Ai scris? Te-am prins!

Cu putina vreme in urma scriam despre cei care omoara cuvintele, despre oamenii a caror ambitie si lipsa de informare polueaza spatiul scris. Tin sa revin asupra unui aspect pe care l-am ratat anterior : latura revelatorie a scrisului.

Daca ultima combinatie de cuvinte a sunat ca un citat dintr-o ”carte de comentarii pentru liceu”, probabil ca e cazul sa ma rezum la titlu. Ai scris? Te-am prins! E atat de simplu. Daca in lumea hartiei si tiparului, mai scapi cu o gafa, in momentul in care scoti capul la lumina online, ai sansa ca ceea ce debitezi sa te urmareasca ani buni. Poti fara prea mare efort sa alcatuiesti profilul psihologic al unui individ citindu-i postarile, comentariile sau urmarindu-i certurile si campaniile. Indiferent ca-i vorba de oameni care scriu ”ve-ti fii” sau de jurnalisti versati, scrisul e o amprenta greu de negat.

Explicam in articolul mentionat ca, desi orice individ alfabetizat poate scrie, exista putini care scriu bine si extrem de putini care scriu foarte bine. Totusi, asta nu-i scuteste  de pericol nici pe cei care scriu acceptabil, mediocru sau pur si simplu prost. Oricat de bine te-ai tine si oricat ti-ai ascunde deficientele in viata reala, in momentul in care le ”publici”, te expui demascarii. Asta poate da nastere unei manipulari abile (oameni greu de suportat, mascati in arbitri cumpatati si impartiali), dar si unor gafe greu de inteles.

O metoda nefasta de a-ti face cunoscute realizarile este sa scrii in mod obsesiv despre ele. Intamplator, exista si posibilitatea unei gafe mai mari: sa te lauzi cu realizarile tale intr-o limba pe care nu o stapanesti. Un bun exemplu il reprezinta blogurile studentilor romani plecati pe-afara. Multe dintre ele ar trebui sa fie prilejuri de a simti pulsul unei alte tari, prin ochii larg deschisi ai vizitatorului. O astfel de placuta ocazie mi-a oferit cu ani in urma o bloggerita plecata pe meleaguri japoneze. Altii se marginesc la a scrie despre domeniul de expertiza, si o fac bine. Multi fac insa doua greseli capitale : scriu exclusiv despre propriile realizari si chinuie limba mai rau decat sexualitatea pe Botezatu.

Zilele trecute am citit doua bloguri in engleza absolut mediocre. Cu fiecare articol, autorii ne aminteau cu emfaza cum s-au civilizat ei (culmea, intre alti romani) si cate am avea de invatat din exemplul lor. Poate ca asta nu m-ar fi deranjat, daca frazarea nu ar fi amintit de exercitiile de clasa a opta. Exista cateva motive pentru care un vorbitor non-nativ al unei limbi, fie el si plecat din tara, scrie exclusiv in respectiva limba : nisa blogului are nevoie de o expunere globala, cei implicati in articole sunt vorbitori ai altor limbi sau scriitorul vrea sa se perfectioneze. In ultimul caz, nu vorbim de oameni care de-abia stiu sa semneze, ci de oameni care scriu bine spre foarte bine in engleza si vor mai mult de la scriitura lor. Ii recunosti repede, pentru ca textele lor nu-ti zgarie simtul limbii. Ar mai fi si cei plecati de foarte multa vreme din tara care nu stapanesc suficient scrierea limbii romane.

Da, stiu ca vorbesc despre oameni ajunsi intr-un mediu unde singura moneda verbala de schimb este engleza. Chiar si asa, a scrie intr-o alta limba pe principiul ”am ajuns atat de departe incat scriu in engleza”, inseamna a te sinucide lingvistic. N-am intalnit pe parcursul vietii mai mult de 5-6 vorbitori  non-nativi de limba engleza care sa merite respect pentru nivelul lor. Majoritatea oamenilor care-si trantesc in CV ”stiu engleza” (cu vreo trei atestate, eventual), inteleg si vorbesc limba la un nivel mediu. Nu o spun eu, la randu-mi ”un d-ala cu atestate” si sute de pagini de text scrise. O spun vorbitorii nativi. Lectia despre subtilitatile limbii nu e  numai o pagina din cartile din gimnaziu. Ori, cand tu, vorbitor acceptabil de limba romana si vorbitor incepator de engleza, incepi sa te lauzi fatis cu nivelul englezei tale, automat presupui ca ai depasit simplele granite ale limbii romane.

Deci, pentru a rezuma :  scrisul e ca dansul in ploaie –  te vede toata lumea asa ca ar fi bine sa ai un numar bine gandit. Scrisul intr-o limba pe care nu o stapanesti e ca o macarena in fata lui Stefan Banica Jr. si a publicului lui. Oamenii care se uita nu-s acolo ca sa te admire.

P.S: Sunt curios daca are cineva un exemplu imaculat de ”scriitor”. Intreb din perspectiva unuia care s-a ars din cauza unor mici defulari, dar a avut si surprize placute  Deci, exista vreun autor de blog, jurnalist, om cu o prezenta constanta in online caruia sa nu-i fie rusine de nimic din ce a scris?

71 Comments

  • ;))

  • Si eu te-am prins pe tine :)).

    Articolul tau mi-a adus aminte de oamenii care se lauda ca vorbesc 5-6 limbi straine. Mie unul mi se pare imposibil, dar poate sunt eu prea limitat intelectual.

    Tot pe aceeasi tema, un prieten din State (american) imi zicea (si pe buna dreptate) ca iti trebuie cam vreo 10-12 ani de stat intr-un stat anglofon ca sa poti sa spui ca vorbesti “aproape” nativ limba engleza. Asa ca spor la treaba celor care vor sa invete aceasta limba.

  • Unul dintre oamenii in cauza era ”poliglot”. Nu e deloc imposibil sa intelegi 5-6 limbi si sa indrugi cateva cuvinte legate in ele. De-aici pana la a ”vorbi bine” si a ”sti” e cale lunga, una pavata cu mii de pagini de text citite.

  • wpolitika, eu cunosc oameni care vorbesc și zece limbi, dar ei înșiși nu sunt atât de snobi încât să se laude că le vorbesc bine.
    desigur, e vorba de lingviști, de oameni care se ocupă cu treaba asta și au și talent.

    înainte de a emite o judecată, ar trebui totuși să ne punem de acord cu nivelul de limbă despre care vorbește krossfire. pentru cei prezentați în articol, într-adevăr nu există nicio scuză, până la urmă ei învață în context academic, se presupune că ei studiază în engleză, scriu eseuri, etc.
    în schimb, pentru oamenii care călătoresc foarte mult și învață diverse limbi strict pentru a comunica, nu văd nicio problemă în a purta conversații în câteva limbi bune, dar la un nivel minimal.

    krossfire, probabil că majoritatea își fac bloguri tocmai să scrie despre cât de deștepți sunt într-o engleză stâlcită. și pe mine mă scârbesc teancurile altora de foi, prin care se simt acreditați să te privească de sus. dar ăștia sunt și nu ai ce le face, poate doar să postezi niște cursuri de engleză avansată, că lecții de lungu nasului mai greu găsești.

  • Stai putin, sa vorbesti e una. Eu am inceput sa studiez la nivel de baza chineza (mandarina) dar sunt atat de praf la a o vorbi (si zero la a o scrie) , incat imi e sincer rusine sa recunosc asta. Poate in cativa ani, o sa pot face o glumita verbala in engleza 😛

    Din nou, poti vorbi zece limbi, dar e extrem de greu sa le stapanesti. Sunt extrem de putini oameni care pot intelege 5-6 limbi in profunzime. Sa nu uitam, invatarea unei limbi nu se opreste la un atestat sau la cursuri de limba. Nu se opreste nici macar la spatiul academic. Trebuie sa citesti constant in respectiva limba, sa-i intelegi ”flow”-ul si sa fii la curent cu schimbarile din ea, sa mentii contactul cu alti vorbitori. De-aia zic ca e greu, nu din prisma turistului experimentat care poate cere o Cola in indiana, pakistaneza si japoneza.

  • Sincer, interesantă ideea de scrie într-o altă limbă decât cea nativă. Spre exemplu, am plecat din ţară conştient că stăpânesc destul de bine enegleza. Da, pentru un nivel sub-mediocru de cultură, mă pot pierde lejer printre multinaţionalii din suburbiile Londrei. Poate şi la scriitură. Însă, îmi dau seama că autoevaluarea mea la nivel lingvistic este mult peste capacitatea mea în acţiune aflată undeva la genunchiul broaştei. Realitatea îmi dă parctic peste nas. Cel puţin deocamdată. Mi-e greu să citesc şi să înţeleg în totalitate ziare de scandal (ex. – The Sun), darămite să concep un text care să redea întocmai ideile mele în enegleză, măcar la capacitatea unui cititor de genul mai sus menţionat.

    Acum, referitor la întrebările tale finale, care nu cred să fie retorice, oameni fără ruşine ar putea fi şi printre blogări. Şi, pe lângă neruşinare, ar putea fi şi execsiv de egocentrişti, dar deja întrăm în domeniul medical, aşa că mă opresc, nefiind întocmai un specialist.
    🙂

  • Eu cred ca aia care scriu in limba engleza privesc blogul in limba engleza mai mult ca un must have , fara sa-si dea seama ca blogul ii da de gol ca sunt niste complexati care incearca sa convinga ca au trecut la un alt nivel .

    Din pacate nu pot sa dau exemple de bloguri scrise de romani in limba engleza sau alta limba straina pentru ca eu nu citesc decat bloguri scris in limba romana .

    Daca vinzi ceva sau prestezi un serviciu care se adreseaza si cetatenilor straini e bine sa ai cateva randuri , dar nu un blog intreg .

    Cristian Mezei avea si are blog in engleza , dar asta e din cauza ca el este specializat in SEO .

  • Marius Ola: Pai na, ”fara rusine” cred ca sunt destui, dar ajung acolo prin pura aroganta, nu prin autoevaluare. Stiu ca nici mie nu-mi lipseste aroganta, dar dau uneori peste niste texte de-ale mele care ma irita profund. Ma irita, as vrea sa scap de ele..dar reprezinta totusi nivelul meu la un moment dat..deci nu are sens !

  • Romania Inedit: Nu stiu cine-i Cristian Mezei, asa ca nu o sa-l bag in discutie. Altfel, zic ca e o mare diferenta intre a presta servicii la nivel international si a scrie un blog personal.

    Engleza e intrinseca mediului de afaceri, dar una e sa scrii in engleza in scop comercial si alta e sa incerci sa o faci pe taurul comunal britanic.

  • ader în proporție de 90+% la opiniile exprimate în articolul de față și în cel citat („omori cuvintele”), cu o singură precizare/nedumerire:
    ”Ai scris sase volume de poezie publicate intr-un total de 100 de exemplare ? Iti place sa scrii eseuri de tip autoreflectie de zeci de pagini si sa le public, desi nu sunt citite.”
    n-aș considera lipsa succesului/traficului (în cazul online) ca fiind un etalon al lipsei de valoare – am avut norocul să dau peste bloguri interesante și bine scrise, citite „doar” de către o mână de oameni, ce-i drept peste media comentatorilor tipici de blog cu trafic măsurat în mii (zeci de mii?) de „unici” pe zi. și probabil este exact ceea ce autorii respectivi își și propun.

  • Ideea cu blogurile astea e urmatoarea: in UK, cand incepi un master sau facultatea, profesorii te incurajeaza foarte mult sa-ti faci un blog unde sa inregistrezi evolutia proiectelor la care lucrezi. De multe ori e chiar o cerinta la notare. De-aia ii apuca pe toti cand pleaca sa scrie in engleza.

    Acum, ca multi aleg sa se laude cu asta, e altceva 🙂 Plus ca mi se pare aiurea cand cineva cu un blog personal in romana il trece pe engleza – nu e mai logic sa iti faci unul nou, in care sa scrii pentru ei? De foarte putine ori temele care intereseaza pe lumea de acolo se potrivesc si oamenilor de aici.

    Personal mi-am facut un blog foto, ca sa scriu cat mai putin, pentru ca, oricat de bine ai vorbi, niciodata nu o sa intelegi nuantele pe care le percepe un nativ. Si spun asta in conditiile in care am scris pentru cateva reviste de aici.

  • Lipsa succesului clar nu e un etalon, lipsa oricarui fel de public, da! Sunt oameni care se prefac ca se citesc intre ei si-si cumpara reciproc cartile (de-aici si referinta la poezia obscura). Cand publicul arata cu degetul si spune ”NU”, baietii sar in gasca pentru a apara ”geniul creator”. Daca gasesti 10 oameni care te citesc de buna voie si sunt dispusi sa te inteleaga la nivel profund, e un succes.

  • 😉 pai cresti nu?
    pentru a vorbi engleza ca un englez trebuie sa locuiesti printre englezi .

  • Uncle Jebediah: Bine, si noua ni s-a cerut sa ne facem si sa intretinem un blog in anul I de facultate. Partea buna e ca multi s-au lasat dupa ce au descoperit ca n-au nicio apetenta pentru scrisul sustinut (lucru pe care poate ar fi trebuit sa-l descopere inainte de facultate).

    Nuantele sunt nivelul doi. Mai grav e cand oamenii iau expresii din limba romana si le traduc cu tavalugul in engleza, fara sa le echivaleze idiomatic (gasisem la un timp exprimarea ”orbul gainilor” tradusa cu ”like she was a blind hen”).

  • my coffee-break : Nu numai atat.

  • krossfire: adica?

  • Adica simpla locuire printre britanici nu-ti aduce engleza la nivelul lor. Trebuie sa incerci sa asimilezi si backgroundul cultural si pentru asta trebuie sa depui efort.

  • @ krossfire
    știi cum se spune, fiecare sac își găsește peticul. există un public pentru orice fel de tematică, de la sport la hermeneutică, diferă doar aspectul cantitativ și, poate (nu-mi plac judecățile de valoare), cel calitativ.

  • cam asa e, bine uneori backgroundul il asimilezi fara sa vrei

  • Eu, apropo de intrebarea din PS.

  • nu mi’e prea clar ps’ul dar daca’i vorba de blogari care scriu ireprosabil l’as alege pe

    http://turambarr.blogspot.com/

    scrie mult si constant bine, de cand il citesc [de prin 2009].

  • ..iar cel mai ridicol e popescu, bien sûr

    http://polimedia.us/trilema/

  • like she was a blind hen

    Auuu… 😆 😆 😆

    Pe mine ma umple de draci faptul ca atatia isi trec in CV ca stiu engleza, mai ales cand e vorba de oameni al caror nivel in ceea ce priveste limba il stiu si eu. Chestia asta duce undeva spre “toata lumea stie engleza” ceea ce mie imi pare ca devalorizeaza faptul ca eu chiar stiu engleza. Si nu-mi convine sa fiu bagata intr-o oala cu unu’ care scrie “beautiful fishes” (ok, is rea, oamenii care mi-au zgariat urechile cu asta erau francezi) sau “sheeps” sau “horizontal plain” (copyright si copyleft 😛 profa de grafica inginereasca din anul intai) sau “two informations” sau “when I’ll go…” sau “didn’t liked” sau “in the same time…” sau nu stiu diferenta intre “it’s” si “its”/ “your” si “you’re” si asa mai departe. Si o sa fiu bagata in aceeasi oala, pentru ca, de cele mai multe ori, cei care evalueaza un CV sau o scrisoare de intentie nu stiu ei suficienta engleza incat sa faca diferenta. Si nu imi convine. Pentru ca engleza pe care o stiu nu se bazeaza pe doua ore pe saptamana (draci, ce de “pe” in propozitia asta), eventual inca doua de meditatii, un atestat acolo si un card de filme americane (cu subtitrari, bineinteles). N-am trait intr-o tara in care sa se vorbeasca engleza, dar am aproape 20 de ani de cand gandesc in engleza, am facut scolile in limba lu’ nenea Shakespeare… si asta o insemnat schimburi de experienta, ceva profi vorbitori de engleza de la mama lor, materii facute in engleza. Pe langa avantaje de genu’ chiar ne-o frecat la cap sa nu amestecam stilurile intre ele (adica nu se amesteca BE cu AE, trebuie sa ne hotaram la una din ele si sa fim consecventi, plus ca daca am studiat texte in engleza veche* nu inseamna ca e si cazul sa si folosim cuvintele de acolo in vorbirea de zi cu zi – “thrice”/ “bihote”/ “apaid”/ “auter”/ “soote” si altele de gen nu au ce cauta intr-un text de actualitate) are si asta unele dezavantaje, uneori imi este greu sa vorbesc despre anumite chestii in romana; chiar daca n-am ramas la acelasi nivel de acum zece ani cand i-am cerut lu’ tati ajutoru’ cu o tema la fizica, el a inceput sa ma intrebe chestii sa inteleaga cam ce si cum am facut, iar raspunsul meu la una din intrebarile lui a fost genialul “nu stiu, noi am facut in engleza”; e ceva de genul oricat de evident ar fi ce e aia “spiral galaxy” tot nu mi-e clar cum sa ma exprim in romana; sau uneori aproape ca-mi iese din gura de exemplu “ecuatii diofantine” in loc de “ecuatii diofantice” 😳 Dupa toate astea am ramas si cu ceva hartii de genu’ atestat Cambridge sau diplome pe la olimpiade nationale. Sa nu uit sa adresez multumiri speciale si desenelor animate. Fara subtitrari sau dublaje. Nu obisnuiesc sa ma laud, dar in cazul asta chiar e o diferenta intre mine si majoritatea celor care isi trec in CV ca stiu engleza.

    Aceeasi chestie in cazul MS Office. Toata lumea stie sa-l foloseasca, nu? Stiu oameni care sunt convinsi ca stiu, dar ei sunt varza la capitolul formatari, baga enter-enter ca sa lase spatiu intre paragrafe, habar n-au cum sa genereze un cuprins folosindu-se de headings, habar n-au ce spanac is alea footnotes/ endnotes/ captions, numeroteaza manual chestii (nu, nuuu s-o inventat bullets & numbering), n-au auzit de subscript/ superscript sau equation editor, calculeaza folosind un calculator de birou valorile care se pot calcula din valorile din alte celule (cine stie, poate le interzice religia sa foloseasca formule, functii), habar n-au cum sa scoata un grafic din valorile dintr-un tabel, ce draci carliontati sunt alea locked cells/ named cells/ references si daca incerci sa le zici ceva de VBA, OLE, DDE, ActiveX sau chiar si doar de pivot tables se uita la tine de parca ai fi verde si ai avea antene. Plus ca pentru ei Office inseamna strict Word, Outlook si poate Excel. Access? Unde cam trebuie sa stii VBA si SQL ca sa poti sa lucrezi? Ce gluma buna, nu? Si e exact aceeasi chestie ca si cu engleza. De obicei, cei care evalueaza, nu stiu ei suficient incat sa faca diferenta.

    Da, m-am cam aprins 😳

    * Asa, de amuzament as vrea sa-i vad si eu pe unii care au impresia ca stiu engleza cum citesc texte de acum 200-300, chiar +500 ani – “that hem hath holpen whan that they were seke” 👿 😈 😀 La vremea respectiva mi s-a parut un act de cruzime sa ne chinuie pe noi, copii de 14 ani cu Chaucer (ok, au fost si parti amuzante de genul role play + sa inventam si noi alte povestiri care sa intre acolo, insa mie, la mintea pe care o aveam in clasa noua, mi s-a parut infecta cartea). Nici Shakespeare nu m-a incantat prea tare, desi a fost al dracului de distractiv sa punem in scena Macbeth (I was one of the witches 😀 ) cu costume si sange fals. Chestia e ca… totusi pe undeva mi-a folosit in sensul ca pot sa simt mai bine limba dupa ce am putut sa vad cum a evoluat in timp.

  • dau uneori peste niste texte de-ale mele care ma irita profund. Ma irita, as vrea sa scap de ele..dar reprezinta totusi nivelul meu la un moment dat..deci nu are sens !

    +1 🙂 (I cannot believe some of the “girly” moments that I’ve had)

  • Altu’ pe care-l doare. Bai mormoloc asta, vezi ca te cauta musiu cimpoaca sa faceti impreuna o lume mai buna.

    Una in care voi nu sunteti niste ratati tristi, io-s ala ridicolu’, vise de-astea umede.

  • 1. Reclama negativa e in multe cazuri mai buna decat tacerea.
    2. Scrisul in engleza e o problema de marketing.
    3. Voi ne invatati sa facem afaceri? 🙂

  • camil : Sau poate tocmai ultimul
    Mircea Popescu: Cata modestie 🙂

    Tlon : Stii ce am observat, apropo de bloggerul indicat – Oamenii care s-au apucat de scris de la o anumita varsta, au fandat mult mai frumos pericolul ridicolului. Multe dintre defularile mele din primul an de blogging, ar fi putut fi evitate daca ma apucam ceva mai tarziu de scris.

