Rituri de trecere

Indiferent cand si daca ati luat BAC-ul, exista cateva ticuri mentale care v-au bantuit multa vreme dupa finalul ultimei ore de limba romana…

Acum multi ani, in perioada in care referatele online se descarcau cu 10kb/s, iar filmuletele dubioase se transferau prin Bluetooth, un loc de cinste in templul cliseelor verbale il ocupa expresia “drum initiatic”. Avea fantasma asta verbala un efect in eseuri si lucrari, cum numai “comuniunea om-natura”, “motivul codrului” si “foaia asta e plina de bacili de anthrax” mai puteau sa aiba. Totusi, daca, la fel ca mine, ati avut norocul unor profesori deschisi la dezbatere, ati observat ca insistenta pe idei precum drumul initiatic si inpronuntabilul “bildungsroman” nu era complet neintemeiata si nici limitata la analizele de text.

De ce conta drumul eroului atat de mult pentru profesorii de literatura, cat si pentru antropologi? Pentru ca initierea si riturile de trecere sunt motive prezente in orice cultura, indiferent de perioada si spatiul geografic ocupat. De la texanii care-si “boteaza” copiii oferindu-le prima lor arma, pana la indienii din Sri Lanka care-si pun adolescentii sa mearga pe carbuni, ideea unui ritual al maturizarii care sa marcheze trecerea catre o noua etapa nu e ceva iesit din comun. Ce e insa iesit din comun in ultimii ani este limitarea ritualului la literatura, benzi desenate, jocuri video si piese hip-hop incoerente. Daca anii ’80 pareau a fi blocati in tema initierii (de la epopeile cu pustani precum Stand By Me sau The Goonies, pana la filmele cu adolescenti ale lui John Hughes), anii 2000 au inceput sa puna din ce in ce mai mult accent pe ideea de “nascuti pentru reusita” si pe “egalitatea de sanse” pe care ti-o ofera predetestinarea (“cu totii suntem nascuti pentru reusita, doar ca n-am descoperit inca pentru ce reusita”).


(Aparent, My First Rifle este un produs real, cu gloante reale).

Initierea, in sensul ei clasic, este din ce in ce mai putin prezenta in viata cotidiana. Ideea unui test pe care nu doar ca trebuie sa-l treci, dar pe care vrei sa-l dai pentru a-ti demonstra aptitudinile pare sa fie o problema subsidiara atat pentru pustii care-si ignora examenele, dar si pentru parintii care-si ignora copiii. Iar daca vi se pare ca tocmai v-am servit o falsa problema cu o garnitura de delir, va asigur ca nu e chiar asa.

Nevoia tanarului sau adolescentului de a fi acceptat si privit ca un adult ramane in picioare, indiferent de cati oameni v-ar minti ca maturizarea e ceva care pur si simplu se intampla. E o trecere necesara de la un grup social la un altul, unul aspirational. E unul din motivele pentru care romanele de tip “young adult” au atat de mult succes (Harry Potter, The Hunger Games, The Maze Runner, Divergent etc). Etnograful Arnold van Gennep, caruia e posibil sa-i fi scris gresit numele, dar care e un pic prea decedat sa ma mai injure, identifica trei trepte ale initierii: separarea (distantarea de vechiul grup), stadiul liminal (ritul de trecere in sine) si incorporarea (invitatia in noul grup).  Parintii ultra protectori, psihologii mediocri si mediul online au redus tot ritualul de initiere la “poti fi ce si cine vrei tu, daca ai suficienta incredere”. Evident ca poti, cat timp grupurile sociale nu mai dau “teste de admitere”…

Obsesia pentru “acceptare” si disparitia riturilor de trecere nu vine doar cu mediocritate la pachet, ci si cu consecinte mai sinistre. Nevoia de a apartine unui grup si de a-ti demonstra propria “valoare” se traduce printr-un numar mare tineri carora “nu le lipseste nimic”, dar care aleg sa fuga si sa se alature unor grupari extremiste, indiferent de natura lor. Se traduce prin contra-culturi inchise si violente, prin inadaptati de profesie si mici sociopati. De ce atrage extremismul? Pentru ca ofera exact lucrul pe care societatea vestica nu-l mai ofera de ceva vreme: promisiunea unui “statut”, marcat de o initiere pe care “putini o pot trece” (cel putin in teorie).

Intr-o perioada in care copiiilor li se interzice sa experimenteze, sa descopere sau sa se descopere, drumul initiatic isi pierde sensul. Mai mult, atunci cand pana si cea mai mica reusita e marcata de o diploma si de felicitari colective, sunt putine lucruri care separa “barbatii” de “baieti” si “femeile” de “fetite”, indiferent de cadrul de referinta. Partea buna e ca nu mai e nevoie sa mergem pe carbuni pentru a arata cine suntem. Partea proasta e ca pana si Harap Alb stia ca trebuie sa treaca prin cateva incercari pana sa primeasca femeia si castelul.

P.S: Daca nu ati fost niciodata pusi in situatia de a va demonstra maturitatea e in regula. Puteti oricand deveni analisti politici.

20 Comments

  • “Extremismul” nu atrage doar atunci când te face să intri într-o comunitate restrânsă după un examen pe care puţini îl pot trece, şi nu numai în zilele noastre.

    “Mişcările politice extreme” atrag inadaptaţii de profesie şi sociopaţii din cauze mai puţin evidente. Uneori nici măcar manipulatorul nu e 100% conştient de metodele pe care le foloseşte (e prizonierul propriei imagini 🙂 ).

    Spre exemplu: de unde admiraţia suspectă a unora pentru al Treilea Reich? Teoretic, fiindcă aveau autostrăzi, uzine şi monumente… aşa ar încerca să se justifice unul dacă îl întrebi.

    Dar se ştie că e o diferenţă între ceea ce vrei să pară raţional şi motivaţiile reale. Mai ales în lumea iraţională şi schizofrenică a anilor 1990-2004. Sau în lumea la fel de iraţională a anilor 1933-1945.

    Poate că în spatele argumentelor raţionale stă altceva. Ceva care se opune lumii cenuşii şi înnoroiate a anilor 1930, sau României cenuşii şi murdare a anilor 1990-2000. Felul de a vedea lucrurile în alb şi negru, în care, întâmplător, eşti de partea cea albă a lucrurilor. De partea în care azi eşti nimeni, iar mâine, dacă ai supravieţuit, eşti Michael Wittmann sau Hans Ulrich Rudel. De partea care are cele mai mai tari maşini, tancuri şi avioane, cele mai blonde gagici şi cele mai sexy uniforme.

    Oare unde se mai întâlneşte un asemenea mod de a privi lucrurile? Exagerat, schematic, clişeist? Cu gagici 90-60-90 şi acţiunea are loc de fiecare dată în interioare de Casa Poporului? Sau în ţinuturi exotice la fel de clişeiste, ca un decor pictat?

    Al Treilea Reich atrage, de dincolo de mormânt şi de dincolo de orice formă de propagandă contrară, tocmai fiindcă în practică nu era nici naţional, nici socialist, nici capitalist şi nici militarist. Era pornografic. O formă extremă de pornografie, la scara a două continente 😀

  • Chestia cu “drumul initiatic” inspirata de primul transplant de penis din Africa de Sud, la randu-i necesar in urma uneia din multele botched circumcisions yeke yeke, sau de chestia lui campbell (i.e., ce numesc eu “eroul de o mie de ori fatarnic”)?

  • Recunosc că nu m-a bântuit ever chestia cu maturizarea, deoarece cred că e bine să nu te maturizezi de tot. Şi nu dintr-odată.
    Prin urmare, nici partea cu ritualurile nu m-a frământat.
    Adică, după umila-mi opinie, poţi să treci toate ritualurile necesare ori impuse, dar să rămâi infantil în gândire şi exprimare, lucru dovedit din plin de viaţa înconjurătoare.
    Acuma, ce n-am înţeles eu din articolul matale, eşti pentru sau contra ritualurilor de maturare umană? 🙂
    Foarte fain PS-ul, dar prefer să rămân inginer. 😀

  • Nautilus: De acord ca nu atrage “numai prin asta” (si da, post-rationalizarea e o treaba foarte ciudata si foarte usor de exploatat de specialistii in marketing). Al Treilea Reich cred ca e un capitol separat de discutie, mai ales ca el n-a fost o simpla forma de “extremism”, ci a oferit o viziune complexa, sustinuta si de o serie de personalitati notabile ale vremii. E ceva din care, din pacate, invata acum si ISIS.

