Argumente online

Vechea discutie despre ce inseamna si mai ales cine poate formula coerent o opinie in mediul online a revenit. Evident, au aparut diverse pozitii despre cum e mai bine sa abordezi alti bloggeri, despre ce formeaza sau nu o opinie si despre cine are dreptul sa o emita.

Raspunsul la intrebarea clasica ”cine are dreptul sa emita opinii in online ?” este binecunoscut : Toata lumea ! Sub protectia anonimatului sau cuprinsi de sentimentul propriei importante mai toti isi dau cu parerea despre politica, muzica, femei, afaceri online, monetizarea blogului, SEO, jurnalistii din presa scrisa si despre iepurasii blanosi de pe Jupiter. Nu fac exceptie (si nu prea cred ca face vreun om cu blog), insa nu vad o problema aici atata timp cat ai o opinie bine conturata pe care altii ar vrea cel putin sa o citeasca si cel mult sa intre intr-o dezbatere pe tema. Scopul unui blog nu ar trebui sa fie in mod explicit emiterea de opinii, insa actiunea este inerenta.

Cu pesimismu-mi caracteristic, m-am gandit sa incep cu partea negativa a lucrurilor si anume cu cele mai frecvente false argumente folosite in blogosfera. Le-as spune sofisme, insa e prea pretentios pentru modul in care le-am enuntat. Le-am mentionat intr-un comentariu intr-o alta discutie, insa cred ca ele au simtit brusc nevoia de socializare. Mi-au  revenit in cap, alaturi de cateva colege, in urma comentariilor citite in ultima vreme.

1.Ad Hominem (Atacul la persoana) : In definitiv o eroare logica de relevanta , este de departe cel mai des folosit contraargument online. Cand este acuzat ca fura, nu stie sa scrie sau habar n-are pe ce lume e, bloggerul sau comentatorul roman da replici de mare angajament precum ‘‘Tu nu stii sa scrii bah !” sau ”Uita-te la tine ca esti urat, si zici de mine ca fur !”

2. Falsa analogie : Asta imi place cel mai mult dintre argumentele aduse de unii in discutie . Atunci cand esti acuzat de ceva sau ti se spune ca teoria ta nu sta in picioare aduci drept contraargument fraze de gen ”Dar Nastase a furat mai mult decat a furat patronul meu, pe el nu-l certi ?’‘ sau ”Dar si bloggerul X are publicitate ca mine si lui nu-i zice nimeni nimic”.

3.Injuratura neaosa si afirmatia goala: Online, offline, nu are importanta. Ti se aduce o acuzatie sau ti se pune o intrebare incomoda raspunzi cu ”Ia pleaca bai Bulache pe alte bloguri ca n-am timp de tine”. Partea nasoala aici este ca unii si-o merita. Sunt oameni atat de mici si de stresanti incat simti nu mai suporti. Corect este sa le raspunzi la intrebare si apoi sa le dai un ban, sa-i trimiti la origini sau ce intentionai initial sa faci (desi daca argumentul e suficient de acid, nu mai e nevoie de injuratura). Afirmatia goala merge pe superba logica ”X este adevarat pentru ca eu am dreptate”. Si nu-i asa, unii au mereu dreptate.


(Sursa, unde veti gasi si o varianta la rezolutie mai mare).

 

Erori mai speciale :

-Denaturarea opiniei adversarului (omul de paie) : Gigel.info spune ”Oamenii din comunitatea gay traiesc in pacat Biblic”. Alexica.info ii da o replica ”Deci tu spui ca gayii ar trebui omorati cu pietre ? Pai asta incalca toate codurile…”

Imbrobodirea (Argumente circulare si argumente irelevante) : Ma recunosc vinovat, si eu am folosit-o drept fabrica de argumente (cel mai recent cred in articolul cu Eugenia in vreo doua comentarii). Atunci cand stii ca celalalt are dreptate dar cu greu vrei sa recunosti ca ai gresit, iti reformulezi argumentele anterioare pentru a se autodemonstra sau te apuci si demonstrezi tot felul de chichite complet irelevante pentru discutie. Eu o numesc inventare  si programare de argumente dar este putin cam mult pentru ca argumentele inventate nu-l pun pe conlocutor pe ganduri.

