Omori cuvintele !

Textul asta s-a lipit intre taste de vreo cateva luni. Dat fiindca urmeaza sa absentez vreo cinci zile, am zis sa-l scutur putin de praf si sa-l scot la lumina.

Pentru cei care se invart de mai multa vreme in zona ”blogosferei”, urmatoarea situatie a devenit rutina. Un amic, care de multa vreme nu te mai saluta, vrea sa-si ”faca si el blog”. De ce ? Pentru ca a auzit el ca se ”castiga” si pentru ca, roman neaos si deci incapabil sa-si vada limitele, are senzatia omnipotentei.Doar are tastatura, nu ? Ce il opreste sa umple Internetul cu miliarde de biti de aberatii si fragmente plagiate ? Ultima data cand am fost pus in situatia asta, am raspuns transant: ‘ ‘Omule, tu n-ar trebui sa scrii. Stiu ce poti face in domeniul asta si-ti spun sincer…omori cuvintele !”.

Expresia asta s-a lipit de mine prin liceu, insa nu i-am constientizat adevarata forta pana sa iau contact cu mediul online. Nu i-am constientizat sensul pana n-am omorat la randul meu mii de cuvinte in articole plictisitoare, stangace, fara subiect sau pur si simplu seci. Stiu ca nu-mi scuza cu nimic ”crimele” , dar cred ca accesul la o tastatura a generat un adevarat genocid literar. Chiar si cele mai nobile si greu de integrat expresii au devenit carpe de sters pe jos in mana vreunui licean convins ca experienta lui de viata TREBUIE impartasita. Iti place vreun vers, vreun epitet pe care de-abia il intelegi ? Nu conteaza, sterge-te cu el la fund, pune-l ca motto si apoi adauga ”Blog pentru oameni destepti” !  Ai gasit ceva interesant pe un site de-afara ? Nu da link, nu lasa frazarea impecabila a autorului original sa-ti polueze mintea ! Nu ! Tradu totul cu Google Translate si semneaza-te ! Ucide prepozitii, metafore, epitete…si daca nu te saturi, omoara si semnele de punctuatie !

Dar de ce i-ar pasa cuiva de viata cuvintelor ? In fond si la urma urmei, majoritatea traiesc pentru cateva sute de citiri. Unele mai norocoase au sansa sa ramana pe buze  sau pe hartie timp de sute de ani. Chiar si asa, ce se intampla cu un cuvant care ”moare” ?  E simplu : e golit de sens, e ca  un rest in putrefactie : poate foarte usor murdari un text , un volum, un site.  De ce ? Pentru ca niciodata cuvintele nu traiesc pentru autorii lor. Ele exista pentru cititori , pentru cei care se asteapta sa fie intampinati de un text coerent, de o expresie simpatica sau macar de o idee concreta. Stiu ca nici pe blogul asta cuvantul n-a avut o viata lipsita de griji. Rare au fost momentele cand un cuvant s-a simtit cu-adevarat mandru sa poposeasca aici. Poate de-asta nici nu-mi permit sa vorbesc despre blogurile personale. Aici cuvintele, citite sau nu, sunt pana la urma o simpla articulare a unui gand. Din cand cand, pot fi chiar dovada evolutiei autorului. Sa fim rezonabili, uneori cuvintele se multumesc doar cu o companie placuta.

Ahh, dar cand incepi sa crezi ca ai menirea sau mai grav, jobul, de a informa, educa sau distra , atunci incep cu-adevarat atrocitatile. Nu ma uit acum la liderii de opinie online (nu ma uit numai la ei, cel putin). Ai scris sase volume de poezie publicate intr-un total de 100 de exemplare ? Iti place sa scrii eseuri de tip autoreflectie de zeci de pagini  si sa le public, desi nu sunt citite ? Iti place sa crezi ca lumea nu te citeste pentru ca ”ei nu inteleg” ? Ai scos cumva patru albume de rap , dar nu te suporta astia din underground si de-aia n-ai succes ? Scrii volume de critica politica dar nu publici pentru ca nu te lasa vreun partid obscur?  Scrii la vreo fituica care da opt carti pe numar dar continui sa te consideri ”jurnalist” ?  Atunci imi pare sa-ti spun, dar esti doar un alt ucigas de cuvinte. Suntem destui deja , nu-i nevoie sa mai ingroase si altii randurile.