    Ma gandeam mai degraba la genul ala de rebeliune “merg sa ma lupt pentru X” care de multe ori e alimentata de dorinta de a demonstra ceva si de a-ti demonstra ceva (din pacate, la 16-20 de ani sunt putine lucruri pentru care chiar merita sa lupti, desi toate par asa).

    Wittman n-a supravietuit, dar “Baronul Negru” da 🙂

  • Zamo: Varianta numarul 2 😛

    Adrian Voicu: Sunt pro ritual, cat timp el este unul normal si acceptat social (de exemplu: o diploma luata cand trebuie, un majorat bine facut :P)

  • Apoi daca nu scrii un articol mai centrat pe “eroul cu 1000 de fese”, poate un gioc ar fi appropriate, nup? Numa’ sayin’ 🙂

  • 😛

  • Eu mi-am dat seama destul de tarziu ca am trecut prin diverse initieri.

  • hmmm… cam târziu s-a apucat puştoaica din poză de pregătiri:

    https://boemul.wordpress.com/2014/05/19/fiti-parinti-responsabili/

  • Eu numai o data am fugit de un examen si era mult mai rau data urmatoare cand trabuia sa merg. La facultate am colegi care nu merg la examene si chiar sunt ignorati de parintii lor… Nu numai cu copilul sunt probleme.

  • Romania Inedit: Din fericire, toti am trecut 🙂

    Boemul: Pustoaica ta trage cu bile de Paintball si pare fericita 🙂 In America, pustoaicele trag cu Uzi-uri si nu le iese prea bine: http://www.washingtonpost.com/news/post-nation/wp/2014/09/02/girl-who-accidentally-shot-her-instructor-with-an-uzi-said-the-gun-was-too-much-for-her/

  • Chiar ma gandeam ca eu nu am citit sau auzit de ritualuri de initiere in cadrul culturii de lb romana, si nu stiu nici de vreun ritual sau obicei din asta pre-crestin pre-sau proto-roman daco-getic sau chiar slavic. Ma gandeam ca in catolicism si protestantism s-au pastrat “confirmarea”, care la catolici e cam intre 10-12 ani, si la unii protestanti pe la 15 ani, stiu si de bar mitzvah la 13 ani in cultura iudaica, plus musulmanii practica circumcizia la o varsta destul de marisoara, pe la 10 ani, din cate am citit, plus exista acelee faimoase initieri de vanatoare solo pe la 13 ani pt
    amerindieni si diversi inuiti si in trecutul traditional al unor diverse popoare africane. Nu stiu despre multe alte popoare desigur, si nu stim prea multe de fapt nici despre geto-daci, adica nu vreau sa avansez ideea cum ca unii au sau au avut si altii nu, cand de fapt habar nu am, doar asa ma gandeam ce e mai probabil sa existe asa in cadrul a ce stim noi, si la ce am fost expusi noi asa la nivel de posibile amintiri sau vagi cunostinte culturale comune colective maj celor care am fost vorbitori de lb romana, inclusiv niste datini de care stim ca au fost colectate si descrise in perioada aia initiala etnografica/etnologica, (desi desigur colectia e relativ recenta asa la scara istorica mai larga plus e relativ reductionista plus a fost supusa unor adaptari mai culte, a suferit si modificari, e
    inca in adaptare, adica nu cad eu personal in generalizarea vreunui “constient colectiv”, ca ala e destul de manufacturat artificial, si desigur ca nu numai la romani, si de fapt nici nu exista ca atare asa solid, plus e in flux, plus nu are nici o legatura cu notiunea ceva mai solida dpdv teoretic, desi si aia speculativa, a “inconstientului
    colectiv”…ma rog, paranteza e total off topic, dar m-am simtit obligat sa precizez, ca sa se vada despre cate multe si diverse lucruri sunt eu personal pe dinafara, plus ca nu incercam sa fac pe desteptul ci doar sa cataloghez sumar ce ar trebui sa stiu macar pt o minima cultura generala de Bac vs ce am auzit, am vazut, am citit, mai ales rasfoind si uitandu-ma la poze din mass-media de popularizare din chioscuri de gari
    si aeropoarte, etc).

    Desigur exista si ritualuri mai noi total seculare desi nu lipsite de elemente de cult si sacralitate in diverse culturi, gen baluri de debutante, quinceanera la mexicani, baluri
    de boboci si de absolvire a liceului.

    Adica avem de unde alege totusi si in cadrul culturii de lb romana mai post-revolutionare franceze, initial mai pt boieri si burghezia mai inalta si mai recent asa pt din ce in ce mai multi si de la mahala si proletari, tarani, cocalari, etc. (Nu zic la modul peiorativ ca eu ma clasific pe mine personal drept cocalar cu origine de
    mahala si cu aspiratii mic burgheze, si sunt chiar induiosat fata de propria mea origine
    si apartenenta culturala, ba chiar ma consider un posibil descendent aristocratic super-privilegiat de vreme ce am avut oportunitatea sa fiu expus cam la acelasi nivel de educatie care i-a fost oferita lui Ludovic al 15lea, desi desigur fara sa am gravele raspunderi pt care fusese el
    predestinat si scolit, asa ca nici eu nu am avut o prea mare motivatie sa fiu ff studios si disciplinat, desi zau s-au chinuit si echivalenti ai prof Buffon si ai dnei guvernante diriginte de Maintenon, ca autori de manuale si profesori ai mei cu
    mine pana sa iau si eu Bacul…sorry de divagatie insa era vorba de amintiri personale de la varsta initierilor).

  • Am scris primele 3 paragrafe din introducerea dizertatiei mele pe tema initierilor din cultura de lb romana, dar m-a pus naiba sa mentionez pe dna de Maintenon si pe prof Buffon si mi-a intrat la moderat sau la spam !

  • L-am salvat, nu e bai 🙂

    La noi discutia din timpul orei de limba romana a plecat de la drumul initiatic si s-a dus direct in antropologie. E adevarat ca nu ajunseseram chiar la geto-daci 🙂

    In cazul evreilor, chiar sunt multe de discutat si dezbatut, mai ales ca ei isi pastreaza riturile de initiere de foarte multi ani.

  • Happy Liberalia ! Azi, de 17 martie, tineretul de cultura romana antica, atat fete cat si baieti, care au implinit recent 14 ani sunt invitati sa renunte la toga praetexta, (cu o dunga de culoare violet), si sa imbrace toga (baietii) sau rochie (fetele) de varsta adulta, modelul baietilor fiind numit toga virilis, de culoare alba uni fara nici o dunga violet, iar modelele pt fete devenind probabil mai variate cf modei, (desi tot fara dunga, dar probabil cu diverse centuri si panglicute, zau, nu stiu exact cum erau rochiile de
    femei tinere la vremea aia, dar daca e
    cerere o sa incerc sa ma interesez).
    In plus baietii dadeau jos de la gat un soi de medalion special numit bulla praetexta, si puneau in cavitatea lui o suvita de par si duceau medalioanele la biserica, si le lasau acolo sa fie sfintite, pe urma mamele lor veneau si le luau de acolo si le pastrau ca suvenir in casa pt ca aveau in continuare puterea sa apere pe baieti de deochi in caz ca erau chemati la oaste, (ca de la 14 ani capatau si drept de vot dar si obligatia de a fi inregistrati in registrul de potentiali militari).

  • Suna bine! Varianta moderna ar include si predarea vechiului smartphone pentru unul nou, 4G 😛

  • Citește Childhood and Society de Erikson (dacă n-ai citit-o deja), mă aștept să-ți placă. 🙂

  • Un clasic care mi-a scapat, dar despre care stiam. Il pun pe lista 🙂

  • “Texanii care-si “boteaza” copiii oferindu-le prima lor arma” – best line ever

  • Si cam adevarata, din pacate 🙁

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *