Mediocratia
Odata cu incheierea tevaturii cu examenul de licenta nu mai am o scuza foarte buna pentru a nu scana revistele si diafilmele promise. Dupa o meritata perioada de refacere voi reveni la ele.
Pana sa ajung insa la posturile cu pricina, m-am iritat astazi cand am vazut azi, pentru a nu stiu cata oara, ca George Carlin avea dreptate: inaltarea pe un piedestal a copiiilor duce la mediocratie. Definita ca domnie a mediocritatii, mediocratia reprezinta un vestigiu al perioadei comuniste pe care noul sistem l-a adaptat si integrat in loc sa-l elimine in favoarea excelentei. Cum s-a intamplat sa observ astazi fenomenul ? Ei bine, la autobuz, o mama isi felicita copilul pentru ca luase mentiune la un concurs de matematica spunandu-i ca ”practic nu e nicio diferenta intre tine si castigatori”.
Nu stiu cum e in cazul celor cu 4-5 ani mai mici decat mine dar pe mine ma irita la culme tendinta multor profesori de a egala notele in cazul copiiilor considerati buni, de a distribui unitar premiile si altele asemenea. Notele obtinute in cadrul unui sistem de invatamant precum cel romanesc sunt a priori considerate inutile dar trebuie stabilite niste limite. Un elev de nota 10 la matematica nu este un elev de nota 10 la romana doar pentru ca i se poate aplica eticheta de ”elev bun” la fel cum nici un pasionat de istorie nu merita un punct in plus la matematica. Inca din scoala primara am suferit din cauza egalizarilor la sutime si a principiului ”sa nu se supere parintii” – copiii sunt toti buni.
Sper ca intre timp asa-zisilor profesori sa le fi intrat in cap faptul ca nu exista ”ultimul invingator” ci doar invingatori si invinsi. Daca ti s-a demonstrat ca esti slab la o materie sunt doua lucruri de facut : Fie fortezi nota din orgoliu (dar risti sa fii catalogat drept tocilar) fie o lasi balta. Poti fi decent in mai multe lucruri dar niciodata nu vei excela. In cazul meu domeniul unde am lasat-o mai moale a fost matematica. Obisnuit al olimpiadelor in clasele 1-6 am renuntat aproape complet la ele ulterior pentru ca in liceu sa le abandonez (in ciuda unor sugestii din partea profesorului de-atunci). De ce ? In ciuda faptului ca iesisem de cateva ori in evidenta nu am putut niciodata fi cu-adevarat bun in domeniul matematicii. Au fost lucruri care mi-au placut foarte mult insa pur si simplu nu am putut excela. Asta-i tot, am preferat concursurile de proza scurta unde nu am facut pream mari eforturi pentru rezultate notabile si am evitat in continuare orice purta dubioasa eticheta ”olimpiada”.
Ca tot veni vorba de matematica si de limba romana. Obsesia parintilor pentru materiile astea nu s-a diminuat nici acum. Ce ai putea face cu tonele de matematica pe care le bagi in tine, excluzand posibilitatea profesoratului ? Te bagi la o Politehnica, la un Mate-Info ? Chiar crezi ca esti atat de bun incat sa fii printre aia 20-30 de oameni dintr-o promotie care exceleaza ? La fel si in cazul literaturii pure unde sansele ca ”Prolegomene la opera eminesciana” sa-ti foloseasca sunt similare cu sansele ca o circumcizie sa te transforme in semizeu. Daca ai intr-adevar o aplecare puternica spre una dintre materii poti sa dai cam la orice facultate din zona ta, pentru ca vei fi remarcat oricum dupa o perioada. Si pana una alta, ce naiba se intampla cu materiile auxiliare din licee ? Oamenii care vor sa urmeze Medicina, Farmacia, Chimia, Fizica Pamantului ,etc trebuie musai sa faca meditatii sau cercetare obsesiva pe cont propriu. De ce ? Pentru ca sistemul ii forteaza sa fie ”ultimii invingatori” in domenii care nu-i pasioneaza ? Nu mai spun de distrugerea relatiilor prin comparatia cu alti colegi : Gigel a luat 10 la lucrarea la matematica, tu de ce nu poti ?
Eu inteleg ca poti traumatiza un copil de clasa I daca nu-i dai coronita dar chiar vreti ca oamenii astia sa afle ca nu au nicio sansa doar in momentul in care au turnat doi plozi, incaseaza salariul mediu pe economie si seful ii face zilnic idioti ? Chiar trebuie sa fortezi generatii intregi la a trai in trecut si a se scufunda in mediocritate doar pentru ca cineva nu intelege ca un om poate fi al naibii de bun la tamplarie sau pianina fara sa inteleaga mai nimic din matematica ? Si ce se intampla cu aia care se chinuie pentru locurile 1-3 ? De multe ori li se intampla sa nu mai vada reusita la adevarata ei valoare si sa se scufunde la randul lor in mediocritate pentru ca recompensa vine oricum. Fiecare merita incurajat intr-un domeniu dar premiile nu sunt un drept al majoritatii.
P.S : Urma sa scriu cate ceva si despre initiativa Start Young si incercarea de a oferi branding gratuit unor firme infiiintate de tineri. Ramane sa enumar sistemele de gen odata cu incercarea lor pe cont propriu pentru ca stiu ca exista si cititori interesati de pornirea propriei afaceri.
P.S 2 : Voi relua cu dedicatie un link de pe twitter si anume primul clip de rap din Romania (moloz , nene)
Nu am luat niciodata coronita. Parintii nu au fost niciodata mandrii de mine. M-au comparat mereu cu vecina mea ,colega de clasa, care mereu lua coronita. Culmea am ajuns sa fim colege de facultate. Cu toate astea frustrarea aparea in momentul in care in clasele 1-4 nu se facea desen sau tehnologie pentru ca invatatosrea facea romana si mate in aceste ore. Cat am putut sa urasc faza asta.
Alta tampenie pe care o uitasem : Comparatia cu alti elevi, bine ca mi-ai amintit sa o mentionez intr-o fraza. E cea mai mare tampenie posibila, strica lejer relatii si nu are nicio baza.
Culmea e ca si acum, la facultate, parintii ma intreaba ce note a luat vecina…daca sunt mai mari, fac mutre…
Nici cu ne putem lăuda cu un sistem de învăţământ performant.
Un sistem de învăţământ capitalist vrea să scoată din absolvenţii săi viitori salariaţi care să ştie ce au de făcut şi acea părticică să o ştie bine.
La noi un absolvent de litere ştie matematică, chimie, biologie, educaţie civică şi la ce îi foloseşte?
Si pe mine ma mai intrebau dar nu prea are oricum relevanta pentru ca aici rar mentine (sau mentinea) un nivel constant la toate materiile.
Ecologie umana : Nu-i vorba numai de-asta ci si de obsesia de a-i convinge pe toti ca sunt invingatori peste tot cand multi ajung niste loseri deosebiti.
krossfire – loseri deosebiti sau genii neintelese, napastuite de cruda soarta. Ori mangaiati pe crestet de seful morcovit la gandul statutului parintilor odraslei invingatoare.
Merita facuta o paralela cu ”Conjuratia Imbecililor” dar deja as fi dus prea departe postul.
Sefii de la stat au atitudinea asta profesorala probabil, particularii nu.
depinde de contractele pe care le semneaza particularii 🙂
O excelenta prezentare despre inteligenta la Ted
http://www.ted.com/talks/jeff_hawkins_on_how_brain_science_will_change_computing.html
Ideea e ca exista diferite tipuri de inteligenta si fiecare individ poate excela intr-un domeniu. De fapt, in unele tari, acest lucru este inteles de mult timp si sistemul de invatamant se construieste pe descoperirea aptitudinilor native si dezvoltarea acestora decat pe crearea supra-omului bun la toate domeniile.
Nu mai criticati atata sistemul care te pune sa inveti la toate. Ca si in alte tari e la fel, diferentierea se face cel mult in modul in care esti pus sa inveti la toate. In SUA spre exemplu nu prea iesi cu nimic dupa liceu, de aceea o freci 2 ani la facultate invatand din toate materiile cate ceva si esti obligat sa iei si materii diametral opuse fata de ce-ti place tie. De ce? Pentru ca sa descoperi ce-ti place cu adevarat, la ce esti bun, dar tot trebuie sa inveti cate ceva si din celelalte. Nu sunt totusi f. bun cunoscator al sistemului de invatamant american si acesta difera intre universitatii. In Marea Britanie unde cunosc mai bine situatia, e cam la fel, numai ca materia e cam subtiata, si ajungi sa ai probleme de genul… vin studentii sa faca Economie dar nu stiu ce e aia o derivata si apoi renunta toti in masa la materia in cauza avand consecintele aferente. Kross puncteaza bine problemele existente. Problema nu este sistem ci in mentalitatea noastra, sau in metalitatea romaneasca ca sa zic asa. Invatamantul romanesc nu zice niciunde ca trebuie sa iei 10 la toate materiile dar… Read more »
Asta deranjeaza mai mult decat orice gaura in sistem. Noi cred ca avem si o mentalitate de genul ”Bah, daca e acolo”. Daca iti dau doua paini desi tu ai nevoie doar de una, le vei lua pe ambele…cam asa si cu invatatul la toate materiile.
Logosfera : Nu e vorba numai de tipuri de inteligenti ci si de temperament si afect, ambele putand fi grav afectate de obsesia de a scoate pe toata lumea din anonimat.
Chiar citeam mai deunazi un articol halucinant in EvZ despre cum invatatoarele de la 1-4 dau en-gros premiul 1 la toata gasca – vezi doamne sa nu traumatizeze saracele odrasle. Totodata, drept e ca am citit si de pustii de la Tudor Vianu care au acaparat primele doua locuri la concursul NASA pe teme de zboruri supersonice, si din cate zicea acolo nu erau deloc la prima isprava de gen. Ma intreb daca excelenta in sine nu poate fi ea insasi un stimulent pentru cei din “middleclass” sa-i zicem – bineinteles, pentru cei care au ochi sa vada si urechi sa auda, fara sa aibe nevoie de bataia pe umar de la tati si mami si de 10-le la franceza de la dna profesoara ca e copil bun.
Văd că ai intervenit pe temă şi matale. S-o porţi sănătos! 🙂
Sistemul e naşpa de ani de zile. Aşa am învăţat şi eu, şi ăi mai mari ca mine, şi ăi mai mici. M-am adaptat din mers, concetrându-mi intelectul către materiile ce-mi plăceau şi “păcălind” sistemul pentru materiile pe care le detestam, dar îmi umpleau programa şcolară. De ce dracu’ aveam nevoie de economie politică? Sau de medii mari la toate materiile?
Acuma sistemul s-a prostit şi mai şi, dar mentalitatea a rămas tot pe-acolo. Problema-i nu cum o schimbi la nivel de individ, ci la nivel de naţiune… Moloz, nene, moloz! 🙂
Descrii o chestie pe care am remarcat-o dureros cand am ajuns in Canada. Tendinta de a lauda pe cei care n-o merita vine din scoala “self-esteem”-ului, si anume, ca cel mai important lucru pe care un copil il poate invata in scoala primara este sa aiba incredere in sine si sa aiba asteptari mari de la sine. Un copil obisnuit sa ia note mici are sanse mari sa ramana un underachiever toata viata.
Cu cat mai democratic sistemul, cu atat mai pronuntat acest efect. Eu am ajuns aici dupa terminarea clasei a XI-a. In liceu, la Sf. Sava, am ramas corijent la mate si fizica (poveste lunga), aici am mers si am castigat olimpiade (bine, am fost la olimpiade si-n generala, dar in liceu m-am plictisit). Engleza am invatat-o la British Council, nu la scoala, iar aici eram intrebat de copii nascuti in Canada din parinti englezi cum se scriu neologismele.
Acesti oameni cresc mari si voteaza (in cel mai bun caz, voteaza in alb).
“Si ti-am creat toate conditiile…alti copii nu au ce manca si invata la lumanare.”
Ca tot ai dat-o pe educational, trebuie vazut Sir Ken Robinson vorbind la Ted despre sistemele educationale care ingradesc creativitatea. Mai e si amuzant, pe deasupra.
http://www.youtube.com/watch?v=iG9CE55wbtY&feature=channel_page
A, vezi c-ai scapat un i in plus aici: “nu am putut niciodata fii cu-adevarat bun in domeniul matematicii”. N-am putut fi, face cu infinitivul.
Sebastiano : Merci, am corectat. Ma mir ca numai aia e greseala din moment ce am scris postul foarte pe fuga si imediat dupa somn 😛
Apropo de ce zicea nenea la Ted si de exemplul tau cu lumanarea : Mai exista si obsesia unor profe de romana (eu am scapat, am avut profe foarte ok) de a considera si de a forta pe toata lumea sa ingereze o cantitate insemnata de retardati pe principiul ”Haaa..vrei tu sa scrii ? Pai bah, daca nu-i cunosti pe clasici, n-ai nicio sansa”.
Zamolxis : Si tot aceeasi oameni deschid din cand in cand focul asupra nevinovatilor. De ce ? Pentru ca lor li s-a spus ca sunt cei mai buni si iata ca viata de lucrator postal nu e chiar topul aisbergului.
Nelinistitu : Puteai pune link 🙂 – Eu in general intervin ca ma irita ceva palpabil in viata reala, in cazul de fata discutia asta. Trebuie sa fie un mic ghiont acolo.
Night-Elf : Am auzit si eu de clase care luau premiul I aproape in intregime. Adevarul e ca in clasa I am fost 8 oameni cu premiul I si nu a fost nimeni sub nivelul de mentiune !
Mai nou, ca tot si-au luat parintii imprimante, se fac diverse chestii cu bordurici in forma de cununa de lauri: desigur, home made, dupa posibilitati si priceperea … creatorului
La sfarsit de an scolar, vreo 3 iau “premiu” iar restul “mentiuni”
Uhm… krossfire, tot io’s , nene
Bre, da pana la urma ce vroiai sa exprimi cu ” primul clip de rap din Romania” ?!? – zau, mi-am bagat toata indulgenta si rabdarea la uz ca sa-l ascult pana la capat si tot nu pot face diferente intre ei si roxy Manelista & Fernando de la Orastie
Nici eu nu mai stiu ce voiam sa exprim dar mi-a ramas fraza aia in cap cu ”Uite nene cat moloooozz” !
Cat despre borurici si diplome : Eu pe undeva in clasa a saptea luasem locul II la campionatul de sah pe juniori din cartier =))
@Sebastiano: Esti destept! Cam tot in aceeasi perioada am fost la un festival rock (intrarea libera) la Polivalenta, in deschidere George Mihaita i-a adus pe Cimitirul Bellu si Daniela Gyorfi. Nu a fost niciun chip sa cante Bellu vreo piesa fiind fluierati pana au iesit, Daniela a reusit o conciliere mai buna cu publicul, avea fusta mini si arunca in sala cu prezervative de la un sponsor strigand “sa folositi si cu mine” sau ceva de genul, asa ca a reusit sa si cante, pe urma a inceput metalul. Am avut noroc de un singur profesor bun, la romana, in generala, aveam la el multe note de 10 si din cand in cand cate un 4. Toti parintii se plangeau ca este un profesor prea exigent! Incerca sa ne invete mai multe lucruri decat avea in programa, fusese practicant la un ziar important la vremea aceea, Informatia Bucurestilor, dar nu reusise sa prinda un loc in redactie din cauza reducerii formatului… era si procuror!!! Inca imi mai folosesc lectiile primite, pentru ca de atunci nu am mai avut norocul de profesori ok, cel din ultimul an de liceu a fost ridicat de procurori pentru luare de mita, la sfarsitul ultimului… Read more »
Drace : Ei au fost un fel de ”pionieri” ai rapului cu singura exceptie ca habar n-aveau sa ”rapaie”, erau complet pe langa din punctul asta de vedere 🙂
Drace : Sublima faza cu ridicarea pentru luare de mita in ultimul an :))
Mai ales ca era si ultimul sau penultimul sau an, trebuia sa iasa la pensie. Se spunea despre el ca e un profesor foarte bun, suferea de grandoare, dar si de frustrarea ca nu devenise actor, ceea ce il facea uneori gretos, alteori simpatic, problema era alta: nu stiu cum e acum, dar ii primii ani de dupa “revolutie”, cand nu mai era obligatoriu sa treaca toata lumea, unii profesori isi facusera obiceiul de ai lasa corigenti pe cei care nu apelau la “meditatiile” lor.
E la fel si acum in unele zone insa nu prea mai pot lasa corigenti ci doar ii mentin la un nivel minim.
Am fost si eu premiant cam in toata generala. In liceu chiar nu mi-a pasat, mai ales ca a fost o perioada de schimbare, asa ca mediile si olimpiadele nu erau ceva interesant pentru mine.
Singura Olimpiada la care mi-a placut sa merg a fost cea de geografie dintr-a 8 a, unde desi nu aveam o profa prea…. interesanta, am avut placere. Am mai fost eu si la matematica, dar nu am avut niciodata o placere pentru a rezolva chestiuni complexe in matematica. Erau absolut plictisitoare…..
Eu ma bucur ca, desi ajunsa intr-un domeniu profund umanist, am terminat liceu de mate-info. Realul mi-a structurat mintea, mi-a educat-o; ma mai surprind gandind in termenii functiilor din Pascal- “if… then”- ma bufneste rasul. Auzi, Pascal… dar asta e. Mi-a placut. Si dac-as sti ca as urma facultatea urmata, tot liceul de mate-info l-as face pentru ca se facea, frate, carte, nu gluma. Si mie asta mi-a placut. Si am avut profesori buni de tot. Imi pare rau ca nu am prins fizica. Aia era faina rau. Cel mai tare este sa constati ca dupa ani de invatamant “comunist”, esti capabil sa faci niste extrapolari ciudate si totusi valide intre domenii complet diferite. De-aia-i buna invatatura la mai multe materii. Nu-mi place “supraspecializarea”; omul e complex, iar educatia trebuie sa reflecte si sa sustina complexitatea. Legat de primele comentarii, departajarea se poate face doar comparativ; altfel se ajunge la “lasa mami, ca si tu esti bun”. Taica-miu ma lauda in somn si pe la straini, iar maica-mea spunea “atat? data viitoare sa faci mai bine”. Nu-s deloc traumatizata, dar e drept ca nu am tupeul altora care au crescut cu ideea in cap ca sunt buni si inegalabili. N-am… Read more »
Marius : Nu stiu daca plictisitoare cat ”neinteresante”, pur si simplu nu era genul meu de gandire (in cazul meu).
Feeria : Astept rezultaltele .M-am descurcat decent din perspectiva mea dar vom vedea, se putea si mai bine. Si eu am terminat mate-info intensiv (C++ style) si acum lucrez in domenii umaniste 😀
nice read 🙂
btw, kill the typo: “nu am putut niciodata fii cu-adevarat bun” 🙂
Mai da’ e misto clipul ala rap 🙂 Din ce an e? Ar merita un premiu, o coronoitza, ceva 🙂
Ktx : L-am ucis, in sfarsit 😀
P.S : Nu lasi si tu un guestbook sau formular de comentarii 🙂 ?
Andruska : E o opera moderna de arta 😀
articolul asta e oarecum complementar cu precedentul, unde criticai elitismul. corect, omul trebuie sa-si aiba locul acolo unde functioneaza. insa nu stiu daca se mai intelege astazi ce e cu excelenta intr-un domeniu, la ce foloseste si cu ce se consuma ea.
uite un simptom in sensul asta. toti elevii mai bunicei au o singura optiune: sa dea la politie. multi ar putea deveni, in alte conditii, doctori buni, profesori buni sau ingineri buni. ce simplu se ingroapa talantul excelentei si ce usor se duce de rapa un corp social.
Poate e totusi un semn bun, cunosc ceva oameni inteligenti care sunt in anul II – III la Academie si nu s-au tampit 🙂
M-am tot gindit la o teorie a motivatiei, care zice ca motivatia extrinseca (rasplata materiala, adica) submineaza motivatia intrinseca. Nici nu e chiar asa de gresita…
In alta ordine de idei, Cross, povestea mea de la scoala a fost cam aceeasi cu a ta. Si nu ma intreba unde am ajuns acum :-))
Daca stai material bine tot ai facut ceva, ai spatiu mental pentru ganduri mai mari 😀
[…] demersului nostru? Cati oameni atingem? Cat conteaza? Chinezu? Cronicarul? Dan? Mihnea? Vlad? Krossfire? Un gand, o parere, oricine? Studii de […]
Si daca tot spui ca premiile nu sunt un drept al majoritatii, uite aici un concurs cu premii adevarate 🙂 http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/856419/Adu-i-un-omagiu-lui-Nati-Meir/
Fratele meu…what the fuck ? What the fuck ? Nici sa rad nu pot…
Numai de mine sa nu razi, ca mie imi place sa citesc pe aici.
Nu de tine rand, ci de Nati…care dupa ”periuta de dinti cu pasta integrata” a venit cu ideea asta sublima.
Crunta pedeapsa pe post de premiu, pentru locurile 1 si 2. Aaaa … hai sa spunem ca locul 2 ar merge, asta doar in conditiile in care as avea voie sa pozez cu buzduganul in mana (si sange pe pereti).
Good point…la mate din pacate m-am lasat dintr-a 7a…inainte de bac recunosc am tras tare ca sa trec.Toata clasa a12a numai la mate am facut.La Romana nu m-am mai dus la Olimpiada dintr-a 11 a(incepusera sa dea subiecte unde nu trebuia decat sa inveti pe de rost deci what would have been the point:D)…mate foloseste la multe…inginerie, programare,consultanta…dar la nivel avansat. Eu nu am avut niciodata rabdare sa lucrez si sincer ma bucur ca am citit mai mult poate, in timpul cat mi-as fi tocit nervii cu tonele de exercitii…../*cred ca am revenit dupa ceva (multa ) vreme pe blogul tau(il aveam salvat la bookmarks nush de ce) */Keep up with the good work..
Sorin : Razboi sa fie 🙂
AzazZelo : La romana au fost mereu rahaturi de genul asta pe la olimpiade. Imi amintesc la un punct ca ni s-a dat sa comentam un poem in proza din nu stiu ce carte. Nu am mai ras niciodata in halul asta la o olimpiada.
[…] dintre castigatori” si mai ales nu poti face performanta universala. Atitudinea asta duce la ”mediocritate generalizata”. Problema e ca obsesia pentru intarirea stimei de sine nu se opreste la copilarie si la parinti. In […]
[…] dornici de a se infunda intr-un birou european, exista cateva voci care au citit 2-3 carti. Desi mediocratia va continua sa domneasca linistita, mai exista inca spatii unde indoctrinarea si heirupismul nu pot […]
[…] am | Tagged as: Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi Cu trei ani in urma, scriam despre mediocratie, despre domnia mediocritatii si ignorarea valorii. Propun sa mergem putin mai departe, la originea […]
[…] sistem, nu neaparat de reprezentantii lui. Eficienta e data de numarul si pregatirea celor mai slabi membri din angrenaj, nu de cei mai buni. 1000 de elevi buni sunt de preferat in fata a trei de top urmati de […]
[…] care viata, climatul economic si Romania te specializeaza. Sau cel putin asa ar trebui sa fie, daca mediocratia si lipsa de perspectiva nu ne-ar face sa ne consideram mult prea devreme exceptionali. Si, […]
[…] pustii debusolati (si precar educati), cat si batranii ranchiunosi au acelasi dor: mediocritatea. Mediocritatea si mediocratia uniforma, intretinuta cu succes de aparatul de stat. De ce “era mai bine […]
[…] Ce s-a intamplat cu Adiţă si ai lui? As putea sa pariez ca cel putin jumatate au devenit politicieni (pentru doi “invingatori” din astia pot sa indic si partidul unde se pregatesc de noi victorii). Ar mira pe cineva? Nu tocmai! De vreo 20 de ani ne plangem de o grava lipsa de viziune pe scena politica si lucrul asta se datoreaza intr-o mare masura si lor, celor ce traiesc sub blestemul “micilor victorii”. Mediocri de cele mai multe ori, dar ferm convinsi de propria unicitate. […]
[…] „vii”, interesanti. Aici putem intr-adevar blama sistemul romanesc, prins intr-o eterna mediocratie si blocat intr-o sinistra logica a pragului. Educatia formala te poate invata cand si cum sa-ti […]
Abia după facultate m-am apucat să-nvăț cumva inteligent, până atunci evoluând după o diagramă de-ngenunchere a spiritului și minții. Vina percepției copilului asupra realității o poartă mai ales părintele, căci nu s-a conectat suficient cu el (cu sine și cu copilul) astfel încât copilul să-i acorde respect și încredere dincolo de vârsta de 2-3 ani. Nu e simplu, dar este necesar să fim părinți dincolo de visele și realitățile noastre personale.
Eu cam dupa liceu, dat fiindca facultatea m-a lasat sa fac ce vreau eu 🙂
[…] krossfire on Mediocratia […]