  • Mircea, Tlon : Chill bai 🙂

    Ana : I hear you, la partea de engleza. Pe langa scoala, am fost la un ”English private school” timp de vreo 8-9 ani (unii ii ziceau meditatie, dar era o scoala privata cu ”after-classes” si grupe de 10-15 elevi care comunicau). Probabil una dintre cele mai faine experiente, punct.

    Despre MS-Office: Eu am trecut in CV la un punct ‘cunostinte medii de MS-Office’ si am fost intrebat – De ce medii? Pentru ca nu suport Excelul si functiile lui, pentru ca in Powerpoint sunt la un nivel mediu. Raspunsul a fost ”Ahh, pai lumea nu prea stie d-alea in general”. Pai tocmai aia e, ca nu prea stie, asa ca n-are sens sa treaca ‘cunostinte avansate de MS Office’ in CV, nu ?

  • Exista o mare problema acum intr-o mare parte din scoli si facultati. Unii profesori de engleza care si-au dat deja doctoratul abia reusesc sa-si tina orele de engleza la un nivel cat de cat acceptabil. In liceu am facut engleza intensiv iar in facultate ne-au aruncat la incepatori desi ar fi trebuit sa ne desparta in grupe. Dar e irelevant ca poti scrie un eseu de 450 cuv. paragrafat, aranjat, argumentat, tot in aceeasi oala cu unul care spune “I need moneys” pici. E inacceptabil ca la nivel universitar sa nu ti se ofere sansa de a-ti imbunatati cunostintele. Evident, nu pun la socoteala studiul individual. Stiu engleza de cativa ani si chiar o stiu. Bine. Atestatele alea sunt pentru angajatorii cretini care se sterg cu ele la fund, de multe ori stiind mai putin decat tine, care ai exersat zeci de ore vorbitul si scrisul pentru a putea trece niste probe dificile de examen. Un examen Cambridge chiar confirma ca esti bunicel.

  • Da, nici eu n-am simtit vreun ”boost” al englezei la facultate dar nici nu as spune ca eram pe profil.

    Un examen Cambridge e tot un atestat de felul lui. Am dat CAE-ul, l-am luat cu A, am vreo doua diplome dupa concursuri de public speaking. Stii ce demonstreaza ele? Ca la un punct, cu ani in urma, eram bunicel. Nu spun absolut nimic despre mine acum, la momentul 0 si nu vad de ce i-ar spune angajatorului!

  • Noi vrem scandal! Curga singe-n bloguri, spumege comentariul…

  • Intr-adevar, daca stau sa ma gandesc mai bine, conteaza aptitudinile tale aici, acum. Daca vrei sa-ti dovedesti nivelul cunostintelor de orice fel ar trebui sa tot dai constant examene. Eu cred ca doar trebuie exersat continuu, perfectionat…altfel se-asterne praful pe ceva la care erai odata chiar bun..si e pacat.

  • Mircea Popescu: Bine, bine, dar nu aici 😛

    Sarah: Pai, depinde de tine, motiv pentur care la angajare ar trebui sa fii testat (macar la nivel minim) sau sa poti aduce ceva in favoarea ta.

  • Am incercat sa postez mesajul de mai jos la rubrica “Sugestii si Reclamatii”.
    Mi-a dat eroare, asa ca incerc si aici.
    Scuze pentru Off Topic.

    Salut!

    Mi-am permis sa te adaug in Blogroll pentru ca te citesc regulat de catva timp si imi place foarte mult cum scrii.
    Daca nu esti de acord, spune-mi si te scot.
    Prima data ti-am citit articolul asta:
    https://www.krossfire.ro/nesimtirea-romaneasca-i-claus-web/
    M-am bucurat foarte tare pentru cum i-ai tras-o nesimtitului de Claus.
    Si eu am avut mari probleme cu el.
    Ultima oara mi-a suspendat un site in html simplu, cu cod-uri captha pe formulare, pe motiv ca se facea spam de pe e-mail.
    Am mutat site-ul in alta parte si nu mai sunt probleme.

    Cu simpatie,

    Radu Fatulescu

  • Pari sa pornesti evaluarea de la cei care fac cel mai mult zgomot – si cei care conteaza pana la urma cel mai putin. Deci nu prea inteleg care e exact ideea: sa nu mai tina nimeni blog pana cand nu scrie peste un anumit nivel? Sa nu se mai laude? Daca da, ar fi poate minunat pentru cititor, dar e absolut nepractic (zgomotosii exista dintotdeauna in orice domeniu si scrisul nu e exceptia).

    Acel “te-am prins” ca esti x sau y sau z o fi, dar in fond care-i problema? Daca vrei sa te ascunzi atunci nu scrii si eventual sapi si o gaura in desert in care sa te ascunzi complet – ca altfel tot te vor “prinde” unii sau altii. Prinsul asta nu-mi pare extrem de relevant. Poate fi chiar benefic: poate ii forteaza astfel pe unii sa se vada mai aproape de cum sunt decat de cum isi imagineaza.

    Inca ceva: acel a-ti fi rusine de ce ai scris la un moment dat mi se pare totusi o abordare foarte paguboasa. A, sa recunosti ca era prost scris sau o magarie daca e cazul e una, dar recunosti, platesti pretul si te feresti sa mai faci a doua oara aceeasi prostie. Dar acum sa te bagi sub pat pe motiv ca ai facut sau scris si prostii la un moment sau altul parca n-are logica. Si daca ti-e rusine sau nu tine strict de cerintele pe care le consideri minimale si care se mai si schimba in timp. Pana la urma poti spune ca cei “imaculati” au doar mai mult discernamant si un barem cel putin egal cu al tau. Din perspectiva cuiva cu un barem mai ridicat insa ar putea sa fie “maculati” de asemenea. In fond poate sa prefera sa citesc pe bloguri doar ceva cel putin la fel de bine scris ca Batranul si marea.

    In sfarsit, a vorbi o limba corect gramatical e una si a comunica corect intr-o limba e gramatica+pronuntie+cultura. Dar greselile sunt pana la urma necesare ca sa inveti.

  • Gigcacontra: Ti-am rapsuns si acolo (nu stiu de ce a dat eroare) – Voi returna la un punct serviciul, dupa ce apuc sa-ti citesc pe larg blogul.

    Din ce vezi, nu m-am specializat in a ”o trage” oamenilor dar in cazul lui Claus Web, am facut o exceptie. Omul a incalcat atatea reguli de bun simt (si le-a incalcat pe banii mei) , incat merita putina publicitate negativa pe bloguri si forumuri. N-ai idee cati mi s-au alaturat la vremea respectiva. Daca n-ar fi fost obscur si irelevant, ar fi meritat sa fie tras putin de par legal.

  • @Diana Da’ eu cred ca citesti mult mai mult in text decit intentioneaza autorul.

  • Diana Coman: Am avertizat doar, nu intentionez sa demolez pe nimeni in mod deosebit. De altfel nici n-am scris pe undeva ca ”ar trebui sa se ia masuri”. Sunt oameni care scriu doar pentru ca pot, fara sa inteleaga ca in momentul in care iesi in public, iti asumi critica si iti asumi nivelul limbii.

    Vorbesc de rusine la modul general, de recunoastere a penibilul pana la urma. Sa-i zicem ”jena”, daca-ti pare prea dur. Acceptarea asta de tip Paleologu (daca eu ziceam, inseamna ca avem dreptate) e cat se poate de obtuza in conditiile in care opiniile nu mai coincid. Pari sa fi interpretat rusinea la modul biblic/religios. Nu vorbesc de a-ti pune cenusa in cap, dar un minim de jena tot simti cand stii ca ai scris o tampenie si se aduce asta in discutie.

    Greselile sunt necesare, corect. Sunt si mai necesare atunci cand le faci in vreo scoala privata, la facultate sau la tine acasa. Ma ustura ochii cand dau de 2-3 experti din astia care-ti baga o forma verbala inexistenta la fiecare fraza si o insotesc cu un ”furculision” englezesc.

  • @krossfire
    Merci!
    Sunt convins ca domnul Claus o sa-si piarda toti clientii si o sa fie dat in judecata!
    Am vazut ca ti s-au alaturat multi!
    Trebuie sa stau la coada … 🙂

  • @Mircea Popescu E chiar foarte posibil, ca mi se tot spune treaba asta.

    @krossfire Pricep acum ceva mai bine ce vrei cu articolul asta. Imi pare totusi ca pana la urma se reduce la a spune ca publicul e coplesit de acest vast exercitiu de educatie publica si nu da replica pe masura – cat sa priceapa tot expertul in furculisioane cam pe unde-i e locul de fapt.

  • True, acolo bateam 🙂

    Si da, publicul e cumva prea speriat de a-si scoate la iveala propriul nivel & propria nesiguranta asa ca prefera validarea imposturii.

    Totusi observatia ta initiala e valida, dar pentru un articol pe care n-am apucat sa-l public 🙂

  • @krossfire

    Sa inteleg ca ti-am dat o idee? 🙂

  • Neah, la mine problema a fost acum vreo 2 ani, dar sunt dispus sa sustin orice initiativa colectiva. N-am ceva in mod deosebit cu Clausweb, ci cu specia reprezentata de el.

  • Am eu un exemplu pentru PS – E unul Garm nu stiu daca il stii, tare de tot baiatul….

  • exemple de perle haioase 🙂
    http://www.contactcultural.ro/node/59

  • Vlaicu : Partea buna face sa fi si comentat la postul ala cu o luna in urma. Partea proasta e ca nu-mi vad comentariul.

    Garm : Ma gandeam eu 😛

  • @krossfire:
    avand in vedere ca nu-ti gasesti comentariul, asta suna foarte ciudat:
    Florin Bretotean
    Mon, 1 November, 2010 – 23:11
    “Posteaza linistit cat vrei, ca nu te cenzureaza nimeni. Zicerea cu cenzuratul era ironica, a sunat mai serios decat intentionam.”
    :))

  • Era laudativ, culmea. E foarte posibil sa-l fi halit moderarea sau pur si simplu sa fi crapat in cache, in cazul ala.

    Ideea e ca incercasem si eu cateva topuri similare si chiar mi-a placut initiativa (cu mici exceptii din lista).

  • Aww, saru’mana pentru promovare 🙂

    Ai mare dreptate cand spui ca unii efectiv masacreaza cuvintele. Eu, una, i-as trimite cu japca inapoi la liceu si i-as pune sa promoveze pe bune de data asta. Am dat deja de suficiente inteligente neintelese care se flutura pe Blogger si pe WordPress incat sa mi se acreasca. Pe cuvant.

    (Disclaimer – Nici eu nu scriu perfect, Doamne-fereste)

  • Odeena: Nici n-am dat exemple de perfectiune (inca n-am), dar am dat exemple de decenta si coerenta. Ultima chestie este extrem de rara in romana…in engleza e dureroasa efectiv.

  • Bine te-am gasit, “haiduc al cuvintelor”! 🙂

    De pe blogul celui vesnic nelinistit, adica de pe blogul Nelinistitu’, am venit sa ma documentez putin in ale haiduciei. 🙂

  • @murdoc: Lumina ce-o imprastii n-ajunge intotdeauna la tinta. Unii-s asa de culi, ca poarta ochelari de soare si in propria lor bezna. VC Tudor, gen 🙂

    @krossfire: Eu zic ca este o idee buna sa scrii cat mai mult in engleza, chiar daca n-o stapanesti bine din acelasi motiv din care e bine sa scrii in general, chiar daca la-nceput tu esti singurul care-ntelege ce zici. Pofta vine mancand si repetitia-i ma-sa.

    Cat despre rusine, mie nu mi-e rusine de trecutul “scriitoricesc”, chiar cand imi descopar greseli de ortografie si dezacorduri grosolane pe care mi-e lene sa le corectez. Dac-as citi de mai multe ori inainte de a publica, poate le-as prinde, dar scopul meu n-a fost niciodata sa creez proza perfecta, fiindca asa ceva nu exista. Poti cel mult incerca s-atingi ceva perfect pentru momentul respectiv, care curge odata cu restul suvoiului temporal.

    Uneori imi pare rau ca este imposibil sa faci o traducere buna fara a pierde mai mult timp decat ti-ar lua sa creezi ceva original, dar asta nu-i un regret al trecutului.

  • Zamolxis: E ok, cat timp scrii pentru tine. Cat ai pretentia de a fi citit si mai si indemni cititorii la diverse, nu vei reusi decat sa pari penibil.

    E valabil si in romana, e drept. Si eu imi simt evolutia scriitoriceasca pe blog, dar o vad mai degraba ca o evolutie de fond decat de forma (injuraturile, miscarile din blogging, perioada Vox si propriile experiente m-au ajutat mai mult decat au facut-o micile corecturi gramaticale).

  • Gabriela : Sorry, din cauza trackbackului, fusesesi bagata in moderare 🙁

  • Vorbesti la modul general sau te referi la mine?

    Nimeni nu scrie exclusiv pentru altii. Incepem intotdeauna sa scriem pentru noi insine. In timp, altii gasesc scrisul nostru interesant si capatam o audienta. Chiar si atunci cand facem compromisuri serioase pentru a ne multumi audienta, tot nevoi personale indeplinim, fie ca-i cea de validare, fie ca-i cea de a avea ce manca. A spune “eu nu scriu pentru mine, scriu numai pentru altii” imi pare ipocrit.

  • Cu ce sa ma refer la tine, ca n-am inteles. Ziceam la modul general, da. Sunt oameni care scriu cu ”scopul explicit” de a fi cititi. Daca as defula pe teme care tin de mine si de experienta mea, n-ar fi mare bai. Daca ma apuc in schimb sa analizez climatul politic al Romaniei si o fac la nivelul ”Our politicians are bad and they steal”, atunci merit un post precum cel scris de Krossfire 😛

    Mie imi pare imposibil sa scrii numai pentru altii (daca nu cumva lucrezi intr-o abatie italiana, inainte de aparitia tiparului :P)

  • Personal vorbesc engleza destul de bine dar nu m-as incumeta sa scriu pe blog in enfleza.
    O limba o inveti cel mai bine in tara in acre este vorbita, de ex: desi de orifine germana, ai meinu s-ay ocosit sa ma invete ca lumea germana, insa soarta a facut sa merg in Germania si stau acolo peste 6 luni si sa interactionez doar cu germani, invatand germana literara si subtilitatile limbii germane vorbite in Berlin.

    Apoi am fost in Franta , am in scoala 11 ani de franxceza asa ca restul a venit de la sine, maghiara o vorbesc la nivel mediu , stiu sa citesc dar nu sa scriu… Cam asta ar fi.
    Cred ca mai bine te rezumi sa scrii in limba pe care o cunosti cel mai bine , restul mi se pare snobism (nu ma referla cei plecati din tara care scriu in limba tarii de adoptie , ci la cei din Ro).

  • Cred ca granite intre “teme personale” si “teme politice” este foarte vaga si nedefinita. Cat timp te duci sa votezi si-i vezi pe politicieni la stiri sau citesti despre ei in ziare, cat timp deciziile luate de ei iti afecteaza viata este si politica o experienta personala. Iarasi, fiecare avem propriile noastre abilitati. Uneori, se poate sa citim opiniile sau “analizele” politice ale altora si sa ni se para o mare tampenie, dar asta poate fi fie fiindca ( 😀 ) nu suntem de acord si avem opinii opuse, fie pentru ca nu intelegem intru totul opiniile exprimate. A cere cuiva sa se “abtina” de la a-si exprima opiniile nu are cum fi o idee buna – saraceste blogo.ro-oaia, care si-asa-i dominata de paviani cu mantie.

  • Cartim: Culmea, si eu pot scrie/vorbi in franceza dupa X ani (la fel ca in cazul tau, bagati in cap de sistem) dar imi e rusine…

    Zamolxis: Nu e vorba de granite, nu e vorba de intentie ci de capacitatea de a exprima o idee. Daca ai o opinie si vrei sa o exprimi, fa-o in limba in care poate iesi ceva coerent, nu o mazgaleala ininteligibila.

