Un bit de maturitate

Avand in vedere recentele scandaluri, m-am gandit sa ating anemic problema ”datelor personale” si a ”anonimitatii”…

Spre dezamagirea celor doi cititori, nu am ceva nou de spus, am doar niste timp si o tastatura. Oricum ar fi, nu cred ca problema informatiilor cu caracter personal se pune la modul “le protejam sau nu?”. Nu cred ca e cineva care si-ar expune public sau ar dona cu buna stiinta informatii sensibile catre terte parti, fie ele entitati politice sau economice. Vad mai degraba o problema in confundarea ”informatiilor cu caracter personal”, a datelor de localizare si consum cu ideea de anonimitate. Mai mult, in ultima vreme, a aparut chiar ideea unui ”drept la anonimitate”. Nu vad insa echivalarea intre a sti cu cine vorbesc si a sti ce filme porno prefera respectiva persoana.

O lume online in care stii cine iti e partenerul de discutie (inclusiv cine e spammer-ul care iti trimite reclame la chiloti) nu ar fi o lume in care Internetul si-ar pierde sensul sau in care ”libertatile” individuale ar fi neaparat ingradite. Din contra, ar fi o lume matura in care participantii la discutie si-ar asuma consecintele propriilor actiuni si, implicit, lezarea libertatii altora. Ar fi o lume trista pentru troli si vesela pentru multi avocati. Ar fi o lume cu mai putine discutii despre nazism. Ar fi o lume putin mai plictisitoare, dar cu siguranta mai productiva. Ar fi o lume imposibila, dar interesanta.

Imposibila pentru ca anonimii sunt de multe ori indispensabili. Imposibila pentru simplul motiv ca exista situatii in care o mana de ”necunoscuti” e exact ce trebuie pentru a misca lucrurile. Situatiile unde oamenii sunt literalmente legati de maini, in societati unde libertatea online e singura libertate care poate exista. Sunt genul de situatii pe care istoria ni le-a aruncat in fata de mai multe ori, doar ca fara o interfata tehnologica. Situatii rezolvate de oameni galagiosi cu masti colorate, agitati de oameni fara masti, dar cu intentii atent mascate.

Daca dam la o parte multiplele proteste si “revolutiile” pornite online, vom fi oricum pusi fata in fata cu fenomene precum ”hacktivism”-ul si cu grupuri precum Anonymous. Infractori? Super eroi digitali? Avand in vedere cazurile rezolvate prin interventia lor, dar si invariabilele abuzuri, ai putea spune ca ambele. Cert este ca grupurile de tip Anonymous exista pentru ca in continuare exista probleme pe care nimeni nu are curajul sa le infrunte. Probleme la care autoritatile inchid ochii si pe care ONG-urile si activistii clasici le ignora din frica. Probleme pe care o retea difuza de anonimi talentati le rezolva mai mult sau mai putin legal, dar le rezolva.

In cazul asta, anonimitatea nu e altceva decat o reactie a sistemului imunitar online. Una naturala, in contextul in care statele sunt mai preocupate de adresele disidentilor politici decat de securitatea propriilor cetateni. Trebuie sa avem insa grija ca intreaga ”binecuvantare” a anonimitatii sa nu se transforme intr-o boala auto-imuna. Nu de alta, dar chiar nu exista un ”drept la anonimitate”. Anonimitatea e cumva o stare naturala a mediului online, insa ascunderea identitatii inseamna si asumarea riscurilor care deriva din asta (nu numai riscul descoperirii). Pe langa falsa senzatie de putere si cruzimea care deriva din ea, placerea de a fi ”nimeni” poate implica si riscuri legale si in multe cazuri e indicat sa implice.

Constructia unei identitati online necesita munca. Asumarea ei este insa un gest de maturitate si curaj. Uneori si niste minime date demografice si statistice sunt suficiente (varsta, sex, educatie). Cat despre folosirea lor in scop de ”marketing”, fii pe pace: lucrul asta se va intampla oricum. Imensa carare de cookies, fotografii, Like-uri si activitati online spune mai multe despre tine decat un nume. La fel o fac si complexele incercari de a te ascunde. Inteleg precautia multora, mai ales in jungla online romaneasca, insa intimitatea e una, iar folosirea anonimitatii pe post de arma e altceva. Pana la urma, cand comanzi ceva online ajungi sa lasi mai multe date curierului decat unui potential angajator.

