Un simulator de viata…
Am avut norocul zilele trecute sa intalnesc ceva ce nu mai vazusem de multa vreme : o coada sanatoasa.
Sa nu credeti ca m-as fi deranjat pentru o coada uzuala, pentru o gramada de 6-7 oameni si o functionara plictisita. Genul ala de coada iti poate maxim smulge cateva perle de creativitate obscena. Nu, nu-i nici coada de la medic in care cu numai trei oameni in fata, poti calcula a 115-a zecimala a lui Pi. E vorba de o coada legendara, cum parintii mai prindeau pe vremea impuscatului. Da, era o coada la platit facturi, dar una de nu mai putin de 32 de oameni ! Uitandu-ma usor nostalgic la nebunia din fata si stiindu-ma obligat sa astept, am realizat ca o coada este simulatorul perfect de viata. Nu, serios, nu tastati inca adresa siteului aluia de pornache si lasati-ma sa termin ideea.
Coada in sine constituie un microcosmos perfect, unul capabil sa reflecte in mod exceptional societatea la un moment dat. Cum n-am mai scris de mult un articol de clasificare, tind sa cred ca e cazul sa revin la vechile obiceiuri. Iata deci cateva dintre speciile de locuitori ai cozii romanesti :
Mica Problema: La fel ca Ariel, doamna noastra este jumate om, jumatate peste si pe de-a intregul imbecila. O stiti cu siguranta. Ea vrea mai in fata ca…sa vedeti, are numai ceva scurt de intrebat si doi iepuri de mangaiat. Cumva, faptul ca ea are ”o mica problema” (pe cand tu probabil ai de lamurit postulatele fizicii cuantice) ar trebui sa-i acorde maxima prioritate la coada. Si da-i, si lupta si trage coate prin multime. Ca asa-i in tenisul de livada, minima importanta capata maxima prioritate.
Gigi ”Steroid” : Tu nu intelegi. Omul nostru ”se grabeste”. Tu, om cu hobby-uri perverse (statul la coada, platitul la termen) nu te grabesti. Normal, pentru tine nu-i o tragedie daca ratezi pauza publicitara de pe Senso TV. Nu, seful tau ti-a dat practic o invoire de jumatate de zi pentru a-ti plati facturile. Poti astepta linistit, lasa-l pe Gigel in fata, ca el ”se grabeste” , la fel ca trei sferturi din bucuresteni. Nu stiu cum se face ca fix aia care se grabesc, au timp sa frece juma de zi la un miting de protest.
Eroul muncii: Asta munceste dom’le, se vede dupa fata lui. De fapt, n-apuci sa vezi mare lucru : ca un Florin Piersic dupa o supradoza de Xanax, eroul muncii se trezeste constant sa bodogane ceva despre cum ”munceste el”. Dupa ce munceste vreo 10 minute la coada, omul ajunge invariabil la tema politicii, pe care o discuta cu un partener imaginar de dialog (sau poate chiar cu Florin Piersic). Noroc cu un portar de 28 de ani, ca altfel fundamentele statului s-ar fi scufundat in neant.
Omul care stia prea putin : De cele mai multe ori o mama sau bunica cu un puradel alaturi. Este omul care ”stie”, omul care are o solutie pentru o problema pe care nu a ridicat-o nimeni. Desigur, coada n-ar mai fi atat de mare daca ar fi doua casierite, daca s-ar misca mai repede, daca ar avea calculatoare mai bune sau daca Boc ar fi mai inalt. Se stie doar ca toate marile dileme ale vietii au raspunsuri simple si la indemana…dar complet gresite.
Directorul de cenaclu: Il ochesti repede. E agitat, se holbeaza de parca a pierdut cuiul de la grenada. Subtil ca un Holocaust, modul lui de abordare este mereu acelasi ”Nimic nu merge dom’le in tara asta”. Si da-i, si povesteste si canta si recita. Implica-i pe toti, sa nu cumva sa stea vreun fraier linistit la coada, cu castile pe urechi. Nu , ala e un tanar ursuz care nu stie nimic. Trebuie sa spuna toti ceva, sa injure puterea, sa povesteasca despre cat de bine era pe vremea lui Ceausescu. Pai, sa treaca frumusete de coada si sa nu te umpli de c…ultura.
Dl.Probabil : Aici se platestre factura la curent ? La Electrica da ? La ghiseul asta , nu la celalat ? Deci aici e coada ? Si sigur nu inchide pana ajungem noi, nu ? Mai au hartie in aparat ? E o singura casierita ? Da sigur aici se sta pentru factura ? Nu nene, asta-i coada de la toaleta. Am auzit ca au pisoare cu GPS si vrem sa le testam !
Scandalagiul: Omul cu argumentul suprem – ”Asta e bataie de joc”, urmat de demonstratia imbatabila ”Asa ceva nu se poate”.
Gradinita: In general e vorba de o mama cu doi-trei copii, dar am vazut si destui tati cu mintea in carouri. Dupa ce aia micii au manjit cu ciocolata si flegme cam doua duzini de nefericiti, parintele intervine dojenitor ”Stai cuminte , ca nu mai primesti ciocolata !”. Disperarea din ochii micutului se poate rezuma in replica lui sublima : ”Buerahgahgaaaaa !” (in timp ce alearga cu mainile in sus ca dupa un bombardament cu napalm). Am intalnit si specia ”Dozator”, in care o mama de cariera, feminista, independenta si atat de deschisa la minte incat parul ei gazduieste o statie emisie-receptie pentru pelicani, alapteaza. Nu ca n-as putea intelege pana la un punct alaptarea, chiar si in public, dar de ce naiba ai vrea sa alaptezi la o coada la facturi ? Si mai ales, de ce n-ai vrea sa te retragi putin cand ilustrezi lectia de anatomie ?
Tancul: Din nefericire pentru depreciatul sex frumos, ultimele tancuri vazute de mine au fost femei. Intri frumos, vezi coada, vezi casieria…mergi spre casierie, iti platesti factura. E atat de simplu ! Daca unul dintre cei 30 de oameni chirciti ca niste pietroaie in gura lui Demostene te intreaba ”Ce faci, de ce te bagi in fata?”, afisezi o figura de imbecil congenital si spui ”Ma scuzati, nu v-am vazut”. Astia sunt genul de oameni care ar fi sunat la World Trade Center in timpul atentatului sa intrebe daca mai au posturi vacante de receptionera.
P.S : In timp ce Coreea ameninta sa devina sala de judecata pentru partajul americano-chinez, m-a lovit o idee absolutamente brilianta. La concertul de saptamana trecuta, am sesizat ca trupa Sabaton are o slabiciune pentru natiunile care au cam luat bataie in razboaie. Cum romanii sunt experti in asa ceva, dar au si mici episoade de trezire, m-am gandit sa le sugerez o piesa despre asaltul de la Marasesti, Marasti si Oituz. Care se baga la un imn epic si presarat cu inadvertente ? (am sugerat deja trupei)
Am prins cozi si mai mari (din nefericire).
Imi aduc aminte de o coada de poveste la care am avut “onoarea” sa stau cand eram ceva mai mic (in jurul clasei a 8-a).
Ma rugase mama sa ma duc sa rezolv ceva la CAR pentru una din bunicile mele. Doamne…
Cozile astea pestrite descrise de tine mai sunt cum mai sunt, ca ai parte de ceva diversitate. Imagineaza-ti insa cum e sa stai inconjurat cateva ore de cateva zeci de batrani si batrane.
Eu, copilas timid, politicos si cu chip de fata(pe atunci), m-am trezit realmente “devorat” de marea de oameni in varsta. Brrr, now that was creepy.
You should have raised your sword to fight the daemons 😛
[…] This post was mentioned on Twitter by krossfire, Monica Mihai. Monica Mihai said: RT @krossfire: https://www.krossfire.ro/un-simulator-de-viata/ – Un post mai lejerut, de destindere… […]
Cu riscul că o să mă pui să ridic sabia contra demonilor, nu mă pot abţine să nu râd cu poftă.
PS: Deobicei, imi trec tot felul de trăznăi prin cap la cozi de genul ăsta, dar întotdeauna se găseşte câte-unul mai deştept pe fiecare ramură să le pună în aplicare. 😀
Through the pastures of hell/As Ecaterina makes her way to heaven/Through Mackensen’s lines/„Pe-aici nu se trece!” 😀
Pe mine cel mai mult mă stresează la bancă când sunt singurul fraier care respectă acea linie de demarcaţie. Îmi vine să le zic ceva de dulce celor ce stau cu nasul băgat atunci când plătesc.
Pentru ca nu mai sunt cozi “ca pe vremuri” , romanii socializeaza din ce in ce mai putin , si pentru ca nu mai sunt obisnuiti cu cozile se isterizeaza din ce in ce mai des ca nu se urneste coada mai repede , uitand ca daca toata lumea s-ar aseza frumos la coada nu ar mai dura asa mult .
Abia astept sa vad melodia scoasa de Sabaton dupa epopeea romaneasca .
Marius Ola : Cred ca n-ai intalnit coada potrivita, atata tot. Cand ai o groaza de timp la dispozitie (recte, cam toata pauza ta de masa), ai timp de scris 🙂
Gradinariu : Da, ar fi misto un titlu de gen ”No trespassing” 😛
Emil : Mie mi s-a intamplat sa mi se zica sa trec in spatele liniei, desi paralel cu mine, o duduie era cu labele peste.
Romania Inedit : La covrigaria de la Metrou Victoriei scrie ”va rugam, formati o coada paralela cu ghiseul”. Imi dau seama cati s-au gandit sa formeze coada perpendicular pe ghiseu, blocand complet accesul la metrou 😀
Asta cu alaptarea zau ca nu o inteleg. Am vazut odata o femeie care alapta in mijlocul aeroportului in timp ce astepta sa urce in avion. Mi s-a parut de-a dreptul scarbos….
Cat despre cozi… imi aduc aminte de o coada la Electrica: erau 3 casierite din care una lipsea, una era in pauza si a treia nu mai avea hartie la imprimanta. Si noi 20-30 de fraieri asteptam si ne uitam pe pereti.
Same here, iar apoi e scandal ca nu ti-ai platit factura. Pai cum sa nu, programul tau se termina inainte sa iasa oamenii de la munca , la cozi se inainteaza cu incetinitorul si cumva e …”vina noastra”.
Nu stiu ce sa zic, unde platesc eu este deschis pana la 19:30 – dar oricum organizarea e la pamant. Am senzatia ca in toate firmele “de stat” e la fel.
Tancul sigur va suprvietui!
Fenomenal titlul!!!
Uite inca una, de departe cea mai tare.
Am fost azi, la Finante, sa ridic o adeverinta.
Am intrat, am mers la ghiseu, mi-a gasit imediat adeverinta, am plecat. Nu a durat nici macar un minut.
Inca nu imi pot reveni din soc…
Paradoxal e faptul ca marti, cand m-am dus prima data sa depun cererea pentru adeverinta, era o coada maricica, in conditiile in care afara ploua destul de rau. Iar azi, cald si soare, nu era nimeni la rand.
Ce mă bucur că am scăpat de stat la coadă la facturi și astfel de indivizi + casiere încete ca melcul + fiecare factură altă bancă…
Cel mai crunt a fost iarna trecută, la Administrația Financiară, când am stat la 3 cozi a 20 de oameni.
flashback. un individ inalt cu alura de pervers de pe tg. ocna care ii da indicatii sotiei sale: ‘hai, baga-te in fata! (dupa 3 minute o remarca pe Condeera.) faaa, da-te mai in spate, nu ai vazut ca era domnisoara inaintea ta?’ am ramas straight-faced. nu ma asteptam la asa ceva nici intr-o mie de ani.
am ajuns pe blogul asta “fra sa vreau” si sincer daca e sa fie sunt “comunist” insa ce e mai jenant in tara e ca ca-l impuscat a fost doar o mascota sincer si comunismul era o alta metoda de aborrdare diferita fata de “democratia” anarhica….insa cred in tineretul din ziua de azi si am un caz la care tin si care s-a a calcat pe toate formalitatile si a ajuns cineva mare, un bulgare de om ce nu poate fi comparat cu zeii…stiti cred despre cine e vorba
Garm : Da, e cam la fel, mai ales ca multi nu se tin de programul de pe usa.
Cedik : In Bucuresti, de fiecare data cand ploua, e full de oameni la ghiseele de plata, full de oameni in trafic, full de oameni pe strada. E intr-adevar ”paranormal”. (De fapt, cum aia care ies in trafic sunt semiretarzi, reusesc sa blocheze RATB-ul si sa forteze pietonii sa iasa in strada => Cozile la ghisee sunt simple pretexte).
Diana : Ai inceput sa platesti exclusiv online ?
Condeera : A mai zis si ”domnisoara”…mai rar evita expresia ”era una/unul in fata ta”.
N|ghtWolf : Stiu, dar nu despre el e vorba in articol si nici vina lui nu e, nu e numai a lui. Pana nu o sa ne dam doi pumni in gura ca popor si sa vedem cat de rahat am fost in ultimii 500 de ani, tot minunati din astia ne vor conduce.
Singurul lucru bun la cozile de azi e că obiectul aşteptării tale nu se termină. Nimic nu se compară cu senzaţia aia pe care o simţi la 9 – 10 ani, stînd la coadă la pufarine şi ciocolată chinezească de 2 ore, sufocat de adulţii din jurul tău, jumătate leşinat de oboseală şi de undeva din faţa celor 3 persoane dinaintea ta, se aude vocea acră a vînzătoarei “Nu vă mai împingeţi că asta a fost tot!”
Remeber the anger?…
Nu e mai bine sa iti achiti facturile pe internet? Sau la aia inca nu a ajuns tehnologia?
Puteai apela foarte usor la vorba aia: daca nu ma gasesti acasa, cauta-ma la oua. Cel putin era folosita pe vremuri pentru a mai atena din efectul neplacut al cozilor la paine, lapte si…cam atat :))
Lasa ca si eu am petrecut ore intregi doar ca sa scot un amarat de cazier pentru carnetul de sofer. Am zis ca o iau razna
#atenua 😛
Fain topul, pe cand si o clasificare a casieritelor/functionarelor de ghiseu? 🙂
refreshing 😀
eu urmeaza sa patesc ceva asemanator, muma-masii de regularizare, si cum la mine in rahovia e pepiniera de specii asemanatoare, inchipuieti
Satirikon : Unde-i ”atenua”-ul ala 🙂 ?
Khazak : Da, pai din Rahovia am migrat si eu spre sectorul 6…mai grav e ca respectiva casierie era intre Dorobanti si Victoriei, deci coada de lux, nene !
Odeena : Nu mi-am pus inca in cap sa scriu enciclopedii 😛
Apropo de Marasesti, Marasti, Oituz, la clip-ul asta era un comentariu al unui strain care m-a impresionat foarte mult:
“German’s never learn a lesson, especially with guys like zis!”.
cred c-as fi “dl probabil”. ultima coada majora – la intrarea la un film de la TIFF – am intrebat sa fiu sigur ca stau la filmul meu, nu la altul. si de cate ori se-ntampla sa-ntreb, toti se comporta de parca intreb ca sa ma bag in fata, chestie care ma irita strasnic.
🙁 pt mine coada de la platit factura = ohh, cenaclu de pensionari -> a se evita fenomenul cat de mult posibil
:))) nu mi-am dat seama cate subtilitati are fiecare eveniment si cate tipuri de personaje se pot gasi. bun bun
[…] Cu ani în urmă, scriam că o coadă poate fi un adevărat simulator de viaţă. Dacă privesc însă din perspectiva timpului consumat, cred că e puţin cam […]