2023 – Retrospectiva care n-a mai fost…

De vreo câțiva ani, obișnuiam să deschid luna ianuarie cu o retrospectivă. Totuși, 2023 a fost un an special, unul pentru care câteva pagini sunt prea puține…
Dacă în capitolele trecute comparam anii 2022 și 2021 cu niște continuări nereușite la infamul film 2020, anul trecut mi-a părut genul ăla de sequel “direct-to-video” care a exagerat atât de mult, încât a devenit imposibil de urmărit. Deși a continuat firele narative ale episodului precedent, 2023 ne-a găsit obosiți. Obosiți de munci repetitive, de schimbări prea rapide, de războaie, atentate și de inevitabilele consecințe ale încălzirii globale.
Dacă ar fi să rezum anul trecut, aș zice că a semănat cu un documentar despre dispariția urșilor panda… doar că ursul principal era Van Damme. O poveste tristă, dar prea ridicolă pentru a ne mai ține pe scaune.
2023 a fost anul în care vreo două luni ne-am concentrat pe obiecte neidentificate (în timp ce SUA recunoștea nonșalant că ele sunt o treabă comună), în care un submarin cu miliardari a dispărut, teparii din Silicon Valley au luat-o mai incet, iar Dalai Llama a intrat într-un inevitabil scandal. Și asta doar în expozițiune.
Anul trecut ne-au lovit și recesiunea aia mult anunțată, o criză pe piața muncii (suprasaturată de angajatori lacomi și de angajați în burnout) și o criză de medicamente. Asta pe lângă faptul că războiul ăla despre care vorbim de câteva decenii chiar a început, după cel mai sângeros atentat terorist al ultimilor ani.
Am avut parte de cel mai cald an din ultimul secol pentru vreo 16 țări europene, Japonia a mai avut un ditamai cutremurul și Islanda o erupție. Că veni vorba despre temperaturi, 2023 a fost anul în care apa oceanului a ajuns la 37.5 grade, iar Grecia efectiv a ars pentru aproape o lună. Cutremurele din Maroc si Turcia au fost devastatoare, iar Siria aproape a fost ștearsă de unul. Nici măcar Greta, campioana luptei climaterice n-a avut un an grozav: după ce inițial a fost arestată pentru un protest, a avut grijă să se bage singură în groapa online-ului după niște declarații tembele despre Israel.
Că veni vorba despre Israel, războiul de-acolo ne va urmări și în 2024, cum cu siguranță o va face și cel din Ucraina. Rusia a continuat cu asasinatele și cu morțile suspecte (inclusiv specialistul în longevitate al lui Putin a decedat, culmea), iar paranoia a atins cote maxime când un puști a fost condamnat pentru că a amenințat clădirea FSB… în Minecraft. Lucrurile s-au precipitat și mai tare cu o aproape-lovitură de stat dată de grupul Wagner care s-a încheiat pacifist, cum altfel, cu moartea lui Prigojin din cauze “naturale”.
Apropo de Rusia și rusofili, ieșirile AUR din presă au fost prea multe pentru a le mai putea cataloga. Totuși, momentul în care au judecat imperiul austro-ungar pentru crime de război a fost delicios, chiar mai delicios decât urletele lui Șoșoacă în Parlament și decât momentul în care o deputată a venit cu gloanțe în Parlament. Oricum, în 2023, n-am mai avut atât de mult loc pentru scandaluri politice pentru că știrile despre droguri au acaparat mai tot. Am văzut de toate, de la polițiști care vindeau, la judecătoare care consumau și fabricanți care construiau dispozitive de vapat cu stupefiante. Pe lângă asta, tot felul de vedetuțe (Dorian Popa, Chef Foa, Ana Morodan) au fost acuzate sau condamnate pentru condus sub influență. Am văzut de toate, mai puțin soluții.
Lipsită de soluții a fost și Simona Halep care, acuzată de dopaj, a trebuit în primă fază să accepte interdicția de a mai concura timp de patru ani, deși acum se pregătește să o atace din nou.
Altfel, deși sunt acuzați că-s praf la testele PISA, elevii au totuși suficient bun simț să facă un lanț uman anti-păcănele. E din păcate puțin prea târziu, dat fiind că firmele de pariuri au acaparat tot, ajungând inclusiv să concedieze redacții întregi, ca la GSP, sau să dicteze efectiv activitatea altora.
Nu știu dacă merită să mai amintim de dezastrul de la Academia de Poliție, despre scandalul oribil al azilelor de bătrâni și despre cel al femeilor lăsate să moară în spitale (sau să nască pe trotuare în fața lor). Nu de alta, dar ar trebui să amintim și despre accidentul de la Odorheiul Secuiesc, despre cel din Crevedia și despre recentul incendiu de la Ferma Dacilor. Și despre campionatul de șpagă ar trebui să amintim (unde Buzatu și Cherecheș au fost campioni). Bine, la ce să te aștepți de la o țară care a autorizat numerologia ca meserie legitimă, unde Becali își botează ilegal jucătorii și unde CFR are trenuri cu întârzieri de 441 de minute?
Tot în România, anul ăsta ne-au părăsit și Mihai Șora și Mihnea Vasiliu, iar cândva celebrul Irinel Columbeanu a ajuns falit.
Că veni vorba despre falimente, nici Uniunea Europeană nu e departe de ele, mai ales că s-a nimerit să fie sub bagheta celei mai corupte Președinte a Comisiei Europene. De faliment nu e nici Marea Britanie, recent reîndreptată spre UE, după ce au spart banii de vaccinuri pe încoronări și petreceri. Culmea, în același timp, un studiu a declarat că Austria, Polonia și România sunt cele mai fericite țări. Bine, Austria e posibil să fie fericită pentru că, după ce ne-a refuzat intrarea în Schengen, a decis să facă ceva afacere în care ne permit să băgăm doar capul. Aha, vedeți, Imperiul Austro-Ungar lovește din nou!
În Praga a avut loc un atentat oribil, la fel și la Rotterdam și în Paris. Franța a stat destul de mult prin știri anul ăsta, întâi cu grevele lor pentru modificarea legii pensiilor, apoi cu diferite exerciții legislative, printre care și interzicerea trotinetelor electrice și monitorizarea influencerilor. Prin Nord, Suedia construiește reactoare nucleare, singura energie autentic verde (la propriu și la figurat), pe când alte țări UE au decis să le interzică (posibil influențate de propaganda malignă a fostei cancelare germane). Tot în Nord, Finlanda, care acum e in NATO, construiește un zid la granița cu Rusia.
În Italia poporul a luat-o razna după un accident cu un autobuz electric care i-a făcut pe mai toți să uite de moartea lui Berlusconi. Din păcate, și în Grecia s-au ciconit două trenuri și o navă cu imigranți a fost scufundată. În Polonia au câștigat extremiștii, dar fără o majoritate reală.
La începutul anului, Serbia și Kosovo începuseră în sfârșit să negocieze. Din păcate, Serbia nu a avut timp să-și încheie demersul pentru că, la rândul ei, a fost zguduită de două atentate, a trebuit să interzică armele personale și, în timp ce scriu aceste rânduri, se află în mijlocul unor proteste cauzate de frauda electorală.
Dacă tot am rămas în zona politică, ar fi de remarcat că vecinii tuturor, chinezii, au început să o ducă destul de prost economic și acum dau târcoale Taiwanului. Statele Unite n-au rupt nici ele pisica în două, cu un Trump condamnat oficial dar capabil cumva să candideze, un Biden într-un etern somn de frumusețe și cu o grămadă de accidente ce puteau fi prevenite (precum cel cu un tren de chimicale din Ohio). Bine, la asta se adaugă și corectitudinea politică a cărei intensitate a început să scadă, dar e încă obscen de ridicată în universități (care au o problema cu pronumele, dar nu cu antisemitismul jegos).
Altfel, în Brazilia a câștigat Lula (detronându-l pe dubiosul de Bolosonaro), iar în Argentina președinte este un muppet agresiv. Africa a avut vreo trei lovituri de stat, iar Iranul a făcut ce știe el cel mai bine: a fost agresiv și retrograd (depășind India, care a rămas doar la agresiuni sexuale și la otrăvirea populației cu turmeric, treabă unde și Bangladesh-ul a avut o vină).
În 2023 s-au făcut filme românești la greu, dar jumătate de an am discutat doar despre Teambuilding și Taximetriști, iar apoi despre Barbie și Oppenheimer. Spre final ne-am supărat puțin și pe Napoleonul lui Ridley Scott, care avea la fel de multă treabă cu istoria precum filmele lui Sergiu Nicolăescu.
La Hollywood, Disney și-a continuat derapajul progresist. Deși Guardians of the Galaxy 3 a fost un film bunicel, studiourile au reușit să eșueze cu The Marvels, la fel și cu Mica Sirenă și Albă ca Zăpada, despre care am decis colectiv că e o mizerie, deși nu a fost încă lansat. Poate doar Cleopatra Netflixului să fi fost mai prost – de fapt, ăla pare să fi fost cel mai prost cotat film din ultimii cinci ani. Asta în timp ce compania mamă încerca în disperare să-și impună politica legată de schimbul de parole și eșua lamentabil. Oricum am învârti-o, greva scenariștilor n-a fost de vină pentru faptul că mai mult de 70% din producțiile cinematografice de anul ăsta au fost un gunoi.
2023 a fost și un an în care genialul Michael Caine s-a retras, Kevin Spacey a fost achitat, Alec Baldwin condamnat iar actrița Rona Hartner a murit. Jerry Springer și chinuitul Matthew Perry s-au stins și ei, la fel și Pee Wee Herman și Haggrid din Harry Potter. Henry Cavill a fost exclus din niște francize precum The Witcher sau Superman pe moment că ținea prea mult la materialul sursă și nu era un cretinel woke și convins de propria importanță.
Celebrul Andy Borrowitz a disparut de la The New Yorker, iar cel mai vechi ziar din lume s-a închis, la fel ca și redacția Buzzfeed News, cândva câștigătoare de Pulitzer. A fost un an nasol pentru presă cu totul, jurnaliștii fiind amenințați direct, iar redacțiile închizându-se în serie. Tot acum am aflat ce bănuiam deja, anume că Sârbu e un țepar și că nu-și plătea angajații la Aleph News, în timp ce televizunile noastre naționale s-au luptat în mizerii după decesul jurnalistei Iulia Marin.
A fost totuși un an bun pentru publicitate și un an și mai bun pentru eterna luptă contra cancel culture. Sigur, unii i-au cenzurat pe Ian Fleming și Road Dahl, dar din ce în ce mai multe vedete locale și internaționale au început să facă mișto de fenomenul woke (de la Radu Paraschivescu la Adam Driver și Ricky Gervais, care deja are un hobby). Asta nu înseamnă că unii nu și-au luat-o pe bune – nu cred că a fost o surpriză faptul că Russell Brand a fost pus la zid sau că Justin Roiland (Rick & Morty) chiar era un individ abuziv. Scott Adams, creatorul Dilbert, și el “cancelled”, m-a surprins însă puțin…
Idioții au continuat să arunce cu diferite lucruri în tablouri, un tip a câștigat Miss Olanda (o victorie sau o problemă, în funcție de partea baricadei de care te afli), iar Ezra Miller nu mai este un simplu dobitoc – a devenit o dobitoacă abuzatoare. Noi ne-am umplut timpul acuzând-o pe Elena Lasconi de chestii și făcând pe justițiarii, în timp ce Jordan Peterson a rupt efectiv în România. Priorități, ce să să zic!
Măcar în muzică am stat ceva mai bine. Chiar dacă unii i-ar da pe bună dreptate coroana din 2023 lui Taylor Swift (devenită obiect de studiu universitar), e de remarcat că ăsta n-a fost singurul eveniment al anului. Ozzy Osbourne a luat un Grammy dar și-a anunțat retragerea, Lemmy va avea statuie, Portnoy s-a întors la Dream Theater, iar Rolling Stones au fost în top cu un album, după un deceniu. Mai intersant pentru unii a fost că Blink 182 s-au reunit în formula muzicală originală.
Unicul membru Motley Crue care știa să cânte la un instrument a fost dat afară, Beyonce a tras o țeapă fiscului și din ce în ce mai multe trupe au fost înviate cu ajutorul A.I.-ului, inclusiv ABBA. Anul a fost plin și de piese de răzbunare, precum cele semnate de Shakira și Miley Cyrus, iar Ed Sheeran și-a câștigat bizarul proces de copyright.
România a avut parte de o groază de concerte (de la Guns’n Roses, un nou Powerwolf, Parkway Drive, Amon Amarth, Rome etc.), dar știrile l-au reținut doar pe Al Di Meola, al cărui atac de cord pe scenă și a cărui salvare ulterioară au oferit muniție știrilor. Bine, pe el și pe Gheboasă care a făcut nu știu ce la Untold. Ah, iar Nicu Covaci n-a fost primi în Uniunea Scriitorilor – ceea ce spune ceva și despre el, dar și despre ăia.
Deși anul a fost plin de reveniri spectaculoase, a fost plin și de pierderi precum solistul Smash Mouth, Tina Turner, Toto Cutugno, Jeff Beck, Gordon Lightfoot, Lisa Marie Presley, Jane Birkin sau Sinnead O’Connor. Și, dacă tot fac necrologul, tot în 2023 i-am pierdut și pe pilotul Ken Block, pe fostul Papă Benedict și pe scriitorul Milan Kundera.
Dacă tot am vorbit despre cărți, Salman Ruhsdie a început să publice din nou în 2023, iar marea dramă a anului au fost copiile făcute de A.I. și cărțile fictive semnate de el, treabă care l-a afectat inclusiv pe George Martin (căruia i-a terminat cineva operele înaintea lui, evident).
Despre A.I. s-a vorbit obsesiv tot anul, atât în termeni de tehnologie, cât și în termeni de business (vă mai amintiți de scandalul cu Altman, nu?), dar… nu s-a mai vorbit despre crypto și NFT, decât în fraze care conțineau și cuvântul “arestat”. La fel s-a întâmplat și cu startup-urile fără sens care până recent țineau coperta TIME și acum sunt documentare Netflix (salut, WeWork!).
Nici marile companii nu ne-au surprins cu nimic, lansând tot felul de artificii precum căști AR și laptopuri fragile, și bineînțeles, tot felul de mizerii care conțineau sintagma A.I. Un an prost a fost și pentru companiile de jocuri video, multe închizându-se în 2023, dar nu și pentru jocuri în sine. Practic, anul trecut am avut Baldur’s Gate 3 (probabil cel mai bun joc din ultimii zece ani), Diablo IV, Hogwarths Legacy, Zelda – Tears of the Kingdom și, bineînțeles, Alan Wale 2. Cyberpunk și-a revenit și el și e jucabil, Starfield și-a divizat audiența, iar Epic a câștigat procesul cu Google.
Singurii care și-au continuat căderea au fost Blizzard care au reușit cumva să distrugă și Overwatch. Ahh, da, iar Vampire Survivors a luat un premiu Bafta (pentru necunoscători, e un joc cu o mecanică banală, închegat în același Game Maker în care făceam prin 2004 joculețe, dar e un joc distractiv și relaxant și asta a început iar să conteze). Apropo de jocuri, știați că încă avem un campionat de Excel?
Hei, dar lucruri pozitive nu ai de zis? Ba aș cam avea câteva…
Uite, deunăzi, în România s-a construit un spital de stat de ultimă generație din fonduri private, prin ambiția incredibilă a două femei și prin contribuția colectivă a 350 000 de români. Aceeași Românie, care prin noroc și niște urme de ambiție, s-a calificat în sfârșit la cupele Europene și aceeași Românie în care s-au făcut mai multe descoperiri arheologice decât în ultimii douăzeci de ani (bine, unele au fost mai dubioase, dar treacă de la noi). Ahh, și tot la noi, Andrew Tate a fost târât puțin prin fața justiției, chiar dacă nu a fost condamnat definitiv. Am și uitat cât de mare și bine acoperită a fost știrea asta și cât de puțin se mai vorbește acum despre ea.
Altfel, deși premiul Nobel dat pentru tehologia ARN a fost contestat, pandemia și, mai ales, paranoia s-au oprit. Tot în zona științifică am aflat că majoritatea bolilor grave vor avea o soluție până la finalul deceniului (de fapt, am intrat în Epoca de Aur a Medicinei) și, datorită telescopului James Webb dar și Agenției Spațiale Europene, am aflat mai multe despre univers într-un an decât în ultimul deceniu.
Pădurea amazoniană își revine, iar consumul de petrol a scăzut sesizabil. În plus, A.I.-ul ne-a ajutat să descifrăm rapid o suită de dileme istorice. Până și Mega Image a plantat o pădurice, deci se poate și la noi. Chiar și unii influenceri au făcut lucruri bune: infamul Mr.Beast a vindecat mii de persoane de afecțiuni oculare și a construit sute de fântâni, iar Ryan Reynolds a avut cel mai pozitiv feed din câte am văzut (ok, nu e mare lucru, dar toată lumea îl place pe Ryan Reynolds).
