Care NOI?
Pentru ca articolul despre filmele cu zombie m-a iritat la fel de mult pe mine cat v-a iritat pe voi, am decis sa schimb rapid subiectul…
Acum ca am trecut peste incercarile mele subtiri de umor, o sa ma intorc la o iritare legata de discursul public. E vorba de o eroare logica, una usor de detectat si la fel de usor de repetat. O stiti, o auziti zilnic si o folositi cu aceeasi placere cu care o condamnati la altii. Nu ma exclud din catalogarea anterioara, dar uneori imi place sa vorbesc la plural (si sa pretind ca sunt un fel de Yoda romanesc). Revenind la eroarea mea, daca parerea lor ar conta, filosofii ar spune ca vorbim despre un cumul de sofisme. Eu i-as spune simplu eroare logica si, pentru ca e blogul meu, asa ii va ramane numele! spuse Krossfire cu un ton extrem de masculin.
Vorbesc despre asa zisa “eroare a incluziunii“, despre impresia ca parerea ta face parte dintr-un grup de pareri, apartenenta care o face intemeiata. In spatiul romanesc eroarea se manifesta prin aparitia pronumelui “noi” si a formelui lui derivate. Permiteti-mi sa exemplific. Vine Apocalipsa? E bine frate, mor toti tampitii si o sa NE fie mai bine. NOI, cei care cu siguranta vom fi feriti si care suntem evident prea importanti pentru a fi exterminati. Incepe un razboi? Lasa, o sa NE fie mai bine fara aia. Cade Guvernul? Ce bine o sa NE fie. Noul Guvern este doar o manevra politica a puterii? O sa ne NE fie mai bine dupa.
Vreti ceva mai concret? Uitati-va la orice dezbatere de pe forumurile romanesti mari. E imposibil ca la un moment dat sa nu apara unul care este 100% sigur ca face parte din tagma “noastra”, a oamenilor destepti, adaptati, muncitori, corecti. Problema n-ar fi folosirea formei pronominale. Pana la urma, e ok sa incerci sa dai o greutate propriilor cuvinte. Nu, eroarea asta logica are doua alte probleme, suficient de mari incat sa faca folosirea ei ilara.
Prima problema ar fi lipsa unei filtrari. Utilizatorii sunt 100% siguri ca ei fac parte dintr-un grup care merita luat in seama, salvat sau ascultat. Nu se poate sa nu fiu un om inteligent, nu? E clar ca fac parte dintr-o tagma care include cele mai stralucitoare minti din fizica si medicina. Oameni care nu sunt capabili sa scrie in limba romana vor folosi nonsalant expresii de tip “noi suntem oameni destepti si stim ca…”. Care noi? Folosind forma asta, iti jignesti si interlocutorii mai inteligenti si-ti faci si argumentele sa cada in derizoriu. Mai mult, cat timp nu este vorba de un grup profesional si de o discutie pe tema asta, apartenenta la grup nu influenteaza cu nimic greutatea afirmatiei.
A doua problema este grupul de referinta care de multe ori nu exista. Vorbim de o simpla fantoma logica care permite interlocutorului sa nu-si asume responsabilitatea propriilor afirmatii sau argumente. Mai mult, construirea unui grup asigura un confort al incluziunii (“Nu sunt singur in lupta asta!”). In mediul online apar atatea referinte la grupuri care se presupune ca exista, incat ai zice ca sunt 10 milioane de oameni influenti, nu o mana de oameni. Veti recunoaste schema drept apanajul “trolilor” clasici. La fel functioneaza si excluderea: tu sau “voi” nu sunteti ca “aia. Tu nu esti ca “toti fraierii”!
In cazul Romaniei, acel “noi” se refera de mult prea multe ori la “toti romanii” care sunt saraci, oropsiti, dornici de afirmare si asa mai departe. Nu in putine randuri te trezesti “reprezentat” intr-un context public de un maturator de strada sau de vreo prezentatoare tv semianalfabeta. Daca analizam putin fenomenul, aparitia formei pronominale de persoana I plural ar putea sa denote primele semne de schizofrenie colectiva.
E clar ca NOI suntem importanti, inteligenti, frumosi si avem mereu dreptate. Dar cine suntem NOI? Acum serios, daca s-ar isca brusc vreun conflict mondial, ati salva vreun blogger? Dar vreun editorialist sau analist politic? Oamenii din agentiile de publicitate? Scriitorii? PRistii? Psihologii? Sociologii? Proaspetii absolventi ai oricarei facultati? Cati oameni suficient de tineri incat sa conteze, dar suficient de experimentati intr-un domeniu vital cunoasteti? Deci…cine suntem NOI?
P.S: Trebuie sa recunosc ca, in ciuda circulatiei masive din ultimele zile, pozele cu noua sculptura din fata Muzeului National de Istorie mi-au retrezit curiozitatea. Dupa Traian si Lupoaica astept cu interes Horea, Closca si Puii de Aur!
Ha, care lupoaica? Seamana a motan. Felix motanul si Traian, sau vorba unui prieten, “cainele si nudistul ala” :))
Se pare ca “artistul” e din ce in ce mai slab, sa nu zic prost. Tot el cu mintea lui artistica a dat nastere si lui Eminescu, statuia din Montreal. Saracul mai are putin si seamana a zombie…
Si prin provincie mai sunt niste minuni de genul asta, desi nu cred ca-s opera aceleiasi minti (dar au costat similar). In Ramnicu Valcea exista un fel de zombie inalt si costeliv cu un steag gaurit, monument al “eroilor martiri de la Revolutie”: http://www.primariavl.ro/media/k2/galleries/1465/IMG_8505.jpg
Statuia aia arata mai mult a hingher adunand un maidanez decat Traian si lupoaica .
Eu cred ca pana la urma oricare din noi ar salva un blogger, mai ales ca aproape fiecare cititor de pe blogul tau, care mai si comenteaza, are blog, deci daca se salveaza, asta inseamna ca a salvat un blogger.
Hai ca asta a fost buna. Parca si vad sloganul: Salveaza un blogger, salveaza-te!
Pai daca noi nu ne salvam, atunci cine ? 😀
Noi credem că noi bloggerii suntem cei mai tari dintre toți.
Uite, mă, că merge. Chiar dacă nu cred asta, noi cu toții o credem!
Un subiect pe gustul meu, sau ar trebui sa zic al nostru? 🙂
Da, am observat si eu eroarea asta dar intr-o alta forma. Tu zici de apartenenta la un grup superior dar exista si disocierea (aparent subinteleasa) de un grup inferior).
Pe bloguri asta vad cel mai des, articole care critica romanii de exemplu. Ca sunteti un neam de lenesi, caractere infecte, asteptati sa vi se deie s.a.m.d.
Iar de fiecare data cand citesc un astfel de text imi vine in cap o singura intrebare “Bun, dar tu?” Evident, individul nu face parte din acel grup dupa regula de la sine inteleasa “cine face observatia se poate disocia”.
Exemplu: Daca esti intr-un loc aglomerat, observi cu maxima auto-suficienta ca “au venit toti tampitii”. Sigur, tu nu faci parte din ei, doar tu ai observat, nu?
Dorin Lazar: Nu o prea credem, dar na, “ne” mai atacam din cand in cand 😛 (mai ales cand apar chestii de gen blogul = lipsa de viata personala).
Vlad: Da, pai de la asta se pleaca. De la o includere sau excluderea automata. Ar fi fost ceva sa insist si pe ideea de disociere, mai ales ca extrem de des folosita de soferi si Ratbisti in ultima vreme 😛 (o sa scriu un rand pe tema, dar comentariul tau e mai detaliat).
Clar nu v-a placut ala cu zombii 😛 (nici mie)
Viață personală? Ce e aia?
Exact, noi existam numai in spatiul virtual.
@Vlad: cand mai cad si eu in pacatul cu “noi”, ma gandesc mai mult la imposibilitatea individului de a se face auzit in multime, de faptul ca EU, TU sau EL ori EA dispare in aceasta masa care suntem NOI.
@krossfire: mai da cateva slogane dintr-astea, cu salvarea personala, si ai sa concurezi direct cu Bivolaru – parca si vad ca va trebui sa ne scriem blogurile in spirala.
Hmm, o secta bloggeristica. Nu mai da idei 😛
Eu personal evit în discuţii propoziţii din astea condiţionale gen dacă se întîmplă X atunci noi/ne … indiferent că e politică sau starea vremii, că nu le am cu cititul în viitor. Dar şi cînd am folosit-o, am pus mereu forma de plural de dragul interlocutorului pe care vrînd, nevrînd îl pui măcar pe aceeaşi treaptă cu tine în timpul discuţiei. Nu poţi exclude persoana cu care vorbeşti din propoziţie fără să nu pari un egoist îngîmfat. Iar în cazul dezbaterior, ar suna ca o barieră între tine şi restul lumii şi rişti să pierzi atenţia celorlalţi.
Despre statuie… ce să zic, iar m-ai făcut să rîd de dimineaţă, adică e de-a dreptul hilară şi aş vrea s-o văd cum dispare de-acolo. Am trecut cu o prietenă pe Victoriei la scurt timp după ce l-am văzut pe bărbatul protestînd gol pe macaraua de la TNB şi chiar ne dădeam cu părerea ce o fi chestia aia înfăşurată pe scări. În afara faptului că al doilea nu are poziţia crucificatului, ci ţine creatura aia aproape pe braţe, asemănarea e izbitoare.
Daca esti pe aceeasi treapta cu interlocutorul, deja nu-ti mai pui problema. In grup insa, lucrurile devin putin mai complicate, mai ales cand nu e vorba de prieteni apropiati.
Eu sper sa-i apara si o surioara statuii: Baba Dochia cu Miorita.
Noi = eu + vocile.
Pai … eu si cei ca mine, noi si ceilalti … sunt parte a unui grup si mi se pare normal sa o afirm. Nu mi se pare de acceptat sa ma pun in pozitia de lider sau purtator de cuvant – daca am o parere o spun fara sa las sa se creada ca as fi vreun “investit”. Insa nu pot sa resping apartenenta si nu pot sa neg afinitatile si daca este sa le exprim, o voi face facand referire la “noi” … “noi” romanii (fie de bine, fie de rau), noi barbatii (fie de bine, fie de rau), noi etc. (fie bine, fie rau) fiind cat se poate de constient ca nu ma refer la TOTI romanii sau la TOTI barbatii sau la TOTI etc-ii. Este adevarat, de cele mai multe ori precizez – “majoritatea” sau “cei mai multi dintre” sau altele asemenea pentru menaja sensibilitati. Uneori subiectul este precum o uniforma – toti care purtam “uniforma” suntem ca un “intreg”. Am vazut la TV “povestea” cu “Traian si lupul”. Ideea cu capul de lup “la comun” nu poate fi tratata ca fiind “ciudata” (ci poate mai putin inspirat afirmata) dar restul este o ciudatenie. Este o… Read more »
Chestia e ca in general apartenenta la grupul de baza se declama automat. Vei fi recunsocut ca fiind parte a unui grup prin actiunile si afirmatiile tale. Nu e nevoie sa mentionezi de 100 de ori “noi”, cand stii ca esti parte a “tinerilor medici cu realizari deosebite”, de exemplu. Simti nevoia sa o spui, atunci cand crezi cia esti parte a grupului “tineri profesionisti”, desi tu esti un proaspat absolvent de facultate (exemple aleatorii, evident).
da, e nasol cu ad populumu, dar nu cred ca intra nici macar in top 5-ul put-down-urilor din lumea asta.
Nu, in top sunt clar Sir Straw Man si Sir Ad Hominem. Exemple din plin in scoala, familie, politica, strada. Dar cum astea doua sunt si cheia unui show bun de stand-up comedy, ehh… concluzia ar fi “logica, logica, da’ numai part-time”?
Eu le-am mai bagat intr-un articol anterior. Ad Hominem e un fel de cerinta obligatorie la iesirile online 🙂
Da, în viziunea mea, deşi foarte urîtă, statuia pare în regulă pentru că include elementele cel mai des folosite atunci cînd vine vorba de Bucureşti: ţiganul şi maidanezul. Singurul chestie care nu rimează este că în general monumente nu se înalţă şi celor care încă mai umblă pe străzi, etc.
Si sa nu uitam de dragoni, dragoni care se presupune ca traiesc in santurile pentru metroul din Drumul Taberei 😀
cred ca duci lipsa de subiecte :))))))))
De subiecte? Nu.
De timp? Da 🙂
Oameni buni, nu sunt criti de arta dar statuia aceea nui se pare o monstruozitate, o chestie de prost gust.Nicaieri Traian nu e reprezentat dezabracat , peste tot este in uniforma de soldat roman , nu mai romanii trebuiau sa fie mai cu mot 🙂
Nici galusca din Piata Revolutiei nu-i mai prejos 🙂
Care NOI- – Krossfire-s Blog…
Text canonic pe tema, mi se pare….
[…] sa va mai intoarceti. Nu spune nimeni sa nu va continuati studiile sau meseriile in afara dar…va rugam, nu va intoarceti dupa 3 luni de-acolo cu un halou de aiureli, gata sa serviti un dus rece […]
[…] care product saptamanal imagini originale, plasate in universul amintit. Adevaratii simt cumva ca faima si puterea comunitatii si a autorilor “canonici” se proiecteaza in mod direct asupra lor, motiv pentru care […]
[…] de logică, ci despre ideea că ar exista o majoritate sau mai bine zis, majorități. Despre eroarea incluziunii și despre faptul că nu există cu adevărat un „noi” (noi ăia care ne revoltăm, […]
[…] ăștia care avem aceleași priorități și nu știam? Acum aproape unsprezece ani, vorbeam despre eroarea incluziunii, o eroare care se strecoară deseori în discursul politic. Din păcate vorbim despre o eroare care […]