Ce mi-ai adus?

Insemnarea asta ar putea fi despre Mos Nicolae, daca titlurile mele ar fi coerente si daca as avea un fetis cu ghetute…

In schimb, o sa aberez pret de cateva paragrafe despre asteptari si alte mizilicuri. Pentru a nu va priva de o explicatie tembela, o sa va spun totusi de unde m-a pocnit intrebarea din titlu. Din coloratul ceaun al copilariei, bineinteles.  Fiind un copil rasfatat (dar cumintel si tembelut), aveam de multe ori pretentia ca iesirile parintilor in piata sa se soldeze cu ”ceva si pentru mine”. Sa ne intelegem insa: iesirile in piata erau diferite de iesirile la magazin si de ”mersul pana la colt”. Mersul in piata implica o investitie de timp, bani si atentie. Pentru a ma asigura ca primesc ceva din prada de razboi, obisnuiam sa ma holbez la cea mai mare plasa care intra pe usa si sa intreb ”Ce mi-ai adus?”. De obicei, asteptarile nu-mi erau inselate (eram totusi un copil “cumintel”). Nu acelasi lucru s-a putut spune despre plasele primite la mult timp dupa iesirea din copilarie.

Nu de alta, dar scaderea si adaptarea asteptarilor e unul din procesele in care viata, climatul economic si Romania te specializeaza. Sau cel putin asa ar trebui sa fie, daca mediocratia si lipsa de perspectiva nu ne-ar face  sa ne consideram mult prea devreme exceptionali. Si, evident, oamenii exceptionali au asteptari exceptionale. Cam asta-i si motivul pentru care 90% din discutiile online se centreaza pe critica si mai putin pe recenzie, indiferent de tara. Asta-i motivul pentru care Black Friday e o teapa, produsele multimedia nu merita platite, Dacia e o masina proasta, iar biletele la teatru sunt scumpe. Cu alte cuvinte, incapacitatea de a stabili niste asteptari realiste se transforma in eternul ”totul merge prost in tara asta”.

Ciudat e ca nici coborarea asteptarilor nu rezolva prea mare lucru. Lucrul asta se vede de 24 de ani pe figura ”alesilor” nostri. Ei sunt rezultatul unor asteptari in continua scadere. Sunt genul de oameni votati pe principiul ”macar nu” (“E un dobitoc sinistru, dar macar nu a furat atat de mult!”). Ciudat, dar adevarul, ca si crema dintr-un croissant, nu se afla neaparat la mijloc. In ceea ce priveste asteptarile, nici asteptatul cu rabdare si nici tatonatul impacient nu sunt neaparat de condamnat. Cum reglarea asteptarilor e un prim pas spre adaptare, totul se rezuma la context.

Daca nu te astepti sa gasesti produsul ALA la pretul ALA, Black Friday ar putea sa-ti rezerve surprize placute. Daca intelegi costurile umane si financiare din spatele unei piese de teatru (raportate la numarul de spectatori), n-o sa te mai doara ca ai platit 5 lei in plus. Daca intelegi ca nu toti artistii sunt niste afaceristi hulpavi, poate nu-ti mai da mana sa critici un produs pentru care nu ai platit. Pana la urma, totul pleaca de la asteptarile fata de tine, asteptari care sunt deseori mai mari decat posibilitatile. Evident, asteptarile nerealiste fata de propria persoana si imaginea astfel creata se proiecteaza si asupra altora. Ne asteptam la prea mult de la idolii nostri si nu pricepem de ce nu actioneaza ”asa cum vrem noi”. Ne asteptam la prea mult de la partenerul de viata si nu intelegem de ce uneori vine cu…plasa goala.

(Sursa: Explosm.net)

Pe de alta parte, e normal sa ne asteptam la mai mult de la oamenii in care am investit timp si incredere. E normal sa ne asteptam la mai mult si de la noi, cat timp ne evaluam in mod constant posibilitatile. Mai mult, ar TREBUI sa ne asteptam la mai mult de la ”pomul laudat”, indiferent daca e vorba despre un produs, o persoana sau chiar despre un pom. Serios, nu vi s-a intamplat sa va dezamageasca niciodata un kilogram de mere? Ce incerc sa spun este ca exista ocazii in care evolutia este posibila numai prin setarea unor asteptari peste norma.

Intr-un final, totul se reduce la diferenta dintre compromis si concesie. Daca primul e o cale de mijloc, podul dintre doua concesii (a ta, ca posesor al asteptarilor si a tintei respectivelor asteptari), concesia e o simpla renuntare la pretentii. In ciuda reputatiei, ”compromis” nu e un cuvant atat de urat. Daca l-am aplica mai des, probabil si asteptarile noastre ar fi ceva mai modeste. Nu de alta, dar numai asa vom fi surprinsi cand sunt depasite…

P.S: Daca ar fi sa fac o gluma proasta, as spune ca Mos Nicolae mi-a adus un pont de SEO: Nelson Mandela.

24 Comments

  • Concesia ca o remodelare sau, poate şi mai bine, redimensionare a pretenţiilor …
    Mulţumesc pentru “haiduceala” de astăzi!
    Şi de astăzi!

  • Care-i treaba cu Mandela ca am mai citit azi la unul de el si chiar nu e un blogar care sa-l pasioneze SEO. Ori poate a experimentat ceva?

  • Doru: Cu placere, desi aveam impresia ca am fost mai incoerent decat de obicei.

    Mucegai: I-a fost confirmata moartea, motiv pentru care e plin deja de elogii si rezumate de tip “scurt istoric”.

  • Atunci nu o sa scriu de Mandela desi este un personaj care chiar merita mentionat de istorie.

  • Depinde mult de unghiul de abordare. De-aia am zis: SEO trick – Nelson Mandela. Daca te-ai concentra pe ceva concret din viata lui si ai evita “saracu’ Mandela, cate a facut el si cat de putine facem noi”, cred ca ar fi interesant de citit 😀

  • Asadar:

    1. Mos Nicolae mi-a adus trei facturi si o scuza ca un alt cadou, mai consistent, cica, a ramas inzapezit. Uite asa invat eu sa cred in miracole: intr-o tara fara zapada, el a reusit sa se inzapezeasca.

    2. Black Friday nu e neaparat o teapa, dar este un eveniment gandit in special pentru cei care raspund instant la stimulul “reduceri”. Produsele multimedia se merita platite, dar sa ne gandim la asta cand torrentele vor deveni o problema si in Romania. Dacia nu este o masina proasta. Biletele la teatru nu sunt scumpe – alea la film sunt.

    3. “Polemica” recenzie versus critica “bate” inspre astia care scriu despre filme? 😀

    4. Sunt curios care e parerea ta despre ce-am scris eu legat de Mandela.

  • De la Black Friday si vaitatul de tip “ma asteptam la altceva” pornise treaba online 🙂

    Chestia cu recenzie vs. critica se aplica tuturor zonelor (cred ca filmelor cel mai putin, pentru ca aici avem parte de destule recenzii). Oamenii au o problema reala in a mentine un minim de echilibru intre “parerea mea” si “observatie pertinenta”.

  • Io cică mă pricep la cârtit…ăă recenzat, da’ mii silă. Cred că sunt Român.

  • Vorba unui personaj de joc: Mal-practice makes perfect 😛

  • Nu mai amintiti de Seo … ca ma gandesc la cadoul meu de la mos Google care a venit cu un PR mai mic …

  • Fain spus. Apropo de asteptarile din partea femeilor. Cam asa sunt toate :

    http://facebou.ro/2013/pitipoance/control-la-pasarica/

    Cam ce asteptari poti avea de la femei ?!

  • Nu stiu daca-i mai dubioasa poza sau comentariile, dar oricum.

  • Adica e dubios comentariul meu ? Asa se spune mai nou la “adevarat”, dubios ?!

  • Nu stiu care-i comentariul tau, ca nu le-am citit. Mi se pare dubios ca exista comentarii. E genul ala de poza “no comment”.

  • Pai ala cu numele meu. Imi exprimam nemultumirea ca tot eu sunt ala blamat ca incerc sa “deschid” ochii oamenilor…

    Dar na, se pare ca numai mie nu imi convine ca e plina Romania de curve…

  • Pai ala cu numele meu. Imi exprimam nemultumirea ca tot eu sunt ala blamat ca incerc sa “deschid” ochii oamenilor…

    Dar na, se pare ca numai mie nu imi convine ca e plina Romania de cwrve…

  • Pai e, dar nu as generaliza. Mie mi se pare mai grav nu ca femeiusca din imagine isi manifesta asa sexualitatea, ci faptul ca se lasa pozata in ipostaza asta. Daca partea cu “curva” e relativa, umilinta e destul de evidenta.

  • Mari minuni se intamplaaaaraaa…. Barbati care sa gandeasca cu capul, nu cu paula, nu stiam ca mai exista…dar uite ca sunt….

    Sigur e curva, toate sunt, dar da, ai sesizat bine, faza cu umilinta. Aia e mai grav. Ca TOATE in tara asta sunt ca cea din poza…dar na, niciuna nu recunoaste, ca deh… Mi-e scarba, nu mai pot scrie….

  • la treaba cu votul eu am impresia ca romanul a votat pe contra nu pe logica. romanul nu la halit pe iliescu in primul mandat la adus pe constantinescu. dupa alti 4 ani l-au adus din nou pe iliescu pe conceptul ca vadim ne baga in razboi cu ungaria. a venit basescu pe fondul urii pentru iliescu. acum la ultimile alegeri ne-am ales cu toate parasutele in parlament doar sa nu mai fie aia lui basescu. si dupa un an surpriza. romanul nu-l mai iubeste pe ponta

  • Cam tarziu pentru regrete, mai ales in cazul actualei conduceri.

  • …ti-am adus niste numere?

  • Bune si alea, dar is si mai bune pentru cea mica 🙂

  • … cobori ? In asteptari ? Mi se pare normal ! La ce se intampla acum, este precum atunci cand te lasi din ce in ce mai jos, in timpul unui incendiu, ca sa poti respira. Fumul innecacios este din ce in ce mai mult si mai gros, aerul respirabil este din ce in ce mai jos asa ca si tu, daca vrei sa traiesti, tre’ sa cobori nasul …
    Treaba naspa este ca foarte putini isi dau seama ca incendiul nu este pornit aiurea, de altii, ci noi singuri ne-am dat foc la valiza.
    Aici nu este nici compromis, nici concesie. Aici este “unde dracu’ am lasat valiza aia ? ca poate sting focu’ …”.

  • In cazul unora, s-ar putea sa fie: Unde naiba e iesirea si de ce stau eu inca in casa asta?

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.