Varsta si maturitatea
Dupa o saptamana aglomerata si un examen la chineza, mi-am zis ca n-ar fi rau sa mai spamez putin si pe blog…
Despre inutilitatea seriozitatii si despre greseala de a amesteca varsta cu autoritatea am mai scris. Despre sursa fenomenelor in cauza n-am apucat inca sa ma vait. La modul rudimentar, as spune ca e vorba despre confundarea maturitatii cu varsta. Stiu: ce am spus suna la fel de interesant ca un discurs politic intr-un club. Vreau insa sa abordez ideea preconceputa ca maturitatea e un fel de fundita mov pe care ti-o acorda divinitatea dupa ce ai supravietuit varstei de mijloc.
Cand cineva va spune cu aplomb ca s-a maturizat, e in regula sa-l strangulati cu faşa de la scutec. Oricat ar prefera psihologii si antropologii sa o catalogheze, maturizarea ramane un proces continuu, o adaptare constanta. Intelepciunea nu vine in fata unui calculator, printre chipsuri si servetele. Maturitatea nu sare din spatele unui birou de coporatie. Nu iti poti acorda beneficiul maturitatii, daca n-ai fost pus in posturile pe care pretinzi ca le intelegi. Nu e important sa ajungi pur si simplu la 60 de ani (bine, in Romania e o performanta). Maturitatea e unul dintre putinele procese in care “drumul e mai important”.
Anii irositi in lupta cu propriii demoni conteaza mult mai mult decat cei investiti in campionate de frecat menta. Desigur, si inteligenta joaca un rol important. Ea nu e utila numai in a articula argumente, dar e si principalul filtru pentru amalgamul de “chestii” din jur. De-aia jumatate din soferii de taxi si paznicii de club cred cu tarie in conspiratia “Iluminatilor”. E doar una dintre miile de false explicatii pe care un om imatur le poate asocia “experientei de viata”. Cu alte cuvinte: “Asculta-ma pe mine ca sunt batran, chiar daca spun o tampenie!”. Chiar si cu astfel de exemple, maturitatea se leaga mult mai mult de experienta si interactiune decat de inteligenta.
Oamenii copilarosi nu sunt neaparat imaturi. Faptul ca cineva “se prosteste” constant nu inseamna ca respectivul nu stie cand sa fie “om mare’. Trebuie sa cresti suficient ca sa stii sa fii copil. De cealalta partea a baricadei, faptul ca cineva tace si evita confruntarea nu e un semn de intelepciune. Tacerea nu e de aur si nici rabdarea. Daca un om nu spune o tampenie, nu inseamna ca nu o gandeste. Daca un om nu se grabeste, nu inseamna ca isi planifica fiecare miscare. In momentul in care ai ajuns la propriile concluzii si ai crescut suficient, vor fi destule ipostaze in care nu vei putea sta deoparte.
E destul de greu sa recunosti un om imatur. Simptome exista, autosuficienta si autodiagnosticarea (“oamenii nu ma vor, pentru ca sunt prea bun”) fiind printre ele. Totusi, ca orice simptome, ele pot indica o intreaga categorie de boli. Spre deosebire de prosti, imaturii sunt mai greu de depistat din simple interactiuni sau discursuri. Trebuie sa interactionezi cu ei, sa-i vezi la lucru si sa le dai ocazia sa-ti demonstreze cat de putin inteleg din viata. Interactiunea asta va fi de cele mai multe ori una dureroasa. Partea buna e ca durerea va contribui intr-un final la propria maturizare.
Singurul pe care-l poti face pentru a nu cadea in capcana imaturitatii este sa nu abandonezi cautarea. Caustica si absurda. Relaxata. Violenta. Cautarea. V-o spune un om crud si imatur: nu abandonati cautarea. E singurul lucru care te poate face sa pricepi ca lumea nu e numai “chestia aia care se intampla in jurul tau”.