Stiu ca nu-i numai vina autorilor, ci si a minunatilor educatori, oameni care te invata sa apesi pe tragaci inca din liceu. Mor insa de ciuda cand vad ca in cadrul unui text, oamenii nu-si pun cateva intrebari de baza. Pot scrie corect gramatical doua fraze ?  Bucata asta de text duce undeva, sau o pot sterge fara probleme ?  Simt frazarea, curge, exprima coerent o idee ?   Are vreun sens pana la urma sa termin textul asta ?  Totusi, poate exagerez cu ultima replica, una care ar  omori cam 98% din blogsfera romaneasca (foarte probabil si blogul de fata). Cum spuneam, cuvintele traiesc pentru altii, nu pentru egourile suprasaturate ale autorilor , oricat ne-ar placea sa credem ca-i altfel. Cuvintele ucise sunt pierdere a timplui cititorilor, clipe rupte din viata lor. Simt uneori ca-i cazul sa-i menajam, dragi coautori.

Drept final, sugerez sa le mai lasam naiba de minoritati, balene si gaze de sera. Isi pot purta de grija si fara campaniile voastre. Putem salva ceva mult mai apropiat de noi , chiar daca nu-i la fel de tangibil. Putem salva amintirea unor oameni mai destepti si mai coerenti decat noi (care intamplator au scris si mai putin). Putem salva ceva ce calcam zilnic in picioare, pentru ca simtim ca ”trebuie”. Fratilor, cateva intrebari si putina moderatie ar putea salva miliarde de cuvinte !

P.S : Si pentru ca vreau sa mai las vocabulele de pe blogul asta sa respire, voi lipsi pentru o vreme. Nu are sens sa moderez comentariile din moment ce-mi voi putea citi mailul (destul de rar si restrictiv). Voi inaspri temporar regulile de moderare, insa comentariile raman la liber. In cazul in care aveti vreo problema cu un comentariu intrat in moderare…aveti putintica rabdare. Ne citim peste vreo cinci zile.

22 Comments

  • Vezi, asta ma enerveaza la tine. Cum sta omul calm si zice ca s-a cam plictisit Kross de blogging, pac vine cate un articol de-asta. Ce sa zic : impecabil articol si distractie placuta 🙂

  • Croco : E cam multa apreicere pentru un post, dar poate uneori imi mai iese si mie 😛

  • Ai un ‘e’ in plus in “liceean”

    Tastatura au toti, neuroni nu… Blogu’ se face usor, sinapsele mai greu… 🙄 Am trecut ieri prin cateva “minunatii” de bloguri pentru prima data => reactii de “vai, sa-mi trag palme!” + intentii de canibalism trezite la viata… si ucise apoi cu un “they cannot possibly taste good anyway…” => azi am cam luat o pauza de la tot.

  • Numa bine ca m-am trezit cu morala si mi-a si scapat o greseluta. Am modificat. S-ar putea sa mai fie si altele, dat fiindca l-am tot modificat pe parcurs. Aia e, cateva ”victime”in plus 😛

    Pauzele sunt bune, sanatoase 🙂

  • Menirea cuvintelor este sa fie ucise, cu fiecare iesire in eter. Ca o pelicula azopan / azomures pe plaja, ca o rama in sisturi bituminoase, ca un penis neprotejat la o orgie homosexuala din Bhutan.

  • Ahh..cate cuvinte ai ucis cu fraza aia 😛 (Bhutanul e o tara destul de inchisa vizitatorilor, mai rar cu gay-ii)

  • Interesant articol !

