Dupa savuroasa lectura a unor comentarii agramate in care intreaga blogosfera era aruncata in oala risipei de cuvinte, am realizat ca am depasit de multa vreme momentul in care imi mai pasa de critica distructiva, de troli, idioti si virgini de 40 de ani.

Totusi, privind in retrospectiva, am identificat o serie de faze ale iritarii mele ca blogger, de la creerea primul blog pe wordpress pana la atingerea unui statut in care pot vorbi de abonati si cititori fideli.

1.Indignarea – De ce eu, de ce pe blogul meu ?

Asta este faza de inceput. Ai scris constant vreo doua-trei luni, ai 10-15 cititori care revin si cateva zeci de pasageri ce comenteaza sau nu, in doua cuvinte : e bine !  Si atunci te pocneste. Un comentariu abject, unul care te jigneste extrapoland la o intreaga categorie. Un cretinoid care te face incult, agramat si lipsit de sens in scriitura, unul care-ti recomanda sa inchizi blogul. Culmea, tu incerci sa-i raspunzi la acuzatii.

Apoi te coplesesc intrebarile : Mai, pe-asta il cunosc, o fi vreun dusman din viata reala ? O fi tembelul ala din grupa cealalta care nu ma saluta si ma barfeste mereu ? O fi tipul ala semidoct din liceu care ma invidia ?  O fi idiotul de la munca, tipul care se holba la prietena mea ? Oricum ai da-o, nu gasesti un raspuns clar, iar IP-ul mascat de un proxy nu te ajuta. Dupa 1-2 zile iti trece si iti continui activitatea, fara sa realizezi ca in online exista oameni cu o viata reala atat de searbada si lipsita de sens incat defularea anonima este ”singura lor placere”.

2.Tristetea (Faza emo)  – Sa-mi inchid blogul ?

Blogul tau merge binisor, deja te-ai nisat sau ti-ai creat un public decent.  Ba mai mult, exista si timide oferte de colaborare sau publicitate. In ciuda acestor succese, n-ai pornit niciun scandal monstru, ai atacat doar din cand in cand si doar personalitati din afara blogosferei. Nu-ti face griji, vor exista idioti si pentru tine.

Deja cretinii din faza asta nu se mai limiteaza la a-ti lasa un comentariu la pagina ”Despre mine” in care observa o virgula pusa aiurea. Ei degenereaza spre tipul obsedatului, scriu sub zeci de pseudonime si te agaseaza cu : probleme de gramatica, false probleme de logica, false acuzari de plagiat,  conspiratii, atacuri nefondate, referinte la persoane pe care ar trebui sa le cunosti. Desigur, ai putea da usor ban pe unele IP-uri si bloca accesul proxyurilor insa nu asta este prima ta tendinta.

Prima tendinta este sa te intrebi : Mai, si totusi…ce caut eu aici ? De ce m-am apucat sa ma manifest public ? Oare chiar scriu ok ? Oare astia care-mi comenteaza nu ma pupa in fund ca sa le comentez ? Oare n-ar trebui sa ma las ? Genul asta de atacuri te poate deprima pentru o perioada mai mare de timp. Daca raspunsul la toate aceste acuzatii este un ”DA” rasunator si pentru tine si pentru alti cititori s-ar putea sa ai o problema. Daca ele sunt pure speculatii si in general sunt, solutia e simpla  : Tu esti ala vizibil, tu scrii. Internetul este un spatiu liber dar blogul este cuibul tau virtual. Nu permite oricarui boschetar cu ghete jegoase sa-ti pateze carpeta de la intrare !

3.Razboiul – Trebuie sa lupt, sa demonstrez

De multe ori impacarea nu vine atat de usor pe cat o sugereaza textele zen. Daca ai trecut si de faza urmaritorilor idioti si a trolilor, s-ar putea sa te lovesti de ceva mai nasol : bloggerii invidiosi, aia care-ti intra constant pe blog numai ca sa-ti demonstreze prin argumente dubioase ca nu ai dreptate Daca in anumit cazuri e bine sa fii trezit la realitate (mai ales atunci cand esti in goana plagierii/traducerilor neautorizate) , in general comentariile semidocte reprezinta o agresiune.

In loc sa-i lasi pe indivizi in pace, raspunzandu-le usor ambiguu pentru a-i forta sa-ti comenteze (fara a le returna favoarea pe blogul lor, pentru ca numai tu sa beneficiezi de trafic) te gandesti ca cea mai buna idee este sa-i ataci fatis, printr-un articol pe blog. Greseala asta te va afecta pe doua fronturi : risti un proces serios in cazul in care acuzatiile trec de sfera scriiturii si intra in afaceri personale (s-a reintrodus calomnia in civil !) si te discreditezi. Daca faci si o serie numita ”Gigel, idiotul blogosferei” s-ar putea sa iesi mult mai prost decat de gandeai intr-un final mai ales daca inamicul tau este un SEO spammer care iti va terfeli inutil numele.

4.Blazarea – N-am ce le face

Acum scrii si pentru ca-ti place dar partial pentru ca simti ca  asa ar trebui sa faci. Te-a cuprins deja acel fals sentiment al responsabilitatii fata de cititori. Blazarea ta generala nu are legatura doar cu sfera comentariilor ci si cu cea a blogurilor in general. Ai obosit , ai nevoie de o incetinire a ritmului postarilor si de o recalculare a prioritatilor.

In faza asta nu prea mai conteaza cine ce zice. Te amarasti un pic, raspunzi sau stergi comentariul si treci mai departe. Pe termen lung, inca mai simti intepaturile dar nu-ti pasa. Sunt doar online, dejectii virtuale, biti irositi.

5.Fericirea – Si-atata ma mandresc, si-atata ma mandresc…

Ai revenit la postari constante, chiar daca nu la fel de dese ca in prima perioada a blogului. Esti relativ cunoscut online si ai opinii mai verticale decat pot sa articuleze acerebratii care te ataca. Acum realizezi ca atacurile nu fac decat sa-ti confirme valoarea.

Invidiosi ? Prosti ? Rautaciosi ? Dusmani din viata reala ? Nu are importanta , ceea ce e important este ca pana si cei care nu te suporta, te citesc. Cu cat e mai abjecta injuratura cu atat realizezi cat de mult ai crescut ignorand-o. E o placere sa vezi alti cititori demolandu-i pe idiotii care te ataca. Esti citat in media clasica, esti citat de alte siteuri si bloguri. Daca e sa mergem pe definitii :  Nu esti politician, dar esti o personalitate publica online asa ca atacurile nu fac decat sa-ti confirme vizibilitatea.

Identificasem aici si niste faze intermediare dar m-am gandit ca m-am lungit destul. Oricum ar fi, tot curajosul ce se expune public va iesi invingator, nu papagalii fara nume care-l ataca. Imi pare rau ca multe bloguri bune, inchise din cauza atacurilor, nu au tinut cont de asta.

P.S : Inca nu am idee ce ar fi mai interesant de postat in viitorul apropiat : O continuare a seriei despre jocurile de alta data, postul promis cu diafilme scanate sau altele. Am o intreaga perioada de sesiune si pregatire pentru licenta pentru a ma hotari.