Desi uneori dau prioritate unor comentarii malitioase pentru simplul motiv ca sunt asumate, recunosc ca blogurile nu sunt un exemplu bun. Procentul de comentatori decenti carora asumarea identitatii le-ar face rau e cam acelasi cu numarul de comentatori care-si declina identitatea exclusiv pentru a-si asuma spam-ul. Imi e greu astfel sa fac o paralela intre ”libertatea de a injura” si ”dreptul la anonimitate”, cat timp unii dintre cei mai rationali si argumentati comentatori ai blogului prefera sa-si ascunda IP-ul. Paralela e cu-atat mai greu de facut cu cat cele mai multe cazuri de ”cyber bullying” nu sunt produse de anonimi, ci de ”prieteni”.

Oricum ar fi, actualul mediul online nu poate functiona fara anonimi, cum nu functioneaza nici fara ”cetateni” si ”vedete”. Nu intr-o lume unde accesul la Internet e de multe ori un lux, iar conceptul de libertate e inca un construct teoretic. Nu intr-o lume unde genul asta de dezbateri sunt transate de omuleti de 70 de ani, nu de si pentru utilizatori. Greu de spus daca, dupa atatia ani de existenta, Internetul e pregatit sa-si incheie extinsa copilarie. Daca a venit timpul sa iesim din umbra si sa facem un zid de oameni, nu de biţi. Intr-adevar, nu avem dreptul la anonimitate, dar avem inca nevoie de ea…

P.S: Si-apoi, daca tot suntem atat de multi si de agitati, ce-ati zice sa ”trolăm” pentru pace?

31 Comments

  • Frumos spus, dar subiectul e urias.

    Pana la urma, totul se reduce la a tine sub control oamenii, opinia publica si restul. Chiar si fara existenta unui Internet, totul era tinut sub urmarire si inainte.

    Este dificila existenta unei societati in care masele sa nu fie controlate. Asta ar fi o discutie. Daca e bine sau nu, alta discutie si cu iarasi multe ramificatii 🙂

  • De cand suntem doi???? Ai dat publish to all??????
    Pe un ton mult mai serios: anonimitatea e dorinta cea mai arzatoare a omului de azi. Acelasi om care isi pune mii de poze cu odrasla proaspat nascuta in curul gol… Bottom-line – ne place sa fim anonimi, dar suntem de-a dreptul jenati de orice alta cagula.
    White-people problems 🙂

  • Referitor la cyber bullying, cred ca fiecare ar trebui sa isi faca ordine in propria ograda. Comentariile prin care se instiga la crima sau cele prin care sunt jignite diverse persoane (categorii de persoane) mi se par inacceptabile pe orice blog/site. Din pacate insa in goana asta dupa viewuri si unici…

  • Sunt si ilegale in multe locuri, dar ce sa faci unui copil de 13 ani care e convins ca “Hitler a avut dreptate”? Sa-l arestezi, sau sa astepti sa ajunga la maturitatea necesara (in viata reala, de data asta) pentru a intelege niste lucruri?

  • Sa ii stergi comentariul, in momentul in care iti asumi o interactiune cu cititorii (permiti comentarii), iti asumi si moderarea continutului lor. Daca persevereaza poti sa ii stergi contul sau sa ii pui IP-ul pe un blacklist.

  • Daca dai maimutei de suficiente ori peste mana s-ar putea sa inteleaga. Pustiul de 14 ani se va considera insa…de neinteles.

  • Ar fi o lume in care orice nebun caruia i se pune pata pe tine, poate veni la tine acasa sa te impuste in cap, ca asa vrea el. Misto, nu ?

  • Pai suntem intr-o lume in care orice nebun poate veni sa te impuste in cap. Oricum, iesirea din anonimat nu inseamna “adrese la liber pe net”. Mi-ar placea insa ca atunci cand intri in anumite locuri (forumuri pentru dezbateri mature, de exemplu) sa fii putin fortat sa spui cine esti, ce varsta ai, ce viziune ai. Nu de alta, dar ma doare cand vad dezbateri misto trolate de “SuperCoolMan99”.

  • Vad ca blogul a halit doua comentarii.

    Redgrave: In Romania, masele nu trebuie controlate. Se ocupa singure de auto tranchilizare.

    Vlad: Un profesor spunea prin facultate ca “in societatea de astazi este imposibil sa fii anonim”. Pana si anonimii online sunt vedete (pentru ca nu si-au asumat suficient de bine rolul incat sa fie “vedete” si in viata reala). Deci da, dificila treaba…

  • Imi amintesc ca am incercat de 3 ori sa comentez si de fiecare data nu a mers. Disparea mesajul fara sa mai intre in editarea obisnuita de dinainte.

    Totusi… nu imi amintesc cand am scris cuvantul “tranchilizare” :))

    Asa trebuie sa fie daca zic logurile… desi incerc sa imi amintesc ce sens am vrut sa ii dau atunci.