Apelul la repetitie si apelul la emotie : Asta cred ca mai toti bloggerii fac implicit. Fie repeta in diverse moduri o afirmatie in ideea ca va fi validata, fie incearca sa se concentreze pe implicatiile emotionale ale potentialei invaliditati\validitati a afirmatiei. Va dati seama cati pisoaisi de o luna ar putea sa moara daca teoria mea nu ar fi adevarata ?

Apelul la autoritate si apelul la majoritate : Daca majoritatea comentatorilor mei sunt de acord cu mine este clar ca am dreptate. Cand e vorba de autoritate, trebuie neaparat sa citezi ceva aproape irelevant al unei autoritati intr-un domeniu : daca Bobby Voicu face o presupunere despre ceva, eu o pot da de la mine ca adevarata sugerand ulterior ca o autoritate in domeniul online a emis un adevar.

Daca ar fi sa spun ca am invatat ceva de cand tot pierd vremea cu blogul asta (desi pierd foarte putina vreme , dovada fiind lipsa de optimizare si frecventa posturilor) este ca nu exista aproape niciodata ”’dovezi incontestabile” si ca nu vei simti niciodata trecerea de la obiect la subiect.   Pe de alta parte, daca e sa ne luam dupa lobbystul din Thank You For Smoking,  ”daca argumentezi corect, nu te vei insela niciodata”.

Cum sa argumentezi corect ? As putea sa tin o prelegere despre forma discursului in retorica (exordium, naratio, etc) insa nu am autoritatea si mai ales nu stiu suficient de multe lucruri despre tema. Consider capacitatea de a argumenta coerent (fie ca poti sau nu sa te impui, fie ca ai sau nu dreptate) un talent, nu o capacitate ce poate fi dobandita prin invatare.  Exemplul lui Demostene este unul incomplet. Da, poti sa-ti reglezi dictia mestecand pietre dar nu poti invata sa ai o gandire sau argumentare coerenta in public decat prin educarea in primii ani de viata si prin folosirea unui talent nativ.

Cu toate astea, daca faci tot posibilul sa te feresti de erorile prezentate mai sus (nu le vei putea evita aproape niciodata in totalitate) si reusesti sa te documentezi poti aspira catre ceea ce lipeste populatiei online din Romania : Pertinenta !

Un argument pertinent este un argument bun, chiar daca el va fi demontat in secunda urmatoare. Va da de inteles interlocutorului ca nu vorbeste cu un idiot ci doar cu cineva care are o alta opinie, indiferent de cat de neaplicabila pare.

P.S : Am ramas incredibil de impresionat de noua piesa Bambi la care nu am rezistat mai mult de 20 de secunde insa am observat ca : Melodia de baza este una evreiasca pe care fetele o canta intr-o biserica ortodoxa purtand voaluri catolice. Trei religii dintr-o lovitura !

P.S : Drept alternativa muzicala (daca Bambi si scarpinatul in fund s-ar putea numi muzica) va ofer un mare artist metal : The Heavy Metal Farmer

62 Comments

  • Enumerarea este OK, şi este bine că ai reuşit să distingi tipurile principale, pentru că de foarte mult toate acestea se întrepătrund şi e greu să mai ştii unde te situezi.

    În rest…ce ai avut cu noi de ai dat cu Bambi pe aici? :((

  • Nimic, voiam doar sa arati cum poti insulta nu mai putin de trei religii dintr-un foc 😀

  • Până să insulte religiile, aş spune că-mi pasă mai mult de faptul că ne insultă urechile cu care suntem dotaţi :)) Da, genial, ştiam eu că avem trupe serioase în ţara asta, de care să nu scăpăm uşor.
    Doamne, şi cât am sperat să devină măcar una din ele soţia lui Mitea, pe vremea când le iubea ăsta pe amândouă, la Amsterdam. Uite că nu am avut noroc…

  • Acum arata similar cu gagicile alea din tribul ”chirurgiei estetice” din Evadare din New York.

  • Eu oricum am spus mereu că astea au fost machiate întotdeauna de medicul ginecolog. Când treceau pe la el, le făcea şi un make-up. Aşa se mai economiseşte ceva timp :))

  • Asta cu machiajul la ginecolog miroase a afacere :))

  • :)) Tot ce este posibil.

  • Baiete, vezi ca pui space-uri unde nu e cazul! [Asta ce tip de comentariu e?]

  • Nu stiu, ca nu mi-ai spus unde n-am pus spatiu 🙂 (S-ar putea sa fi sesizat spatiile puse automat de Justify)

  • ce e enervant la argumentările astea e că dacă te angajezi într-o polemică cu autorul vreunui blog sau cu alţi comentatori ai împotriva ta pe deţinătorul(-ii) autoprezumat(-ţi) al(ai) adevărului absolut. iar aici argumentele ad hominem sunt cele mai eficace, că te fac să te întrebi: oare aşa sunt, bou, nebun, urât, chior, bulangiu şi cu mamă tebecistă? şi de la o luptă de idei treci la o luptă necugetată cu tine însuţi.
    aşa că mai bine nu mai argumentezi nimic şi nici de polemizat nu mai polemizezi!

  • Nu si daca esti blocat in mindsetul ”Eu sunt superb” => Ad Hominem nu functioneaza.

  • Ca sa nu pierd firul, o iau catinel, scolareste:
    “Sub protectia anonimatului sau cuprinsi de sentimentul propriei importante mai toti isi dau cu parerea despre politica, muzica, femei, afaceri online, monetizarea blogului, SEO, jurnalistii din presa scrisa si despre iepurasi iblanosi de pe Jupiter”- nu cred ca e neaparat vorba nici de importanta nici de protectia pe care ti-o da anonimatul. Dupa mine, e vorba in primul rand de placerea, si uneori si necesitatea, de a comunica (ce se ascunde de fapt in spatele acestei necesitati- dorinta de a fi ascultat, de a se exprima in fata unui auditoriu, de a-si face cunoscute ideile, de a se impune, de a demonstra, etc., ramane ascuns pentru fiecare om in parte). Sunt unele lucruri despre care am uitat sa vorbim (sau mai bine zis sa povestim) sau pe care nu mai avem rabdarea sa le ascultam- aici ma refer la carti, muzica, filme, experiente artistice de tot felul, care, prin subiectivitatea lor crescuta, invita la viziuni diferite si oricine a intrat in contact cu ele are dreptul (si libertatea) de a vorbi despre ele- evident, si de a-si forma o opinie si de a o comunica (dupa posibilitati, cu argumente mai mult sau mai putin fondate, clare). Nu inseamna ca se erijeaza nici in critic de arta nici in mare “opinator”. Este foarte bine, zic eu/cred eu, ca lumea scrie si se exprima in legatura cu ceea ce citeste, asculta, vizioneaza, traiste. Sunt domenii pe care le intelegem si despre care putem povesti intuitiv, filtrand prin mintisoara noastra poate nelucrata, needucata in sensul respectiv, dar care merita aduse in atentie. Orice opinie e mai buna decat nici o opinie… (chiar daca uneori tacerea e de aur :|).
    Evident, pot sa nu fiu de acord cu viziunea acelui om, pot sa nu fiu de acord cu limbajul folosit sau cu argumentele pe care le aduce, insa, la randul meu, pot comunica despre lucrurile astea. Si asa, se naste frumosul, “uitatul”, adevaratul “dialog”, care uneori tine pret de doua randuri si apoi se pierde, sau uneori continua prin vocile altor comentatori/ ascultatori/cititori.
    Binteles, domeniile mult mai exacte si mult mai clare revendica o alta tinuta a celui care lanseaza opinia, pentru ca nu se mai poate ascunde in spatele “asa am vazut/interpretat eu, e problema ta ca nu esti de aceeasi parere cu mine”, insa aia intra in alta categorie…

  • Pai nu am spus ca ala ar fi practic singurul motiv al formarii unui blog dar ca pana la urma nu putem evita nici starea asta.

  • Ah, bun, interventia mea a fost mai scurta si mai unilaterala decat ma asteptam, pentru ca la restul articolului nu simt nevoia sa mai adaug nimic. 😀 Foarte concis, clar si logic exprimat.
    Ca o concluzie personala, cred ca in functie de subiectul pe care il abordezi atunci cand vrei sa-ti exprimi opinia ai niste grade de libertate pe care ti le permiti, si niste “devieri” ingaduite, daca pot spune asa, pe care le poti face.
    Cel mai dificil este atunci cand te aventurezi sa-ti spui opinia despre omul (din spatele creatiei, muncii, proiectului, etc.)- acolo apar cele mai multe probleme, care nu trebuie neglijate si care, cred eu, trebuie taxate. In rest… lucrurile pot fi “reparate” din mers.

  • Krossfire- nu aveam in minte neaparat motivul crearii blogului (nici n-am luat in calcul asta), ci motivul pentru ca oameni isi lanseaza opiniile pe orbita, in general.

  • Am ascultat pana la secunda 56, voiam sa vad daca se intampla ceva interesant, dar nu am rezistat pana la sfrasit, plus ca nu le mai vazusem de foarte mult timp… ala cu tractorul e fumat pentru mine, faceam asta cu mult inaintea lui: de cate ori mergeam la bunici, inca nu se inventasera telefoanele mobile, ma vedeau oamenii trecand pe drum, si spuneau uitandu-se la mine ca la ei in sat nu exista ase ceva, atat de imposibil paream in peisaj! :)))

    In ceea ce priveste argumentatia, incerc, pe cat posibil, sa imi apar doar punctul de vedere, si sa evit orice fel de tertipuri, desi mi-ar fi foarte usor… nu mai vreau sa-si stearga nimeni blogul din cauza mea, mai ales ca nu aveam dreptate, doar ca nu-mi placea atitudinea respectivului si am vrut sa-i dau peste nas, si am facut-o mult prea bine, desi am blufat pe subiect, am inventat reguli, am fost “magnific”… nu a suportat “umilinta”. In general ii ignor pe cei care nu inteleg subiectul, sau cel mult le dau un raspuns din politete (rar).

  • Am mai adaugat o fraza pentru a nu isca vreo confuzie. Ma bucur ca mi-ai atras atentia pentru ca respectiva constatare avea un dubios caracter de judecata de valoare (si acum are, dar e mai putin categorica).

    Da, ai dreptate in conditiile in care te ocupi cu recenzii , cu studiul si disecarea artei insa ce te faci cand constanti fapte sociale ? Aici nu prea mai ai cum sa fii obiectiv pentru ca de bine de rau tu esti camera de filmat.

  • Drace : Bai, parca uneori e mai bine ca unii sa-si stearga blogurile (desi nu stiu despre ce era vorba). Nu de alta dar sunt oameni care posteaza la o luna si niciodata in postul ala nu gasesti macar o urma de personalitate sau de interes. O fac dintr-o datorie fata de un public inexistent si niciodata nu spun ceva (bloguri gen Hi5 si nu numai). Daca li s-ar mai spune ca nu chiar toata lumea poate emite o opinie sau un argument ok poate ar mai inceta sa-si faca bloguri peste noapte.

  • “insa ce te faci cand constanti fapte sociale?”- aici e mult mai complicat, si cred ca iti trebuie o anumita constructie interioara ca sa te poti transforma intr-un emitator (nu neaparat formator, doar.. emitator) de opinii pertinente; dar cred ca tine, pana la urma, de stilul pe care alegi sa-l adopti. Adica poti fi lentila rece si necrutatoare, care inregistreaza totul, din cat mai multe unghiuri, potrivind mereu lumina astfel incat subiectul sa devina cat mai clar si bine conturat, caz in care trebuie sa lasi putin de-o parte propria individualitate, sau poti partinitor, ca sa spun asa, caz in care e absolut necesar bun simt, buna masura, un dram de modestie si argumente puternice in buzunar. Sau pot fi imbinate, dar deja cred ca intru intr-o sfera ce are mai multa legatura cu meseria de a emite opinii si mai putin cu placerea de a le comunica…

  • Feeria : Din pacate uneori poti fi doar nesimtit si atunci cand esti nesimtit cu buna stire, cineva te va contrazice => falsele argumente.

  • In definitiv, erorile de argumentare folosite online sunt aceleasi ca cele generale, dar adaptate la mediu 🙂

  • Nu sunt chiar toate. In viata reala sunt si erori care tin pana la urma de gestica si de ”carisma” ori carisma se manifesta mult mai slab in scris (desi ea exista)

  • Hmmm, foarte foarte adevarat! Dar aceasta “privare” de limbajul nonverbal poate in egala masura sa fie un avantaj pentru unii, asa cum este un dezavantaj pentru altii (sau poate nu chiar dezavantaj, in sensul brutal al cuvantului, dar oricum, lipsa lui poate diminua impactul celor comunicate). Oricum, se simte spiritul treaz, energic din randurile unora si cel… blegit, blazat, letargic, etc., din al altora.

  • Da, dar sunt si exemple in care unii nu inteleg asta (as da un blogger cu multe accesari dar putine comentarii drept exemplu de incapacitate de exprimare verbala si scrisa).

  • Oricine are dreptul pentru ca de aceea exista optiunea de a lasa un comentariu sau o replica.
    Nu stiu de ce unii nu au inteles ca trebuie sa combata ideea si nu sa atace omul.
    Analogia e buna si ea. De ex, intr-un grup omogen dintr-un anumit punct de vedere sa pot compara mai multi indivizi intre ei. Insa nu poti compara cariera unui doctor cu a unui sudor sau litri cu kg.
    3.Pana la urma blogul e ca si casa ta, deci poti sa ii dai afara fara nici o explicatie, mai ales cand te chinui cu niste distrusi.
    Eroarea speciala: asta e cea mai intalnita. Spui ca 1+1=2 si te trezesti ca te intreaba cineva de ce nu ai vorbit si despre 3. Sau cum mi s-a intamplat mie, vorbind despre tipii ce uruie motoarele noaptea, ca m-as fi luat de x din familia y, desi nu am precizat nici un nume sau marca.
    Imbrobodirea cred ca se practica des pe bloguri prin randuri multe fara continut.
    Repetitia e si ea buna: cand te lovesti de cretini (si sunt multi), incerci sa le explici punctul tau de vedere o data, de doua ori, poate de trei ori. Daca nu iti iese si esti destept, il lasi in durerea lui. Daca esti mai prost ca el, incepi sa te certi pana se plictiseste unul dintre voi.
    Despre majoritate as adauga o zicala: daca doi insi iti spun ca esti beat, atunci te duci la somn. Desi nu mereu majoritatea are dreptate (vezi alegerile)
    Si mai e o chestie: nu iti place, nu mai intra pe blogul respectiv.

  • In general e tot o denaturare a opiniei. Omul iti citeste articolul , vede ca n-are ce sa-ti spuna dar de dragul argumentarii iti baga in oala un comentariu despre total altceva.

  • Ca să fii un blogger bun trebuie să ai şi obrazul gros şi pielea tăbăcită. Ca blogger pasionat de blogging invariabil atragi antipatii şi simpatii.
    Oricum, pentru mine, atunci când cineva îmi spune că am greşit, cel mai uşor şi fără dureri este să accept public. Impresia mea e că cu cât încerci mai mult să te explici cu atât devii mai penibil.

  • Dimitri : Depinde ce acuzatii ti se aduc si cat sunt de denaturate. Poti sa accepti public ca ai gresit, daca ai gresit !

  • Dar miniciuna prin omisiune? Nu este si asta un pacat destul de des intalnit.
    E drept, doar cei mai informati si mai bine pregatiti intr-un domeniu pot face echilibristica intelectuala.

  • Pai asta e in general intalnita in partea de prezentare a problemei, nu in argumentare…e un fel de ”Cu totii stim ca bla bla bla dar fara ”bla2” ”. E suficient sa apara unul care sa spuna : Bai, vezi ca ai uitat X si imediat apar argumentele.

  • Da, dar si in argumentatie este adevarat principiul de a ajusta un pic adevarul pentru a se potrivi necesitatilor de moment ale celui care le formuleaza. In plus, in padurea de argumente pot fi subliniate ca importante cele care iti convin, iar celelalte sa le consideri de mica importanta sau nerelevante.
    Eu personal, inca nu am vazut pe cineva care sa-si schimbe punctul de vedere intr-o problema mai stufoasa dupa o polemica cu o alta persoana.
    De multe ori ma gandesc ca orice polemica este utila doar chibitilor care isi pot forma o idee mult mai precisa asupra subiectului. Celor care intra in polemica prezentarea de argumente le este total inutila.

  • Evident, de-aia si spuneam ca nu prea ai cum sa te feresti. Cel mult poti fi ”pertinent”.

  • tare fermieru’ 🙂
    da’ ia gugăleşte tu “fratelo metalo” şi vezi ce găseşti… insistă, că nu se găseşte f. uşor.

  • ai uitat de reductio ad Hitlerum.

  • Da, chiar uitasem, eu un argument aproape implicit (Daca X e asociat cu Y si X=rau => Y=rau).

    Ametitul : E trupa aia cu un calugar capucin la voce ? Acum am cautat-o si e tare simpatica. Mai auzisem cate ceva 🙂

  • damn you, am niste teme la retorica semestrul asta in care am ajuns sa visez toate tipurile de argumente. ad misericordiam e gg insa

  • Eu sunt inciudat ca nu fac retorica la facultate !

  • Ehhh, le incurci intre ele si te repeti, deci mai ai probleme la delimitare :).

    Da, in general, depinde de om: daca e corect cu el insusi: inghite-n sec atunci cand o comite si isi sustine punctul de vedere, daca are dreptate. Dar, ca si in orice alta disputa, conteaza ca tu sa-ti folosesti atuurile. Daca eu le stiu, le accept tacit si incerc sa ocolesc, e problema celuilalt. Bine, depinde si de natura dialogarii, ca daca e un duel cu cine are mai multa dreptate, nu se poate trata la fel cum tratezi un dialog in care se doreste o lamurire.

  • Pai chestia e ca e imposibil sa nu se atinga intre ele sau repete in discutie. Evident, cunostintele mele limitate in domeniu se cam simt (desi am incercat sa analizez cat de cat obiectiv niste comentarii).

  • da 🙂
    am uitat niste l-uri.

  • Mi-a placut insemnarea, cu toate enumerarile ei. Ai mare dreptate in ceea ce priveste lista facuta. Cat despre Bambi, groaznic, penibil si patetic :). Nu inteleg de ce mai cauta promovare, daca nu mai au nici o sansa in industria muzicala romaneasca.

  • Bambi nu mai au sansa nici in industria chirurgiei plastice as zice.

  • Super misto retorica pe care o facem noi, avem si-un prof foarte tare care ne da niste teme pe cat de grele pe-atat de practice si amuzante.
    De exemplu acum doua saptamani am avut de scris contra-discursuri la apelul la lichele al lui Liiceanu sau la discursul lui Charles de Gaulle, iar urmatoarea tema e sa scriem un advertorial convingator pentru o chestie in care nu credem nici daca ne pici cu ceara sau care-i impotriva principiilor noastre.

    Sa vezi cu cata persuasiune o sa vorbesc eu despre advertisingul pe bloguri. Fu-un.

  • La apelul lui Liiceanu nu cred ca era atat de greu sa dai replica (i-am citit de vreo doua ori ”opera” in cauza – mi-a placut dar nu incredibil de mult dat fiindca nu am prins in deplinatatea facultatilor perioada). Cu De Gaulle a fost cred ceva mai nasol.

    Advertorialele sunt advertoriale…vezi sa nu inceapa sa-ti placa 😛

  • Sa inteleg ca eu sunt noroc ca nimeni nu comenteaza pe blogul meu 🙂 iar daca o fac… nu prea stiu ce sa spuna. Comentariile lui Kross nu le includ aici.

  • Pai cand vorbesti despre evolutiile politicilor economice in statele est balcanice cel mai naspa comentariu ar putea fi ”Rusia bad, America good..roaaar !”

  • Cred ca s-a mai intors roata. Rusii intotdeauna au fost aia rai. Americanii numai in ultimii 10-20 de ani. Ma intreb cum va deveni UE sub Sarkozy… 🙂 Ca ei is aia buni momentan…

  • Sarkozy ? Not a chance as zice…imaginea omului aluia se prabuseste mai rapid decat indicii bursieri.

  • Mai tii minte cum zicea Hitler? Nu conteaza ca ne injura, nu conteaza ca ne admira, conteaza ca se vorbeste de noi… Eu asa il vad, mai ales cu imaginea care teoretic se duce de rapa. Dar am observat un fenomen in zona de vest a UE – au nevoie de un lider puternic sa-i scoata din groapa. Si Sarko e singurul care iese in fata. Chit ca scot altii castanele din foc cu mainile lui. Si e vazut ca unul care se implica. My opinion… 🙂

  • Nu-mi amintesc sa fi zis Hitler asta (desi Stalin avea un citat similar pe scheletul respect-frica). Sarkozy nu are suficienta putere efectiva cat sa faca ceva.

  • Din cate tin minte, citatul era chiar din perioada de ridicare a partidului. Poate imi amintesc eu gresit. Dar nu-i bai. Iar momentan parerea personala mi-o mentin, pentru ca putere n-o fi avand, deocamdata, dar daca tot incearca pana la urma o sa si reuseasca. Stii ca i se zice Bling Bling… Omul e obsedat sa fie in centrul atentiei, inclusiv cu nevasta-sa… Teoretic..

  • Ghost : Se prea poate, dar era similr cu unul stalinist. Nu te contrazic ca in afara de clasa a noua cand eram fascinat ca orice ”rebel” de chestiunea asta nu m-am prea ocupat cu studierea lui Hitler (desi am citit si Mein Kampf si aproape am dormit).

  • Treaba cu talentul oratoric ar putea fi extinsă şi la alte domenii. Cred că oamenii care te sfătuiesc cum să fii mai încrezător, mai optimist, mai impunător, etc., fac bani destui din credinţa că acestea se pot învăţa… Chiar dacă s-ar putea, şi tot mi-ar fi scârbă de falsitatea (dacă o descopăr) a celor care le expun…

  • Poate ma injuri, poate nu, dar avand in vedere ca nu am mai activat de foarte mult timp poate sunt scuzata 😀 Am venit pe la tine sa fac reclama. Aici puteti asculta primul single al trupei SeMnE http://www.trilulilu.ro/trupasemne/dce9886d2f2ff0. Pentru mai multe detalii despre trupa SeMnE gasiti pe http://www.myspace.com/trupasemne.
    Multam!
    Pup si poate pana terminam facultatea de ne vedem si noi la un cico 😀

  • La tine se scuza, treaca de la mine !

    Ne vedem, cum sa nu 🙂

  • In cartea “Idei si blocaje” a lui Patapievici apare un fragment interesnt legat de regulile unei “combateri de idei civilizate”. Nu dezvolt aici, dar cine e interesat……….

  • ai plecat în vacanță, kross??
    distracție plăcută!!

  • Andi : Nope, sunt inca aici….ma chinui cu un documentar dar va merita !

    Nicdan : Pai Patapievici e bun de studiat oricum pentru argumentare.

  • Interesant. Punt ochit punct lovit. Dragă prietene ai un stil aparte de a pune degetul pe conştiinţa rănită a (o parodie a lu gargea) “participanţii la blogging”.
    Pot adăuga şi opinia mea, deşi multe s-au spus, puţine ş-au înţeles, multe s-au repetat, unii cu alţii sau unii contra alţii.
    Încep prin a sublinia faptul că suntem oameni, iar acest colţ al realităţii, internetul, ne face să ne manifestăm la fel ca în oricare altul. În acest fapt adaug următoarea idee, oricine consideră ceea ce spui tu, sau contra, e bine să ştie că pentru astfel de situaţii “în viaţă” există o abordare pe care individual trebuie să o facă, dar, trebuie să ştie că acea comunicare de succes se realizează doar dacă cunoaşte comunicare. Dintre toate cele spuse nu am sesizat nimic despre cum anume să comunici, poate mi-a scăpat, deşi am fost destul de atent la comentarii.
    Comunicarea este foarte importantă oriunde ai merge şi orice ai face. Nu voi spune aici şi acum ce este comunicarea, dar pot spune că dacă partenerul de comunicare nu este situat pe planul celul emitent, şi considerat ca fiind om, să existe respectul şi dragostea, comunicare prinde noanţe, parte a dualităţii, negativiste, atunci conştiinţa simte şi mental se realizează conexiuni pe fondul fricilor, frustrărilor şi poate chiar şi amintiri ce au influenţă, iar ceea ce reiese va fi un amalgam de lucruri deloc necesare, ce se expun fără sentimente pure.
    Oamenii au probleme cu ei înşişi, şi le expun aici pe internet, acest lucru l-ai omis, nu ai spus de cei care “plâng” chiar şi în comentarii (am spus eu 😀 )
    Mai adaug o idee, şi predau ştafeta: dacă tu ca blogger preferi să îţi vorbeşti ţie aşa cum îţi vorbeşti partenerului tău la bloging, atunci consideră că pe tine nu te iubeşti nu pe cel pe care îl arăţi în faţa ta.
    Mi-e personal îmi pare rău de momentele când am exagerat cu atitudinea faţă de cei ce au spus ceea ce mie nu-mi convine, dar cum ce e făcut rămâne făcut, pe viitor merită să corectezi.
    Aşa că vă doresc pace şi echilibru, că să ne dăm cu părerea e uşor, dar să recunoaştem că totul este în noi, e cel mai greu (sufletul contra raţiunii).

  • Poate pentru ca la mine nu au prea fost niciodata probleme de comunicare in offline cel putin. E foarte greu sa inveti pe cineva sa ”comunice” daca nu depaseste niste bariere interioare care tin de contactul cu publicul, de specificitatea lor si in primul rand de propria persoana. E mai usor sa le spui ce sa nu faca si sa speri in evolutia lor. Trainingurile pe comunicare sunt lungi si costa nene 😛

  • bine c-am vazut c-ai scris tu despre asta, ca altfel pierdeam eu vremea sa scriu, si pe mine oricum nu ma citeste nimeni 😛

15 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.