Nimic de adaugat

Tocmai ce ma pregateam sa rezist spamului declansat de FormSpring, cand m-a pocnit un gand mai vechi…

De cand cu Pinterest si alte colectii de goblenuri, dezbaterea despre abundenta de retele sociale a prins iar radacini. Am auzit-o prin 2007-2008, odata cu invazia de bloguri, am auzit-o si in 2010 odata cu asaltul Facebook. Am sustinut de fiecare data ca problema este pusa gresit. Lamentarea “sunt prea multe retele de socializare si platforme de blogging” nu are sens. Nu faptul ca sunt prea multe locuri in care oamenilor li se da ocazia sa spuna ceva e deranjant. Problema e ca sunt prea multi oameni care au impresia ca TREBUIE sa spuna ceva.

Mentionez ca nu vorbesc numai despre oameni care nu au nimic de spus, ci si despre oamenii care se simt apasati de o obligatie fictiva. Ei trebuie sa spuna ceva, pentru ca, aparent, toata lumea spune ceva. Asa apar mii de articole cu poze cu caini, bebelusi si citate. Ele sunt produse in general de aceeasi oameni care se uita la tine cu ochii goi in discutiile fata in fata. Sunt produse de oamenii care repeta gluma la un banc mult timp dupa ce restul au incetat sa rada.

Nu vorbim despre vreun defect de caracter. Nicidecum. E vorba pur si simplu despre indivizi care nu au tangenta cu comunicarea interpersonala, si pe care nici baza culturala sau talentul la scris nu-i ajuta. Oameni care ar putea fi ingineri, programatori, contabili impecabili, dar nu “trend setteri”, pentru ca nu au niciodata ceva interesant de spus. Si totusi, se simt “obligati” sa o faca. Pinterest e un exemplu excelent in sensul asta. O retea sociala vizuala, unde te astepti ca artistii sa-si dezvaluie micile surse de inspiratie, sa gasesti selectii de materiale grafice amuzante sau interesante. O reteala sociala unde vei gasi de mii de ori aceleasi glumite 9Gag semiamuzante si aceleasi poze cu catelusi si bebelusi pe care incercai sa le eviti pe Facebook.

(Sursa: 4.bp.blogspot.com)

Daca prima problema ar fi presiunea sociala si presiunea online, a doua ar fi lipsa simtului critic. Am mai discutat despre asta, am facut si prezentari live pe tema. Stii cum e in copilarie cand iti canti sub plapuma toate piesele favorite? Va mai amintiti ce s-a intamplat cand le-ati behait prima data in fata unui public? Exista oameni care sunt asa 90% din timp! Atunci cand li se atrage intr-un final atentia, interventiile sunt puse pe seama invidiei si a trolling-ului.  Deja obsesia pentru Like-uri a intrat in atentia unor oameni mai calificati. Nu e nimic gresit sa incerci sa iti perfectionezi scriitura, sa defulezi pe blogul personal sau sa te joci putin cu literele. Dar, daca nu simti ca ai absolut nimic de spus, nici macar un cuvant, de ce sa ocupi spatiul? Doar pentru a fi “si tu acolo”?

Daca tot am deschis discutia, ma astept si la subtila replica: Ba, da pe tine nu te vezi? Ba ma vad, dar nu ma pot abtine. Sansele sa tac pentru perioade lungi in viata reala sunt cam ca sansele lui Victor Ponta la presedintie. Putine, doar in cazul unor evenimente cataclisimice. Scriu pe blog, Twitter, Facebook, pe un site dedicat rock-ului si pregatesc si doua lansari beletristice. Asta pe langa job si proiectul Starchaser  (unde-s game designer si writer). Cei care ma cunosc si in viata reala, pot certifica ca efluviul de informatii se manifesta si verbal. Stiu ca am momente in care omor cuvintele, dar…nu ma pot abtine.

Acum ca mi-am gasit o scuza deloc eleganta, sunt curios ce scuza au oamenii care nu fac altceva decat sa se hlizeasca si sa copieze materiale. Oamenii care nici macar nu gasesc lucruri suficient de interesante incat sa fie impartasite. Fratilor, uneori chiar nu mai e nimic de adaugat!

P.S: Aberam acum ceva vreme despre necesitatea unui “ONG anti-ONGuri”. Vorbeam serios. Imediat ce stabilim un cadru legislativ, putem intemeia cu succes Brigada Bunului Simt. Iesit in strada pentru vreo susta pe tema interzicerii eutanasierii cainilor vagabonzi? Ati descoperit vreo cladire istorica cu fix 2 minute inainte de a fi demolata? Poate ar fi cazul sa va inarmati data viitoare!

21 Comments

  • Buna.Am dat peste un post de-al tau cu magazinul Delicium – dulciuri din Moldova. Ai mai gasit ceva produse alimentare de prin Moldova, in Bucuresti? In Tei se vand bomboane Bucuria cu preturi intre 30 lei si 50 lei kg. Mi se par extrem de scumpe.
    Popa Gabriel

  • @gabi: Se gasesc standuri in centrele comerciale (de exemplu Auchan Titan).

    30-50 lei/kg inseamna 3-5 lei/ 100g. Tabletele comune de prin magazinele mari au intre 80 si 100g si sunt cam tot in intervalul 3-5 lei/ 100g.

  • Pai e de bine daca toata lumea se simte indemnata sa spuna ceva, pentru ca numai asa se pot selecta cei care au intradevar ceva de spus .

  • Problema este cine face selectia.

  • Gabi: Salut. Desi nu e tocmai articolul potrivit (ti-as fi raspuns si la cel cu magazinul Delicium), raspunsul este DA. La toate targurile populare (mai ales cele de la MTR) apar astfel de dulciuri, iar in Cora exista un mic stand cu asa ceva, spre intrarea dinspre zona restaurantelor (nu e mereu acolo, din pacate).

    Mai e si Auchan, cum bine mentionase si Ana.

    Romania Inedit, Intuneric: Pai selectia nu o face publicul pana la urma? Oamenii despre care vorbesc nu prea au public, dar persevereaza.

  • Uneori dau peste niste bloguri cu un content infiorator.Pe langa continutul absolut jenant de idei , toate abunda si cu greseli gramaticale grave.
    Ex: “mam” in loc de “m-am”, “sau dus” in loc “s-au dus” , “k” in loc “ca”………

    Ma intreb cine le citeste?
    Poate doar colegii de clasa si amicii din cartier.

  • Da, si eu ma intreb deseori: cine citeste, iar raspunsul, dupa ce eliminii botii Google, este “nimeni” (cu toate astea, autorii nu sunt deloc descurajati).

  • De asteptat dupa ce s-a umplut netu’ de filmulete si articole motivationale care i-au tot incurajat sa mearga din esec in esec pentru ca de fapt asta este succesul. Fiecare are un succes rasunator in mintea proprie.

  • Dap. Vorba celor de la Dialog (actualul Orange…in 98, inca “Dialog”): Tu esti centrul Universului!

  • @Krossfire: “dupa ce elimini”

  • Typo. Sorry 🙂

  • Ok, sunt persoane care cam bat campii, uneori cu eleganta, alteori penibil … da’ cine spune ca trebuie cititi ? In definitiv suntem condusi de tipi care, de prea multe ori, bat campii, nu ? (si asta-i mai grav decat fatuca aia care, desi habar n-avea de cine-a fost Churchill si ce “i-a putut pielea”, avea impresia ca nu-i o problema sa-i intrebe pe altii “Da’ tu ce-ai facut in viata ?”).
    Ca multi bat campii pe bloguri este grav in masura in care aceste bloguri sunt vizitate si de altcineva decat “guglboti”. Daca ai ceva de spus, o poti face si in baie, fara sa creezi probleme. Dar nici mass-media nu ramane “in baie” cu toate ca de multe ori ar fi cazul, nu ? (ji astai mai grav dekt knd scri aiurea).
    Atunci ?

  • Eu n-am o problema cu batutul campilor. Eu am o problema cu oamenii care nu spun literalmente nimic (si da, in romana pot dubla negatia :P).

    Sunt oameni care recicleaza continut, dau like-uri si se agita pentru ca simt ca “trebuie”.

  • Pe mine nu ma deranjeaza ca sunt multi care cred ca au ceva de spus desi nu e cazul. Nici faptul ca se niseaza retelele de socializare (retele pentru fraze scurte, retele pentru colectii de poze, retele pentru orice).

    Ma deranjeaza faptul ca sunt atat de multi cei care au timp sa faca asta. E prea mult spus ca ma deranjeaza… ma surprinde ar fi mai potrivit. Ultima oara cand m-am uitat afara era criza, ai zice ca oamenii au probleme mai importante decat sa-si organizeze colectii de poze haioase cu pisicute.

    Nu-s adeptul teoriei conspiratiei dar daca as fi mi-as imagina o sedinta Bilderbergenkirhen care incepe asa: “These flipping Pinterest people don’t get we’re in recession. Let’s bring hyperinflation. I mean a 3 digits hyperinflation. That will show them… I guess”

  • Pai crezi ca ei chiar simt ca n-au nimic de zis? De cand si pana cand omul se poate auto-evalua obiectiv? Tocmai asta-i problema, simt ca au prea multe de zis si coincidenta face ca pisica aia cu cana de cafea in fata de pare obosita lunea zice exact ce aveau ei pe suflet in momentul respectiv.

    Ce conteaza ca se repeta aceeasi idee de vreo cativa zeci de ani buni? Efectiv am o persoana in lista care asta face, cauta imagini cu “ce naspa e lunea” si “ce misto e vinerea” cu diverse animale band cafea si chestii si le posteaza absolut in fiecare saptamana, fara greseala.

    Ma gandeam sa-i dau remove/unfriend ceva, dar este interesant de observat comportamentul.

  • :)) …
    Am un exemplu (este si mai sus) : o fatuca ce a “scris” un articol si se “dadea” la oricine care ar fi incercat sa ii explice ca poate ar fi fost cazul sa dea dovada de ceva mai multa retinere inainte de a face niste afirmaii; eu am luat o fraza din articol si am “dat o cautare” cu fraza respectiva – ghici … mai erau vreo cinci articole pe alte bloguri, toate cu data publicarii, anterioara articolului fatucii; am cautat si vreo versiune in engleza – ghici … am gasit si articolul original. Deci copiase pe cineva care copiase pe altcineva, care copiase …, care tradusese de pe net. Ideea articolului era generoasa : sa nu cedezi fara sa fi incercat sa faci tot ce iti sta in putinta. Dar originalul, fiind intr-o forma americana, avea mai multe hibe. Cum spuneam, fatuca nu avea nici o retinere ca, in ciuda lipsei de cultura generala si a unei lipse de tact, sa “ia de guler” persoana care ar fi avut alta parere decat prietenii care-i laudau “articolul”. Asta mi s-a parut mai grav decat sa fi spus ceva cuvinte goale care doar sa “sune din coada”.

    Cred ca a nu spune nimic este de-a dreptul onorabil (benefic, as spune) faţă de a spune cine stie ce tampenie care sa fie preluata. 🙂

  • Logosfera: E surprinzator cata atentie dau unii profilurilor lor de pe retelele sociale. Sunt oameni care intra in criza cand aud ca li s-a postat nu stiu ce pe wall. Pe de-o parte inteleg incalcarea intimitatii (exista oameni bolnavi de “taguit”), pe de alta…

    Vlad: S-ar putea sa fie si frustrarea de a nu spune nimic in viata reala si de a nu se putea integra in discutie, dar tind sa cred ca unora chiar le intra in cap ca online “trebuie” sa spuna ceva.

    Glass and Iron: Ce spui tu acum e mega, mega trist. Cineva care-si apara furtul cu dintii. Intr-adevar, tacerea ar fi fost de preferat.

  • N-am murit, dar sunt prins in valtoarea Diablo 3. Multumesc pentru intelegere :))

  • blogging din copiere? Asta e tare 😀

    si mai sunt si cei cu greseli gramaticale. Noroc ca eu am centura neagra in gramatica si nu fac d-astea

  • Centura neagra cu trei dani (ionuti si alini nu mai aveau).

  • pai da. nu se mai face centurile ca pe vremuri

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.