Tocmai mi-am amintit de tatal meu care zice incontinuu ca “Inteleptii trebuie respectati, nu batranii”. Am impresia ca maturitatea asta vine intr-o mare parte de la rahaturile peste care a trebuit sa treci in viata. Mi-aduc aminte cand m-am mutat ca mi se parea ca in lumea asta noua in care eram cei de varsta mea aveau cu totul alte ganduri si ocupatii. Nu zic ca eram eu de cine stie ce maturitate dar se simtea o diferenta. Bine, asta poate fi si din cauza diferentei de cultura. Cred totusi ca atunci cand iti vezi familia trecand prin tot felul de chestii prin care majoritatea romanilor trec, parca te schimba chestia asta. Incepi sa te intrebi ce sa faci si la ce sa-ti indrepti atentia ca sa nu trebuiasca sa treci si tu prin asta. Cand spun asta ma refer la chestii gen: nu sunt bani de luat paine astazi, nu ne gasim slujba desi suntem educati si-avem copii acasa de care trebuie sa avem grija etc. E total diferit sa vezi o persoana care a crescut fara frica de a nu avea mancare sau a nu i se putea cumpara adidasi pentru sport. Nu stiu chiar daca ma refer… Read more »
Mai mult sau mai putin, da…ma refeream si la asta. Cred ca asta e si unul dintre motivele pentru care multi nu prea respecta “pustii”. In 80% din cazuri, pana in 20 de ani nu ai prin ce experiente sa treci. Apoi mai sunt si cei care la 25 de ani au trait mai toate dramele posibile, de la pierderea unor oameni dragi pana la boala. In general ei nu se prea preocupa cu injuratul online si cu datul de sfaturi 🙂
In cazul generatiilor noi, totul vine de la sine pana la o varsta, cand firul se rupe (daca parintii nu si-au facut depozite).
Totusi ca sa te maturizezi trebuie sa ai o anumita varsta, pentru ca maturizarea vine treptat, dupa ce in fiecare zi descoperi “ca nu tot ce zboara se si mananca”.
Poti sa n-ai neaparat varsta, dar e clar ca trebuie sa fi mancat mai multe zburatoare necomestibile 🙂
Eu cand scrisai anumita varsta nu ma gandii la 40 de ani plus.
Poate esti prea matur pentru varsta ta .Nu te grabi sa cresti ,pentru ca atunci cand incepi sa “intelegi” “chestia aia care se intampla in jurul tau ” s-a dus fericirea…(si nu dau sfaturi de om matur).
Cand vorbim de cautare intelegem orice ,orice idee absurda legata de istorie ,politica ,alimentatie ,religie ,educatie etc .Nu excludem nimic din start nici chiar teoria conspiratiei Iluminatilor.
Maturitatea intelectuala dupa parerea mea ,vine odata cu cea emotionala si oricat de “inteligenti” am fi ,oricat am cauta ,daca nu ne putem controla emotiile suntem imaturi .
Prostii nu s-au nascut prosti ci doar au avut parte de o proasta educatie.
Ideea insa e buna nu te opri din cautat .E important sa stii ce cauti in viata .
Eu inca nu stiu.
Treaba cu prostia e ca e vindecabila pana la o anumita varsta. Dupa o vreme, ideile alea fixe, adanc inradacinate, nu mai dispar. Prostii nu s-au nascut prosti, dar putini sunt cei care se vindeca.
@Diana: E total diferit sa vezi o persoana care a crescut fara frica de a nu avea mancare sau a nu i se putea cumpara adidasi pentru sport. (…) Daca totul e usor si vine de la sine parca n-ai aceeasi rapiditate la maturizare. Am mai auzit asta. Unul dintre cei care credeau în ea era un anume kick-boxer român, care se credea hârşit, trecut prin viaţă, mai tare ca veteranii de război şi interlopii puşi la un loc. Doar că atunci când îi puneai o întrebare precisă debita nişte tâmpenii atât de mari încât părea că îl auzi pe Ponta 😛 De fapt “maturizarea” (sau sora ei, “atitudinea civilizată” pe care pretind unii că ar avea-o vesticii şi românii nu) e un concept fals, ca şi “am carieră”. “Cariera” în mediul online e un fel de Sfântul Graal. Există şi o explicaţie pentru asta, legată de profilul împricinaţilor: până prin 2004-2005, cei care aveau acces la metodele de comunicare electronică (forum, blog, mIRC etc) erau tineri, elevi de liceu sau studenţi, cu un anumit grad de cultură. De prin 2006, marea majoritate a celor care se exprimă pe forum sau blog sunt fie şomeri, fie bloggeri de profesie (adică… Read more »
Ma rog, acum universitatile spera ca macar 10% din absolventi sa aiba o cariera…orice fel de cariera 😛
un coleg pe la 17 ani: “eu sufar de maturizare prematura”.
Chiar vorbeam sambata cu cineva: la un moment varsta vine si cu ceva experienta. Tu la 18 ani te-ai scuipa in gura acum. pentru ca lipsa experientei duce la o exagerare a importantei chestiilor invatate in ultimul timp.
http://www.youtube.com/watch?v=qM-gZintWDc
Io’ in liceu eram prost cu spume (si in acelasi timp un geniu), dar am impresia ca de-aia s-a si inventat liceul.
Fiecare varsta are farmecul ei ! Maturitatea prematura este necesara ?
Dupa o varsta toate acestea nu mai conteaza !
Once in a while it’s okay to be childish & immature. Doar că puțini știu unde să se oprească.
treci si continua la Jocurile de alta data, ca eu inca mai citesc. 😀
Pai o sa mai trec un hop saptamana/saptamanile astea si apoi reincep cu ele. Pana atunci, mai bibilesc niste draft-uri.
Cand eram mic, mi-am dorit tare de tot un trenulet – electric ar fi fost o minune, dar si cu cheie era bun. Ai mei mi-au dat doar un camion de lemn, atat au putut pe atunci (atunci era ieftin aproape ca braga, acum il gasesti doar la jucarii “ecologice” si costa de te rupe – cat nu face !). Si am crescut cu ideea “ce mi-ar place un trenulet” ascunsa undeva foarte adanc. Cand am “facut” eu primii mei bani (adica eram “pe picioarele mele”, adica “matur”), primul lucru pe cale l-am facut a fost sa imi cumpar un trenulet (ti-am zis ca era adanc ascunsa, n-aveam cum sa scap de ea); intre doua alergaturi la agatat tipe, ma jucam cu trenuletul. Imatur ? unde era maturitatea de care ar fi trebuit sa dau dovada ? nu stiu … dar si acum as face-o cu maaaaare placere (chestia cu trenuletul, nu alergatura dupa gagici). Am avut ceva concret despre ce inseamna sa fii “matur”, despre cum sa dai dovada de “maturitate”, despre ce trebuie sa faca in viata un om “matur”, despre cum sa nu te “copilaresti” ca doar nu mai ai varsta, ce reprezinta sa ai “cariera” sau… Read more »
“Imatur ? unde era maturitatea de care ar fi trebuit sa dau dovada ? nu stiu … dar si acum as face-o cu maaaaare placere (chestia cu trenuletul, nu alergatura dupa gagici).”
Multă lume a dat cu clanţa că e “imatur” să construieşti tu însuţi machete (trenuleţe, avioane, automodele).
Când l-a văzut pe “imatur” invitat prin scrisoare oficială să vină să facă machete de căi ferate la Siemens sau de aparate de zbor la NASA, şi-au înghiţit limba.
Din punctul meu de vedere, cel cu trenuleţul e superior moral clănţăilor.
Asa erau imaturi si “gamerii pasionati” de la inceputul anilor 90′ care au ajuns ulterior programatori si designeri pe la companii uriase.
Tehnic, oamenii “seriosi” numesc “imatur” cam tot ce nu inteleg (si orice mica placere pe care ei insisi si-o neaga).
[…] (si fara ca fenomenul pe care-l apreciezi tu sa fie superior), poate mai ai de lucrat la capitolul maturitate. Opinia mea e ca majoritatea prezentarilor de moda “haute couture” sunt niste mizerii. […]
[…] Varsta si maturitatea – Sau de ce oamenii copilarosi nu sunt neaparat imaturi. Ba coinace! – Cum a evoluat cuvantul “coinac” si de ce ar trebui sa va pese. […]
[…] fond, recunoasterea existentei unor oameni mai inteligenti si informati e un semn definitoriu al maturitatii. Cuplul “eu si Dumnezeu” apare fie la genii, fie la idioti. Tind sa cred ca s-au cam […]
[…] cu lacrimi in ochi despre “cum era inainte”. Sigur, influenta parentala…dar discernamantul unde […]