H.L. Mencken, un Mark Twain la reducere și mare inamic al matematicii pure, a emis cândva o dogmă pe care nu mă mai satur să o citez. „Pentru fiecare problemă complexă există un răspuns simplu și ușor de înțeles, dar complet greșit”. Despre asta e și articolul de mai jos: despre întrebări inedite, răspunsuri tâmpite și mecanismele care le legitimează.

Lama sau briciul lui Occam (în funcție de abilitățile fiecăruia de frizer) e genul de chestie pe care foarte multă lume are impresia că o stăpânește, dar mai nimeni nu o definește corect. Motivul ar fi că Lama lui Occam este un principiu filosofic utilizabil într-o multitudine de situații și pe care, din păcate, îl aud din ce în ce mai des aruncat în conversație de oameni pentru care alfabetizarea, nu filosofia, e principala prioritate.

Lama lui Occam e o treabă ciudată. Amatorii de medicină alternativă îți vor spune că principiul ăsta le confirmă leacurile. Consumatorii de teorii ale conspirației și antivacciniștii îl vor folosi drept exemplu, iar creștinii habotnici și ateii militanți îl vor folosi ca armă unii împotriva celorlalți. Dar ce naiba a vrut să spună Occam și de ce i se atribuie greșit expresia „Din două sau mai multe explicații, cea simplă e întotdeauna mai bună”?

William Ockham a fost un călugar franciscan englez și teolog care propovăduia minimalismul prin secolul XIV – o epocă în care lumea scria cu letrine de aur și purta cojoace de in peste flanela de cânepă. Cu alte cuvinte: Ockham era hipster înainte să fie cool.

Plictisit de realism și de explicațiile dogmatice ale vremii, băiatul nostru a emis (cel mai probabil șparlit de la Aristotel, alt hipster) o dogmă care i-a iritat teribil pe învățații vremii. Ockham a zis pur și simplu că, în rezolvarea unei probleme „entitățile nu trebuie multiplicate fără a fi nevoie de asta” (Pluralitas non est ponenda sine neccesitate).

De-aici deducem că Okham era zgârcit, motiv pentru care Lama lui se mai numește și „Principiul Parcimoniei”, dar și că sensul expresiei propuse de el are un sens diferit de ce crede George69 că înseamnă.

Lama lui Ockham spune că, în soluționarea unei probleme, soluția care implică cele mai puține presupuneri e cea corectă. Ca mulți alți minimaliști, și englezul nostru a avut un impact istoric mai mare decât opera lui. De altfel, Isaac Netwon îl cita deseori detaliat sub forma „Pentru un fenomen natural nu trebuie să admitem alte cauze decât cele care sunt adevărate și suficiente pentru a-l explica.”

Asta sună puțin diferit față de „explicațiile simple sunt cele mai bune”, nu? Omul care a dat numele expresiei voia să combată două fenomene comune în „știința vremii”: ipotezele ad-hoc (ipoteze create artificial pentru a susține o teorie) și faptul că, înainte ca Iluminismul să ne spună să ne spălăm pe mâini, natura era în general explicată într-un mod imbecil. Fulgere? Dragoni. Inundații? Dragoni. Molimă? Dragooooni!

Între timp, metoda științifică, despre care am tot vorbit și vorbit a pus toate chestiile ăstea cap la cap și le-a redus la: observație, ipoteză, testare, teorie și repetiție. În plus, tocmai pentru a combate explicația „dragoni”, a apărut și falsificabilitatea: posibilitatea de a presupune opusul unei teorii, doar pentru a-i confirma valabilitatea. Ceva ce nu prea poți face cu teoriile inventate, pentru că majoritatea implică să „crezi”, să „îți deschizi ochii” sau „să-ți asculți inima”, în loc să observi evidentul.

Ignorarea unor principii de bază și înlocuirea lui cu „cel mai simplu = cel mai bun” a devalorizat principiul lui Occam și l-a transformat într-o lamă de unică folosință, genul pe care îl cumperi dintr-un magazin rural, într-o vacanță în care sperai să nu te bată gagică-ta la cap să te bărbierești.