  • Eu l-am scris. Comentariul tau e primul. A intrat aiurea in Spam, alaturi de al lui…Vlad :))

  • Baieti, uite un exemplu cu cineva care nu are nicio problema cu anonimitatea :

    http://www.facebou.ro/2013/sexy/sus-pe-bar-sus-pe-bar-in-cazul-nostru-sus-pe-chiuveta/

  • Hmm…la un punct era o moda cu site-urile de gen, desi cele din zona “softcore porn” au de multe ori imagini luate din total alte surse (nu de pe retele de socializare). Oricum, pentru prelucrarea unei imagini in scop pornografic se pot gasi scuze legale pentru o actiune legislativa. Nu cred insa ca e cazul (altfel, pozele luate pur si simplu de pe Facebook sunt greu de controlat, mai ales ca, daca e sa ne luam dupa legislatia retelei de socializare, ele apartin Facebook!).

  • Ah. Acum inteleg tot 🙂 Scuze, oboseala.

  • Idem cu oboseala si ameteala WordPress-ului din ultima vreme.

  • krossfire: unui copil de 13 ani care e convins ca “Hitler a avut dreptate”

    Demonstrează că n-a avut, mai ales in ceea ce priveşte Uniunea Sovietică.

  • Stii bine la ce ma refeream. Pana la urma, cam toti au avut dreptate pe alocuri (inclusiv mult ridicatul in slavi Ion Antonescu, care, in ciuda comportamentului demn, a fost atat un conducator politic ineficient si arogant, cat si autorul unor greseli strategice enorme).

    Ma gandesc la genul ala de afirmatii de tip “X a fost un erou”, sau ”Stia el ce stia” care niciodata nu se traduc prin “Nazistii aveau dreptate in previziunile legate de Uniunea Sovietica”, ci mai degraba prin “Ce bune erau ideile lor pentru controlul populatiei”. Pana la urma, cate discutii serioase si documentate despre national-socialism vei gasi pe un forum obisnuit :P?

  • De ce n-ar fi arestaţi şi cei care îi dau dreptate lui Truman Harry?

  • In care dintre privinte :P?

  • Si cand eram pusti ne adresam unii altora cu porecle (precuscursoarele “nick”-urilor ?) , ne prezentam cu porecle. Internetul a preluat si distorsionat aceasta atitudine – nu stiu multi care sunt fericiti, impacati, cu ceea ce au de la mama natura, internetul le-a dat acestor nemultumiti o posibilitate sa se “transforme”, sa fie ce vor, cum vor. Poate si de asta sunt atat de multi dependenti de internet – este “viata lor” si a reveni la viata asta cea de toate zilele ar insemna sinucidere. Poate ca multi nu se ascund ci doar traiesc, pur si simplu.

    Internetul este o alta lume. In alta lume ai voie sa fii alt om, nu ? :)(sau poate chiar TREBUIE sa fii alt om ?). Este o lume artificiala ale carei legi nu s-au format in interiorul ei, legile existente nu sunt “naturale”, sunt cele impuse “din exterior”. Este normal sa fie (un pic de) debandada.

    Daca esti o figura sau vrei sa devii o figura, sa impui, sa formezi, este normal sa te prezinti. Altfel, daca vrei doar sa participi la o discutie, poti sa “semnezi anonim”. Importante sunt ideile pe care le transmiti. Imbecilii care folosesc posibilitatea de a comenta anonim doar pentru a balacari pot fi eliminati usor. Ce se poate face contra celor care, sub “masca” identitatii clare (de cele mai multe ori oameni de media), transmit mesaje subliminale periculoase sau folosesc dezinformarea sau manipularea ? Astia, cred eu, sunt mai periculosi decat “gigel 007” care isi baga si isi scoate umila dotare in / din fiecare comentariu.

    Se crede ca internetul este “o unelata a democratiei “… poate, dar eu cred ca internetul “barboteaza” – ceea ce, pana mai ieri, era si statea numai pe fund, ajunge foarte usor la suprafata. Doar un exemplu ? “Votati parerea voastra pe pagina noastra de feisbuc” – si curg laicurile si asa ajung tot felul de bufoni cu nume si prenume sa se prezinte ca “reprezentanti”, “alesi”, de marea masa … anonima. Ieri un bufon cu nume si prenume, dupa o scurta argumentatie, organiza un “referendum” online in legatura cu situatia de la Rosia Montana. Ma intreb daca aceasta “barbotare” poate fi justificata de beneficiile incontestabile ale internetului …

    Ceri maturitate, fie si un bit ? Eu cred ca internetul superficializeaza la nivel de terabit, asa, catre “unlimited space” :).

  • Diferenta e ca porecla din copilarie era legata de o moaca si de o persoana (in majoritatea cazurilor era legata si de un nume). Online, porecla e legata de o identitate fictiva, intr-o lume proiectata. E in regula, dar e departe de ideile de “responsabilitate” si “maturitate” 😛

  • Pai de asta spuneam ca mediul online a distorsionat. Este despre “porecla” unui individ care a descoperit ca poate fi “invizibil”, asa cum isi dorea in copilarie. Si, in functie de educatie, va fi invizibil ca sa se lupte cu raul din lume sau sa intre in baie cand face ma-sa duş. Asta nu mai tine de internet, tine de educatie. Internetul doar “barboteaza” mâlul de pe fund …

  • Apropo de luptat cu raul: Noi de ce nu avem supereroi locali? Americanii au 😀

  • Noi nu avem super-eroi, noi avem doar eroi …
    Da’ se gasesc unii (cu nume si prenume !) care sa ii terfeleasca, altii (anonimi) din vulg preiau si amplifica laturile omenesti uitand de adevaratele realizari, ideologizarea pana la imbecilizare din perioada comunista aduce deservicii prin aparitia actuala a “nevoii de a privi istoria in adevarata ei lumina” : Pintea Viteazul a fost doar un talhar la drumul mare, Vlad Tepes a fost doar un insetat de sange, Stefan cel Mare a fost un afemeiat, Tudor Vladimirescu a fost “mandatarul” Eteriei, Mihai Viteazul a cam furat-o rau la Calugareni asa cum si inaintasul Mircea cel Batran a terminat-o cam rusinos la Rovine …

    Americanii, americanii sunt baieti “destepti” care fac treaba buna cu moneda calpa a lu’ Bonnie si Clyde, Butch Cassidy si Sundance Kid si altii. Da’ la ei e de bonton sa fii autlo. Noi nu avem nevoie de super-eroi, fiecare din noi este un super, la noi este inflatie de super asa ca valoarea scade pana la zero. Eroii simpli, nu prea mai sunt, acum.

  • Eu sunt de acord pana la un punct cu revizionismul istoric (mai ales ca avem si eroi care zac ingropati intre pagini dedicate unor “fosti anonimi”). Mi se pare normal sa-l vedem pe Mihai Viteazu atat ca pe un mare conducator de osti (ceea ce si era), dar si ca pe un individ profund interesat, a carui unire nu a avut vreo treaba cu sentimentele nationale (ci mai degraba cu imparatul Austriei). Putem sa-i apreciem victoriile strategice (si politice), cat sa ne si irite “legatura lui Mihai”. Mihai Viteazu a fost produsul si OMUL perioadei sale.

    De Dan Al II-lea nu zice nimeni nimic, desi ar avea ce…de exemplu 😛

  • Vad ca a fost mare “du-te – vin-o” cu Dan asta 🙂 …

    Daca tot ne “legam” de istorie si americani – despre Bill Clinton, pe mine m-ar interesa mai mult rezultatele politicii sale economice decat jucatul de-a trabucul pe langa Monica Lewinsky. Mi s-ar parea putin ciudat sa spuna careva “da, a creat 22 de milioane de locuri de munca, da, a avut cel mai scazut procent al somajului din ultimii 30 de ani de pana la el, da’ ai vazut cum s-a zbenguit prin Biroul Oval ?”.

    Pana si lui Ponta i-as fi trecut cu vederea plagiatura daca dovedea ca este capabil sa impuna o politica economica desteapta … asa, pana acum, se pare ca o sa ramana in istorie (daca tot ne “legam” de istorie si de oameni importanti) ca “premierul copy-paste”. Cine dracu’ o sa vrea sa fie “ca Ponta” peste 2 – 300 de ani ?? 🙂

  • Da, dar s-a zbenguit prin Biroul Oval. Nu e ceva ce poate fi trecut cu vederea, mai ales ca a fost vorba de incalcarea unei conduite si a unor reguli.

    Cat despre plagiatura. Plagiatura e furt. Nu e deloc ok sa trecem cu vederea un furt, dar aparent nici nu prea conteaza daca noi agream sau nu un comportament.

  • Poate ca, in Biroul Oval, a avut un puternic sentiment de nesiguranta, precum pestii in Acvariul Rotund … si a cautat sa se linisteasca.
    Pentru Ponta, nu am nici un fel de scuza.

  • Nici el n-are, dar tot incearca sa ne convinga ca vina e numai a lui Basescu/a dusmanilor/a noastra. Iesea mai curat daca se prefacea ca “n-a stiut” cap-coada.

  • ^Promit sa revin zilele astea si sa nu mai raspund incomplet de pe telefon. Deh, final de concediu 🙂

    P.S: http://www.voceadincastel.ro/un-bit-de-maturitate/

  • Un subiect foarte interesant !

4 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *