Despre cum era sa zbor…

As fi vrut sa mai dedic un articol piesei lui Sergiu Cioiu, insa din pacate urmatoarele randuri sunt despre cineva mult mai plictisitor…

Evident, e vorba de mine si despre dubioasa mea copilarie. Din timpuri imemoriale (de cand era Monica Tatoiu fata), omul si-a dorit sa zboare. Ca multi alti temerari inaintea mea, incluzandu-i pe Traian Vuia si Dorin, baiatul care facea cele mai misto avioane de hartie, am incercat sa cuceresc vazduhul. Daca primele mele incercari nu au fost tocmai “la inaltime”, am decis sa va povestesc una dintre putinele dati cand aproape am zburat.

Majoritatea ideilor mele din copilarie, si le spun ”majoritate” pentru ca erau multe, nu inteligente, se rasfrangeau asupra colegilor de joaca. Traiectoria lor era simpla: Vlad spunea o tampenie. Vlad repeta entuziast tampenia. Ceilalti se lasau pana la urma convinsi si incercau sa o puna in aplicare. Ceilalti sufereau. Vlad tragea concluzia ca ceva n-a fost pus corect in aplicare, dar ca ideea e in esenta buna. Nu-i nimic, data viitoare.

Asa s-a intamplat cu casuta din iarba care aproape a incendiat gradina. Asa a fost si cu bomba cu nisip si cu bicicleta fara roti. Nici masina timpului n-a avut prea mult succes, dar acolo a fost vina bateriilor de 9V. Am vaga impresia ca nici saritura cu umbrela de pe gard, patanie din care prietenul Ovi s-a ales cu un cucui sanatos, n-a fost lipsita de influenta mea. Cred ca ar trebui sa-mi cer scuze retrospectiv, desi sunt in continuare de parere ca poti zbura cu umbrela, daca gardul e suficient de inalt. Nu-i nimic, data viitoare.

Din pacate, situatia era ceva mai dificila acum. Aveam sapte ani. Ramasesem singur la tara, fara oameni care sa-mi admire produsul gandirii. Ideea era senzationala, cum altfel. Urma sa transform carutul de carat fructe si legume al bunicilor intr-un mic deltaplan, folosind niste tevi subtiri de metal si punga pentru acoperit porumbii. Vazusem o schema intr-un album comunist cu ”inventiile tehnicii”. Vazusem schema, ignorasem schema si muncisem vreo 3 ore sa asamblez ceva care nici cu ochii inchisi nu semana cu ce vazusem. Oricum, ar fi de mentionat ca avionul care-mi servise drept inspiratie nu trebuia sa transporte pasageri, ci numai sa pluteasca putin, in mod similar aeromodelelor teleghidate. Eu intentionam sa si decolez cu a mea inventie.

Aveam insa o mare problema. Sistemul de propulsie. Acolo se recomanda un motoras cu baterii. Autorii comunisti se chinuisera sa explice si cum poti improviza asa ceva. Tot ce am gasit au fost cei doi caini din curte, suficient de prietenosi incat sa ma ignore, chiar si dupa ce le facusem piscina cu numai 2 zile in urma (era o piscina misto, cu trambulina). Am purces a-i lega la ansamblul nou creat. Aici ar fi de mentionat ca respectivul carut era destul de greu, chiar si pentru un Samson de 7 ani. Evident, cei doi caini nu m-au propulsat pe orbita. Daca cel mai tanar, o corcitura de sorecar cu maidanez, si-a ros imediat legaturile si s-a carat, cel mai batran s-a asezat lenes in fata angrenajului si adormit instant.


(In Romania se poate, da’ n-ai cu cine… – Sursa imaginii)

Dezamagit de lipsa de initiativa a colegilor cercetatori, am decis sa merg pe calea ratiunii. Ce au masinile? Cai putere! Ce are bunicul in sopron? Exact! Un cal! Urma sa leg masinaria de cal, imediat ce trezeam cainele din fata lui. Doua ore mai tarziu, ma apropiam cu pasi timizi de calul legat. Desi curajos si decis sa sacrific multe pentru stiinta, m-am speriat inainte de a-mi pune planul in aplicare. Calul fornaise spre mine, iar deltaplanul parea sa-l irite nespus. Era timpul sa-mi reevaluez planul. Din fericire, am realizat ca bunicii aveau si niste capre. Capre legate, pe care le puteam folosi. Folosind puterea stiintei, am decis ca un cal insemna vreo trei capre. Cum animalele erau blande, aici nu mi-a fost greu sa le inham.

Motorul nu a pornit din prima, asa ca a fost nevoie de un micut bici din vita de vie. Nu va ingrijorati, nu durea, dar facea zgomot. Cred ca pe undeva pe-aici s-a strecurat o greseala in metoda stiintifica. Dupa pocnitura de bici, motorul meu cu 3 capre putere a luat-o in toate directiile, mai putin in directia ”inainte”, unde singurul propulsat am fost eu. Carutul avand numai doua roti, mica smucitura m-a aruncat un metru inainte, ajutandu-ma sa-mi julesc coatele si genunchii ca un adevarat aviator. Nu mai stiu ce am gandit atunci, dar privind inapoi realizez un singur lucru: Misiune Indeplinita! Pentru 0.5 secunde, am zburat!

P.S: Retrospectiv, cred ca nu era rau sa fi incercat cu cativa porci sau poate chiar un card de gaste, ca legendarul Nils Holgersson. In trecut am sugerat ca un aparat similar poate functiona chiar si cu iepuri!

16 Comments

  • Am ras in hohote de nazbatia ta :))
    Mi-a placut expresia “cand Tatoiu era fata “… :))

    Revenind la zbor , eu nu am dorit sa zbor ci doar sa am un aparat care zboara..Tin minte ca am primit niste bani de la ai mei si am cumparat niste componente ale unui aviom din lemn ce trebuia asambla.Era de fapt un planor si trebuia sa ii calculezi bine centrul de greutate.Dupa ce l-am construit m-am urcat in podul casei si de acolo am facut lansarea….A zburat cativa metri si apoi incet-incet a cazut in curte si mi l-a matrasit catelul :))

    In rest ,am fost ca tine, dadeam ideea si altii o puneau in practica iar daca iesea prost le spuneam ca nu au respectat intructiunile :))

  • Masina timpului si avion? I can relate to that :))
    Am incercat sa construiesc atat de multe nave spatiale in copilarie (si i-am mai convins si pe altii sa ma ajute) incat fusesem poreclit “OZN” sau “omuletu’ verde”.
    Asta ca sa nu mai zic de nenumaratele “inventii” pe care le faceam din piese obtinute in timp ce desfaceam diverse aparate eletrice. Mi-a dat tata odata un televizor ars pe mana, mmm, ce m-am mai distrat atunci

    Cred ca e bine sa ai parte de astfel de aventuri in copilarie, inseamna ca ai o imaginatie mai bogata si o curiozitate peste medie. Iar cei care au avut sansa sa mai stea o perioada si pe la tara, sunt si mai castigati.

  • Cartim: Am incercat si eu cateva planoare. Unul a stat vreo 2 ani in varful marului 😛

    Cedik: Cred ca pana la urma inseamna ca ai avut o copilarie misto. Mi s-a spus si mie ”OZN”, dupa ”detectorul de extraterestri”. Mai primisem si porecla ”I Am Weasel” la un moment dat pentru ca veneam cu tot felul de solutii “ingenioase” (si pentru ca aveam ceva babuini in jur).

  • Problema e ca multe minti briliante mereu se pierd, in special din cauza ca majoritatea n-au un capital destul de mare sau pentru ca unele solutii ar modifica radical lumea incat nu se doreste asta.

  • bai, cat de inapoiat mental erai mic. Caprele se stie ca nu sunt bune pentru zbor. Gastele si ratele sunt singurele animale pe care te poti baza.

    capra este buna ca element spion la inamici, ca le mananca tot ce inseamna cazemata

  • Stiam eu!

  • ai simtit tu ceva de atunci nu?

    La mine retardu se manifesta intr-un mod diferit. Eram fascinat de modul in care ard hartiile aruncate pe balcon. Si ceva timp am bagat destul de multe chibrite si foi in aceasta activitate.
    Retardul este dat de faptul ca atat la mine pe balcon cat si la ala de sub mine existau chestii relativ inflamabile gen benzina…

  • Io’ m-am plimbat cu “Flacara Olimpica” prin casa si apoi am sunat-o pe mama sa ma laud 😀

  • nu eram nici noi o generatie de lauda 😀

  • Mi-am reamintit citind comentariul lui Animal00 ca si eu am incercat sa folosesc capra in scopuri autolocomotorii. Doar ca pe mine nu m-a dus capul sa o inham la avion. Am vrut pur si simplu sa o incalec si sa ma tin de coarnele ei ca de ghidoanele unei biciclete.
    Nu numai ca nu am reusit si am cazut de pe capra, dar mi s-au agatat si pantalonii scurti in coarnele ei si aproape ca am ramas semi-dezbracat, ca sa nu mai zic ca a fost cam dificil sa explic ruptura din pantaloni bunicilor…

    De atunci am incercat sa imi fac doar mijloace de deplasare cu propulsie non-animala :))
    M-am lecuit si de alea cand, dandu-ma cu cartul cu rulmenti, am dat cu buza de asfalt si solul grunjos m-a lasat cu o mustata de hitler care nu mi s-a vindecat nici la premierea din clasa a IV-a.

  • animal00: Da’, da’ macar treceam BAC-ul din prima 😛

    Cedik: Ai fost vreodata atacat de gaste :D?

  • :))) ești genial …am râs cu lacrimi 🙂
    mersic pentru zâmbetul de duminică;)
    pîsî: încă mai ai timp să încerci cu porci, cu gâștele :)) glumesc…again , senkiu pentru zâmbete 🙂

  • Nu-mi da idei, n-am crescut chiar atat de mult 😛

  • minunat , atunci :))
    eu îs curioasă de rezultatul cu porcii :))…

  • Ar merita sa mai revin putin asupra subiectului, zic 🙂

  • zic…abia aștept să mai descopăr cum mai stai cu zborul 😛

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.