Mami, vreau sa fiu postas!
Invatamantul este unul dintre cele mai des aduse in discutie subiecte. Azi mai pun o caramida pe fundatia de frustrari…
In 2009, cand mai scriam si prin ograda altora am lansat teoria conform careia majoritatea sistemelor de invatamant (nu doar cel romanesc) sufera din cauza pragurilor. Fiecare etapa e o simpla incalzire pentru urmatorul “prag” (liceu, facultate, master), dar niciunul nu ofera o pregatire reala pentru viata. Putinii elevi romani care inca invata, o fac pentru scopuri fictive, rar pentru autodezvoltare. Invata sa ia BAC-ul, invata sa treaca de admitere, invata sa prinda vreo bursa pe-afara, dar rar invata cu-adevarat sa faca ceva. Placerea invatatului ca mecanism de adaptare a disparut, mai ales cand totul poate fi obtinut gata mestecat, sau varat in cap de vreun meditator.
Fenomenul scopurilor fictive se traducea cu ani in urma prin admiratia care li se purta celor care faceau X facultati, intrau cu 10, sau terminau sefi de promotie. Mai mult, corporatistii dependenti de Starbucks si de rate avantajoase erau modelele pe care mamele le dadeau odraselelor. “Uite mama, fa si tu ce facultate face Gigel, ca sa stai la Bucuresti, sa ai apartament si masina!”. Tentant, nu? Cam in aceeasi perioada, daca pustiul voia sa faca vreo facultate mai putin titrata (fie ca era vorba de Biofizica sau de Asistenta Sociala) era privit ca un ciudat. Parca ratase ceva, nu era in randul lumii. Am fost socat sa vad ca aceleasi specializari pe care parintii le varau in capul celor mici cand eram eu in liceu sunt si astazi in mare voga.
Nu spun ca ASE-ul, Universitatea si Politehnica n-ar fi produs oameni de calitate (si eu si ai mei suntem formati acolo). Spun numai ca afluxul de tineri debusolati e capabil sa transforme orice facultate intr-o fabrica de someri. Asa zisul ”dezastru” de la BAC e un semn. Vom trece peste lipsa de cultura, profesorii prost platiti si alte subiecte pe care cu 2 luni in urma le puteati citi in orice fituica. Care ar fi totusi motivatia care sa merite sacrificiul unor ani din viata? Urmatorul prag? Logica asta nu poate decat sa te aduca la pragul final, unul pe care putini vor sa-l treaca. Deci?
Adevarul e ca nu exista prea multe lucruri care sa te motiveze, ca tanar, sa aplici aceeasi formula cu a parintilor sau a celor din generatiile inaintase. Daca ignori fotbalistii si alte modele dubioase, ramai cu doua alternative. Fie te indragostesti de mirajul “strainatatii”, fie iti incerci norocul in antreprenoriat. In ambele cazuri, sansele de reusita nu sunt foarte mari si nici nu sunt rezervate “celor multi”. Deci?
Solutia ar fi cea folosita deja de finlandezi si de alte popoare cu sisteme de invatamant sanatoase (o buna parte din sistemele vestice se exclud). Odata ce oferi o alternativa viabila de la o varsta frageda, ai toate sansele sa identifici talentul crud, neprelucrat. Si nu, daca pustiul tau vrea sa fie bucatar, postas sau dresor de caini, nu ai niciun drept sa-l privesti ca pe un ciudat. Nu ai niciun drept sa-i reprosezi ca nu a ales calea ta. Calea ta e calea unui om care-si dorea sa faca altceva, dar a ales o meserie “de bine”. Nu te-a obligat nimeni sa te casatoresti la 22 si sa faci copii la 23. Singura obligatie este cea psihologica, a pragului despre care vorbeam. Ai absolvit facultatea, ai un job…ce mai urmeaza? Ar trebui sa te casatoresti. Sa faci copii. Sa iti iei o casa in rate. Dar…ce-ar fi daca n-ar mai urma nimic, daca urmatorul prag ar fi pur si simplu libertatea?
De fiecare data cand livrez discursul asta, cineva vine cu exemplul olimpicilor (fie ei elevi sau sportivi) care au reusit. E un exemplu extrem de prost, pentru ca procentajul este foarte mic. Mai mult, e un procentaj dat de cei care voiau sa scape din sistem, nu neaparat de reprezentantii lui. Eficienta e data de numarul si pregatirea celor mai slabi membri din angrenaj, nu de cei mai buni. 1000 de elevi buni sunt de preferat in fata a trei de top urmati de 997 de mediocri. De-asta as prefera 100 de bucatari buni care si-au dorit sa devina bucatari, decat 100 de economisti care au impresia ca merita sa fie manageri, dar au ajuns bucatari. Nimeni nu-si cunoaste nivelul, toti considera ca pot face absolut orice. Uitati-va numai la ploaia de bloggeri de acum cativa ani. Toti erau interesanti, toti scriau bine. Si nu, nu e numai vina lor.
Actualul sistem de invatamant este complementar celui de pe piata muncii. Ambele creeaza o ierarhie similara cu cea a castelor. Ajungem sa raspundem in fata unui sistem de diplome si false realizari si foarte rar in fata propriilor actiuni. E un sistem care pune in aceeasi cladire un potential geniu si un analfabet, in speranta ca lucrurile se vor “echilibra”. Un sistem care se uita ciudat la tine pentru ca scrii cu stanga, dar gaseste acceptabila o eticheta care iti face viata imposibila.
P.S: Cu doi ani in urma, dezbateam episoadele serialului documentar Destination Truth plasate in Romania. Desi nu l-am mai urmarit, serialul a mai turnat recent un episod in Romania, tot in padurea Hoia Baciu. Apreciez ca de data asta, Josh Gates si ai lui au pus totul intr-o lumina favorabila. Mai mult, au incercat chiar sa dreaga unele afirmatii din episoadele anterioare (cea cu avionul). Evident, padurea a fost “ciudata” si de data asta, desi rezultatele cercetarii au fost analizate tot de ei.
- krossfire
Un simplu haiduc al cuvintelor.
- Controlul si fragilitatea January 15, 2025
- 2024 – Anul Nou Care Din Păcate A Fost December 27, 2024
- Inamicii pe care îi merităm December 15, 2024
- Atenție, garaj! November 18, 2024
- A treia cale November 10, 2024
Crud, dar adevarat… singura problema este că oameni care chiar ar da doi bani pe reformarea sistemului de învățământ sunt prea puțini și mai ales nu sunt acolo unde trebuie.Gândirea e bună, dar cum facem noi , oamenii de rând, sa schimbăm treaba asta?…
In primul rand nu ne mai concentram la rahaturi triviale de tip “Cine-i mai bun: Xulescu sau Yulescu?” si vedem cum putem schimba totul la actuala clasa politica.
Acuma se da afara de la Posta, asa ca un copil care vrea sa devina postas, vrea sa devina somer.
Exact la clasa politică mă gândesc și eu , dar încă nu îmi trece prin gand nicio idee prin care chiar să se poată face ceva… nici macar pur teoretic. Poate am eu o problemă de capacitate…
Eu am si iesit cu ani in urma in strada sa propun o noua lege a liberei asocieri (care sa permita unui numar mai mic de oameni sa fomreze un partid – cuplata cu o lege a balotajului/votului alb, ar fi suficienta sa elimine o clasa politica).
Romania Inedit: Era un exemplu. Oricum, intr-o lume ideala, nu oricine ar putea sa fie postas 😛
Și ai rezolvat ceva cu ieșitul în stradă? Probabil nimic! Pentru că tot clasa politică ia hotărârile astea cu schimbările…
Iti trebuie multe calitati ca sa fii postas, nu poate sa fie chiar oricine.
N-am iesit in strada sa urlu, am iesit sa strang semnaturi pentru o lege (initiativa cetateneasca, imi trebuia un prag). Si nu, n-am rezolvat nimic 🙂
Uite de asta m-am format eu ca fotograf acum vreo doi ani. Pentru ca mi-am dat seama ca prin intermediul liceului si al unei eventuale facultati nu voi ajunge prea departe.
Iar la cules de capsuni sau la carat saci de ciment printr-o tara care se crede net superioara Romaniei nu as prea vrea sa ajung. Nici sa ma casatoresc la 22 de ani nu ar fi o optiune; sau copii.
Vreau sa fac turul Americii pe bicicleta, vreau sa-mi cumpar un IMS si sa colind Asia, vreau sa navighez pe mare, vreau sa creez un album foto al unei Dacii ajunsa in diferite puncte ale planetei, vreau multe, chiar foarte multe, insa mentalitatea cu care ceilalti ies in fata ma fac sa ma gandesc serios la cum va fi viata mea peste doar cativa ani…
@krossfire – tanti Adela, care locuieste la doua case departare de mine, e postas de ani de zile. Traieste intr-o casa de 3×3, cu 2 copii si un sot plecat. Asta iti cam distruge teoria postasului selectiv.
Invatamantul este peste tot la pamant. Uneori stau si ma-ntreb daca nu cumva romanii par sa fi ramas in urma nu neaparat datorita unui sistem intrinsec prost cat mai ales din pricina dificulatii de a schimba “telul”. Occidentalii si-au format sistemul de invatamant pentru testele standard, tot asa cum cate un browser sau HDD este optimizat pentru un anumit test fara a fi insa mai rapid in “real life”.
Habar n-aveam ca exista o padure Hoia Baciu, dar nu m-as fi asteptat ca o emisiune numita “Destination Truth” sa spuna adevarul. In fond, daca adevarul e o destinatie, ei tot incearca sa ajunga ca acolo; daca ajung, e cancelled show-ul 🙂
Așa sunt o mie și una de meserii către care parcă nu multe lume țintește și mi se pare puțin stupid să pui prea mult preț pe dorințe sau aparente aptitudini afișate la vârste fragede( < 18 ani) când încă nu știi bine ce-ți place, ce poți și ce-ți oferă lumea. Nu trebuie să te pregătești din leagăn să fii un poștaș, bucătar sau instalator bun.
Filozofic, ideal, ai dreptate, pragul în educație e nasol că în loc să-ți petreci prima bucată de viață, și mai important aia în care n-ai responsabilități și prea multe griji, pentru a te dezvolta ca persoană, ți-o petreci să reușești să te salți peste niște teste alese arbitrar. Practic însă, la cât de mulți suntem nu văd altă alternativă.
Amu, timp să înveți sau să faci ce vrei tu se găsește. Mai ales dacă n-ai ambiția oarbă și superficială să ai zece pe linie. Se poate lucra mult la programă și la structura orelor ca școala să ofere lucruri care să faciliteze asta. Dar până la urmă cred că e nevoie de discretizarea etapelor și stabilirea unor filtre între ele, cel puțin până la un punct.
Ciprian Pardau: Cred ca cel mai usor ar fi sa devii fotograf al lui Bear Grylls sau al unui aventurier similar. Rezolvi si problema banilor si a locurilor exotice 🙂 (desi pare o glumita, cunosc un om care era la un timp fotograf National Geographic – e vorba de revista si de sediul central, nu de Romania).
Cu postasul ideea era ca, daca am trai intr-adevar intr-o societate pe baza de selectie, chiar si pentru joburi minore ar fi nevoie de triaj.
zamo: Sistemele anglofone in primul rand.
Alin: Problema e ca daca-i indrepti spre un scop standard, vor uita mult mai usor de aptitudinile si dorintele initiale. Nu de alta, dar societatea actuala permite din ce in ce mai greu revelatiile. E foarte dificil sa-ti dai seama la 35 de ani ca ”voiai sa faci altceva”, cand oamenii intra pe post de la 22!
@krossfire – National Geographic e unul dintre visele mele marete; daca il indeplinesc, m-am scos! Crezi ca ar mai conta la ce emisiune m-ar trimite?
Poti fi si la revista, ca tot pe banii lor calatoresti 🙂
Asta cu intratul pe post de tineri, fix din timpul facultății, chiar și atunci când nu-i un imperativ cauzat de lipsa de bani se rezolvă prin crearea unei culturi care să nu te împingă la așa ceva. Ai remarcat și tu în articol. Pragul ăla e unul psihologic, că se uită lumea urât la tine, nu-ți pune sistemul pistolul la cap.
De fapt la fel e și cu intratul la facultate. Poți să-ți iei un an, doi, paișpe cât te-or ține părinții(dacă nu reușești tu cumva să câștigi un ban și am avut colegi care au reușit).
Ăsta ar fi un pas. Alt pas ar fi transformarea înapoi a școlilor profesionale și a liceelor practice din colegii teoretice. Și din nou, scoaterea idee ăsteia că-i mare rușine să înveți acolo.
Și poate în vreo patru-cinci generații ajungem să avem un învățământ destul de sănătos (cu infrastructură corespunzătoare și mai ales profesori competenți) încât să putem scoate și capacitatea și bacul și tezele.
Deja aici sistemul a avansat destul de mult. Vorbeam cu un amic mai mic si asta se plangea ca nu e angajat la 23 de ani, din cauza celor cu mai multa experienta, de aceeasi varsta. Cumva m-am simtit vinovat. La 25 de ani am vreo 4 ani si ceva de comunicare si aproape 3 de publicitate (1 a fost petrecut prin PR…tot pe contracte, nu traininguri de facultate).
Acum mă gândesc că mai contează și unde te angajezi și pentru ce. Dacă o faci că-ți place domeniul și ce te pun oamenii să faci sau pentru că nu-ți dau părinții destui bani să agăți gagici prin Kulturhaus.
Exista gagici in Kulturhaus :D?
@krossfire & claus: am tot mai mult senzatia ca schimbarea totala a clasei politice actuale este o himera.
Nu chiar. Asteapta sa scada si mai mult puterea economica. Asteapta sa se mai animalizeze putin populatia.
Cred ca suntem prea traditionalisti si atunci ne incheiem viata facandu-ne o familie de prea tineri si apoi jelim dupa anii pierduti.Sau majororitatea fac astfel.
Cel mai bine este sa alegi putina libertate dupa ce termini scolile si obtii un job, e bine sa iti acorzi cativa ani doar propriei tale persoane…
@Ciprian : Cine nu si-ar dori sa lucreze pentru National Geographic ??? :))
Nu stiu daca noi suntem asa, ca nu vad lume jelindu-se pe blog ca le mananca aia micii salariul 😀
Subiectul asta este cat se poate de complex. Are atat de multe aspecte incat poate fi usor inclus in categoria “seriale”, pentru fiecare aspect existand un episod. Eu (ideea fixa, deh …) as merge mult inapoi, as merge pana pe la inceputurile scolii romanesti. Da’ nu este cazul, nu ? 🙂 … Ceea ce este bine sa amintim este ca in timp ce la noi de abia se infiripau state, in vest se puneau deja bazele unor universitati. Asta este primul aspect de care nu trebuie sa trecem fara sa-l intelegem. In aceasta “cursa” am “plecat” mai tarziu si am avut un ritm “mioritic” … nu stiu daca am fi putut face fata competitiei. Biserica catolica a avut o importanta foarte mare in raspandirea invataturilor. Si mai ales biserica protestanta. Au fost si “sincope” (cum ar fi Inchizitia), dar “per ansamblu” biserica catolica a avut un rol foarte activ in procesul de educatie. Spre dosebire de biserica ortodoxa care a fost mai putin implicata in acest proces. Cine sa duca “stafeta” ? Vestul a avut mai multi oameni de arta, filozofi, matematicieni, calatori – descoperitori. Aici, la Miorita, am trait bucolic, am privit stelele fara sa ne intrebam ce este… Read more »
Bine, nu numai scoli se construiau pe alte meleaguri. Multe dintre “adaposturile” culturale ale vremii (palate, manastiri) lipseau cu desavarsire in Tarile Romane, iar atunci cand au aparut, au fost fie niste imitatii palide, fie parte dintre-un stil greu de catalogat (vezi “stilul brancovenesc”, ca sa fiu putin rautacios).
Asta cu “vreau sa fiu postas” am inteles-o. Cred… sper… ma mai gindesc si revin.
“Vreau sa fiu (facuta) posta”. Ceva filozofeala despre scopuri fictive, autodezvoltare, placerea invatatului?
Apropo de placerea invatatului. Din ce-am vazut eu aia putini, la care le place sa invete pe bune, invata si carte de telefon daca n-are altceva la indemina. Daca scot un ban din asta, cindva, ala e basca. Daca nu, nu-i bai! Ca placerea nu se monetizeaza. Arta pentru arta, minca-ti-as!
P.S. Era sa uit! Mesterii batrini, aia nedusi la scoala, spun ca meseria SE FURA, nu se-nvata.
Este vorba despre o anume “constitutie” a natiunii – asa ne-am format noi. Nu este vorba despre o problema a sistemului de invatamant, este o “problema” a natiunii datorata circumstantelor. Nu stiu daca se poate sau nu “remedia”, ideea este ca pentru a remedia este nevoie de mai mult decat un bun ministru al Educatiei, un bun ministru la Culturii, o buna curricula …
Mai intai de toate de o perspectiva, de una normala.
Din 28 de comentarii, 12 sunt ale lui krossfire. Ma mir, nu are majoritatea de 50%+1.
Din 30, 13 sunt ale mele 😀
Rata de 40%, e bine :p
e bine postas ca ai acces la babe singure
Animal00: Good point.
Am deblocat vreo doua comentarii din trecut, puse la pastrare via Akismet.
Stiu ca iar scriu la 4 zile, dar a fost o saptamana terifianta.
Yikes, eu pe asta cu babele singure as fi trecut-o la riscuri…
“Vreau sa fac turul Americii pe bicicleta, vreau sa-mi cumpar un IMS si sa colind Asia, vreau sa navighez pe mare, vreau sa creez un album foto al unei Dacii ajunsa in diferite puncte ale planetei, vreau multe, chiar foarte multe, insa mentalitatea cu care ceilalti ies in fata ma fac sa ma gandesc serios la cum va fi viata mea peste doar cativa ani…”
Nu ştiu cum se face că până să te gândeşti serios vin nişte Dorei care au gândit mai puţin că au mintea odihnită şi te ard cu câteva impozite şi interdicţii, până când nu mai contează ce vrei 🙂
~Nautilus
Conteaza mai mereu ce vrei, sincer. Da, stiu ca majoritatea visatorilor se scufunda in mediocritate, dar asta nu e o scuza pentru a nu incerca.
P.S: De ce iti semnezi comentariile 🙂 ?
…Fiindcă aşa spun regulile compunerii unei scrisori sau altui mesaj asimilat scrisorii: că se încheie prin semnătură?..
(Un username e cel mult un fel de antet, dar nu semnătură.)
~Nautilus 🙂
Am inteles, eu inchei cu P.S.
P.S:…si foarte rar in rime (vezi mai sus).
Exemple:
Vrei să faci turul Americii pe bicicletă – pac, un TVA de 24% la biciclete, nişte vize care nu mai vin, un dolar care o ia la deal şi lasă leii tăi în vale… ciuciu America.
Vrei să te dai cu IMS prin Asia – hop, impozitul auto de după 2010, ţop, taxa de primă înmatriculare, puf, se umflă preţul carburanţilor până nu mai poţi… pula IMS.
Vrei să îţi faci o casă cu o grădină ca Parcul lui Gaudi – ciuciu credit, nema finanţare, vine Pontocratorul cu impozitul pe piscine şi pe anexe… nexam casă.
Nu i se pare nimănui ciudat că ori de câte ori omul de rând a avut ocazia să pună mâna pe o resursă care îi permitea să facă ceva şi să nu se mai simtă sclav, sare unul şi îi pune piedici, cu o regularitate de ceas elveţian?
~Nautilus
Inca poti trece Dunarea inot 🙂
Apropo de trecut Dunărea înot: oare de ce pe vremea Ăluia Împuşcat toate lecţiile de limbi străine din şcoli erau făcute atât de prost, iar laboratoarele din şcoli adunau praful cu lacătul pe uşă?.. Oare la ce se aştepta Piticania Creaţă din Scorniceşti şi cui voia el să pună piedici?..
~Nautilus
N-as da-o atat de departe in conspiratii (n-as da-o in conspiratii in general). Majoritatea “marilor evenimente” au fost mai degraba cauzate de neglijenta si incompetenta (mai ales in Romania), nu neaparat de o conspiratie. N-avem nevoie, ne descurcam si singuri.
[…] pacate, solutia general acceptata sta in mainile aceluiasi sistem de educatie care pare sa-si traisca ultimii ani de agonie. In sistemul asta ar trebui sa existe pe undeva […]