Statul sau nimic!

O remarca a lui Dojo de la articolul precedent m-a adus cu gandul la vechea dilema a cetateanului: de ce nu ne da Statul?

Includerea “statului” ca entitate atotputernica in domenii cu care nu are legatura, la fel ca si blamarea lui inversunata sunt metehne de care nu a scapat nicio natiune. Atunci cand situatia pare scapata de sub control sau atunci cand suntem pur si simplu incapabili sa ne asumam responsabilitatea, avem nevoie de un vinovat.  Cum propria persoana e cel mai greu de blamat, iar Dumnezeu nu se ocupa de finante, “Statul” e primul luat in bataia pustii.

Desigur, orice cetatean cu mintea limpede poate gasi zeci de motive pentru care guvernele post-revolutionare nu si-au indeplinit obligatiile. Sunt zeci de taxe, impozite si proiecte abandonate care se pot imputa clasei politice. Ar fi culmea sa le trecem cu vederea. Ce intreb insa este: ce legatura are statul cu neputinta personala? De ce trebuie sa delimitam intotdeauna statul si reprezentantii lui de restul populatiei, desi atunci cand avem ocazia de a schimba ceva nu o facem?

Ai vrut sa vinzi un teren la suprapret si ai constatat ca nu are nicio valoare? Statul e de vina!  N-ai votat niciodata si muncesti la negru? Statul nu functioneaza. N-ai putut lua credit pe buletin? Statul nene! Intrebarea e, pe langa lucrurile care tin de administratia locala (parte si ea din aparatul de stat, e drept), oare nu uitam ca Statul mai face si alte lucruri? Ca, de bine de rau, existenta si functionarea lui ne asigura o independenta politica, cateva drepturi de baza, o protectie militara si internationala etc? Nu uitam ca de multe ori nu o entitate supraumana si nu sistemul politic in sine ne pun la pamant, ci oamenii pe care ii tot alegem de vreo 22 de ani?

O definitie universala a statului nu exista nici acum. In functie de sistemul politic si de viziunea celor care l-au elaborat, statul este fie o suma de institutii, fie ansamblul colectiv al cetatenilor si al reprezentnatilor lor, fie o personificare juridica a natiunii. Indiferent ca-i vorba despre un stat national sau un stat natiune, entitatea abstracta pe care o blamam atat de des ne include si pe noi. Da, culmea, si noi suntem parte din statul Romania, chiar daca ne simtim de multe ori incorect reprezentati de catre el. Deci, cam de fiecare data cand gasim statul vinovat pentru ceva si refuzam sa privim onest problema, ne atribuim practic o parte din vina.

De multe ori reprezentantii “statului” sunt de vina, insa in si mai multe situatii avem parghiile necesare pentru a actiona si a arata ca puterea statului deriva din cetatenii ei. Nu vad de ce trebuie sa scoatem iar la inaintare abordarea fatalista (“asta e tara, nu o pot schimba”). Nu de alta, dar zeificarea (fie ea si negativa) a Statului duce usor la abuzuri.

Sa nu se inteleaga ca sunt un avocat al discursurilor de tip JFK. O buna parte din populatie plateste mai multe impozite decat ar trebui si primeste mult mai putin in schimb. Intrebarea mea e: s-ar descurca romanii cu o forma de libertarianism? As zice ca nu, dupa cate dorinte de revenire la monarhii si dictaturi am auzit formulate. Ar mai functiona spatiul carpato-danubiano-pontic fara servicii publice (de la pompieri la armata) si aproape exclusiv pe baza servicilor platite? Recomand un episod Family Guy pe tema asta, pentru ca prevad urmari similare.

Atitudinea critica e recomandata, mai ales in cazul unei clase politice care a dezamagit continuu timp de mai bine de doua decenii. Singura problema e ca unele batalii trebuie abordate altfel, nu lasate pe mana “Statului”. Nu de alta, dar sunt destui care ne arata zilnic ca se poate.

P.S: Avand in vedere ca am mai fost intrebat pe mail despre asta, tin sa anunt din nou rezolvarea problemei de compatibilitate cu Galaxy S/Nexus S a jocului Uplift. Proiectul in care am fost implicat si eu s-a finalizat cu un joculet disponibil gratuit pe Google Play.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest

27 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
George Hari Popescu

Ce zici, cetățeanul își poate alege statul sau statul îl alege pe el? Și de unde pînă unde trebuie să am o atitudine îngăduitoare față de excesul de instituții de stat care toacă bani fără să dea socoteală? De fapt, trebuie să-i mulțumesc statului că niște oameni au murit în revoluții ca să schimbe statul sau că mă apără militar de niște primejdii închipuite?

Și iată cum am dat un răspuns format din întrebări 🙂

Wpolitika

Din punctul meu de vedere este corect ce spui tu. As fi insistat mai mult totusi pe ideea ca statul suntem “noi”, pentru ca prea multi au impresia ca statul sunt “ei”. Dar cine sunt “ei” nimeni nu stie exact. De fapt “ei” sunt tot “noi”, dar e mai usor sa fugi de probleme vorbind despre tine la persoana a 3-a.

Trecand peste asta, din punct de vedere politic, statul si guvernantii tot timpul vor avea viata grea. Ca si guvernant intotdeauna vei face rau, indiferent de cat bine vrei sa faci. Spre exemplu: Daca eu incerc sa elimin coruptia atunci o sa fac rau coruptilor iar ei vor face tot ce pot ca sa ma denigreze. In practica se putea vedea acest fenomen la Antene si Realitatea.

Intuneric

Pentru mine, asta cu statul suna a resemnare. Exact asa cum unii au nevoie de Dumnezeu pentru a-si motiva capitularea neconditionata si lipsa de reactie intr-o anumita situatie, exact asa unii au nevoie de stat: aschia din ochiul individului devine mult mai suportabila cand ai la indemana niste politicieni, institutii etc., in ochii carora sa infigi ditamai barna. ¤ Pentru mine, ambele categorii (cei care-l invoca pe Dumnezeu si cei care blameaza statul pentru orice) sunt alcatuite din oameni usor influentabili din exterior, dispusi sa accepte mai usor ca viata lor este rezultatul deciziior altora si nu al propriilor actiuni.

romania inedit

Pai statul asta ar putea face multe pentru noi, dar simplii cetateni au destul de putine parghii sa degripeze statul si sa-l faca sa lucreze pentru cetateni .

Whisperer

I’ll just leave this here : http://www.villagevoice.com/2008-03-11/news/why-i-am-no-longer-a-brain-dead-liberal/ Statul nu e nici “de vina”, dar nici nu poate sa scape asa de usor. Ai zis-o bine acolo cu “drepturile de baza”, dar independenta politica? Huh? Iar protectie, amu dupa dupa norocu’ fiecaruia. Eu as raspunde doar la paragraful “De multe ori reprezentantii “statului” sunt de vina, insa in si mai multe situatii avem parghiile necesare pentru a actiona si a arata ca puterea statului deriva din cetatenii ei. Nu vad de ce trebuie sa scoatem iar la inaintare abordarea fatalista…” Ce parghii cineva care nu a studiat stiintele politice, nu scrie pentru nici un ziar si pentru care politica = “oamenii care conduc tara”? Sa scrie pe o foaie A4 un text plin de greseli si sa isi spameze toti prietenii in speranta ca o sa il citeasca cineva? Sa recurga la activismul “hardcore” si sa riste sa fie arestat, batut sau mai stiu io ce si astfel sa-si piarda si ultima farama de “social status”? Sau mai rau, sa “protesteze pasnic”? 😀 Vina e intr-adevar a noastra, pentru ca nu avem teluri comune. Dar asta cu “avem parghii, ramane sa invatam sa devenim cetateni si sa ne asumam responsabilitatea blablabla… Read more »

Vlad

Nu stiu, din punctul meu de vedere statul joaca un rol atat de mic in bunastarea individiuala incat pur si simplu mi se pare fascinant sa dai vina pe el.

Poate ii inteleg vina la treburi de infrastructura si sau administratie dar sa zici ca nu castigi destul din cauza statului mi se pare cel putin stupid.

Whisperer

Ma refeream la oamenii “normali” si ignoranti, intr-adevar. Recunosc ca fac parte din categoria asta, din moment ce educatia mea politica se rezuma la “prefer sa nu vorbesc despre asa ceva”. Un avocat e in primul rand scump, in cazul in care nu-i un prieten de familie sau coleg de liceu. Si e facut sa rezolve probleme pe care le ai cu organele statului (experte in “covering their asses”), n-are nici o treaba cu drepturile tale in caz ca statul te **** sau iti pierde timpul. Pot sa dau statu’ in judecata pentru toate blowjoburile pe care le fac politicienii altor politicieni din state mai “tari”? Nu pot, si nici n-as face asa ceva, pentru ca deja imi imaginez furtuna de prelegeri despre relatii internationale, tratate comerciale samd. Iar educatia politica… as fi primul care ar indemna la asa ceva daca as fi convins ca ar ajuta. Daca citesti multa filosofie nu inseamna ca o sa reusesti sa o si aplici, nici macar ca o intelegi neaparat. Daca citesc despre unele boli si simptome nu inseamna ca o sa devin “web MD” 😀 Cititul inseamna invatare pasiva, facutul presupune un proces pe care n-o sa ti-l insusesti daca nu ai… Read more »

Whisperer

sunt de acord pana la un punct. As spune totusi ca e cam greu sa mai vrei sa citesti politica atunci cand deja ti s-a facut lehamite de discutat politica si cand astazi multi se pricepe mai mult la PR-speak decat la conversatie. Si aici ma refer atat la politicieni cat si la cei care ii voteaza. Poti sa discuti despre ideologii cat vrei, dar pana la urma cineva tot va face un “appeal to nature” (asta daca nu s-a descalificat deja cu altceva), iar acolo discutia se va opri negresit. Uite ce vreau eu sa-mi spuna un politician ca sa-l votez si sa-i fac si reclama (long-version incoming): “Dragi alegatori : n-o sa va jur nimic, da’ macar nu o sa-mi incalc promisiunile din campanie – asta e foarte simplu, pentru ca nu m-am luptat cu morile de vant pana acum – si in cazul in care shit gon’ get rough, o sa va spun motivele adevarate si nu o sa ma ascund dupa un discurs demn de 9gag. Voi risca. Voi fi imprevizil – nu strica niciodata. Versatil, ce kkt. Voi cauta sa imi informez electoratul SI II VOI CERE INTOTDEAUNA PAREREA in leg. cu chestiunile sensibile (chiar… Read more »

alexz

Mai degraba as face o remarca ” Statul degeaba” 🙂 cam asa e si Statul nostru!

Andrada

Pai pentru ce sa ne ajute statul? Cum sa-si mai acopere ei salariul ?

radugo

corect tot ce zici în articol, dar de multe ori când dăm vina pe “stat”, vrem să spunem că am fost minţiţi, înşelaţi etc, sau că ni s-a luat ce e al nostru şi evităm prin acest mod să dăm nume, pentru că nici nu ştim ce nume poartă hoţii.
iar puterea asta a cetăţeanului de a decide ce să facă el cu statul lui e un vis frumos, dar e un vis. dacă am decide cu adevărat, probabil că l-am desfiinţa.

[…] etape istorice si inca marcati de “socialismul multilateral dezvoltat”, romanii inca n-au asimilat complet cultura statala. Aici nu e numai vina lipsei de educatie, ci si a faptului ca nu am avut pana acum un stat […]

Nautilus

“Statul care trebuie să dea” e ceva abstract din punctul de vedere al lătrăului de forumuri. În realitate, un stat este o organizaţie care administrează un teritoriu, fabrică legi, întreţine servicii publice (inclusiv armata, justiţia, ordinea publică, lucrările de construcţii de interes public) pentru care încasează impozite şi cel puţin în teorie te reprezintă. (Ştiind cam ce calitate umană au un mare procent din votanţi, îi reprezintă cât se poate de bine 😀 )

~Nautilus

[…] un nivel de trai acceptabil. E acelasi fenomen care face ca oamenii sa iasa in strada urland “sa ne dea statul” si care incurajeaza o politica fiscala […]

[…] obisnuit si cel al Statului este ca statul nu are bani. Banii statului sunt banii tai, incredintati unei autoritati pentru a-ti asigura un set de drepturi si beneficii. Orice bani ajunsi la bugetul public care nu […]

27
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x