    Nu statui sa numar cate cuvinte omorasi , dar pot sa scriu ca salvasi destule cuvinte de la plictiseala si asta este o mare realizare . 😛

    Bine faci ca nu-i incurajezi pe cei care nu sunt in stare sa isi faca blog , mai ales ca s-ar putea sa te asasineze cu cereri de ajutor .

    Vacanta placuta !

  • Poate şi-a făcut în copilărie vreun test care i-a dat că are aptitudini într-ale scrisului şi s-a crezut word warrior – vorbesc de amicul ăsta al tău.
    Am păţit-o şi eu zilele astea cu unul: “Auzi, ştiu că te pricepi la blog.” I was like wtf? “Da şi vreau să mă ajuţi şi pe mine să-mi fac un blog.” 😐
    Poziţia tipului era următoarea: iubirea vieţii lui şi-a făcut un blog pe care îşi scrie poeziile din adolescenţă (tipa are 23 acum şi e almost married) şi el vrea să-i “răspundă” că de fapt alesul inimii e el, nu viitorul ei soţ.
    Oamenii ăştia îmi stârnesc râsul. 😀

  • Are si ei bloguri si matale ti dai rotund bre? Pai sa le ia dracu de cuvinte important e sami iasa mie banu si le arat la pretenari cum ma dau eu pe net.

  • Perfect adevarat. Unii dintre noi se nasc cu harul cuvintelor, altii invata cuvintele, dar sunt si unii cale le omoara. Toti insa se simt datori sa isi incerce norocul, poate le-o pica ceva.
    O zi minunata iti doresc

  • Un articol foarte fain; chiar merita sa fie recomandat tuturor celor care vor sa-si faca blog.

    P.S.: Distractie placuta in concediu; eventual poate te intorci si cu niscaiva poze faine. 🙂

  • Probabil “blogosfera” ar fi mult mai “curata” daca autorii in momentul acela – de ordinul fractiunilor de secunda – in care se blocheaza, nu ar forta incheierea articolului ci mai bine l-ar reciti si apoi lasa nepublicat sau chiar sterge.

    “E usor a scrie versuri
    Când nimic nu ai a spune,
    Insirând cuvinte goale
    Ce din coada au sa sune.”

    (M. Eminescu)

  • Ai luat vacanta?
    O zi minunata iti doresc

  • Romania Inedit : La capitolul cereri de ajutor, sunt un fel de zombie cred 🙂

    Roxana : Daca demersul este sincer, omul va ramane in bula lui. Daca demersul e in schimb unul ”de origine financiara”, va iesi destul de nasol si pentru restul blogosferei.

  • Razvanserbu : Sa vada femeile ce muschi fac io la tastatura 😛

    Cristian Ion : Din pacate ultima categorie e majoritara.

    Bogdan : Multumesc. Cu poze nu cred ca ma intorc, simt ca au tendinta de a omora unele momente (mai ales cand ai cate un nebun care face constant poze).

  • Cristian Ion : M-am si intors din ea.

    Alinush : Eminescu probabil ar fi catalogat ca un blogger ”lame” si ”ofticos” in ziua de azi :))

  • @Alinush: De acum cred ca tu duci lucrurile putin in extrema cealalta; totusi pana la urma un blog e un blog, nu e o opera literara. Da, Krossfire are perfecta dreptate cand spune ca e bine sa iti verifici textul si sa iti corectezi greselile, dar de aici pana la a renunta la un articol pentru ca nu iti iese bine e cale lunga…

  • Am scapat si eu destule mizerii (aka articole nasoale) pe blog dar pe cele care chiar imi plac, le pun la copt cu lunile pana iese ceva inteligibil 😛

  • sau blogger emo? (la cum ar fi catalogat Eminescu ma refer)

  • @Bogdan Epureanu: Treaba asta cu “iesitul bine” e relativa – te intereseaza sa-ti atingi standardele tale sau pe ale cititorilor?

  • Brontozaurel : True, cred ca mai degraba blogger emo 🙂

  • Chiar interesant. Ai idei bune. Pana acum doar citeam din cand in cand ce scrii, dar de astazi esti in readerul meu. Bafta!

3 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *