Nu suntem politicieni !

Am postat mai rar din cauza unei reveniri in campul activitatilor cotidiene si a unei munci de culise facuta in spatele blogului. Nu, nu am terminat nici pe departe cu actualizarile dar am scos cateva plug-inuri si plasat un favicon nou in detrimentul celui anterior care oricum nu functiona (nefiind optimizata imaginea).

Probabil va intrebati ce naiba vrea titlul asta sa spuna. Cand am spus ca nu suntem jurnalisti,  nu am spus ca bloggerii n-au vizibilitate sau demnitate, am spus doar ca nu sunt pregatiti sa-si asume niste raspunderi. Dar ce se intampla cand indivizi aparuti din partea nevazuta a online-ului iti paseaza niste responsabilitati doar pentru a defula ?

Pentru majoritatea intelectualilor de budoar, bloggerii sunt o imensa cireada. Totusi, bovina sau nu, am un minim de vizibilitate, la fel ca iubitii nostri politicieni. Doar ca spre deosebire de ei, eu nu decid ce vei manca tu maine, nu-ti iau 3% din impozit si nici nu te agresez cu panouri colorate de cinci metri. Stau in coltisorul meu de Internet si imi dau cu parerea sau informez fara a avea pretentia de infailibilitate. Pe langa asta, sunt un ”ala” care de bine de rau scrie coerent, e cunoscut si in lumea online dar si in cea offline (si nu, nu ma refer la intalnirile care au legatura cu bloggerii), un om care de bine de rau EXISTA. Asta spre deosebire de milioanele de anonimi, troli, invidiosi si indivizi incapabili sa inteleaga un fenomen dar care isi dau cu parerea, critica distructiv si incearca sa se promoveze intr-un mod ilar.

Draga domnule anonim , oricine, oricand si ”oricati” ai fi tu. De ce e nevoie sa ma repet ? Nu sunt obligat sa te ascult, sa-ti ascult frustrarile si dejectiile de om invizibil. Nu ma platesti sa fac asta, n-am nici macar reclame sau posturi platite (si daca as avea, n-ar avea importanta atat de mare). Daca vrei sa-mi spui ceva, fie si sa ma injuri, ai decenta sa o faci printr-o minima prezentare.  Stii ce ? Cred ca nu e atat de important numele cat ar fi macar un e-mail valid la care sa-ti motivez in particular anumite lucruri, o adresa spre un forum, spre coltul tau de online (blog, site). Nu ai un colt de online…perfect ! Da-mi un minim indicator care sa-mi demonstreze ca, desi nu vrei sa fii contactat, vrei sa fii individualizat.  Da-mi ceva care da-mi spuna ca nu esti doar o ironie ieftina ci un ”cineva”. Pana atunci, esti ala care urla din multime la discursul presedintelui. Crezi ca va sta vreodata cineva sa faca distinctii intre anonimii cu porecle pseudointelectuale ? Il va deosebi cineva pe AnonimulSeIntoarce de MareleGatsby ? As zice ca nu, cu atat mai putin cat identitatile lor nu exista , sunt niste incercari ieftine de a simula inteligenta (insa inteligenta impersonala este doar o iluzie).

Tu ! Nu ai dreptul sa ma injuri atata timp cat eu nu-ti datorez nimic si nici nu te rastignesc online. Insulti bloggerii, ma insulti pe mine iar apoi ai pretentia sa te ascult ?  Simplul fapt ca ascult orice opinie pertinenta si argumentata fara a modera voit comentarii e mai mult decat fac altii care pentru 10 000 de euro pe luna ne spun ”Ciocu’ mic” la tv.

Imi face placere dialogul si de ce nu, critica (mai ales cea constructiva) daca se pastreaza in limita decentei si argumentarii. Daca tu simti ca ai ceva de spus , fara absolut nicio legatura cu postul meu si o mai faci si anonim, probabil ca din banii aia, pe care ti-i inghite anual Vanghelie, ti-ai putea face abonament la psiholog.

Imi place cand oameni fara blog imi comenteaza si o fac detaliat si pertinent. La un post precedent, userul Sorin (care exista, apropo) mi-a lasat un comentariu care la nivel de detalii tehnice depasea cam tot ce scrisesem eu intr-un post dublu. Bine, vorbim de un om din domeniu dar daca urmaresti bloguri considerate de succes la momentul asta vei vedea multi comentatori fara blog care participa la discutie, lanseaza provocari, raspund la ”ancheta” proprietarului blogului. Vezi dom’le ca se poate ?

Dar voi nu, voi sunteti oameni depasiti complet de situatie, care pana acum putini ani considerati ca Internetul e ”treaba de tocilari” si care inca refuzati cu indarjire sa va aliniati…dar criticati.Nu suntem politicieni, dar voi ramaneti din pacate frustrati !

P.S : Postul asta era de multa vreme in drafts si culmea e ca n-a fost generat de vreun incident recent. ci de o analiza Sper sa apuc sa termin de ”modernizat” blogul in urmatoarele luni pentru ca am inceput lent si am o lene epocala …

99 COMMENTS

  • Gresesti cand spui ca nu are dreptul sa te injure pentru ca nu ii datorezi nimic;are dreptul asta,la fel de bine cum tu ai dreptul sa il ignori sau sa il injuri la randul tau.Intotdeauna se vor gasi oameni care critica degeaba si care considera ca sunt deasupra altora numai pentru ca stiu sa lege doua vorbe,tu trebuie sa continui ce faci aici pentru ca o faci bine…parerea mea,la care am dreptul chiar daca nu imi datorezi nimic sau viceversa…

  • Nu, eu chiar sustin ca logic nu ar trebui sa se dea dreptul la opinie cuiva care e prea las ca sa si-o sustina. Daca spui ”Eu sunt Andrei si cred ca esti un bou” e opinia ta. Dar daca intri cu Mazgalici2008ProKk2 si spui ”Boule” mi se pare o invazie a spatiului meu.

  • Deci problema e totusi alta,nu e las ca o sustine ci e las ca se ascunde cand o sustine…o alta forma de lasitate…si acuma intrebarea de 10 puncte:Cine nu ar trebui sa dea acest drept sus-mentionat?

  • Ar fi vorba de niste simple verificari, nu stiu…daca as detine un ISP as prefera o clientela de 100 de oameni de afaceri si bloggeri decat una de 3000 de imbecili congenitali.

    Stiu, e o frustrare ”in van” pentru ca nu are solutie dar se fac totusi incercari (a se vedea plug-inul de wordpress pentru a detecta daca ai nivelul minim de inteligenta necesar pentru a scrie pe niste bloguri – imprecis din pacate).

  • Cam asa,iar pana atunci a incerca sa intelegi de ce anumite persoane fac si spun diferite aberatii e pierdere de timp,frustrarea acumulata in viata de zi cu zi poate fi pur si simplu aruncata aici la intamplare de individul respectiv…raspunde si tu in acelasi registru si poate lucrurile se schimba…sau poate nu…dar daca ai drumul tau nu vad cum ar putea asa ceva sa te abata de la ce e de facut…

  • Mitocania nu isi are rostul. Am inteles si eu ca blogger si nu doar atat ca nu tot ce spun este corect. Ca gresesc poate sau nu sunt atat de informata pe cat mi-as dori. Sau ca opinia mea este prea subiectiva pentru a fi si realista in unele cazuri. Imi permit sa imi exprim aceasta opinie online pe blogul pe care eu il intretin, pentru care platesc hosting/domeniu si in care pun sute de ore de munca de cand s-a lansat.

    La fel consider ca si cititorul meu are dreptul sa nu fie de acord cu mine. Si nu ii pun piedici in a-si exprima acest dezacord si imi place cand ideile mele sunt combatute cu argumente inteligente si bun simt. Avem atunci un dialog din care invatam cu totii mai mult.

    Dar cand vad tot felul de nesimtiti care vin sa te faca in toate felurile pentru ca nu sunt de acord, dar nici nu au destui neuroni pentru a “dezagrea” inteligent, mi se ridica si mie tensiunea. Pentru cei fara argumente viabile injuraturile sunt bune. Si, daca ai fi “face to face” probabil ti-ar trozni si una peste bot pentru ca nu stiu cum sa te convinga altfel.

    Majoritatea nu isi imagineaza ce inseamna sa tii un asemenea proiect si nu vad mai departe de “sta si ala si scrie prostii si mai si ia bani”. Nu au experienta in online, pentru ca, in momentul in care muncesti niste ore pentru un proiect al tau, chiar si daca este un blog pe blogspot de pilda pe care abia stii sa pui 2 mesaje, te loveste ceea ce eu numesc UMILINTA. Pentru ca traiesti din plin greutatile creatiei si stii cata munca ai depus. De asemenea, daca ai o bruma de creier realizezi cat de mult mai ai de munca pentru a ajunge la un anumit nivel. Multi oameni realizati pe online au o atitudine absolut civilizata si respectuasa. Pentru ca stiu cate mii de ore mananca un site bun si respecta munca in cauza.

    Respectul cred ca e problema la multi ..

  • Andrei : Nu ma abate din drum experienta (acum chiar pornisem de la altcineva) insa ma doare ca sunt unii carora li se spune de mii de ori chestia asta si li se arata ca gresesc insa prefera sa se manifeste submediocru. Nu o sa le raspund in aceeasi moneda…asta asteapta.

    Dojo : Intr-adevar, multi n-au idee cat de greu este sa fii coerent, sa porti o discutie documentata si sa mentii o interfata curata pentru cititorii tai.

  • Nu am fost niciodata de principiul de a intoarce si celalalt obraz,nu e corect,cu atat mai mult cand ce faci e greu si meriti respect,cum e cazul de fata.Inca ceva,acei oameni nu prefera sa se manifeste submediocru,asa pot ei sa se manifeste,nu cere de unde nu e nimic de dat…Intre a fi combativ cu eleganta si a incerca cu binisorul e de preferat prima varianta.

  • Stii ce e mai dureros ? Cand unii dintre asita se decid sa faca un blog si nu fac altceva decat sa defuleze pe el, sa dea in bloggerii in care ar fi dat si ca anonimi. Mie nu mi s-a intamplat dar nici prea mult nu mai am 😛

  • Din nou,vorbim de libertatea de expresie in cazul lui…dar si de libertatea de a alege in cazul tau…si anume alegi sa nu citesti ce scrie el acolo pe blogul lui.Iar imaginea ta sunt convins ca stii sa o aperi cu argumente daca acel individ atenteaza la ea.

  • Ma gandesc eu… La acei bloggeri (oameni) care incearca sa creeze un blog (ziar, etc) din rahaturi… Eu as zice sa ii lasi deoparte, sa se infoaie cat vor. Daca te ataca pe altundeva, e optiunea ta (corecta, oricum) daca sa-i ataci tot acolo, ori ba. Dar daca o fac la ei pe blog, eu zic sa-i ignori..

  • Dar daca vine cineva si zice: “Ma cheama Vasile iar tu esti un bou.”? Tot nu stii cine este. Chiar daca isi da numele real si este unul oarecare din Cucuietii din Deal (by the way, satul asta cica exista) … tot nu stii nimic despre el ca om. La ce folos o adresa de e-mail? La ce folos sa te explici in fata unui prost?

    Uite, am facut si eu o chestie din asta mai aiurea (ma destainui aici in public :P). Am lasat o singura data un mesaj anonim pe un blog, pentru altcineva decat autorul blogului. Am ales sa procedez asa pentru ca respectiva era agresiva si nu vroiam sa ma cert cu ea pe un blog pe care il frecventam amandoua. Comentariul era destul de agresiv dar direct la obiect (fara faze gen “esti proasta” si alte lucruri din astea ca nu imi sta in caracter). Si zice: aaa, esti anonima. Zi-mi cine esti. Pai oricum nu stii cine sunt pentru ca nu ma cunosti (nu aveam blog atunci). Autorul blogului stia ca anonima este ataraxia si nu m-a dat in vileag. Nu zic ca am facut bine, dar am evitat o paruiala.

    Sau, am lasat si eu un amarat de comentariu pe un alt blog si s-a luat de mine unul care si-a dat numele (Doru Stoian). Ce stiu eu despre acest Doru Stoian? Nimic. Si nici nu imi doresc sa stiu pentru ca pur si simplu este plecat cu sorcova.

    Deci, in final, eu cred ca nu conteaza cine scrie, ci cum scrie. Si daca descoperi ca este un cunoscut sau un prieten (ceea ce este destul de dificil)?

    Tu ai dreptate si este normal sa te enervezi cand vezi astfel de comentarii, dar vorba psihologului de acasa: NU CONTEAZA! Ignora!

  • Ghost : Si totusi, cat de trist sa fii ?

    Ataraxia : E totusi un gest de politete sa te recomanzi cumva.

  • Ce pretentii de politete sa ai de la unul care te injura.. Oricum, eu nu am incredere in cei care isi dau numele. Pot minti. Internetul asta este plin de identitati false.

  • Eh, de acord, dar vorbeam de cazurile fericite.

  • mon cher, de ce acorzi atata timp unui subiect care nu merita? de ce te consumi pentru niste anonimi care nu merita?

    Or sa se bucure ca le-i dedicat si post special. Ia pune mana si fa mai bine concurs de injuraturi adresate anonimilor, sa vedem aici creativitate, sa ne pui la munca.

  • Incercam sa le zic mai cu staif 😛

  • Si interviurile de la jobs?

  • Spre finalul lunii din pacate asa ca mai astept 😛

  • Ignore. Şi gata. Cine stă să numere cretinii?

  • 1. Andrei Bugeac e coleg cu mine şi-mi place că “blogăreşte” internetul (zic aşa fără motiv zdravăn, îi văzuse-m comentariul aici)
    2. “Fuck the system” – oare nu am reuşit pe parcursul anilor trecuţi, cu istoria şi experienţa noastră acumulată, cu ajutorul situaţiilor şi întâmplărilor petrecute, să ne avasăm idealurile către evoluţie şi cunoaştere? Ce tot “dura dura” cu politica? Cei de la Happyfish.ro o spun clar, în 2012, la campanie, ei nu mai au loc. Vlad, să fim serioşi, nu sunt ei precum ştirile de la ora 5 de pe PROtv? Dacă nu îi arată nimeni , oare ei ce fac?
    3. Am o idee pentru tine, lasă lenea şi apucă-te de blog, fă-l frumos pentru 2009 şi ce o mai urma după anul ăsta, hai că nu e greu! Te susţin, te ajut!

