mult a zgomot, în mâinile unui maestru ca mine.

Altfel, dacă tot am lăudat în sus și în jos jucăria, ar fi de spus și că există câteva puncte negative. Pe cât de mișto sunt aplicația și comunitatea din jur, pe atât de dependente sunt dispozitivele Spark de ele. Desigur, ele pot funcționa bine-merci și cu presetările implicite și fără vreun update, dar aplicația este vitală pentru viitorul unui astfel de produs. Din fericire, există aplicații PC precum SoundShed, care funcționează independent de Positive Grid.

Alte dezamăgiri ar fi și lipsa unui looper, dar și faptul că Spark Control, o pedală simpatică, pe care am achiziționat-o pentru operare wireless, este complet dependentă de aplicație. Practic, fără ea, pedala nu se contează la Spark, putând chiar sa să oprească dacă aplicația intră în sleep. Dacă v-am făcut curioși, vă spun doar că ăsta este Spark Control (nu mă mai obosesc să v-o pozez eu, că zace sub birou. Dacă vă tentează, vă sfătuiesc să așteptați versiunea mai nouă, pentru că cea de bază nu e chiar o lumină a hardware-ului, nefiind produsă de Positive Grid.

Spark Go

Dacă tot v-am dat de citit cu recenzia asta gigantică, ar merita să vi-l arăt și pe cel mai pitic membru al familiei Spark – Spark Go. La rândul lui premiat, Go este probabil cel mai mic amplificator de pe piață sau, cel puțin, cel mai mic amplificator bun. Partea și mai faină? Aproape tot ce v-am spus mai sus despre Spark Mini se aplică și la el: beneficiază de aceeași aplicație și de aceleași presetări dar și de aceleași funcții de bază (chiar dacă butoanele sunt mai puține). La asta se adaugă și o portabilitate extremă. Practic, poate fi conectat la chitară inclusiv cu un cablu patch și ulterior prins de curea! Mai mult, Spark Go a fost probabil cel mai fain împachetat produs din câte am primit în ultima vreme: o cutie slim în care am primit amplificatorul, două curele din imitație de piele și două grile complet diferite pentru dispozitiv.

Altfel, Spark Go e un Bluetooth Speaker excelent, mai ales că are o baterie puternică și o interfață audio absolut capabilă. E genul de amplificator de buzunar pe care să-l iei pentru a repeta în vacanță sau în camera ta, dar doar atât. Cu Spark Mini cred că poți să sperii lumea la un foc de tabără sau într-o sală mică, dar cu Spark Go n-aș zice.

Dacă sunteți printre cei doi oameni pe care nu i-am plictisit iremediabil, ar fi de spus că eu personal mi-am luat jucăriile direct de pe site-ul european Positive Grid , unde veți găsi și alte produse de la ei, recent lansate la NAMM. Ce v-aș sfătui, dacă alegeți această cale de achiziție, este să vă abonați întâi la Newsletter pentru că la oamenii ăștia plouă cu reduceri. Eu am reușit ca la ambele produse să elimin transportul și o parte semnificativă din preț.

Până recent, în România nu existau distribuitori autorizați, dar văd că cei de la ZeedoShop au majoritatea produselor lor și asta cam de vreo lună. Nu sunt plătit să-i promovez nici pe ei și nici pe Positive Grid, dar e un magazin care-mi place și care are pe stoc un produs pe care tocmai l-am lăudat. Puteți încerca.

Pe final, vă recomand să luați cu un grăunte de sare orice recenzie de accesorii muzicale care vine de la mine. Mă pricep mai mult la demontat și reglat chitare, decât la cântat la ele, așa cum mă pricep mai mult la dat cu părerea decât la cântat. Pe data viitoare!

P.S: Am fost într-o scurtă vacanță, motiv pentru care am și articole mai presante în stoc. Stați pe aproape. Sursa imaginii.