Legat de trenduri online, cel cu bărbații care se gândesc la Imperiul Roman a rămas de departe cel mai celebru, deși mi-aș fi dorit ca nebunia cu pietrele prăjite din China să prindă și aici. Imaginați-vă cât ar fi profitat restaurantele românești de pe urma unei rețete care implică pietre, ulei și sos de soia. Bine, nici campionatul de stat în peșteră nu mi s-a părut o idee rea.
Altfel, deși în 2023 nu am avut un cuvânt al anului, m-am chinuit totuși să impun adoptarea superbului cuvânt “Bork”, o variație românescă a franțuzismului “Beurk”, un sinonim pentru un ușor dezgust. Nu mi-a ieșit, dar cu ajutorul vostru, vom avea un 2024 cât se poate fain și cu doze minime de bork!
P.S: Oricât m-aș văita, pentru mine 2023 a fost un an fain pentru că am descoperit o persoană incredibilă ale cărei eforturi l-au făcut să fie așa – ceea ce sper că aveți sau veți avea cât mai curând prin preajmă. Sursa imaginii.
Bănuiesc că vorbești de domnișoara Krossfire, una dintre puținele ființe care a descoperit vreun filon uriaș de răbdare care o ajută să nu te strângă plenar de jugulara.
Speram să fie o retrospectivă muzicală, bună și asta a ta. Poate pui și tu ceva trupe care au contat în 2023. Maneaua aia grecească nu se pune.
Începând cu ianuarie 2024 guvernul psdnl a interzis firmelor posibilitatea de a directiona spre diverse ONG-uri 20% din impozit. Prin urmare, multe asociații care erau susținute din astfel de venituri nu prea vor mai exista. E si cazul spitalului pentru copii care a fost construit si cu ajutorul banilor donați de companii. E absolut incredibil ce au realizat cele 2 doamne, dar mă tem că o astfel de măsură o să ducă la restrângerea activității sau chiar închiderea multor organizații, Vom rămâne cu crucea roșie română care in pandemie achiziționa ultimul model de iphone pentru principesa margareta, viorel cataramă și ceilalți “necăjiți” din conducere. Chiar sunt curios dacă doamnele Uscatu și Gheorghiu au ultimul model de iphone.
Sper să fie un an care să ne dea speranțe că romania mai are sanse de a se moderniza! Altfel, mai toți copiii adolescenți ai prietenilor își văd viitorul la vest de Ungaria. Al meu copil e încă la grădiniță. Poate în 10 ani romania va fi capabilă să nu-și mai gonească tinerii spre vest.
Edelweiss: Exact… desi si ea e de parere ca ar trebui sa scriu mai mult. Altfel, acum vine o retrospectiva a filmelor si apoi una cu albume 🙂
Bim: Stiam ca s-a modificat legea, dar n-aveam idee ca nu mai poti redirectiona profitul spre ONG-uri. Grrr! Altfel, legat de viitorul copiilor: sper ca incepe din Austria incolo, ci nu din Ungaria, ca nici aia n-o duc mai grozav financiar (apropo, o sa vizitez iar Viena – Budapesta – Bratislava, sa vad cum ar fi putut fi Romania intr-o alta lume).
Problema cu Romania nu e doar ca statul e incompetent, ci ca uneori e chiar ostil. Una peste alta, avem un stat relativ sigur cu destule posibilitati, dar daca la fiecare incercare de a creste autoritatile iti trag scara, atunci e de inteles de ce multi nu mai vor sa stea.
Unicul membru Motley Crue care știa să cânte la un instrument… a scos asta. Are 72 sau 73 de ani. Pana mea. Speachless.
https://www.youtube.com/watch?v=qzYxyfcy5rc
Si faptul ca e foarte coerent in discutiile cu fanii ma mira, data fiind boala lui si ultimele evenimente si procese.
[…] 2023 – Retrospectiva care n-a mai fost… […]
Kross, vezi că ai un typo la „deceniu”!
Decadă are alt sens în limba română.
Salut! Hai ca am schimbat, desi sensul decada=deceniu e mai nou acceptat si el: https://dexonline.ro/definitie/decada
[…] peste ea, am decis totuși ca și la începutul lui 2025 să public o foarte scurtă retrospectivă a anului ce a trecut. Mă, rog, „retrospectivă” am zis? Voiam să spun […]