  • Gest de politete sa te recomanzi, da. Acum sincer, te incalzeste cu ceva daca X, recomandandu-se, iti aplica o injuratura fara argumente prealabile?

    “nivelul minim de inteligenta necesar pentru a scrie pe niste bloguri”… nu e nevoie de atata inteligenta cat de bun simt. Fiindca macar ar sta in banca lor sau s-ar opri sa devina ridicoli. Iar atunci cand lipsesc ambele, inteligenta si simtul penibilului, se petrec deseori cataclisme neuronale acute (presupunand ca mai exista o oaresce activitate prin creierele sus-numitilor).

  • 1.Cred ca nimeni nu are dreptul sa injure persoane in mod direct, nu are nimic de a face cu dreptul la libera exprimare , ce ar mai auzi urechile “alesilor” nostri daca am avea dreptul asta , sa ne gandim numai la politisti (nu la militieni) cat au de pierdut (si nu numai ca imagine) pentru ca exista persoane care judeca astfel.
    2.Patim genul asta de lucruri si in viata de zi cu zi , cine nu a purtat la telefon genul de dialog :”apleatorul” “- Alo, cine-i la telefon ” , “- Dvs m-ati sunat, cred ca trebuie mai intai sa va prezentati…”, “apelatorul”, “-Buei, bip bip bip , mama ta , familia ta si tot frigiderul tau plin cu carne!!!” sau , mergi linistit pe strada , esti imbrancit , si ca sa fie plin tacamul mai primesti si o injuratura gratuita “- Tu-te-n cur , no poti sa te dai la o parte cand trece mandu ?!” , tot anonimi sunt , si nu cred ca merita sa gandim despre ei ca ar avea dreptul sa faca asa ceva.
    3. Am invatat despre bloggeri un lucru , (pe langa faptul ca sunt oameni si se impart in buni si “rai”, talentati au ba…..) fac ce nu fac nici politicienii nici jurnalistii , rup din ei si din timpul lor , pentru a fi langa tine in problemele, dilemele , gandirile , trairile … tale . Parte din ei fac lucrul asta pentru ca au hotarat ca timpul lor va fi impartit noua , iar parte din noi , profitam de acest tipm, gandiri , trairi … si nu o facem free , free e doar pentru noi , pe unii bloggeri ii costa , si din pacate unii dintre ei (nu stiu cum pana mea ca de obicei ai’ talentati si cu bune intentii) mai si ….obosesc cateodata. Cred ca trebuie tinut cont si de aspectul asta . Eu am fost invatat sa incerc sa gandesc de X ori inainte de a posta ceva , pentru ca administratorul va cheltui din timpul si gandurile lui pentru mine , iar daca eu nu am de fapt nimic de spus ….
    Concluzii nu am dar sper ca vor exista mereu bloggeri.

  • sorin, îmi place că te inspir :))
    măi … de ce nu ne iubim toţi?
    kross take a smoke man, take a good shit!
    sorit şi tu!

  • Ignora, nu conteaza, ce pretentii de politete ai putea sa ai de la unul care te injura…, nu cred ca stie ce inseamna politetea.

  • @Psihologu’
    Lume noua…nu stiam aspectul asta…ce faci colegu’?

  • Ce facem cu jurnalistii care se cred politicieni si cu politicienii care se cred jurnalisti?
    O zi minunata iti doresc

  • [..]Mi-e scarba! De 19 ani, poate chiar mai mult, aceleasi fete se plimba[..] http://www.ofulzilei.com/realitate/121-clasa-politica-din-romania-si-che-guevara.html

  • aoleu! daca s-a ajuns la Che…

  • @Krossfire: sefu’, nu trebe sa fim suparati (sau tristi) deloc.. Nu se merita sa ne impovaram sufletul cu nimicuri. Ca omul, in general, daca n-are probleme, isi face… Miram-ash sa il vad pe individu’ care te batjocoreste sa se supere pe ce scrii tu de el… Probabil zice doar ca na, ma bagat in seama boul, ia sa-i mai scriu, doar doar il scot din minti… Nu te pune cu prostii si fanaticii, ca is ca si cum dai cu capul de un zid. Nu-l muti din loc, doar iti spargi capul singur… 😛

  • DeMaio : Nu ca n-ar fi o idee buna (recensamantul cretinilor) dar sunt pur si simplu prea multi.

  • ca sa vin in completarea titlului: “si nici nu am vrea sa fim”. cel putin, vorbesc in numele meu:) faza e ca din moment ce tu faci ceva, fie ca se cheama blog, forum, site sau si alte exemple din viata “reala” tot timpul se va gasi o parte din oameni care sa arunce cu kkt, sa vorbeasca urat, sa arunce cu pareri neargumentate si sa loveasca in tine etc, chit ca tu faci bine ceea ce faci. asta le face placere: sa se ia de lume. atunci se simt ei bine. doar cand o sa fie mai multi aia care te critica decat cei care te sustin ar trebui sa incepi sa iti pui intrebari:)

  • Bogdan : Nu avea treaba cu politica pana la urma 🙂 (Again, nu tehnic am eu probleme..ci cu lenea. Adica faviconul si soarele ala le-am modificat in pauza in care asteptam pe cineva, nu in timpul pe care ar fi trebuit sa-l folosesc util 😛

    Anca : Simtul penibilului e pe cale de disparitie la nivel mondial din pacate.

    Sorin : Cum spuneam, esti o exceptie fericita 🙂

    Ionela : Ar fi prea simplu…i-am lasa sa se inmulteasca necontrolat..din nou.

    James : Noi..aparent nimic 🙁

    Popescu, Ataraxia : Intr-adevar, o interventie ciudata.

    Ghost : Nu, multi se supara chiar pentru ca nu sunt bagati in seama (spre deosebire de persoanele pe care le denigreaza).

    Tudy : Aveam un batran pe scara care avea vorba asta ”Ehei..e greu sa faci ceva !” (O zicea aproape in fiecare situatie dar chiar este general valabila)

  • @kross
    Faci recensamantul celor care nu sunt cretini si termini mai repede sigur…

  • Cred ca am deja numarul aproximativ de cititori ai blogului meu…glumeam, sunt neserios 😛

  • Ahaaa….bine ca am vazut asta…

  • Buna, sunt Stefania si cred ca gresesti 🙂 Nu esti om politic, nu decizi direct, dar influentezi oamenii care te citesc, si asta e tot o forma de putere. De ex am auzit ca in Israel bloggerii sustin razboiul si daca vreun evreu era nehotarat in legatura cu binele sau raul a ce se intampla, cand citeste probabil va fi convins ca e bine. Aceste lucruri au consecinte.
    Daca un prost ar trebui sa se abtina in a da cu parerea, de ce mai are drept de vot (real life)? Pt ca trebuie sa fie reprezentati si ei, altfel am trai cu impresia ca suntem inconjurati doar de oameni inteligenti, ceea ce e fals. Ar fi frumos sa comenteze numai elite la tine pe blog, dar nu ar fi realist. Pana la urma ideea interactivitatii e sa comunici cu (orice tip de) oameni, nu sa te inchizi in lumea ta perfecta.
    Avem nevoie de maniere ca sa ne intelegem mai bine, dar cred ca pe Internet nu conteaza atat de mult identitatea mea cat ideile mele, de-aia folosim pseudonime. De ce trebuie sa personalizam? Tocmai asta e ideea, ca nu stii daca sunt alba sau neagra etc si ma privesti fara prejudecati.

  • Dar cand nu ai nicio idee si vrei doar sa defulezi…dece sa o mai faci ? De ce ti-as permite sa o faci, fie ca ai sau nu drept de vot, fie ca te influentez sau nu ? Vezi…de-asta ma tot gandesc daca la inceputurile blogului astuia am fost prea incurajator cu orice tip de comentariu.

  • La inceput ai fost incurajator pt ca nu aveai atat de multi comentatori. Acum e momentul sa selectezi cui raspunzi si cui nu, ca sa incurajezi comentarii bune, nu-i asa?

  • @vecinadeblog – Stefania – daca ar fi vorba de comentarii sau opinii cred ca ai dreptate , dar mie-mi pare ca nu sunt acceptate de Krossfire injuriile gratuite, mai ales daca vin din partea unui anonim. Din cate am observat eu , tot ce tine de comentariu (parere,opinie) , chiar daca e in contradictoriu cu ce spune sau gandeste Krossfire si mai ales daca sunt argumentate , sunt bine primite pe blogul lui, tocmai aici e diferenta , tu crezi , eu cred , avem o parere , dar cand anonimul face cadou un “Tu-te-n zbang” , nu cred ca poate fi numita parere , pe cand daca-mi spune o anumita persoana ca sunt bou , am un reper in cautarea motivului pentru care sunt pe post de rumegator castrat .

  • @Am inteles asta. Dar nu toti oamenii sunt in stare sa formuleze un argument si trebuie sa ne aducem aminte ca ei exista. Ei ne injura si pe strada fara motiv, asta e lumea in care traim. Ii ignoram, dar stim ca sunt acolo. Altfel, ne-am minti. Cred.

  • @Vecinadeblog – Stefania – tocmai ca am spus ca nu trebuie sa-i lasam sa ne injure degeapa pe strada , dar nu stiu daca se va trezi simtul civic in noi , sunt de acord ca nu trebuies ignorati , dar in spatiul virtual e cam greu sa-l pui la punct pe mitocan , nici macar nu poti sa-ti dai seama daca are un motiv intemeiat sa te injure , sau sa gasesti posibilitatea de a incerca sa-i raspunzi in cazul in care timpul si vointa iti permite . Daca “chibitzul” se identifica , poti sa incerci sa-ti dai seama in ce fel gandeste si care ar fi motivele lui pentru a face asta , nu prea cred sa sunt oameni care intra o singura data pe un “glob” , injura , ragaie si apoi pleaca.

  • @vecinadeblog – pentru mine (nu-i musai sa fie adevarat , e doar o teorie) lucrurile sunt ceva mai simple . Sa vedem , cum am ajuns la Y pe blog , de obicei , l-am gasit pe Y pe blogul lui Cotzobrel , unde amusinez eu sub denumirea de Catzcauan . Y deja ma “stie” de pe blogul lui Catzcauan , si daca-mi las semnatura de Cotzobrel pe blogul lui … Sunt si cazuri accidentale in care anonim nimereste pe blogul lui Y cautand Libresse, si injura de mama focului ca nu are cine sa-i suga sangele, dar nu cred ca pot fi atat de frecvente incat sa deranjeze .

  • * am facut o mare varza cu Catzcauan si Cotzobre … invers, scuze 🙂

  • Pe strada nu intru in polemici cu astfel de persoane pt ca poate fi periculos. Aceste persoane de obicei nu au nimic de pierdut asa ca se comporta liber (cum inteleg ei) intr-un mod iresponsabil. Pe blog s-ar putea sa realizezi ca pierzi timpul degeaba cu o persoana care nu poate intelege ce ii spui. Pentru ca daca a inceput cu injuraturi sunt mari sanse sa fie un dobitoc, dar e adevarat ce zici, poti face studii de psihologie sociala.

  • @vecinadeblog- pe strada nu eu sau Y trebuie sa intre in polemici cu aducatorul de injurii , comunitatea trebuie sa ia atitudine (chiar am vazu , e drept ca doar o singura data , cum un “golanas” injura un batranel , si a fost luat de urechi de 4 barbati care au chemat si politia ). Pe blog este foarte posibil sa-ti pierzi timpul in van cu astfel de oameni , dar … ma repet , daca-i mai cheama Cotzobrel sau Catzcauan , poate e mai usor sa stii cu cine ai de a face . Studii …. nu vreau studii .. mai ales pshihologie (ma inspaimanta) 🙂

  • Pe mine unii tineri ma inspaimanta la cat sunt de nesimtiti fata de lumea din jur. Proasta crestere plus rau anturaj plus predispozitie, probabil. La exemplul tau as putea da multe contraexemple in care nimeni nu face nimic, probabil toti se gandesc “ce pot face eu de unul singur, poate intru in ceva urat”.
    Studiile explica lipsa de initiativa, cum foarte putini au spirit de lider (cu finalitati bune) iar majoritatea vor doar sa urmeze pe cineva. Pentru ca in orasele mari nu prea exista comunitate, ci indivizi disparati. Norocul tau, daca te ataca cineva, este ca in jur sa se afle un grup de oameni care se cunosc si care vor sa te ajute (din bun simt).

  • @vecinadeblog – cu mare parere de rau , recunosc ca sunt de acord cu tine. Nu suntem si nu functionam ca o comunitate (normala). Din pacate nici nu o vad pe Luminita. Cred ca deja suntem off-topic , dar daca bine tin eu minte , a avut ceva Krossfire pe tema asta . Asta e unul din motivele pentru care “amusinez” pe “globori”, mai “intalnesc” si altfel de oameni 🙂

  • Se mai intampla sa fii si de acord, dar nu-i nimic, trece. Pe Luminita au stins-o de cand cu criza, se consuma prea multa energie. Plus focile de la Polul Nord care mor din cauza consumismului. Ca sa fim off-topic pana la capat.

  • @vecinadeblog – pot sa spun ca se intampla destul de des ,dar parerea de rau e pentru noi, ca si comunitate, si acei tineri care au prea multa ura in ei , iar despre focile de la Polul Nord – nu stiu nimic , nu recunosc nimic , vreau un avocat .

  • Nu raspund la injuraturile online, pentru ca atata timp cat “anonimul” nu are curaj sa faca asta stand fata in fata, nu au nicio valoare… am avut un singur “incident”, dar nu pe blog, inainte am avut un forum, i-am dat ban permanent pe IP si gata, fara comentarii.

  • Sorin : Nu e bai, s-a inteles mesajul. Comunitatea ar trebui intr-adevar sa sanctioneze imbecilii si asta cat mai dur cu putinta pentru ca oamenii astia sa inteleaga ca asta e un comportament cu adevarat deviant.

    Drace : Si daca se incapateneaza ? Sunt unii care trec lejer peste ignore-ul pe IP si incep sa te atace prin proxy-uri 🙂

  • @Krossfire: E prea mare deranjul, trebuie sa fie cineva cu adevarat bolnav ca sa se complice atat de mult pentru a scrie niste injuraturi pe care oricum nu le va baga nimeni in seama sau vor fi sterse imediat.

  • Exista oameni de genul. Era un individ care tot lua numele unei tipe si incerca sa o defaimeze agresiv pe toate blogurile…se dadea drept ea, drept sotul ei, etc si folosea numai proxy-uri.

  • Cred ca – nu ma impuscati, cred si eu – cred ca atitudinea pe care o discuti are radacini mai vechi, si mult mai respectabile dacat simpla mitocanie.

    Uite, o poveste. Un oarecare exilat din Sinope ajuns la Atena, traia intr-o vana pe langa templul Cybellei. Declarandu-se razboi, toti cetatenii fugeau care incotro, sa pregateasca arme, sa intareasca fortificatii, sa dreaga sa faca sa repare ca niste greci onesti si responsabili.

    Prostul nostru, trezit de harmalaie asa pe la pranz, sare repede si incepe sa-si impinga vana in sus si in jos pe deal cu mare zor.

    “Ce faci, ma?”
    “Ei, ma pregatesc si eu, ca si voi.”

    Cine este el ? Ei, uite, un neica nimeni, anonymous cum ii zici tu, imigrant cum ii ziceau ei. Nimeni. Ei, si ?

    Are vechi si respectabile radacini, devalorizarea monedei.

    Dincolo de asta – ca vad ca nu m-ati impuscat inca – putem fi usor de acord ca avem prea multi intelepti de-astia pe sub cerul albastru al mandrei noastre patrii, si prea putin din ceilalti a la Plato si Aristotel.

  • Tot ai adus vorba de Aristotel, el avea exemplul ala cu soldatul care se intoarce in timpul retragerii unei armate facand toata armata sa isi schimbe decizia. La noi ar fi exact invers…un anonim din asta ar face zob intreaga organizare.

  • Apoi, ce organizare o mai fost si aia ? :p

  • eu iti raspund la PS, si eu cica il optimizez, dar Doamne mult poate dura 🙂

  • Andrei : E o lene si la mine….facusem un test cu tema acum o saptamana…cu spatiul mai larg si blogroll mai compact. Pana acum n-am facut testul final 😛

    Mircea : Ma gandeam la ipoteza in care chiar ar trebui sa ne implicam in ceva ca popor (putin probabil, nu ne-a iesit niciodata).

  • E, in blogging, opinii, chestiuni de-astea cu ratiunea nu ne putem implica asa, ca popor, ca nu poate nimeni.

    Astea-s chestiuni de individualism, de persoana, cum bine observi si tu.

    De fapt, si per total, inteligenta ideea, asa cum o sustii si in alte locuri, ca nu exista valoare in comentarii anonime, pentru ca gandirea nu se poate desfasura in grup, ci doar individual, si alta valoare comentariile nu pot avea, decat gandirea lor.

    Deci, lipsa persoana, lipseste odata cu ea insasi posibitatea gandirii, si ca atare a valorii.

  • offtopic – krossfire – ti-am dat o leaspa. Idee proasta, o retrag?

  • Mircea, cum ramane cu autorii care nu au scris sub numele lor real? cum ramane cu citatele anonimilor? Anonim este si el un alt pseudonim ca multe altele. cat de multe despre mine iti spune numele meu? esti sigur ca sunt eu? pe mine nu ma intereseaza cine esti tu, aici pe internet, ci ceea ce scrii tu. Nu ma intereseaza persoana ta, dar cu siguranta ca daca as afla mai multe despre tine te-as clasifica in mintea mea (in functie de stereotipurile mele). Poate in lumea reala tu te porti si reactionezi altfel. Poate esti agresiv si rau cu colegii, cu prietenii dar pe net, la teorie, esti bun. (este un exemplu, nu inseamna ca asta cred eu despre tine).

    Sustin punctul de vedere al vecinei de blog :”Avem nevoie de maniere ca sa ne intelegem mai bine, dar cred ca pe Internet nu conteaza atat de mult identitatea mea cat ideile mele, de-aia folosim pseudonime. De ce trebuie sa personalizam? Tocmai asta e ideea, ca nu stii daca sunt alba sau neagra etc si ma privesti fara prejudecati.”

    Pentru Minea Mircea Popescu nu este un anonim, ci este un necunoscut care isi semneaza comentariul cu un nume (nu stiu daca este real dar este un nume comun), ii respect opinia dar nu ii atribui o valoare. Deci nu te-a ajutat ca ti-ai dat numele.

  • am tastat gresit la ultima fraza. am vrut sa scriu “Pentru mine” in loc de “Pentru Minea”.

  • Si totusi, acel pseudonim reflecta excelent cam ce crezi tu despre tine. De exemplu Krossfire vine de la ”to crossfire” (verbul) , a purta discutii lungi si aprinse pe o anumita tema, chestie care se poate regasi in cateva comentarii. Dar cand un anonim care semneaza cu ”Cel mai destept om din lume” sau ”Ala mai destept ca tine” apare, de ce sa nu-i dau peste bot instant ?

    Si eu semnez uneori cu numele (numele real exista oricum pe blog). E o afirmatie de gen ”Asta e numele meu , nu pretind ca sunt vreun geniu”. La mine nickname-ul era prea vechi pentru a nu semna cu el (si relativ cunoscut).

  • de ce nu ma dai in vileag? 🙂 Folosesc un pseudonim la pseudonim (ce aiurea suna).

    Ce iti spune tie numele de Cristina? Dar pseudonimul meu original (ataraxia)?

    Pe un alt blog, un comentator a gasit repede definitia in dictionar si mi-a facut o caracterizare de m-a umflat rasul. Si el credea ca deja stie totul despre mine. Este o iluzie..

    Parca ne invartim in jurul cozii 😀

  • Se poate insa in anumite conditii chiar functioneaza un identificator.

  • Ca o concluzie, pot spune ca nu vad nici o solutie ce poate fi aplicata si care sa dea rezultate. Singura solutie o va gasi fiecare autor de blog in mintea lui, cand va decide cum sa trateze si cum sa raspunda la comentariile injurioase (indiferent de la cine vin ele), probabil si in functie de starea de moment.

    Altfel, despicand firul in patru, ne vom trezi ingropati in stereotipuri si judecati de valoare care nu fac decat sa limiteze (pe noi, pe altii, pe dreptul la libera exprimare).

    PS: Chiar imi place blogul lui Mircea.

  • @Cristina : Ideea lui kross (care uite, nu are un nume acum pentru mine) nu era de identitate in sensul, serie si domiciliu, si daca spui prostii vezi ca te avem in evidenta.

    Clar, ceva in genul acesta e un lucru mai degraba rau, valoarea internetului vine si din acest privacy.

    Ideea lui kross era de identitate. Nu conteaza cine esti, dar trebuie sa fii cineva. Asta e toata rigoarea. Daca nu esti nimeni, nu poti gandi, si daca nu poti gandi, nu ti se poate raspunde.

  • Mircea : Exact !!!!!!

  • Initial nu am prea inteles articolul- adica, eu de cand misun pe blogul tau nu am vazut comentarii aiurea, persoane lipsite de bun simt sau care agitau apele (poate te misti repede sa le evapori, nu stiu), dar imi place cum a evoluat discutia si punctul in care a ajuns.
    Imi aduc aminte de un blog unde foarte multe persoane nu se semneaza nici cum, si poti avea o pagina aproape plina de Anonimi, care uneori nici prin stil de a scrie nu se diferentiaza. E aiurea, e o masa uniforma, oamenii aia nu au culoare, imagine; numele ales chiar are o anumita rezonanta (sa nu uitam rolul cuvantului in creatie 😀 ). E dragut de aflat cum te percep altii fara sa te cunoasca, doar in baza numelui pe care ti-l alegi sau in fine, pe care il ai.
    Eu am scris si cu numele meu si cu pseudonimul, care e de fapt adresa de blog; daca o data am scris asa, din intamplare, si mai scriu inca un comentariu mi-e aiurea sa spun “am mai scris, dar m-am semnat asa, bla bla”. Oricum IP-ul nu minte. :)) As putea foarte bine sa scriu semnandu-ma cu numele meu. :-??

  • Feeria : Atata timp cat nu semnezi cu ”Cea mai desteapta fiinta din lume” si ai relevanta, important e sa semnezi 😛

  • Sa inteleg ca ti-e de-ajuns ca cel ce comenteaza sa scrie un simplu “Andrei” si gata?

    In general las cei ce au LINK sa spuna ce vor, pentru mine abia ei au o identitate. Nu ma incanta cu nimic daca au doar un nume fictiv, fara link.

    Nu prea am avut cazuri de-astea, dar daca m-as confrunta cu ele, probabil as sterge mesajul anonimului in care sunt facut bou, doar asa, pt ca vrea el. Imagineaza-ti cum iti intra 20 de insi si te injura fiecare fara sa ARGUMENTEZE de ce cred ei ca ai fi bou.

    Accept critica de genul asta “Esti bou pentru ca….”. Abia atunci comentatorul are o parere, buna sau rea. Daca doar scrie “Esti bou” si mai e si anonim, are toate sansele sa fie cenzurat si injurat.

  • Dar iti trebuie totusi un mail valid ca sa-l injuri pe indelete, nu 😀 ?

  • :D, cred ca mai bine de 50% din comentatorii anonimi isi dau la vrajeala emailul. Stilu’ andrei1985@…
    De fapt el e Vasile toata ziua!

  • si eu am problema asta, nu suport sa fiu injurat de persoanele care nu exista, nici de AnonimulSeIntoarce, nici de MareleGatsby. libertate de opinie avem toti in mod firesc (de aceea ne putem face cu totii bloguri, care nu ne fac nici mai buni, nici mai rai), dar caracterul unui om se vede atunci cand si le asuma.

  • nu pot sa pretind ca as detine eu adevarul absolut, ca as avea intotdeauna dreptate. da, fac si eu destule greseli si pot foarte bine sa spun multumesc si sa corectez atunci cand cineva mi le semnaleaza intr-un mod civilizat. e in regula daca X ma contrazice si stie sa argumenteze. din fericire, nu mi s-a intamplat sa ma injure pana acum cineva pe blog (hehe, avantajele unui blog invizibil 😀 ).

    tin minte insa 😀 ca m-a facut unul proasta pe un forum dupa ce ii dadusem un raspuns lung, argumentat pe puncte si subpuncte… pentru ca mancasem un ‘a’ pe undeva (mdeh, tastatura mea incepe sa aiba problema asta 🙁 … also with the spacebar 😐 ). foarte dragut mai ales ca respectivul avea o problema cu pozitionarea cratimelor

    poza aia… sincer, m-a amuzat, pentru ca nu stiu de ce, dar mie mi se pare ca daca astfel de persoane lasa un comentariu format doar dint-o injuratura sau isi fac un blog unde se apuca sa ii injure pe altii, nu stau mult sa reflecte inainte sa dea click pe butonul de publish (sau oricum i-o fi zicand.. you get my point)

  • Radugo : Cum spuneam, taria de a-ti asuma afirmatiile.

    Bronto : Mai ai avantajul de a fi o tipa draguta si prin urmare iti diminuezi numarul de injuraturi. Pe blogul tau cel mult se vor injura comentatorii anonimi intre ei, care mai de care mai breaz 😛

  • De fapt, noi romanii suntem un popor de fotbalisti si de politicieni.

  • Ce am observat la bloggeri, la majoritatea in orice caz, e ca au totusi o deontologie de jurnalisti, fara a avea pretentia de a fi jurnalisti neaparat. Sunt cazuti de publicatii online care cenzureaza de multe ori cu nesimtire comentariile mai putin ingaduitoare. Insa, faptul ca bloggerii nu editeaza sau sterg comentarii care nu le sunt favorabile, care chiar de multe ori ii jigneste, nu inseamna ca se poate tolera tot. Apropo, observ ca nici tu nu ai o sectiune separata de reguli, e o intreaga dezbatere daca sunt utile sau nu. Eu zic ca sunt, in masura in care justifici anumite actiuni. Iar tu primind foarte multe comentarii / post, poate ar fi nevoie. IMO.

  • Am mai spus-o : Atata timp cat anonimatul nu este folosit drept arma si critica este sustinuta, nu cenzurez.

  • Da, toti sunt tari in mecla atat timp cat sunt anonimi. Si cum ai spus, nu e interesant numele, ca doar nu te duci sa-i dai in cap, ci sunt necesare niste repere (fie ele si virtuale) ca respectivul sa fie individualizat.
    Articolul asta e bun de “disclaimer”.

  • Eh, m-am gandit sa nu impun reguli.

  • eu las o multime de comentarii urate pe bloguri. semnez dana, care e numele meu, dar cred ca e irelevant oricum
    erau vremuri cand chiar traiam cu impresia ca dc scriu ceva – o critica- si.. scriu corect si se subintelege ca nu sunt tampita mi se va lua parerea in considerare.
    m-am inselat, desigur

    vreau sa spun ca tu si oamenii care se plang de anomimi si de prostie o fac pt ca cei in cauza ii jignesc. banuiesc ca dc as scrie un comentariu despre cat de tare imi place blogul asta, despre cat de inteligent consider ca esti, despre cum am tresarit -fara sa inteleg de ce- cand am citit fraza asta nu ma mai atrage asa cum o fac pasiunile copilariei (beletristica… n-ai avea nimic impotriva sa nu semnez deloc,
    ba chiar cred ca nu te-ai ofusca prea tare nici dc as scrie : t-e konsider foarte destept.
    asa cum dc as incerca acum cu argumente si referinte si un limbaj politicos.. sa-ti dovedesc ca dupa parerea mea esti un mare imbecil.. nu te-ar impresiona deloc vocabularul meu ingrijit si asa mai departe

    ..eu n-am blog, si citesc destul de mult(e) bloguri.
    semnez cu unul dintre numele mele -in general- si uneori ma entuziasmez de ce frumos scrie cineva, alteori ma oripilez de atata prostie (asta cel mai adesea), dc simt ca am cu cine discuta aduc argumente, dc mi se pare ca cineva e prea prost.. dar la modul ala care iti ridica parul pe maini incerc sa ma conving sa inchid pagina dar nu pot, pt ca simt ca ma va urmari multa vreme prostia si meschinaria persoanei in cauza, si am senzatia ca dc nu spun macar… drop dead, you little shit
    ..n=o sa pot sa dorm in noaptea aia 😛
    si iti zic, din experienta mea de mai mult sau mai putina anonima ca nimeni, niciodata nu a pus vreun pret pe cum am spus, pe cum am semnat atata vreme cat am avut de spus ceva pozitiv sau neutru. si nimeni, niciodata nu a raspuns rezonabil la un comentariu negativ, chiar dc semnam, chiar dc aduceam argumente, chiar dc incercam sa fiu ponderata
    un ‘esti bou’ ramane un esti bou, chiar dc are la final adresa de acasa a celui care a facut remarca asta si un ‘ vai ce frumos scrii’ e un compliment si va flata -dc reuseste sa dea iluzia sinceritatii- indiferent de cine e semnat.
    suntem … oameni

  • Salut

    Sa-ti spun sincer, pe mine ma irita doar atacurile la persoana nefondate. Genul de oameni care intra si spun : Esti prost/ Sunteti prosti, etc. Ok, ok..sunt prost, dar de ce ? Da-mi un minim argument, nu o poezie post-modernista de tip ”Nu stiti ce-i aia valoare” si mai ales nu o injuratura.

    Asta cu prostiile aruncate aiurea ma chinuia si pe mine. Nu ma puteam abtine sa nu taxez idioteniile. Diferenta era ca avand link la blog, de multe ori posesorul se razbuna cu aceeasi moneda, fie ca aveam sau nu dreptate. Daca scriam de exemplu : ”Postul tau despre homosexuali este nedocumentat” autorul se simtea dator sa-mi intoarca moneda si ataca la nimereala ceva scris de mine.

    Intre timp, odata cu infestarea spatiului online cu tone de bloguri analfabete si alte porcarii, am devenit ceva mai tolerant…de fapt ignorant, motiv pentru care nu ma mai irita atat de mult aberatia.

    Cat despre critica negativa, conteaza foarte mult momentul in care o spui. De exemplu la postul cu eugenia ma asteptam la atacuri dure. Cand insa primesc o chestie gen ”Blogul asta e de cacat” pe un post cat se poate de simplu, sunt sanse destule sa ma irit (si sa sterg comentariul, mai mult nu are sens sa fac)

  • cred ca esti pe o pista falsa.
    tu preferi “eu sunt Andrei si cred ca esti un bou” in loc de “esti un bou”. eu as prefera “esti un bou pentru ca…”. care`i scopu, sa`l depistezi si sa mergi sa`i spargi geamurile?
    cred ca in spatele acestei nevoi de a`l cunoaste pe “bou setter” sta de fapt frica de incertitudine si neincrederea in tine. vorbesc la modul general. nu stii sa evaluezi daca esti cu adevarat bou si preferi sa o faca simturile pentru tine, in mod automat. daca stii ceva despre cel ce a zis`o, creieru tau va sti sa evalueze stirea intr`un fel sau altul si o face in functie de impactul psihologic.
    teoria se aplica, de fapt, pentru asertiuni care n`au impact psihologic atat de profund. merge in cazul unui “ana e proasta”, ca nu te implica emotional 🙂

    asa deci, ca sa scapi de paradocs, nu mai bine te concentrezi pe intrebarea: de ce as fi bou??

    p.s. am vazut azi la protv, intr`o stire despre un baiat din cluj, pentru o fractiune de secunda un monitor pe care era blogul tau deschis.

  • La mine e mai simplu de-atat. In momentul in care ai curajul sa-ti asumi pe fata o pozitie, te simt ca fiind un partener egal in conversatie. De cele mai multe ori, anonimii recurg la trucuri de doi bani, la adrese de tip ghicitoare de gradinita si persista in atitudini. Fac exceptii in caz de argumentare corecta si coerenta (si cazul tau de altfel :P) , dar nu simt ca am aceeasi obligatie fata de anonimi, precum am fata de cititorii obisnuiti E absolut normal. Daca urla unul din multime sau urla Gigel, a carui pozitie o stiu in general, ii voi raspunde lui Gigel.

    Mi s-a intamplat sa mai dau cu bata in balta pe blog si primele persoane care au primit scuze si explicatii au fost bloggerii si oamenii cunoscuti. Cand dupa ani de zile s-a mai trezit vreunul cu nickname-ul ”Marele tau inamic” sa observe nu stiu ce, prima reactie a fost ”blacklist”. Pur si simplu mi s-a parut o pierdere de timp raspuinsul.

    M-am concentrat asupra intrebarii (tot la modul general) intr-o prezentare si culmea, urmatorul post pe blog se apleaca asupra intrebarii ”Oare eu nu sunt prost?” (intrebare care in aceeasi zi poate primi raspunsuri fundamental diferite, dupa cum am observat pe propria persoana).

    P.S: Ma foarte bucur, vorba poetului 😛 (sper numa sa nu fi fost vorba de un violator in serie care se inspira din posturile mele citite de la coada la cap).

  • nu ca`s anonimi recurg la trucuri de doi bani ci ca n`au nimic de zis, decat sa scuipe a frustrare sau teriblism. daca`ti zic cum ma cheama si bag numa dume, ma accepti? eu anonimul nu recurg la ghicitori, ghici de ce? 🙂 tocmai pentru ca nu se leaga anonimatu de ghicitori, ci in cazul meu de alt motiv, dar nu`mi permit sa ti`l dau.
    deci, te asigur ca daca iti raspund, ma stradui sa zic ceva relevant, nu sa ma aud tastand.
    iar cu obligatia, e normal si nu prea, tot din acelasi motiv. singurul criteriu e consistenta mesajului si nu mai insist cu asta.
    gigel.

  • E vorba mai degraba de prioritizare, decat de analiza mesajului. Ceva incoerent, dar venit pe o filiera cunoscuta, e automat mai usor de scuzat decat orice venit pe filiera anonima.

    Identificarea nu inseamna a semna neaparat cu numele. Ma multumesc si cu un link catre un locsor online, ceva ”credentials” 😛

  • Anonimatul pe Internet. Un drept democratic ori o ”oportunitate” de manifestare a violenței?
    Standard
    July 6, 2013 17 Comments Viata mea – experiențele mele Edit
    Domnul Adrian Papahagi postează pe Facebook un text interesant despre dialogul imposibil.

    Citez:

    ”Dialogul imposibil:

    -nu poți dialoga cu oameni de rea credință

    -nu poți dialoga cu mincinoșii și calomniatorii

    -nu poți dialoga cu cei care îți lipesc etichete și te reduc la acestea

    -nu poți dialoga cu anonimi care nu își asumă măcar propria identitate

    -nu poți dialoga cu țopârlani care nu te respectă, te înjură, te iau de guler și știu ei mai bine decât tine orice

    -nu poți dialoga cu cretinii, nebunii, fixiștii, mitomanii (adesea anonimi) ai net-ului

    -nu poți dialoga cu cei incapabili să citească corect și până la capăt un text și care nu au disciplina intelectuală de a urmări un argument

    Sau poți, dar e pierdere de timp și sursă de enervare”.

    Îl consider perfect îndreptățit să gândească astfel. Mi s-a întâmplat și mie.

    Și totuși… există un diavol al cercetătorului, unul care îl mână să exploreze “inexplorabilul”. Eu am structură de cercetător. Mi-am petrecut un timp pe un blog imund care face apologia anonimatului, altul pe blogul unui pamfletar talentat. Am explorat și bloguri înrudite. Am procedat ca un antropolog care face observare participativă, “punându-și pielea la bătaie” pentru un spor de cunoaștere. Am discutat cu meseriași despre ceea ce am trait și aflat, despre ceea ce – cu un barbarism – s-ar numi “am experiențiat”. Aici se cuvine o paranteză. Nu am făcut experiențe pe alții, așa cum este uneori înțeleasă prin simțul comun “învățarea experiențială” implicată inclusiv în studiile antropologice, ci mi-am făcut propriile experiențe împreună cu alții. I-am informat ce fac, nu m-au crezut. Pare într-adevar incredibil ca cineva să-și piardă vremea cu astfel de explorări. La fel de neobișnuit ca a-ți pierde vremea prin triburi uitate de lume, mestecând uneori ierburi stranii.

    Confruntându-mă cu violența anonimă, am gândit că ar fi bine ca Internetul să aibă niște reguli de bune practici și punitive pe care le avem în viața reală, unde nu ne putem ascunde în anonimat spre a exista și unde cei ce comit agresiuni pot intra sub incidența legii. Prietenii mai tineri decât mine mi-au spus că gândesc totalitar, autoritar. Mi-am însușit critica, sunt un om care a trait în societatea comunistă multilateral dezvoltată din 1948 până în 1989, așadar e foarte plauzibil să nu fi scăpat necontaminată.

    Asta m-a făcut să reflectez asupra problemei anonimatului și asupra a ceea ce ar justifica-o. M-a mai făcut să mă gândesc la trăirile interioare ale anonimilor buni și răi.

    Așadar, ce-i împinge pe oameni spre anonimat? Voi fi un mic avocat al diavolului, unul care pledează în favoarea iertării fratelui Alexandru. De care ne putem îndepărta după ce l-am iertat.

    O să vă spun niște povești care rezumă ceea ce am învățat din experiența mea directă, combinată cu discuțiile purtate on line și ulterior cu prieteni și meseriași, cărora le mulțumesc. Le mulțumesc de asemenea companionilor mei anonimi, buni și răi, de la care am învățat enorm.

    Prima poveste

    Cineva deține date despre o afacere necurată. Poziția pe care o are nu-i permite să deschidă un atac frontal. Și totuși ceva din el / ea, un simț înnăscut al dreptății poate, îl / o presează să vorbească. Are o familie, părinți, copii, poate o iubită ori un iubit. Nu vrea să-i pună în pericol. Omul o face sub protecția anonimatului.

    A doua poveste

    Cineva este introvert. “Socializează” (alt barbarism util) greu deseori. Simte însă o nevoie presantă de a-și privi de la distanță ideile. De a le elabora stimulat de alții. Nu are însă energie psihică suficientă spre a întreține o relație prea personalizată, cum e cea dintre ne-anonimi. Vrea, poate, să se centreze mai degrabă asupra ideilor. Scrie sub protecția anonimatului. Mai ales știind că “nimeni nu-I profet în țara lui”. Poate că, scriind sub anonimat, scade posibilitatea ca percepția persoanei lui / ei să altereze percepția ideilor sale.

    A treia poveste

    Imaginați-vă un om foarte inteligent care, în vremurile de glorie ale tinereții sale a fost un “Guru” pentru colegii și prietenii săi studenți. A citit, s-a cultivat în mare măsură ca autodidact, și-a construit o teorie proprie privind munca din domeniul pentru care se pregătea. I-a format pe prietenii săi ”hărțuindu-i” intelectual, după mărturiile lor ulterioare, de pildă obligandu-i să definească orice termen utilizat într-o discuție referitoare la activitatea lor. Învață sa-i manipuleze spre a-și ”implementa” în cultură obiectivele la care el ține. Prietenii reușesc să se afirme, înainte și după 1989, unii fac strălucite cariere academice. El, Maestrul, nu. Este destul de mult timp muncitor înainte de 1989, iar după 1989 lucrează pentru scurt timp în meseria sa, fără o afirmare socială spectaculoasă. Semianonimat! În cele din urmă, ceva îl scoate complet din cursă. Printr-o întâmplare fericită a vieții ajunge să aibă familie și o casă din care iese rar, mai ales că între timp foștii emuli mor unul câte unul, el rămânând foarte singur în social. Omul nostru devine adictiv de Internet, unde publică pe forumuri și în subsolurile revistelor ca anonim. Merge pe bloguri de creatori. Face ce știe, îi hărțuiește intelectual vrând să le ”îmbunătățească” prestația. Doar că acești creatori sunt oameni maturi și nu agreează să fie ghidați de un anonim. Se simt agresați, ripostează. El devine extrem de agresiv, violent verbal. In restul timpului, face apologia anonimatului. Anonimii sunt mai valoroși decât intelectualii consacrați social, sau decat cei cu identități clare pe Internet. Undeva, în istoria personală, se pare că el are o problemă identitară. Așadar, intelectualii de prestigiu care îl resping cerându-i să iasă din anonimat spre a se putea confrunta cu el, ar putea deveni devin substitute de tată care își agresează fiul. Tristă această existență anonimă a textelor sale și a sa. Una lipsită de ”tată”, devitalizantă, cam așa cum vede Derrida existența textului scris. Omul nostru viețuiește așadar pe Internet ca un ”text” anonim și agresiv, inițiator și hrănitor de ”dialoguri imposibile”.

    A patra poveste, povestea horror

    Un tip inteligent sau o echipă (complexat / complexați, frustrat / frustrați din varii motive) având setate obiective de hărțuire a intelectualilor mai mult ori mai puțin disidenți cultural sau politic, ”clonează” identități de creatori scriind ca și cum ar fi X, Y, Z, imitând stiluri și obsesii intelectuale, atitudini sociale, preocupări personale. Poate fi generat astfel anonimul cameleonic, capabil și el de o violență extremă, ”expert” în hărțuire și manipulare.

    În loc de concluzie:

    ”Iertați-l pe fratele Alexandru”! Și îndepărtați-vă de el…

  • Frumos spus. Imi pare rau ca tocmai tie iti blocase filtrul de spam comentariul 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire

Un simplu haiduc al cuvintelor.

Related Posts