Lama de unică folosință a lui Occam e un artificiu discursiv grețos, genul de prostie pe care ți-o aruncă unul care nu înțelege că Pământul nu se învârte când vrea el. Băi băiatule, tu iei trei pastile? Păi ălea sunt trei, bă prostule, iar sunătoarea e una! N-ai auzit și tu de Briciul lui Occam? Cum adică nu există o conspirație europeană și sunt doar ramificații ale jocului de putere capitalist? Păi ălea sunt multe bă, iar Soroș e unul!

Pe lângă efectul trist asupra discuțiilor, Lama de plastic a lui Occam mai creează o problemă: apariția oamenilor care „le spun așa cum sunt”. De la papițoii Farange și Johnson din Marea Britanie la delirantul Trump și autoritarul Erdogan, ultimii ani s-au umplut brusc de oameni care explică lucrurile tare, clar și pe înțelesul tuturor! Dar reductiv și foarte, foarte, foarte greșit!

Vin imigranți din toate părțile, cu toate motivele și cu toate tipurile de educație? Trebuie să construim un Z-I-D. Sunt oameni, deci se vor lovi de zid, nu? Marea Britanie n-are suficienți bani pe cât cred niște moștenitori de boieri că ar trebui să aibă? Să nu mai dăm bani la alții, să ne rămână nouă toți! Afară din UE cu noi! Vedeți, simplu? Băi și cât de bine a mers treaba…

De fapt, căutând o informație pentru articolul ăsta, am dat chiar de expresia „Lama lui Trump”, care spune că, din toate explicațiile posibile, cea mai stupidă iese câștigătoare. E o definiție interesantă pentru populism, dar nu completă. Simplificarea e uneori mai reductivă decât prostia. Poate de-astea s-au înfoiat toți „oamenii de știință de pe Facebook” la filmulețul cu puștoaica care se agita pe tema încălzirii globale: a spus niște lucruri absolut evidente, pe care știința le-a confirmat în repetate rânduri (și nici măcar n-a fost prima puștoaică care a făcut-o).

E însă complicat și dureros să accepți adevărul. Nu mai bine faci precum Candance Owens care, invitată în emisiunea lui Joe Rogan, a zis că nu crede în schimbare climatică. De ce? Pentru că încălzirea globală apare doar pe site-uri cu .com și site-urile .com fac bani, iar ea nu crede în pagini web comerciale. Simplu, nu? De-asta am ajuns să avem și adunări ale fanilor Pământului Plat în România. E o explicație rapidă la faptul că avem ceva sub picioare și nu plutim în vid.

Nu mă înțelegeți greșit: credința poate fi un lucru minunat uneori. E un mecanism fantastic de produs „sens” – asta dacă e vorba despre credința în ceva superior (de preferat în ceva bun și iubitor, nu într-un Dumnezeu care triază credincioșii ca pe roșiile de la Mega Image). Cu toate acestea, credința nu e efectiv o explicație pentru nimic, și, imediat ce ieși din zona spiritualității, poate deveni un lucru periculos.

Faptul că tu „crezi” că anumite categorii sociale sunt inferioare, în ciuda observației directe, sau că încălzirea globală e un mit, în ciuda științei, nu ajută. Ar fi multe de discutat aici, inclusiv despre faptul că unele probleme pur și simplu nu se dezbat, dar cert este că… „viața e complicată”. Totuși, satisfacția înțelegerii unei noi bucățele bate cu mult fixația de a o simplifica. În plus, genul ăsta de atitudine îl face Ockham să se întoarcă în mormântul lui din lemn de abanos bio presărat cu quinoa.

Prin urmare, data viitoare când vrem să tranșăm o problemă, ar fi fantastic să ne folosim puțin abilitățile observaționale și raționale și să lăsăm lama lui Occam în sertar. Nu de alta, dar gânditorilor le stă mai bine cu barbă…

P.S: În aceeași idee, poate ar fi de amintit din nou și cât de economică e prostia.