Intrerupem acest program pentru o scurta pauza…

Publicitara, de data asta. Mai precis, intrerup seria de articole suparate pentru o scurta discutie despre comunicare, publicitate si alte mici chinuri.

Am spus si in alte instante de ce nu plasez mesaje platite pe blog. E simplu: singurii care au ceva de spus despre textele blogului astuia sunt autorul si cititorii lor. Nu vreau sa preiau comunicate, sa mi se impuna un ritm sau sa simt orice fel de constrangere venita de la o terta parte. Totusi, asta nu opreste micutii spammeri din a-mi trimite zeci si sute de oferte pe care “nu le pot refuza”.

Aici urma sa scriu vreo doua paragrafe despre cum nu se face PR sau mai stiu ce alta aberatie. Partea proasta e ca avand un trecut in domeniu si un prezent intr-un domeniu similar, nu-mi permit. Nu de alta, dar stiu ca de multe ori ideile astea nu vin neaparat de la oameni de comunicare, ci de la vreun studentel prea zelos sau manager care tocmai a descoperit e-mailul. Curios e ca nici macar nu ma simt deranjat de invazia de mailuri date la gramada. Cum in trecut am mai preluat gratuit stiri despre initiative care mi-au placut, am decis ca nu e o problema sa refuz politicos cand mi se cer tampenii. Problemele mele cu abordarea asta sunt altele, doua la numar.

Prima ar fi asa numita ”targetare”, sau, in romana, ”abordarea segmentelor de public vizate”. La cine anume vrei sa ajunga anuntul sau produsul tau? De ce am primit acum o luna nu mai putin de 3 mailuri in care cineva ma intreba daca vreau sa promovez o firma care produce lenjerie intima si camasi pentru barbati? Acum inteleg ca sarmul meu nativ ma recomanda drept un candidat ideal, dar ce consumatori consulta blogurile inaintea achizitiei? De ce simte nevoia o astfel de firma sa spameze pe bloguri si pe Facebook? Ti-ai lua o marca de chiloti pentru ca unul care se semneaza “Krossfire” ti i-a recomandat? (daca raspunsul e da, s-ar putea sa am nevoie de un ordin de restrictie)

Pe scurt: o buna parte din firmele care fac primii pasi online n-au nici cea mai vaga idee cine e publicul lor si unde il pot gasi. A doua problema e putin mai spionasa si deriva din publicitatea clasica. E vorba de continut si de actiuni in sine, de ce oferi, de diversitate. Merita sa faci o campanie pentru ca firma ta de asigurari are reduceri de 5%? Chiar crezi ca daca tu, anonimul, comunici ”5% reducere” vei avea clienti buluc, veniti de la firme de prestigiu? Oricat de buna ar fi campania, un atribut complet neinteresant nu merita comunicat. E o regula simpla, a cartilor de marketing cu care sunt hraniti bobocii de la ASE sau Comunicare.

Mai mult, inca nu inteleg cum in 2012 se pot comunica lansari de produse sau servicii, fara o minima interactiune sau un eveniment. Prin eveniment nu inteleg ”cheama niste pierde vara sa-si dea cu parerea”. Prin eveniment inteleg ceva la care lumea chiar sa vrea sa vina, iar cei neinvitati sa vrea sa citeasca despre el. Nu te mira ca nu se entuziasmeaza nimeni pe marginea faptului ca ai dat o bere intr-un club si te-ai filmat facand asta. Pe la finalul anilor 2000 se incetatenise printre clienti si oameni de comunicare expresia ”sa facem ceva misto”, in special pentru ca nimeni nu facea asta. Indemnul ramane valabil: faceti ceva “misto” si promovarea o sa vina fara investitii masive.

Un exemplu pozitiv si niste reclama gratuita: oamenii de la Grolsch. Nu le consum produsele, pentru ca nu ma omor cu alcoolul in general. Totusi, nu pot sa nu le apreciez ultima initiativa, Experience Hotel. Obiectivul ei este studierea relatiei dintre creativitate si constrangerile spatio-temporale. O mana de oameni va fi inchisa timp de 4 zile intr-un spatiu care le va da bioritmul peste cap. Fara repere temporale, fara interactiuni clasice, cu ceva psihologi implicati. Am remarcat ca printre “alesi” se numara si cativa cunoscuti, inclusiv Vlad Ursulean.  Cum nu vreau sa insist, pentru ca nu-i asta scopul, puteti citi mai mult la sursa de unde am preluat si eu informatia.

De ce am amintit initiativa? Pentru ca e o chestie care mi-a captat atentia fara sa fie nevoie sa ma spameze cineva cu comunicate si rugaminti. Imi place brandul? Habar n-am. Imi place ce au facut? Da. Daca ”experienta” e dusa pana la capat corect, se va scrie si discuta despre ea fara ”imbolduri”. Sunt convins ca vor exista si ceva mesaje platite, dar initiativa are suficient potential sa le depaseasca (dovada, mentiunea de fata). Desigur, firma mentionata nu e singura care se manifesta asa, insa a fost ultimul eveniment care mi-a atras atentia prin natura lui, nu prin promovare.

Din multe puncte de vedere, sunt convins ca ”bloggingul” clasic a murit.  Se vede din interesul publicului si din faptul ca nimeni nu mai considera posesorii de blog ”ceva deosebit”. Sunt un public ca orice altul, unul mai vocal si mai vizibil, dar un simplu public. Cum atragi atentia unui public real, unul care nu mai pune botul la 5% reducere? Cum il faci sa se uite la tine, din zeci de alte branduri? Pai faceti frate ”ceva misto”!

P.S: Daca echipa de PR a firmei mentionate citeste articolul asta, as dori ca lingourile de aur sa fie impachetate individual. Nu e nevoie de transport, vin eu sa le iau in pauza de pranz!