Cu trei ani in urma, scriam despre mediocratie, despre domnia mediocritatii si ignorarea valorii. Propun sa mergem putin mai departe, la originea problemei…

Despre mioritica locutiune verbala “a fi  tras de curent” au mai scris si altii. Probabil ati avut deja ocazia sa vi se spuna ca popoarele vestice nu sunt la fel de speriate de nevralgiile spontane. Desi multi vorbesc despre o mostra despre paranoia nationala, problema poate avea si o sursa medicala. Obsesia romancelor de a-si infofoli plozii, tocmai pentru a-i proteja de “curent”, contribuie la dezvoltarea unei vulnerabilitati. Lipsa expunerii la stimuli termici in perioada de dezvoltare face ca nervii cervicali si nu numai ei sa devina sensibili. Asta e si motivul pentru care durerile datorate “curentului” sunt cat se poate de reale pentru multi. La fel si alergiile si problemele imunitare. Pe scurt: obsesia pentru protectie ajunge sa creeze un handicap real.

In cazul copiiilor, aceeasi obsesie e suficienta pentru a-i transforma in inadaptati. In ciuda aparantelor, Romania inca sufera de forme usoare ale fenomenului, limitate de multe ori la parinti ocupati si profesori mai slabi de inger. Vorbim se de eliminarea notelor clasice, a orelor de educatie fizica si a camerelor de la BAC. Prin alte parti insa, ea a capatat deja forme hidoase. Tolerantii de peste ocean au ajuns sa interzica lucruri precum picarea studentilor, pentru a nu-i demoraliza. In articolul dedicat mediocratiei, spuneam ca genul asta de atitudine duce la formarea unor generatii de incompetenti. Problema este mult mai adanca. Incompetenta este educabila in timp, inadaptarea nu.

Victimele infofolirii excesive sunt peste tot. Le stiti cu siguranta. Sunt baietii destepti care se plang constant ca nu exista joburi si oportunitati pentru ei. Ei bine, pentru ei chiar nu exista joburi. Ii stiti cu siguranta. Sunt oamenii care nu inteleg de ce societatea nu le apreciaza geniul, acelasi geniu pe care parintii si profesorii i-au asigurat ca il au. Ii stiti, ei formeaza baza fenomenului numit nonsalant ”trolling”. Nu, nu e trollingul ala desteptel-amuzant , de pe forumurile de IT si blogurile de satira. Vorbim de trolii care spameaza obsesiv cu aceeasi opinie neargumentata, de oamenii care te fac imbecil pentru nu sunt de acord cu tine. Vorbim de cei pentru care interactiunea sociala se reduce la ”e ca mine”.

De ce cred ca subspecia asta de trol se trage din copilasii supra-protejati? Pentru ca imi e clar ca oamenii n-au inteles cum functioneaza lumea. Li s-a spus mereu ca e ”ok cum fac ei”, ca ”merge si asa” si mai ales… sa ”ramana asa cum sunt”. Nimeni nu le-a oferit un dus rece la momentul oportun si iata-i ajunsi la varste respectabile.  Sunt inca incapabili sa inteleaga ca exista si alte opinii, incapabili sa inteleaga ca exista si oameni mai documentati, ca intr-o dezbatere nu exista “adevaruri”.  Daca nicio autoritate reala nu le-a spus vreodata ca n-au dreptate, cine esti sa o faci?  Nimeni nu le-a spus ca un punct de vedere neargumentat corect nu are nicio valoare si ca opiniile nu se judeca, se dezbat.

Ma plangeam mai sus ca s-a trecut la un nivel superior. Care ar fi el? As zice ca e vorba despre aparitia unei noi generatii de ”bullies” si despre scaparea de sub control a fenomenului de “cyber bullying”. Ambele fenomene existau, insa ultimii ani le-au adus la cote neasteptate. E aparent nevoie de milioane de dolari aruncati in campanii, de episoade South Park si articole Cracked pentru a atrage atentia asupra ”micilor agresori”. Comunitatile online au actionat in cazul lui Karen Klein, o supraveghetoare batrana care a fost agresata verbala de niste putoi de scoala generala. Cum unul dintre pusti a facut glume deosebite legate de fiul mort al batranei, filmuletul evenimentului a avut un altfel de impact. Desigur, pentru cei familiari cu bataile profesor-elev din scoala romaneasca, cazul s-ar putea sa nu para iesit din comun. Pe de alta parte, data fiind varsta copiiilor si campania de strangere de fonduri de dupa, e greu sa nu-l iei in serios.

Cum s-ar fi rezolvat genul asta de problema acum 15 de ani? Cum calmai niste pusti galagiosi care agresau auditiv un supraveghetor? Nu, nu-i pocneai. Era discutabila problema si atunci. Opreai autobuzul, ii dadeai jos in camp si sunai parintii sa-si ia odraslele acasa. Nu de alta, dar in viata reala (nu in cea pe care “copiii de portelan” o mananca zilnic)  autoritatea si conflictul  exista independent de opinia ta despre tine. Daca tu iti menajezi copilul, nu inseamna ca el va face la fel cu altii sau ca altii vor face la fel cu el. Nu spun “bruscati-i!”, spun  “nu-i mai infofoliti!”. Dincolo de protectia pe care oricare parinte trebuie sa o asigure copilului, singurul mod de a te asigura ca ala micu’ se adapteaza, e sa lasi viata sa-i mai care din cand in cand cate un pumn.

Sunt doua motive pentru care un pusti normal sufera astfel de transformari. Unul ar fi lipsa autoritatii, celalalt ar fi exercitarea ei in mod arbitrar. Ambele sunt consecintele aceleiasi probleme. Daca nu vrei ca ala micu sa-si petreaca 40 de ani din viata inchis in camera sau agitand pancarte cu ”opinia lui” , ar fi ideal sa-i spuni din cand in cand ca e prost. Daca ai dreptate, e perfect. Daca n-ai dreptate, ii dai un motiv real de a se rascula. Oricum ar fi, ajuta la tonus!

P.S:  Paragraful legat de “trasul curentului” vine ca o concluzie in urma discutiei cu un amic, medic in Irlanda. Nu sustin ca ar exista vreun adevar medical incontestabil in respectivul paragraf, dar nici n-am gasit o explicatie mai rationala.