  • La multi ani, Romania!
    La multi ani, tuturor romanilor de pretutindeni! 🙂

  • Cum zici tu, la multi ani 😛

  • ce-ncerc sa zic este ca daca nu ai lasat rusinea sa te opreasca atunci cand ai inceput sa scrii in romana, n-ar trebui s-o lasi sa te opreasca sa scrii si in alte limbi. in fine, ar trebui sa scriu un articol pe tema asta, dar n-am timp..

  • Ca problema de mentalitate, da…

    Altfel, problema e ca atunci cand scrii in alta limba la nivelul ala, ai si mai putine sanse sa fii inteles. Cunosc oameni destul de bine scoliti politic dar care in engleza au un discurs similar cu cel de mai sus (simplist, iritant, redundant prin sensuri si redus la baza limbii).

  • Mie-mi place zamo. Mereu trebuie sa faca chestii, da’ n-are timp.

    Probabil ca asta se intimpla din cauza ca nu-i suficient de cul.

    Iti imprumut niste ochelari, buei ?

  • Buna observatie. Daca stau sa ma gandesc, nu cu mult timp in urma, a fost publicata o carte care cuprindea comentarii adunate de pe bloguri – evident straine – pentru a sublinia tocmai maniera ciudata de scriere a multora dintre noi. De plida eu urasc sa mi se scrie, indiferent daca e vorba de facebook, blog sau messenger, folosind caractere din alea retardate ( “k3 f@ky?” sau “c@nd b3m $y noy o b3r3?” ). E absurd, incomprehensibil!

  • Mă chema cineva? :))
    E o problemă la români cu limbile străine. Şi nu doar în scris.
    Scriam într-un articol mai vechi, pe la jumătatea lui noiembrie, despre gustul amar lăsat de către studenţii pe care i-am intervievat pentru a le da o şansă să facă cercetare în psihologie.
    Culmea, toţi aveau, dom’le, atestate: DALF, DELF, CAE, Proficiency, IELTS etc. Şi nu erau în stare să spună 2-3 fraze într-o limbă străină. Dar în formularul de înscriere aveau trecut nivel EXCELENT la lb. engleză şi/sau franceză.
    Pe mine m-au picat la CAE cu 57 de puncte. 3 puncte şi luam testul. Pe motiv că aveam o engleză prea literară. Cel puţin atât am reuşit să storc de la unul dintre profii pe care i-am văzut acolo. Şi vorbesc engleza de hmm, 16 ani. Şi ca să mi se recorecteze partea la care am fost picată, trebuia să mai scot 500 RON din buzunar. Asta în contextul în care tot examenul era 575 Ron. 🙂
    Cât despre românii plecaţi în străinătate, majoritatea e la pământ cu limba. Şi nu pot fi decât dezamăgită, dar c’est la vie.

  • Satirikon: Comentariile de pe Youtube in schimb ar trebui sa fie studiu de caz pentru clinicile de psihiatrie.

    Roxana: Personal am evitat versiunea locala a CAE-ului (se daduse si in Valcea atunci) si am preferat Bucurestiul pentru conditii mai ok si o evaluare mai transparenta.

  • Salut,

    N-a fost sters niciun comentariu pe contact cultural, ca doar de aia am si facut site-ul, sa gasim oameni cu care sa povestim. Mai ales la top 🙂 Ori s-a pierdut ori n-a aparut in ordine- nu stapanesc chiar la perfectie CMS-ul si misterele-i, deci s-ar putea sa fi sarit undeva la zeci de comenturi distanta fata de unde l-ai postat. Multumim de vizita

  • @Vlaicu

    @krossfire:
    avand in vedere ca nu-ti gasesti comentariul, asta suna foarte ciudat:

    Florin Bretotean
    Mon, 1 November, 2010 – 23:11
    “Posteaza linistit cat vrei, ca nu te cenzureaza nimeni. Zicerea cu cenzuratul era ironica, a sunat mai serios decat intentionam.”

    M-ai scos foarte tare din context. Era vorba de un user vulgar-agresiv, care ma tot injura pentru ce am scris, insistand in acelasi timp ca nu il intereseaza nici articolul,nici sa discute cu mine.

    Zicerea ironica despre cenzurat era ceva in genul “ok, daca mai injuri si nu iti public commentul, imediat vei deveni interesat si te vei plange de cenzura.” Individul a reactionat exact asa,lamentandu-se ca nu mai spune nimic fiindca oricum il voi cenzura – de aici comentariul meu pe care l-ai citat.

    E drept,n-a fost cel mai grozav raspuns din partea mea, dar nici nu vad ce ar fi asa ciudat la el – capata conotatii dubioase doar scos din context.

    Nu vreau sa par prea pedant cu precizarea asta, dar mi se parea o clarificare necesara – asa cum a zis si antevorbitorul meu, chiar nu cenzuram pe nimeni pe site.

    Numai bine si multumesc de vizita.

  • Commentul meu era unul aprobator, deci cred ca mai mult ma irita ideea de moderare a comentariilor (tind totusi sa cred ca a fost de la mine problema cu publicarea commentului).

  • Moderarea e din defaultul de template (cred, nu eu am facut propriu zis implementarea) si nu l-am modificat. Si e util, tinand cont ca sterg 50 de viagra-uri pe zi din spate fara sa infesteze toate posturile :). Si repet, chiar nu l-am sters, imi pare rau ca s-a pierdut

7 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.