Articolul de fata apare cu mai bine de sase luni intarziere. Asta s-a intamplat partial pentru ca am avut dubii in legatura cu publicarea, dar mai ales pentru ca am uitat de el.

Cu aproape sase ani in urma, am participat pe plan local la un voluntariat legat de infiintarea unui centru de informare local. Experienta in sine a meritat, scopul initiativei fiind unul altruist. Cam tot atunci, un Guvern aflat in pragul admiterii in UE , demara diferite programe de informare in legatura cu structura, puterile si responsabilitatile UE. Puteam intelege entuziasmul general al colegilor de generatie fata de ceea ce putea oferi integrarea in Uniunea Europeana. L-am putut intelege  si dupa deschiderea granitelor. La momentul actual insa, imi e foarte greu sa inteleg  orice alta manifestare cu exceptia nevoii legitime de informare. In mod special, am o problema cu viziunea care confera ”tineretului UE” un statut superior, un fel de clasa de sus a viitorului. As merge chiar mai departe, sustinand ca un viitor sub tutela lor, este un viitor pierdut.

In conditiile in care vorbim de un organism international care acum ridica probleme de stabilitate, mitul UE ar fi trebuit sa se mai estompeze. Mai mult, intr-o tara de ignoranti politici si de absolventi de ecologie , ideea de a da cuvantul ONG-urilor si organizatiilor de gen aproape ca devine periculoasa. Da ! La voi ma uit, grupuri de pustani mandri sa organizati traininguri si dezbateri despre ”globalizare”, ”discriminare” si ”ecologie” !  Fie ca sunt studenti la facultati mai mult sau mai putin obscure, absolventi, amatori sau curiosi, tagma celor care propavaduiesc fenomenul UE a crescut ingrijorator. Modul in care sunt livrate si aparate informatiile, aminteste destul de mult de sectele religioase. Daca in 2005 eram un licean curios, indrumat de oameni entuziasti, acum am ajuns la nivelul la care cu greu mai pot suporta papagaleala ”europenismului”.

Eseuri, dezbateri, vizite, discutii si aceeasi atitudine de ”functionar european” pe care o gaseam si la cei ce se ”laudau” cu un salariu de 1500 de euro in Bruxelles. Oare cuvantul ”functionar” nu va spune nimic ? Oare faptul ca multora le lipsesc cele mai elementare notiuni de politologie si de politica aplicata nu spune nimic ? Oare reactia celor din jur la discursul vostru, plasata intre cascat si iritare, nu e un semn al faptului ca nimeni nu e interesat ? Ce e mai grav este ca majoritatea ”tineretului european” propavaduieste aceleasi informatii si date marca wikipedia, prezentandu-le sub in balonul propriei importante. Informatiile reale, imediate (legate de emigrari, vizite, politici de munca) trebuie obtinute de la terti. In schimb, orice pustan implicat in vreo asociatie care contine cuvantul ”european” in titlu, iti poate spune cateva vorbe despre sediile UE.

Nu spun ca n-ar exista si oameni interesati de integrarea in mediul politic european, oameni cu potential real si vointa pe masura (cunosc cativa). Problema e ca masa ”europenistilor” e formata din niste indivizi mediocri, aceeasi care scriau eseuri lirice si auto-reflectii in liceu pentru a fi bagati in seama. Faptul ca sunt complet ignoranti la formatiunile europene existente si la politica reala, va fi mereu usor de compensat prin servitudine. Nu de putine ori am intalnit cazuri de oameni care si-au dorit sincer sa studieze afara pentru a fi sufocati de conationali sau colegi de generatie. Totusi, incurajarea mediocritatii nu este doar apanajul unor indivizi prea putin deschisi pentru a-si vedea limitele.

Imi e destul de clar ca exista si destui oameni de la varf, interesati de pastrarea mitului. Nu vorbim de oficiali UE cat de autoritati si organisme locale. Viziunile puternice, politice sau personale, nu au de ce sa fie incurajate. Ai in jur de 20 de ani ? E clar : trebuie sa te intereseze temele precum ecologizarea si globalizarea, trebuie sa participi la tot felul de topaieli colective care amintesc de intrunirile Avon si Herbal Life. N-ai voie sa ai alta opinie cu exceptia ”UE ne duce pe calea cea buna”. Pentru ca nu-i asa, in timp ce anul trecut studentii austrieci urlau pe strazi, studentii nostri invatau pe de rost membrii Comisiei UE. Largirea orizontului doare, asa ca mai bine il stramtam pentru a ne simti inteligenti. Cel mai usor este sa te inconjori cu oameni din aceeasi caldare, lipsiti de viziune si blocati in bucla propriei importante.

Intentia articolului nu a fost sa demoleze initiativele de a informa cu privire la mediul politic international. Apreciez si acum organizatia din care la un moment dat am facut parte ca voluntar. Imi dau oricum seama ca articolul s-ar putea sa jigneasca alti oameni prin recul si ca probabil nu va duce nicaieri in termeni de reactii.  E incredibil cum niste oameni atat de usor de manipulat devin caustici cand le este atacata ”credinta europeana”. Totusi, e placut sa simt ca printre masele de zeloti dornici de a se infunda intr-un birou european, exista cateva voci care au citit 2-3 carti. Desi mediocratia va continua sa domneasca linistita, mai exista inca spatii unde indoctrinarea si heirupismul nu pot ajunge…