Insemnarea asta ar putea fi despre Mos Nicolae, daca titlurile mele ar fi coerente si daca as avea un fetis cu ghetute…

In schimb, o sa aberez pret de cateva paragrafe despre asteptari si alte mizilicuri. Pentru a nu va priva de o explicatie tembela, o sa va spun totusi de unde m-a pocnit intrebarea din titlu. Din coloratul ceaun al copilariei, bineinteles.  Fiind un copil rasfatat (dar cumintel si tembelut), aveam de multe ori pretentia ca iesirile parintilor in piata sa se soldeze cu ”ceva si pentru mine”. Sa ne intelegem insa: iesirile in piata erau diferite de iesirile la magazin si de ”mersul pana la colt”. Mersul in piata implica o investitie de timp, bani si atentie. Pentru a ma asigura ca primesc ceva din prada de razboi, obisnuiam sa ma holbez la cea mai mare plasa care intra pe usa si sa intreb ”Ce mi-ai adus?”. De obicei, asteptarile nu-mi erau inselate (eram totusi un copil “cumintel”). Nu acelasi lucru s-a putut spune despre plasele primite la mult timp dupa iesirea din copilarie.

Nu de alta, dar scaderea si adaptarea asteptarilor e unul din procesele in care viata, climatul economic si Romania te specializeaza. Sau cel putin asa ar trebui sa fie, daca mediocratia si lipsa de perspectiva nu ne-ar face  sa ne consideram mult prea devreme exceptionali. Si, evident, oamenii exceptionali au asteptari exceptionale. Cam asta-i si motivul pentru care 90% din discutiile online se centreaza pe critica si mai putin pe recenzie, indiferent de tara. Asta-i motivul pentru care Black Friday e o teapa, produsele multimedia nu merita platite, Dacia e o masina proasta, iar biletele la teatru sunt scumpe. Cu alte cuvinte, incapacitatea de a stabili niste asteptari realiste se transforma in eternul ”totul merge prost in tara asta”.

Ciudat e ca nici coborarea asteptarilor nu rezolva prea mare lucru. Lucrul asta se vede de 24 de ani pe figura ”alesilor” nostri. Ei sunt rezultatul unor asteptari in continua scadere. Sunt genul de oameni votati pe principiul ”macar nu” (“E un dobitoc sinistru, dar macar nu a furat atat de mult!”). Ciudat, dar adevarul, ca si crema dintr-un croissant, nu se afla neaparat la mijloc. In ceea ce priveste asteptarile, nici asteptatul cu rabdare si nici tatonatul impacient nu sunt neaparat de condamnat. Cum reglarea asteptarilor e un prim pas spre adaptare, totul se rezuma la context.

Daca nu te astepti sa gasesti produsul ALA la pretul ALA, Black Friday ar putea sa-ti rezerve surprize placute. Daca intelegi costurile umane si financiare din spatele unei piese de teatru (raportate la numarul de spectatori), n-o sa te mai doara ca ai platit 5 lei in plus. Daca intelegi ca nu toti artistii sunt niste afaceristi hulpavi, poate nu-ti mai da mana sa critici un produs pentru care nu ai platit. Pana la urma, totul pleaca de la asteptarile fata de tine, asteptari care sunt deseori mai mari decat posibilitatile. Evident, asteptarile nerealiste fata de propria persoana si imaginea astfel creata se proiecteaza si asupra altora. Ne asteptam la prea mult de la idolii nostri si nu pricepem de ce nu actioneaza ”asa cum vrem noi”. Ne asteptam la prea mult de la partenerul de viata si nu intelegem de ce uneori vine cu…plasa goala.

(Sursa: Explosm.net)

Pe de alta parte, e normal sa ne asteptam la mai mult de la oamenii in care am investit timp si incredere. E normal sa ne asteptam la mai mult si de la noi, cat timp ne evaluam in mod constant posibilitatile. Mai mult, ar TREBUI sa ne asteptam la mai mult de la ”pomul laudat”, indiferent daca e vorba despre un produs, o persoana sau chiar despre un pom. Serios, nu vi s-a intamplat sa va dezamageasca niciodata un kilogram de mere? Ce incerc sa spun este ca exista ocazii in care evolutia este posibila numai prin setarea unor asteptari peste norma.

Intr-un final, totul se reduce la diferenta dintre compromis si concesie. Daca primul e o cale de mijloc, podul dintre doua concesii (a ta, ca posesor al asteptarilor si a tintei respectivelor asteptari), concesia e o simpla renuntare la pretentii. In ciuda reputatiei, ”compromis” nu e un cuvant atat de urat. Daca l-am aplica mai des, probabil si asteptarile noastre ar fi ceva mai modeste. Nu de alta, dar numai asa vom fi surprinsi cand sunt depasite…

P.S: Daca ar fi sa fac o gluma proasta, as spune ca Mos Nicolae mi-a adus un pont de SEO: Nelson Mandela.