Sub semnul capodoperei

Postul asta se vrea o ”opera artistica de o valoare exceptionala”, sau in romana vulgara, se vrea o capodopera. Pur si simplu m-am trezit in dimineata asta si am spus clar : Trebuie sa creez o capodopera, asta-i scopul meu de-acum inainte.

Va suna cunoscut? Nu? Atunci aruncati mai bine un ochi la ce se intampla in cinematografia, literatura, muzica si in general in ceea ce numim arta in Romania de vreo 20 de ani. Frustrati de restrictiile  si tiparele comuniste care ,intre noi fie vorba, in repetate randuri au produs valoare perena (mediul opresiv o face in general), artistii romani alearga nesatui pe drumul implinirii personale neglijand un aspect important : publicul.

Capodoperomania care caracterizeaza filmul si literatura romaneasca se vede in dezinteresul total al publicului pentru productia romaneasca in contrast cu parerile exaltate ale criticilor. Am fost in cateva randuri luat la rost pe tema : De ce lauzi ”Restul e tacere” si critici Boogie ? De ce ataci postmodernismul?  Pai e simplu : m-am saturat de ”magna opus” si de invidiualism ieftin. Imi plac oamenii care se gandesc la public , public ce in marea majoritate a timpului vrea doar ceva bun\usor si pe care trebuie sa-l educi pentru ceva mai mult.

De multe ori in cazul autohton acel ”mai mult” este o adunatura amorfa de porcarii si influente, un prostmodernism vizual dus la extrem. Sa ne intelegem clar, distinsi autori de capodopere: Niciodata o opera mareata nu a ramas complet inaccesibila publicului larg. Neinteleasa pe deplin, apreciata postmortem…poate, dar inaccesibila si destinata unui cerc de cunoscuti care la randul lor creeaza ”capodopere”, mai rar. Daca aruncati, va rog, o privire pe la vecinii din alte tari vedeti ca marii lor creatori dau ceva apropiat de ”definitie’ odata la cinci ani. In rest : lucrari la limita dintre comercial si pasional. Nu mai zic despre actori buni care in viata lor nu au avut pretentia sau intentia de a fi considerati capodopere pe doua picioare. De cele mai multe ori, lucrarile “mari” sunt nascute din intentia onesta de a face ceva bun. Nu monumental, doar bun.

Cautari Google, lectii de limba si literatura romana, bloguri, toate bagatelizeaza cuvantul asta (caruia tocmai i-am mai stirbit din valoare) de parca ar fi eticheta de pret. Fara sa tin cont de faptul ca ermetismul si limitarea la un subgen minuscul nu creeaza cu-adevarat capodopere, am folosit la randu-mi cuvantul in recenzii muzicale.  Cert este ca nu exista capodopere ale ”genului de carte in care sunt batute pisici”. Universalitatea sau cel putin regionalitatea aprecierilor este o conditie. Marquez n-a scris ”Un veac de singuratate” pentru nevasta-sa si vecinul de la trei !

Apropo, in afara de Blaga, Eliade, Cioran, Ionescu, Sorescu si de inca vreo doua iesiri temporare pe scena europeana (Djuvara, mai nou si Cartarescu), mai cunoasteti vreun autor roman cu relevanta reala pe plan international? Sa trecem peste faptul ca anumite bucati de literatura n-au avut sansa sa se lanseze datorita unei triste perioade , cati dintre autorii canonici rezista testului anilor si testului public (chiar si al celui autohton)?

Noi nu scriem de placerea de a scrie, scriem, compunem si regizam din pur ego. Ne trezim de dimineata cu obsesia ”De data asta voi crea o capodopera”. Si bagam si metamorfoza si SF si psihoza si reflectie si actiune  si batai si sex si injuraturi si revolutie. Pai cum sa nu-ti placa nene asa ceva? Se cheama explorare a genurilor. Daca nu iese nimic din melanjul nostru lipsit de directie, dam vina pe publicul care nu citeste\se uita la filmele lui Michael Bay si mai bagam 2-3 capodopere pentru posteritate. Cum sa nu-l admiri pe pustiul din piata care canta intr-o trupa punk si care intr-o zi mi-a spus ca trupa lui e mult peste nivelul publicului din Romania ?

Iubesc modul in care criticii din Romania aplica eticheta geniului. Un geniu azi, un geniu maine…dar mai ramane cineva care sa faca ceva BUN ? Doar atat, bun, modest si simplu, dar placut si cat de cat durabil.Vreau sa citesc o carte romaneasca fara artificii inutile de limbaj, fara pretentii de rebeliune adolescentina si reflectie prelungita si vreau sa vad un film romanesc fara actori de mana a saptea pusi sa joace roluri pe care nu le inteleg. Vreau sa vad arta bai, nu capodopere !

P.S : Iesirile lui Nati Meir ma sperie din ce in ce mai mult. Sunt suficient de speriat incat sa fiu concentrat pe licenta de cateva zile , pana luni cel putin. Nati Meir si periuta lui de dinti (via Sandy)ar trebui sa fie eroi negativi intr-o carte pentru copii. Columbeanca ar fi asistentul cel rau.

84 Comments

  • Haiducule, PS-urile tale sunt la fel de tari ca articolul. Iar ăsta e chiar beton armat, he-he! Doamne, Dumnezeule, în ce ţară trăim…

  • sorescu.

  • Da! Ceva bun, fara pretentii de nemurire, asta vreau si eu. Inainte de sublim exista nivelul “binisor”, care e cam sarit de ai nostri artisti. Good one, as always.

  • Zamolxis : Marin Sorescu si a lui ”Raceala” ? L-am omis dintre internationali, ori what ?

    Nelinistitu : Daca te uiti si pe blogul lui McGooGoo o sa vezi ce om deosebit e Nati Meir asta 😛

    Vlad Bogos : Ma intreb totusi, cand/daca o sa avem plozi (noi astia care ne dam cu parerea si fomeile noastre) daca o sa le mai putem arata vreo capodopera din timpul vietii noastre fara sa-i facem sa explodeze de ras.

  • Napolitana Meir chiar ar merita inca un post separat
    Am incercat si eu de vreo 2 ori insa, crede-ma, am sfarsit mult prea plin de scarba pentru a continua

  • Impartasesc de mult timp parerea lui Kross, este o situatie nefericita rezultata din modul de gandire individuala si al constructiei sociale moderne. Iar mai rau este ca nu cred ca se poate face ceva.

    Mai sunt autori. Ion de Liviu Rebreanu mi se pare ca e recunoscuta international. Este de altfel o carte f. buna dar este distrusa sistematic de elevi la examenul de bacalaureat 🙂 .

    Si Mihai Eminescu este f. bun, dar a scris cam tarziu intr-un stil care nu mai interesa pe nimeni, dar valoarea unei opere nu trebuie judecata dupa timpul in care a fost scrisa. Multe din poeziile sale, Scrisoarea I, Oda in metru antic, Luceafarul, Imparat si Proletar raman pentru posteritat. (eu sunt fan Mihai Eminescu 😀 )

    Mai este ceva ce omoara creatia in lumea de azi si asta este dificultatea cu care oamenii acepta ca exista altii mai destepti / mai buni ca ei. Nimeni nu vrea sa-si mai accepte mediocritatea, toti sunt niste neintelesi geniali.

    Ca sa-l citez pe Eminescu:

    “Neputînd sã te ajungã, crezi c-or vrea sã te admire?
    Ei vor aplaudã desigur biografia subtire
    Care s-o-ncercã s-arate cã n-ai fost vrun lucru mare,
    C-ai fost om cum sunt si dînsii… Mãgulit e fiecare” – Scrisoarea I

  • La Marin Sorescu m-am gandit si eu citind articolul, oricum, mult prea putine nume, ai dreptate… o mediocritate a capodoperei.

    Haha, era tare daca periuta avea in coada si ceva de mancare, mai roteai inca putin si iesea deseretul sau o bere, si abia apoi pasta de dinti…

  • Da,am observat că mai toate cărţile scrie în ziua de azi sunt recunoscute de nu ştiu ce critici aiuriţi ca fiind capodopere.Chiar nu ai există alţi termeni elogioşi referitori la o carte?
    Totuşi,nu îmi place ideea ta de a scrie pentru oameni.(Dacă scrii pentru tine,e de ajuns. ) Publicul, masele de oameni,sunt,în general, proaste foc.Uite ce mai rod acum la povestea aia cu vampiri din Twilight!Pe de altă parte,ai dreptate că nici toate tâmpeniile nu trebuie acceptată.(Tocmai am citit “un roman” de 48 de pagini,în care nu s-au prezentat decât o crimă,un viol şi un avar.Asta n-ar fi nimic,dacă autorul respectivei scrieri n-ar susţine cu vehemenţă că el a scris roman istoric,din moment ce acţiunea se desfăşoară imediat după cel de-al doilea război mondial…Aiurea,dar aşa e.)
    Creatul capodoperelor e,cum ai spus şi tu,un fel de hobby românesc.Totuşi,el consumă multă energie şi neuroni.În dimineţile în care mă trezesc spunându-mi că în ziua ce va urma voi crea o capodoperă,trebuie să plec la şcoală nepieptănată,să îmi pun bluza pe dos,să-mi uit mâncarea şi banii de pachet,sau ceva de genu’.Aşa că eu,personal,o las mai moale cu capodoperele.Şi cu cititul lor.
    Dar tu chiar ar trebui să te apuci de una!Serios că ar ieşi ceva cu nucă!
    Baftă la licenţă şi toate cele bune!

  • in fond pana si opera din capodopera e fumata, cine mai asculta opera in 2009, mi se pare cam gay anyway.

  • @kross: da, despre valoarea internationala a lui sorescu ziceam. cat era in viata, multi l-au considerat singurul candidat roman cu sanse de Nobel pentru literatura (sanse mici, e drept). acum cartarescu i-a luat locul. cartarescu are sanse mai mari, fiindca a calatorit mai des 🙂

    este foarte trist, dar valoarea intrinseca, pe langa ca este un factor subiectiv, nu este nici macar singurul factor de recunoastere a valorii. c’est la vie.

  • Ce mă bucură reacţia ta, o simt aşa ca o picătură rece ce cade pe sufletul meu fierbinte …
    Ştii că fac muzică din `96?
    Cam aici mă încadrez eu cu capodopera românească.
    Am început stângaci, dar ca să învăţ, să excelez, şi chiar dacă am rămas stângaci în abordare, rezultatul se dă seama că sună a muncă depusă pentru reuşita materialului de ascultat.

    Vlad, eu fac muzică în momentul acesta cum nimeni din românia nu face, şi nu e o laudă căci cu drag învăţ şi pe alţii care şchiopătează cu programe ieftine pe calculator, sau nu duc stilul către o complexitate redusă î simplitatea sunetului de ascultat. Fac muzică live, pe loc, pe PC, cu un program care inventatorii lui nu îl propun pentru stilul în care eu îl utilizez.

    Tot aici vreau să mă laşi să pun link către site-ul unde îmi promovez muzica!

    http://121416.co.cc

  • t.s. ai putea sa dezvolti, putin ? Chiar ma intereseaza de ce gasesti, in 2009, ceva mai mult decat peren – asemei operei- ca fiind “cam gay” ?
    Revenind la capodopere… 🙂
    “Convicted of fraud, hated by Jewish community, supported by prisoners, Nati Meir wants to be president of Romania. Barely speaking language and having no real platform doesn’t seem to matter” ………… “Wearing a kippah when swearing in, traveling with Tudor to Auschwitz, even leaving PRM, all prove futile. The Local Jewish community sees him at the “anti-Semite Jew”, and that, he knows, is one of the kinder things they call him. … Considered damaging to Israel’s image by Israeli diplomats, and an outcast in his own community,is this a man fit to run for president of Romania?
    “- If it was up to Israeli votes, I wouldn’t stand a chance,” he said. “But thank God, I was elected by the citizens of Romania, and I’m never coming back to Israel.”
    Asa ca, pe bune, chiar nu conteaza daca stie sau nu vorbi corect in limba romana. La sectiunea cinism dovedeste ca s-a integrat perfect !

  • pai nimic nu e, uhm, “peren”. its all about context u know. ca si perucile pudrate: 200 y ago erau ultimu racnet, acum sunt pt [sir?] elton john.

  • Totuşi nu crezi că muzica de operă nu înseamnă peruci?
    Cred că ai tu ceva cu genul ăsta… probabil asculţi multă muzică dintr-un alt gen mai puţin calitativ din punct de vedere al construcţiei, să zic, muzica electronică de club.

  • Whitewolf : Ti-am zis, am impresia ca omul se hraneste cu bebelusi 😀

    Miruna : Era pe cracked o analiza a lui Twilight. Stiai ca in cartea aia vampirii nu ies la lumina pentru ca stralucesc (a ”sparkling glow” e expresia exacta) ? Cat despre public : Intai scri pentru tine, dar proba publicului este cea mai dureroasa.

    Filozoful : Am cochetat si eu cu muzica, initial cu impostura electronica apoi cu chitara dar daca tot nu pot face ceva de valoare sau macar capabil sa ma multumeasca pe mine…nu mai are sens, sunt domenii unde sunt vizibil mai inzestrat.

    Tlon : Imi e imposibil sa-ti comentez pe blog (si voiam sa-ti recomand doua muzici, care este). Nu pot manipula deloc textul, nu pot da copy/paste in caseta aia.

  • White – Wolf : The antisemite Jew :)) ?

  • Bogdan : Am incercat si eu experiente pe zona ”brain wave stimulator” prin liceu. Unele chestii iesisera fain dar din nou, ce incerci tu sa faci nu merge tocmai pe ideea de muzica si faptul ca lucrezi strict cu un PC nu te poate aseza langa muzicienii de profesie (desi te poate pune mult peste DJi si alte specimene obsedate sampling)

  • nush ce sa zic: se poate da copy/paste fara probleme. anyway care muzici care e?

  • Atata timp cat in Romania, 70% din populatie este alcatuita din oameni inimaginabil de prosti (vezi toti gigoloii si lautarii de pe strazi) nu prea o sa existe nimic valoros.Pentru ca nu ai pentru cine sa compui ceva frumos, expresiv s.a.m.d.Plus ca aici te zbati ca sa castigi un ban cinstit si nimeni nu se gandeste sa se faca scriitor sau cantaret, pentru ca nu ies bani si pentru ca poate, la un moment dat, o sa ai o familie care nu o sa poata manca foi si tus sau griff-uri.Pentru ca AICI chiar daca ai o pasiune si chiar daca esti extrem de bun la ceva, nu are cine sa te sprijine.Nici macar profesori…

  • Văd un viitor şi asta pentru că ştiu că mai am multe de învăţat, apoi sunt dorinţele, şi peste toate cum ai spus şi tu mulţumirea personală, ceea ce se extrage din plăcerea de a face pentru mine, publicul fiind cel care îmi va spune ca un juriu ce se întâmplă cu ceea ce fac!

  • TS, serios acum, vorba lu kross, ce greu îmi e să-mi dau cu părerea pe blogul tău …
    Nu vrei să facem un VIP club cu oameni ca tine şi ca mine? Cred că aşa am fi de nedespărţit pentru că nu ne-am putea contrazice 🙂

  • Eu cred ca nu exista niciun autor roman cu relevanta reala pe plan international.

  • @bogdan: ur high.

  • Si eu am remarcat obsesia asta pentru “capodopere” in cinematografia romaneasca, si nu numai. Problema e ca nu poti sa iti propui “azi scriu o capodopera” si sa mai si reusesti. Asa ca rezultatul e de multe ori o chestie pretentioasa, plictisitoare si cam atat. Un film romanesc reusit a fost Furia (cred ca ti l-am mai recomandat de cateva ori) asa cum era el cu manelisti. Plus Patul Conjugal (poate cea mai adevarata satira la adresa perioadei de inceput a anilor 90). Daca ai ocazia nu le rata.

    La literatura as zice: Morometii – personal mi se pare extrem de reusita, Luceafarul, Ion, cate ceva de la Bacovia, probabil si altele. Oricum nu sunt cu nimic mai prejos decat opere celebre ale literaturii universale ce au avut doar sansa unei limbi de circulatie universala.

  • Oo,miry,dă-mi voie să te contrazic.Nu ştiu cum sunt profesorii tăi,dar majoritatea celor care îmi predau mie sunt extrem de inteligenţi,de culţi şi de preocupaţi,încât să te pasioneze materiile predate de demnealor.Eu am primit foarte mult sprijin de la profi.Fie că m-au pisălogit,fie că m-au încurajat sau că m-au fermecat,oamenii ăia au reuşit să mă facă să învăţ cu plăcere.Aşadar,sunt unele persoane care nu merită să fie făcute vinovate pentru incultura din ziua de azi.

  • @sofia, eu m-as risca sa rostesc Bràncusi si Ionesco.
    Doar ca, din pacate, francezii s-au miscat cu talent si i-au facut ai lor inainte sa apucam sa deschidem gura

  • Mai sunt si altii, din pacate nu se prea discuta asta in Romania pentru ca mass-media are alte subiecte fierbinti, iar promovarea culturii nu prea aduce bani. Ma gandeam la un Cioran, la un Noica, la un Neagu Djuvara, la prof. Boia care are multe carti publicate intai la Paris si altii.
    La capitolul filme nu ma pronunt pentru ca de la Filantropica am renuntat sa mai vad filme romanesti.

    Acum, sa nu ne asteptam sa vina lucrarile de calitate la noi, sa citim in ziare (desi exista si cateva reviste culturale bune) sau sa auzim la TV despre ele (cele cateva emisiuni dspre carti, de exemplu, sunt duminica dimineata cand romanul se reface dupa petrecere). Fiecare trebuie sa caute, sa se autoeduce si sa-si ridice sistemul de valori. Si in final, daca nu exista calitate in Romania apelam la cea de afara, dar nu o dam pe manele, Dan Brown sau alte prostii.

    De acord cu miri ca marea majoritate a populatiei este la pamant din pdv cultural, dar nu este o scuza pt autori din orice domeniu) pentru a scoate pe piata lucrari slabe.

    PS: revin la obsesia mea: mass-media care nu-si asuma sau nu constientizeaza rolul educativ pe care il are.

  • @ts: Si tu acum 🙂 Eu am venit cu exemplele. ce rost are sa-i comparam intre ei acum. Nu-ti place Djuvara?

  • @ts: nu stiam ca a scos si “Istoria romanilor povestita gospodinelor” 🙂 in felul tau pretentios ai dreptate. gospodinele pot asculta audio bookurile lui in timp ce fac o ciorba. iti dai seama cum ar creste nivelul de cultura al tarii? dar apoi or sa ne trebuiasca foarte multi de boia si cioran care sa scrie pt elita 🙂

  • @ts: pai cine a inceput cu gopspodinele? eu am aberat pornind de la replica ta.

  • probabil ca intre cioran si noica e cam acelasi raport ca intre boia si djuvara 🙂

    anyway boia e foarte bun.

  • si tu acum 🙂
    e pt gospodine.

  • hm faza asta cu nivelu de cultura al tarii mi se pare cam commie. adica wtf cares about gospodine, “cultura la sate” & shit? hai sa ne facem intai probleme cu studentii & co si p’orma, daca mai e timp + bani la min culturii, sa ne ingrijim de gospodine, ok?

  • iar eu aberasem pornind de la replica ta. da’ hai sa mai aberam daca tot aberam.

  • Cousine masterpiece 😛
    Macar asa ceva , intreb, om avea ?

  • pai daca e gata cu licenta, felicitari si party! noi ne jucam pe aici putin in lipsa ta.

  • T.S : Rezolvad pe blog

    Bogdan : Daca te tii, o sa-ti iasa ceva pana la urma, in general chestia aia pseudocomunista cu munca da mai mereu rezultate 😛

    Miry : In alte tari exista un 90% din populatie formata din oameni ininimaginabil de prosti si tot se mai gaseste cate unul doi care sa dea ceva valoare pe plan international.

    Sofia : La ora actuala, nu !

    Garm : Nu mi-a placut Morometii dar ”Cel mai iubit” merita macar din prisma radiografiei unui sistem infectat si handicapat treptat.

    Miruna : Si eu am avut noroc in mare parte de rpofi buni. Nivelul lor ar creste daca elevii ar fi din ce in cem ai mult in stilul ”Bai ce prost e proful ala” si eventual ar face reclamatii in cunostinta de cauza. Dar pentru a acuza un om ca e prost trebuie sa fii tu ceva mai inteligent decat el.

    Whitewolf : Pe Ionesco l-am adaugat, Brancusi nu e tocmai in zona literara 🙂

    Ataraxia : Hmm, da ar fi si Neagu Djuvara. Filantropica mi s-a parut un film foarte ok , sper ca l-ai pus ca landmark pozitiv , cu tot limbajul si gratuit si unele scheme. Intr-adevar, idiotii nu constitutie o buna scuza pentru ce i inteligenti.

    T.S, Ataraxia : You’re starting a cultural party here 🙂

    Si gata si cu licenta si cu cea mai ramas din ultimul meu neuron.

  • Sleeping party 😀

  • “Oh possums, we are living in a wannabe-world”, wannabe-milionari, wannabe-celebritati si, de ce nu, wannabe-capodopere. Superlativul se relativizeaza, exista atunci capodopere mai mici si capodopere mai mari. Capodopere-sef si capodopere-subaltern. A fost lumea vreodata altfel? Si, ca misterul sa fie complet, nici macar nu vedem pina la virful piramidei.

  • De fapt nici nu prea vedem pana la nivelul imediat urmator pentru ca suntem prea ocupati sa ne construim baraci pe cel actual.

  • In cinematografie e jale !
    Cea mai tare comedie romaneasca ramane tot ” Nea Marin miliardar ” , si este trist .

  • Nu bai, aia-i comedie ”olteneasca” 🙂

    Oscilez intre Operatiunea Monstru si Concurs al lui Dan Pita. Try them.

  • actori buni care in viata lor nu au avut pretentia sau intentia de a fi considerati capodopere pe doua picioare.

    Sunt actori buni si acum numai ca trebuie sa se obisnuiasca cu cerintele noi ale oamenilor .. vezi cazul lui gheorghe dinica .. joaca intr-o telenovela care mie nu mi se pare tocmai educativa… adica ce invata bun copii din ea? si totusi in ciuda limbajului.. are succes

  • Sa lasam telenova lui Dinica. Tu ai vazut cand a aparut in jegul ala de serial numit ”La serviciu” ? Daca as fi avut un site gen cracked.com ar fi fost pe primul loc la ”Cele mai proaste scene de la actori geniali”. Trist pentru maestrul Dinica.

  • Ziarele şi televiziunea sunt vinovate de multe câte se întâmplă. Iar ziariştii, sunt anticultură.
    Vin devreme, li se dă tema, se ţin de nas şi-n două-trei ore, gata, trag lanţul şi poftim editorialul. Nu generalizez, să fie clar.
    Or ziaristica e ştirea. Nu ştirea din ziar.
    Ce faci tu însă este un raţionament după regulile artei – raţionament care poate să fie bun sau rău? Se întâmplă uneori ca raţionamentul să nu fie făcut după toate regulile logicei şi totuşi să fie bun, adică să corespundă realităţii. Prin urmare, propriu-zis, problema aceasta a realităţii nu poate să intre în logică, ea trebuie să intre în teoria cunoştinţei, care pune în adevăr problema realităţii.
    Dar tocmai pentru că teoria cunoştinţei pune în adevăr problema realităţii, prin aceasta ea însăşi îşi creează alt grup de probleme. Cunoştinţa este ceva care ne spune altceva despre [un] alt ceva. Sunt, prin urmare, o mulţime de ceva-uri aici. Tare mi-aş dori, ca o entitate din asta cotidiană să poată râde la “Fabula“ cu Toma Caragiu. Dar mă tem că nu o înţelege.

  • krossfire, poate oi reusi sa scriu cartea aia :P. Pe cuvant ca nu vreau (si nu pot chiar daca as vrea haha) sa creez vreo capodopera, sper doar sa iasa ceva simplu, bun, autentic.

    Mie personal nu-mi place Cartarescu insa Plesu da. Probabil ca din autorii romani ar fi cativa care ar avea un succes destul de mare peste hotare in masura in care li s-ar traduce cartile. Uite ce-a reusit sa faca un Coelho cu un marketing bine pus la punct si ce slab e totusi ca scriitor.

  • OFFTOPIC:
    Pentru ca ai participat la concursul pe care l-am organizat pentru promovarea http://www.aminexil.ro, cei de la Vichy ti-au pregatit o supriza constand in
    cateva produse.
    Pentru ridicarea cadoului (care se va face de la sediul nostru), te rog sa ne contactezi!

    Astept vesti de la tine si abia astept sa ne cunoastem!

  • Krossfire, eram obosit, m-am grabit sa dau enter… Ma cer scuzat.
    @ganduri-libere, corect era “tabloidizarea”. Ca e tot ce avem pe post de presa si/sau caine de paza.

  • @WhiteWolf-Ştiu man. Numai că am evitat să scriu cuvântul intenţionat. Mai trebuie să curgă multă cerneală să merite asta.

  • mama, stiti atat de multe lucruri, ma simt atat de prost- la propriu si la figurat- cand ma compar.

  • Dar de ce trebuie sa te compari, e doar un domeniu 😉 ?

  • @anca: coelho are, pe langa marketing, si o buna cunoastere a publicului, a nisei [largi] careia i se adreseaza. ambaleaza exact ce vor aia sa auda, genu de mumbo-jumbo un pic mistic un pic kitsch un pic feminist un pic traditional un pic multicultural etc – care prinde impecabil la semiintelectuali.

    el [sau brown] livreaza exact produsele de care facea misto la sange eco in pendulul lui foucault.

    [mi’e jena sa admit dar, da, am citit 2-3 carticele de coelho pe plaja anu trecut]

  • Dap, e un marketer innascut si CV-ul lui o arata. Unspe minute a fost o carte atipica, usor mai inteligenta, sexuala si putin matura (mai putin finalul sandra brown type) doar ca nu a placut asa ca s-a intors la misticism ieftin si printese moderne.

  • t.s,nu are de ce să îţi fie jenă.ai citit,ţi-ai făcut o idee despre autor.jenant ar fi fost să vorbeşti despre el în necunoştinţă de cauză.

  • pai de ex dan brown n’am citit [am vazut numa o parte din film] da nu mi’e jena sa vb despre el.

  • “Niciodata o opera mareata nu a ramas inaccesibila publicului larg.”
    Pe bune?! Atunci te fac o tabla la scara blocului dupa ce lecturam impreuna cu baietii “Dialectica transcendentala” din “Critica Ratiunii Pure”? 🙂
    Alti romani cu relevanta pe plan international: in Franta, ai uitat de Cioran si Ionesco.

  • Publicul larg cititor + ma refeream la oameni in general 😀

    Chiar si aia din scara blocului au auzit de Ionesco si de Cioran desi nu sunt ei siguri daca au fost fotbalisti sau au fost combinati cu Nicoleta Luciu. Ceva tot a ramas 😀

  • Sorry, iar probleme mici cu comentariile !

  • eu am citit cartea lui de referinţă,”codul lui da vinci” şi am văzut şi filmul.cartea mi s-a părut grozavă,am citti-o cu sufletul la gură,e foarte captivantă datorită acţiunii alerte şi autorul foloseşte şi multe simboluri interesante.oricum,nu ar trebui să se facă atâta caz de ea,mie mi se pare ficţiune pură,dacă îmi permit să îmi dau cu părerea.
    am înţeles că “fortăreaţa digitală” ar fi mai bună.

  • @t.s. pai mi se pare firesc sa citesti, si eu am citit si nu le-am aruncat pe geam de teama de-a le avea in biblioteca fiindca altfel nu aveam cum sa-mi formez o opinie despre, right?

  • @miruna: da si leo serban scria ceva in genu asta [ca e antrenanta, bine scrisa desi cam stupida] da nu stiu, sunt asa de plictisit de teorii ale conspiratiei & stuff ca nu le mai suport nici ca fictiune [ma rog, fictiune, da stii ca da vinci code a ajuns famous tocmai pt ca o groaza de fraieri l’au considerat mai mult decat fictiune].

    @anca: depinde de fiecare. eu prefer sa dorm sau sa ma plimb decat sa citesc o carte proasta [sau chiar medie]. la fel cu filmele muzica etc. adica – te duci la o chestie genu targu asta de carte si vezi mai multe carti decat o sa bifezi in 3 vieti. ce naiba sa faci, sa le citesti pe toate?

  • Anca, Miruna : Citit si Dan Brown. Are o structura naravita interesanta dar daca stiai de multa vreme teoria lui (ca in cazul meu) realizezi ca omul nu e cu nimic mai bun decat Sydney Sheldon si alti amatori de S.F-uri. Pur si simplu s-a nimerit sa fie locul si momentul potrivit.

    T.S : Unele teorii ale conspiratiei sunt faine atata timp cat nu te intalnesti cu cei care le-au lansat 😀

  • @t.s. ei, bineinteles ca nu e nevoie sa citesti toate cartile medii si proaste dupa cum n-am nevoie sa ma uit la un film de duzina doar pentru a-mi da cu parerea despre el. Si de altfel nu e necesar nici sa citesti cartea rand cu rand ca sa-ti dai seama de nivelul ei.
    In general, da, si eu prefer sa dorm dar acum imi face altcineva programul 😀

  • Dragii mei, nu-i mai luati atat apararea lui Dan Brown si cartilor de duzina. Cu chestia “trebuie sa citesti o carte ca sa-ti poti exprima o parere sunt si nu sunt de acord”. Am citit D.B. tocmai datorita acestui princpiu si am regretat ca am dat o caruta de bani pe ea la vremea respectiva. Tocmai de asta nu voi citi Coelho si ma voi rezuma la opiniile altora despre el. Sau Sandra Brown.

    Eu foarte rar imi mai iau tzeapa cu o carte, tocmai pt. ca citesc recenzii despre ele si, mai nou, opinii pertinente pe unele bloguri care sunt chiar foarte bune.

    @Anca: sunt atat de multe carti bune de citit in liceu ca zau ca nu stiu cum de ai ajuns la Dan Brown 🙂

  • t.s.,sper că nu mă acuzi de plagiat,mai ales că n-am auzit până acum de acel leo şerban.şi…cum poţi spune despre o carte că e proastă,din moment ce nu ai citit-o?

  • @krossfire: daca il citetsi la varsta la care iti formezi o parere despre carti si te formezi tu pe tine, cititul cartilor slabe te poate tine pe loc sau chiar mai rau. Azi Dan Brown, maine Coelho si Amelie Nothomb, Luni de fiere pt ca are un continut pornografic (asta daca nu cumva a fost citita in clasa a 7a :D), acum a aparut si Stephenie Meyer (exagerat de promovata) si te trezesti ca termina liceul si au citit ce? Cartile comerciale din librabrii ca sa isi poata da o parere despre ele. Intai trebuie sa te asiguri ca ai un bagaj solid de carti bune si abia apoi iti poti permite din cand in cand sa citesti maculatura.

  • Miruna : Nu-i tocmai bine daca n-ai auzit de regele criticilor gay, Alex Leo Serban. Nu te acuza nimeni de plagiat, stai linistita. In liceu oricum ai plagiatomania pana o sa observi ulterior ca toate ideile tale originale din patru ani s-au mai facut cu 10 ani in urma 😛

  • Ataraxia : Nu stiu daca era vorba de Anca acolo. Oricum, Dan Brown merita citit pana intr-o varsta…ulterior isi pierde tot farmecul. Eu am citit Sydney Sheldon pe la 17-18 ani si mama cat am putut sa rad !

  • adevarul este ca nu mai stiu ce bibliografie se da la limba romana, dar dan brown tot nu este justificat. De acord ca trebuie sa incepi cat mai devreme, dar cu ce? cu Luni de fiere sau, eventual, Bucovski? 😀

  • E cam greu sa definesti un spatiu al cartilor bune in contextul infectiei cartilor de la limba romana si a altora asemenea. Trebuie sa incepi devreme 😛

  • ataraxia, cred ca nu e vorba despre mine fiindca am cam terminat demult liceul si nici dan brown n-am de gand sa citesc ca sa-mi confirm ca nu merita 😀
    in topul preferintelor mele se numara fowles, proust, anais, miller, nabokov, dostoievski, huxley si pe joyce de ex. inca nu l-am citit.

  • miruna, din pacate exista destui incapabili sa faca diferenta intre o carte din literatura erotica, de un rafinament absolut, cum ar fi Anais si literatura pornografica de doi lei.

  • să fiu sinceră,niciodată nu mi-au plăcut recenziile. în primul rând,sunt pur subiective.cel care le scrie,o poate face din o mie de motive personale:fie că nu-i place moaca scriitorului,fie din invidie involuntară,fie că se dă gică-contra să atragă atenţia,sau că i se cere de către revista la care scrie,ş.a.m.d. nu am deloc încredere în “marii cetitori de cărţi bune”,pentru că,deseori tocmai ăştia te trag în ţeapă(cu excepţia profesoarei mele de română,care nu a făcut niciodată reclamă gratuită unui roman).în plus,recenziile strică tot farmecul.dacă ţi se spune dinainte cum e cartea şi ce scrie în ea,ce folos să o mai citeşti?
    ataraxia,dacă îţi iei ţeapă cu o carte,nu cred că ai mare lucru de pierdut.câteva ore şi probabil o stare de bine. şi să ştii că îţi poţi recupera banii pierduţi pe dan brown,vânzând-o la anticar.

    voi acum vorbiţi despre cărţi deştepte şi despre cărţi proaste.dar până la urmă,ce îi trebuie prostimii Kant,după cum se spunea mai sus?Meyer,Coehlo şi câţi or mai fi,citiţi de unii care peste câtva timp or să ajungă tâmplari sau zugravi,nu fac decât să îmbunătăţească oarecum nivelul lor.
    trebuie să recunoaşteţi totuşi că literatura depinde în mare parte şi de gust.nu poţi obliga toţi oamenii de pe planetă să le placă dostoievski,doar pentru că el a scris “cărţi deştepte”.

    vorbea ataraxia despre cărţi pornografice…la noi în clasă s-a citit o vreme,cu mare patos,tot felul de pasaje din erotica,spre deliciul unora şi spre dezgustul altora.una dintre colege a pus capăt lecturilor “savuroase”,demonstrându-le tuturor că ieşi mai câştigat dacă te uiţi la un film porno,decât dacă citeşti cartea aia.aici avea dreptate:atât timp cât găseşti aceleaşi prostii mai peste tot,chiar nu are rost să citeşti o carte în care nu se spune nimic nou.

    în ceea ce îi priveşte pe leo şerban,deşi titulatura de “rege al criticilor gay” nu mă prea încântă,o să mă interesez de el.aşa,să fie de bine.

  • Miruna : O recenzie nu trebuie neaparat sa contina spoilere dar poate contine asemanari cu filme celebre si cunoscute, iti poate spune ceva despre modul in care fiecare isi intra in personaj..etc 😛

  • @miruna: nu era o acuzatie, dimpotriva: eu de fiecare data cand vad ca – fara sa stiu – am scos din mine o parere care coincide cu’a vreunui critic celebru, ma simt f cool. deci iti faceam un mic compliment.

    @anca: da dam bebe right? 😛

    @kross: yup stiu cum e cu astia. am inclusiv un unchi batran care are’un fix cu “jidanii”. tot incerc sa’i explic ca obsesia asta nu mai e cool de vreo 50 de ani, ca acuma’s martienii, bin laden etc.

  • intr-adevar, o capodopera (cuvantul e cam demodat) are si virtutea autocomunicarii, nu poate fi o chestie prolixa sau dezgustatoare cum e cazul cu unele dintre filmele romanesti. dar:
    1. nu cred ca un creator autentic isi propune sa faca rating. spunea Takashi Miike (un foarte bun regizor japonez) ca ii este imposibil sa-si stabileasca un target, oamenii fiind diferiti, si ca, pe de alta parte, acelasi argument al diversitatii oamenilor il determina sa nu aiba grija audientei: o sa se gaseasca mereu cineva care sa-l aprecieze.
    2. nu cred ca publicul, caruia ii plac in general tampeniile explozive, poate fi un barometru care sa masoare valoarea unei opere de arta. publicul e printre ultimele criterii care pot vorbi despre valoarea unui act artistic: la egalitate cu criticii, de altfel!

  • Pai tocmai (ca tot ai amintit de de Miike, regele horrorului japonez) publicul trebuie sa existe , exclusivist sau nu. Daca ai 300 de oameni care vin la toate filmele tale nu pentru ca tu vii la ale lor sau pentru ca-i lauzi constant, ci din pura dedicatie, atunci opera ta are valoare pentru cineva 🙂

  • Pentru ca ia prea mult timp

  • si atunci toate ies pur si simplu prost

  • Tristan Tzara
    A. E. Baconsky
    Ion Barbu
    Paul Goma
    Alexandru Paleologu
    H.R. Patapievici
    Andrei Plesu
    Herta Muller (hello – premiu Nobel! :)) )
    Gabriel Liiceanu
    …etc…

    Acuma, stii cum e – depinde cine si cum decide “relevanta reala pe plan international” 🙂

    “Niciodata o opera mareata nu a ramas inaccesibila publicului larg”
    Sa inteleg ca Istoria Religiilor lui Eliade nu e o capodopera, sau e accesibila tuturor? 🙂

    In principiu, sunt de acord cu tine – arta trebuie sa-si “gaseasca” si publicul, nu poate exista in pustietate. Totusi, arta trebuie sa-si provoace publicul, trebuie contextualizata (mi se pare o prostie unul din comentariile care spunea ca NU se analizeaza in context) si ca in cazul vinurilor bune trebuie degustata indelung pana ii prinzi subtilitatile.
    Altfel, ai putea arunca la cosul de gunoi al capodoperismului si pe Tarkovski (cati “oameni obisnuiti” ar putea urmari de exemplu “Copilaria lui Ivan”) sau pe David Lynch.

    Discutia despre public(ul ideal) si despre relatia produs – public e oricum mai lunga, dar o analiza intersanta in sensul asta o face Umberto Eco in “Sase plimbari prin padurea narativa” (citeste-o cand ai timp, ca merita!)

    Apropo de asta, nu mai stiu exact in ce context, o serie de scriitori recunoscuti international au fost intrebati de ce scriu. Printre multe discursuri mai mult sau mai putin interesante, raspunsul aceluiasi Umberto Eco a fost – “Pentru ca imi place” 🙂

  • In lista de mai sus, cam niciunul dintre scriitori (accent pe scriitori) nu au avut altceva decat iesiri temporare. Pe de alta parte, catorva nu li se poate contesta valoarea. Herta Muller a fost romanizata de media, dar Herta Muller nu e romanca, nu la nivel de educatie si formare cel putin (nivel foarte relevant pentru scriitura finala).

    Istoria Religiilor e in primul rand un efort documentar si stiintific. E mai putin o capodopera beletristica, cat e o capodopera a scriiturii in general.

    Tarkovski e cat se poate vizionabil. Ca nu-s atat de usor de prins sensurile (am vazut de vreo 3-4 ori Calauza si de 2 ori Solaris si Nostalgia) e una, dar curgerea e coerenta si corecta logic. Poti spune ‘Nu-mi place Tarkovski / Nu-l inteleg pe Tarkovski’ , dar nu ‘Tarkovski n-are nicio idee ce face’.

    L-am citit pe Eco mai mult obligat de cursurile de semiotica. E un semiotician extraordinar si probabil unul dintre cei mai inteligenti si culti oameni cititi, dar nu e nici pe departe scriitor. Da stiu, suna socant sau ignorant…dar Umberto Eco n-are nici talentul, nici stilul necesar unui scriitor de beletristica. Scriitura lui e doar o umbrela pentru adevaratele pasiuni si pentru eruditie. Poate de-asta ii si place sa scrie, pentru ca nu are pretentia de a fi citit, ci pretentia de a fi inteles in substrat (vezi ‘In numele trandafirului’).

  • Începe să-mi placă micile noastre schimburi de idei, de pe poziții similare dar de nuanțe ușor diferite.
    S-ar putea să te procopsești cu mine pe cap – parcă mă și văd în viitorul apropiat, caracterizat printre „trolii de blog” 😛

    So… hang on to your hats folks this is gonna be a long comment :))

    Ca să încep de unde a rămas mingea, cred ca acelasi lucru pe care îl spui despre Eco poți să-l spui despre Cioran de exemplu, despre Italo Calvino, Henry Miller sau despre Pascal Bruckner. De fapt limita dintre literatură și filozofie (în sensul larg al conceptului) e de multe ori vagă și/sau inutilă.

    Spuneam de „Șase plimbări…” (care chiar îl tratează ca subiect pe Italo Calvino) pentru că acolo tratează foarte bine problematica publicului de literatură, introducând concepele de „cititor model” și „cititor empiric” (cuplate cu autorul model / autorul empiric), ba chiar încearcă să explice niveluri de „intrare în pădure” a cititorilor și a autorului însuși: „eu, plimbîndu-mă printr-o pădure folosesc orice experienţă, orice descoperire, ca să trag învăţăminte despre viaţă, despre trecut şi viitor”.

    Pe de altă parte, cititorul ideal poate nu exista în spațiul și timpul publicării textului. Există atâtea exemple de cărți interzise pentru că nu se potriveau publicului perioadei și care au devenit apoi „capodopere” (când publicul a devenit suficient de …cumva… pentru ele) cum ar fi o parte din cărțile lui Miller.

    Unde vreau să ajung e că motivația scrisului este de cele mai multe ori sursa unor trăiri interioare, unor angoase sau frustrări față de lume, față de sine și care sunt (sau nu) proiectate înspre un cititor ideal ce poate nu există.

    Mai degrabă aș fi sceptic față de cei care scriu cu gândul la public, care-și asumă fie rolul de „entertaineri” fie de educatori ai oamenilor.

    Distincția asta între artă și divertisment mi se pare importantă: dacă divertismentul poate fi de prost-gust, de proastă calitate sau poate fi de bun-gust și de o calitate remarcabilă, arta nu cred că se cere analizată prin același filtru. Ea îl reprezintă pe creator cu bunele și relele lui și poate avea sau nu „norocul” de a-și găsi publicul.
    (Am mai atins tangențial subiectul ăsta aici:
    http://zisinoapte.blogspot.com/2009/03/got-art.html)

    Un alt exemplu pe care l-aș vedea remarcat în discuția legată de importanța publicului în artă e din muzică.
    Mergând într-o perioadă destul de des la concerte și festivaluri, am avut ocazia să văd diferite stiluri de comportament față de public de la „toate mâinile sus” (exagerez evident, n-am fost chiar la trupe de genul) la interacțiune minimă cu publicul.
    Ce pot să zic că m-a frapat a fost că în unele cazuri interacțiunea era superfluă, ba chiar îți crea un sentiment de neliniște față de săracii oameni care încercau să „antreneze publicul” (ex. Senor Coconut sau Roisin Murphy); în alte cazuri, interacțiunea era naturală, antrenantă și bine punctată (ex. concertul Faithless de la București), iar în alte cazuri, deși interacțiunea lipsea (sau era minimală), nu i se simțea deloc lipsa – exemple notabile concertul Unkle de la București (unde atmosfera era să zic așa „incendiară” fără să zică ei mare lucru pe lângă muzică) și mai ales concerul Radiohead din Budapesta.

    Am zis „mai ales” Radiohead, pentru că în cazul lor a fost cel mai clar exemplu de artă vs. divertisment: când au venit pe scenă, după un scurt instrumental, Thom Yorke a spus în microfon scurt: „We are Radiohead and this is what we do” după care au continuat să cânte cu – probabil – încă una sau două întreruperi.

    Desigur, Radiohead au public și încă public numeros, dar ideea mea pleacă de la motivație. Motivația lor este – din câte îmi dau eu seama – că simt că au ceva de spus (oricât de banal sună asta).

    Evident, între „simt că am ceva de spus” și „am spus ceva care are valoare” poate fi o distanță remarcabilă, dar cum e vorba pe la noi – „încercarea moarte n-are”.
    Ghidarea după public, IMHO, înseamnă o motivație pur comercială care nu are legătură cu arta, iar egoismul dacă vrei poate fi identificat mai ușor la cineva preocupat mai mult de public decât de mesajul și forma creației sale.

    In plus, cred ca uiți de „calitatea” publicului din România (și mă refer la masă, nu la grupuri restrânse) care e oricum numai educat nu. Mă simt din nou în pielea celui „prea bun pentru public” cu un simplu exemplu: în Alba Iulia eram co-proprietarul unui bar / cafenea în care muzica predominantă varia de la Jazz și Blues la Alternative, Indie, Underground Hip-Hop și Electro. Exista acolo un public fidel – un grup de aprox 50 de persoane – dar restul ce părere crezi că aveau? : „De ce nu puneți Kiss FM, că au muzică bună la ora asta”, mi s-a spus într-o dimineață la o cafea…

    Ca să închei (în sfârșit! suspină cititorii) în sensul invers firelor deschise, l-am dat exemplu pe Tarkovski tocmai pentru că e greu digerabil. Că ție îți place Tarkovski și nu-ți place Radu Munteanu (apropo, de „Marți după Crăciun” ce părere ai?) e una, dar să zici că Tarkovski are mai mare priză la public (mai ales cel din România) e în cel mai bun whishful thinking, iar Munteanu știe și el foarte bine ce face chiar dacă nu e înțeles / apreciat de un public numeros (de fapt „Marți…” a avut succes de public destul de mare din câte știu).

    Despre „Istoria Religiilor…” – da, m-am hazardat putin, nu intră la capitolul „artă”. E o „capodoperă”, dar într-un domeniu specific unde probabil e apreciată de cunoscători…

    Cât despre Herta Muller, e la fel de româncă cum au fost și Cioran, Brancusi, Ionescu si altii. A trait mult in Romania, a publicat 2 carti inainte sa emigreze si cred că românitatea ei (incluzând opresiunea și revolta împotriva sistemului) a contat (evident nu 100%) în rezultatele obținute.

    Uitându-mă de fapt peste numele de mai sus, mai degrabă decât întrebarea ta din articolul inițial, eu aș pune alta: se pare că avem oameni talentați… însă, unde e publicul?

  • Lui Cioran nu i-am dat niciodata prea mult credit, dar asta din considerente personale (asa ca il exclud din discutie).

    De acord ca cititorul ideal nu exista in momentul publicarii si ca motivatia initiala este una interioara. Totusi, in momentul in care publici o carte si ai un scop (fie si secundar din asta), incepi sa te gandesti ca cineva ca trebui sa o citeasca si ca editorul ala poate nu e complet idiot cand iti spune ca ai o cadenta a frazelor prea monotona. E probabil ceva ce vine pe parcursul procesului de creatie, dar tind sa cred ca e o responsabilitate mai larga, una fata de cuvantul scris in primul rand.

    Paralela cu muzica e buna, in sensul ca genurile muzicale vin cu manifestarile atasate. Pe de-o parte, de la Dylan sau Clapton nu ma asteptam prea mult in termeni de interactiune (au fost 0 pe partea asta), insa Cohen m-a surprins in mod exceptional. Pe de alta parte, daca-mi canti metal, vreau sa vad ca-l simti, asta nu se discuta. Nu merg la concerte ca sa ascult chitara distorsionata si grohaieli, o fac pentru a ma elibera, a auzi o viziune live asupra pieselor favorite (cat de dubios suna – e totusi o figura de stil).

    Radiohead mi-a placut o vreme, in schimb celor de la Muse nici acum nu le pot aplica eticheta talentului.

    Cu Munteanu n-am nimic in mod deosebit, iar ”Marti, dupa Craciun” e pe hard, dar n-a trecut inca si prin filtrul propriu. Mi-a fost recomandat de vreo trei ori, dar cam asa a fost si cu The Social Network si acolo n-am prea multe cuvinte de lauda.

    Problema e ca educarea publicului tot in mana elitelor si a mass media sta. In cazul primelor, e totusi un gest mult prea generos care cere sacrificii enorme in cazul Romaniei.

    P.S: Stai linistit, asa troli sa mai tot fie 🙂

6 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.