Asta e Romania, frate!

Astazi voi vorbi (singur, ca de obicei) despre o fraza care ma irita pana la obsesie…

O auzi atat de des si in atatea cercuri sociale incat tinzi sa crezi ca e semn de punctuatie. Politicienii fura? Asta e Romania! Gigel nu-si gaseste job, desi are 10 ani de Politehnica? Asta e Romania! Taximetristii nu castiga nici macar de un Audi second hand? Asta e Romania (bis, pentru ca auzi replici de gen la fiecare al doilea taxi comandat). Ma rog, sper ca ati inteles ideea, spalati dintii cu Norveea! Problema nu e cu replica in sine, ci cu mesajul ei defetist si profund limitativ.

Asta nu e Romania! Asta e viziunea mea ingusta asupra realitatii. Simt nevoia sa o spun cu voce tare pentru a inchide conversatia si a avea senzatia ca am spus tot despre un subiect pe care in definitiv nu-l cunosc. Asta nu e Romania, e experienta mea strict personala de student, taximetrist sau de om al carui univers se restrange la ”ce nu merge bine acum, in fata mea”. Si e usor sa spui ca asta e Romania. Chiar e, pentru ca sunt atat de multe lucruri care “nu merg bine”.

Singura problema e ca lucrurile astea nu sunt aceleasi pentru toti. Daca mi-as permite un moment de sinceritate, as spune ca Romania mea e alta. E tara scribului autosuficient ale carui cercuri sociale se compun din oameni care fie ”isi irosesc talentul”, fie amana “momentul” prin specializari cronofage. Romania mea e o Romanie unde sunt mai putin nemultumit de incapacitatea de a-mi plati ratele inexistente sau de a-mi hrani copiii neplanificati. Romania mea e o Romanie unde ma irita incompetenta, abuzul social si lipsa unei legi coerente a liberei asocieri.

E Romania unde ma sufoca nationalismul nejustificat si credinta neintinata ca suntem urmasii dacilor crestinati de Sfantul Andrei. E Romania unde Stefan Cel Mare e inca erou, dar Dan al II-lea nu exista. E tara unde ma pot plange pe Facebook de zecile de campanii sociale fara sens, campanii pornite de alti ”romani” ca mine. E tara unde eu imi permit genul asta de dileme, in timp ce multi dintre cei care le dau nastere isi permit numai dilema ”parizer/salam”. Imi e clar ca nu vad acelasi lucru pe geam cu vecinul meu de la trei, un om fericit cand apuca Newmarkt la reducere de la Profi.

Deci, care e ”Romania”? Tara inginerilor, programatorilor, economistilor si programatorilor de 25-35 de ani? Tara eternilor studenti straini care n-au platit o taxa aici, dar stiu perfect cum trebuie facute lucrurile? Sa fie tara muncitorului care l-a votat din nou pe domn primar, ca e baiat de comitet? Tara unor oameni care se plang ca BAC-ul e ”prea complicat”? Din pacate, e aceeasi tara. Lipsa unei reale stratificari sociale a scindat-o insa mai rau decat a facut-o Evul Mediu.

Nu e o noutate ca nu avem o clasa de mijloc. Numai eu am urlat asta in repetate randuri, iar blogul meu e mai irelevant decat Pluto in sistemul solar. De ani de zile ne uitam la acelasi mugur de 5% din populatie, din ce in ce mai uscat de taxe si impozite, concentrat aproape exclusiv in Bucuresti si in alte 2-3 orase. Sa fie infrastructura, educatia sau o simpla problema de perspectiva?

Mai grav e ca n-avem nici elite si nici macar o clasa de ”jos” coerenta. Avem aparent un ”popor”. O masa amorfa care, desi nu vede acelasi lucru pe geam dimineata, continua sa creada ca opinia individuala este acelasi lucru cu cea colectiva. Si, evident, concluzia lui este ca “asta e Romania”. Romania in care el nu-si permite bere la cutie pentru ca “fura altii”. Si totusi, oricate lucruri nu ar merge in Romania, e imposibil sa nu vezi ca exista (sau au existat) lucruri care totusi merg. Mai mult, exista lucruri care merg aici si care nu mai merg de multa vreme in lumea “visului” european.

Una ar fi ca in Romania inca mai poti spune unele lucruri cu voce tare (din ce in ce mai putine, e drept). E tara unde inca mai poate sa nu-ti placa ceva pe motiv ca aia e opinia ta, nu o trista constrangere a corectitudinii politice. Romania e totusi o tara in care poti porni o afacere mica (fie ea “BIO” sau nu) si unde, cu toate birurile, poti face profit pentru ca piata antreprenoriala e in plina formare. Taxele sunt obositoare, dar concurenta nu e. E o tara nasoala, ca nu am fi irosit atatia biţi pentru a o injura. E o tara faina, pentru ca inca putem pierde timp analizand-o.

Habar n-am care e Romania, dar in mod cert nu e “asta”. Pana la urma, depinde de noi ce vrem sa vedem dimineata pe fereastra. Daca vrem sa schimbam cu-adevarat peisajul, am putea incepe prin a ne da jos ochelarii de soare.

P.S: In alta ordine de idei, Romania e si tara unde primesc constant ”Unable to load the webpage because the server sent no data” cand imi editez articolele. Internetul zice ca e de la Chrome, desi nici Firefox nu se descurca prea bine, oferindu-mi in schimb un lag dubios. Hostingul zice ca nu-i de la ei, iar eu ma uit urat la ultimul WordPress. Vreo idee? 

17 Comments

  • “Stop complaining about your country fool, just do your part well” – Facebook, autor necunoscut. Sunt curios cati dintre indivizii astia care injura Romania pe unde apuca au incercat sa traiasca intr-o tara occidentala…

  • Aia cu “X atat de frecvent incat e semn de punctuatie” parc-a zis-o Teo@Deko, nu? Neimportant, cultura de aia-i facuta sa circule, intreb doar.

    Altfel, nu ma prind cum rationezi cand cu o mana vorbesti despre cum problemele tale sunt complet straine pulimii, insa cu cealalta mana vorbesti despre cum stratificarea sociala .. nu exista. Pai tocmai, exista, Marian Coparseu de pe bordura n-are nici o perspectiva, niciodata, de a deveni altceva decat un muncitor si ragaitor de seminte. Intelectualul mediu n-are perspectiva de a deveni baron local (daca nu-si schimba setul de valori).

    Observatia e insa buna, toata lumea sumarizeaza si proiecteaza experienta proprie asupra unui intreg adeseori mult mai vast. Marca a prostimii, evident.

  • Garm: Sunt curios cati au incercat sa traiasca si in Romania 🙂

  • Alex: Eu stiam de multa vreme expresia “a folosi ca pe semn de punctuatie” (indiferent de subiect). Teo stiu ca a zis-o in celebrul lui sketch cu “P*** mea” 🙂

    Pai tocmai aia e ideea: stiu ca problmele mele sunt straine masei si imi fac mea culpa pentru asta. Realizez ca sunt uneori arogant si autosuficient si sunt dispus sa fac pasi spre a regla gap-ul (i-am si facut atunci cand am putut, prin diferite actiuni – la un nivel mult mai mic, e drept). Mi-ar placea, cumva, ca si “pulimii” sa i se insufle acel minim imbold pentru a veni de partea asta a baricadei sa-mi spuna ca sunt prost, mie si altora ca mine.

  • Poate cam offtopic, dar chiar mi-am imaginat un exterior de bloc, cu un cocalar vesel cu petu’ in bot pe balcon la etajul 1 si un corporatist trist pe balcon la etajul 2, amandoi fumand o tigara :))

  • Probleme cu server-ul? Asta e Romania, frate…

  • Alex: clar, daca a zis-o teo, el a cacat-o…

  • Apoi io nu-s la fel de batran ca voi, sa stiu toate expresiile de pe vremea lu’ strabunicu. Se mai intampla si asta, sa nu stie omu’ chestii.

  • Dacii imi spuneau “tataie” 🙂

  • kross l-a invatat pe gica petrescu sa cante

  • Sunt de acord cu tine, mai puțin chestia că poți porni o afacere mică. În apropiere de mine e o terasă care la început a fost chiar o terasă, unde oamenii mergeau la o bere. După aia afacerea s-a dus și a fost un second. Acuma scrie second acolo și nu e nimic. Locul ăla mi se pare exemplar pentru ce se întâmplă cu micii întreprinzători din România. Puțin optimism nu strică, problema e: de unde să-l scoți? 🙂 Că și tu spui: „e bine că în România încă mai poți spune” etc. – deci, ce vine e nasol.

  • Poti porni o afacere mica ,daca e nevoie de ea. Cate second-uri si terase alternative erau? Pana la urma, asa e peste tot: nu porni afaceri de care nu are nimeni nevoie. Iar romanii, te rog sa ma ierti, n-au aproape deloc spirit antreprenorial…

    P.S: Vorbeste unul care a tocmai a asistat la inchiderea temporara a unei potentiale afaceri (si n-am fost eu omul care a venit cu banii).

  • Pai chiar asta-i Romania ! Cu genii la matematica si fizica si cu cocalari agramati, cu lenesi de pute sub ei si cu intreprinzatori care fac banii cinstit, cu spagari si cu competenti, cu oameni care ridica tricolorul pe cel mai inalt catarg si cu jigodii care “duc” Romania la nivelul mahalalei sordide. Singura problema este de raportul dintre “tabere” …
    Poti sa gandesti (si) asa : daca ai o camasa alba impecabila si o mica pata pe piept toate lumea o sa iti atraga atentia asupra petei, nu a gulerului scobit impecabil.
    Sau asa : daca dai la lopata la groapa de gunoi ca sa faci ceva curatenie si intalnesti o floare te bucuri, dar nu poti sa faci abstractie de mirosul de gunoi care iti staruie in nari.

    P.S. Sunt si locuri unde iti poti gazdui fara probleme blogul, si oameni care fac mai mult decat sa spuna “nu-i de la noi”, in Romania. Asta-i Romania … problema este (inca) de raport :).

  • Sa inteleg ca ne apropiem de scenariul cu groapa :)?

  • N-as fi chiar atat de optimist … 🙂

  • ” care e ”Romania”? Tara inginerilor, programatorilor, economistilor si programatorilor de 25-35 de ani?”

    Păi dacă ar fi să asculţi nişte bloggări (care, surpriză-surpriză, sunt tot provinciali…), tocmai cei pomeniţi sunt duşmanii României, păguboşi, stricători, cocalari, retardaţi, cu sindrom Down etc deci nu prea e ţara lor, ci mai degrabă au ieşit de undeva dintr-o văgăună (care s-ar putea numi Spiru, Titulescu sau Cantemir) şi au invadat un teritoriu pe care cu cinste şi onoare trăiau oamenii muncii de la oraşe şi sate, care salută indicaţiile preţioase ale tovarăşilor 😀

  • Pe mine ma irita si ma mira totodata, o chestie.

    Tot se plang ca nu au bani, dar carucioarele de la Kaufland, de exemplu, mereu le vad pline cand ma duc pe acolo. Ba chiar cu varf si indesat. Cat despre ce masini vad in parcare…nu cred ca trebe sa va spun….

    Asadar… UNDE NAIBA E CRIZA AIA ?! Oare doar eu sunt in criza ?!

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *