Astazi as fi scris ceva mai inteligent, dar n-am timp. Stiu, si voi ati fi citit o carte in loc de prostia asta, dar nu aveti timp…

Despre cat de greu se gasesc zacamintele de timp si despre ce valoare au minutele pe piata neagra s-a tot scris. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu cred ca am prea multi prieteni care sa se vaite de lipsa banilor (nu atat de tare, cel putin), a socializarii sau a necesitatilor de baza. Toti se plang de lipsa timpului… pentru ca fiecare secunda e investita in obtinerea banilor, mentinerea relatiilor sociale sau procurarea unor obiecte “necesare”. Si totusi, daca e atat de pretios pe cat sustinem ca ar fi, de ce naiba suntem atat de generosi cu timpul nostru?

De ce oferim ore intregi feed-ului de Facebook, traficului infernal si oamenilor cu care nu avem si nu vrem sa avem vreo legatura? De ce pierdem zile intregi scufundati in activitati neproductive sau pierduti in locuri care nu ne aduc niciun beneficiu pe termen lung? De ce investim timp in achizitionarea unor recompense de care nu avem timp sa ne bucuram? Ca de fiecare data, intrebarea “de ce” nu are un raspuns simplu sau util, dar semnaleaza un fenomen cat se poate de real: inflatia timpului. Mult sau putin, timpul nostru cumpara din ce in ce mai putine activitati valoroase si din ce in ce mai multe nimicuri.

In zeci de carti de automotivare si interviuri “inspirationale” veti gasi cu siguranta acelasi sfat: transforma-ti timpul in bani pentru a-l aprecia cu adevarat. Cu alte cuvinte, daca tu castigi 1000 de euro intr-o luna, imparti suma la numarul mediu de zile lucratoare (21 de zile) si la numarul mediu de ore lucrate pe zi (sa zicem 8 ore) si ajungi la aproximativ 5.95 euro pe ora, respectiv 26 de lei. Urmatorul pas ar fi sa-ti calculezi fiecare investitie de bani in functie de timp (pentru un telefon de 520 RON lucrezi 20 de ore) si orice investitie de timp in functie de bani (tocmai ai pierdut 13 lei vorbind la telefon cu trei rude enervante!). E similar cu oamenii care-si echivaleaza toate caloriile ingerate in ore petrecute la sala.

(O imagine banala care tocmai v-a irosit 3 secunde din viata)

Exercitiul asta ar trebui teoretic sa ne organizeze mai bine si sa ne bage mai adanc pe gat fraza “Time is money”. Din pacate, el nu face decat sa umfle si mai tare obsesia pentru munca a celor prinsi in sistemul corporatist si sentimentul de inutilitate al celor care-si simt munca insuficient apreciata. Intr-un final, conversia de mai sus nu face decat sa echivaleze timpul cu o singura moneda de schimb, sifonandu-i si mai tare valoarea…

Asta e de altfel si motivul pentru care am ajuns la inflatia mentionata mai sus. Avem atatea posibilitati de a folosi timpul si atat de multi oameni, evenimente si activitati care concureaza pentru el, incat, pentru orice fel de activitate, avem nevoie de mult mai mult timp decat am fi avut cu 20 de ani in urma. La asta se adauga si incrancenarea omului obosit, a omului care vrea sa “profite la maxim” de timpul lui si care, in loc sa isi rezerve o bine meritata ora de somn, ajunge sa citeasca o jumatate de pagina, sa se joace 10 minute, sa-si faca un ceai mediocru si sa vada inceputul unui film. Cu ale cuvinte, o ora libera nu e o ora placut petrecuta, ci o ora “umpluta” cu diferite lucruri.

De-asta un episod dintr-un serial nu mai dureaza 45 de minute, ci vreo trei ore, cum nici o pauza de citit nu se mai rezuma la a sta cu nasul concentrat in carte. Desigur, asa zisul “ADHD” modern ar putea fi depasit cu exercitiu, dar asta e destul de greu daca obiectivul tau zilnic este sa-ti “umpli timpul”. Cand ai o bucatica de timp pentru tine, te repezi la ea ca un maidanez la un McPuisor. E a ta, deci TREBUIE sa faci de toate! Si asa, in loc sa ne recompensam pe masura efortului zilnic, ajungem sa ne devalorizam timpul, fracturandu-l inutil si transformand cel mai banal exercitiu de relaxare intr-o corvoada intinsa pe mai multe zile. Pana si vacantele au ajuns un fel de saorma cu de toate, in urma carora ramanem cu acelasi gust amar si eterna nazuinta “Daca as mai fi avut cateva zile…”.

Din pacate, poza mea n-ar avea ce sa caute la capitolul de management al timpului, poate doar la subcapitolul “Infractori Periculosi”. Totusi, daca am observat ceva la oamenii mai atenti cu timpul lor este ca majoritatea nu echivaleaza orele cu bani, ci cu “timp util”, cu timp investit in propria persoana. Cu alte cuvinte, inainte de a sta cinci ore la un eveniment inutil sau de a citi doua articole despre sexualitatea pinguinilor, ar trebui sa ne urlam in timpane intrebarea: sigur asta vreau sa fac eu acum?

Daca nu suntem cumva in cadrul unei misiuni profesionale, raspunsul nu ar trebui sa includa ce “trebuie sa facem” sau “ce e normal sa facem”, ci doar ce “vrem sa facem”. Asta poate implica orice, de la o bere cu prietenii la terasa de pe colt, la un joc online sau un curs de programare. Orice ne-ar putea scoate pentru un moment din logica daunatoare a orelor, minutelor si secundelor. Intrebarea ar putea fi si mai simpla: cat din timpul nostru liber ne este dedicat si cat este oferit altora pe un pret de nimic? Timpul isi pierde valoarea nu pentru ca nu avem ce face cu minutele, ci pentru ca nu stim exact cand sa mergem la casa de schimb cu ele.

P.S: Exercitiul ala de transformat timpul in bani si invers nu este complet inutil, doar ca nu functioneaza in orice circumstanta. Totusi, daca tot ce ai astazi sunt 30 de minute, chiar vrei sa pierzi 3 euro cu parerea Oliviei Steer despre medicina?