Știți momentul în care cineva pare că a scris un articol publicitar, dar de fapt a cumpărat inutil de multe ceaiuri, iar acum vrea să râdă singur? E fix momentul pe care-l trăiesc acum…

Zilele trecute, când căutam ceva vitamine pe site-ul unei farmacii, am dat întâmplător peste ceaiul ăsta. Ceaiul se numește „Să fii femeie” și, conform descrierii, este precum „bătăile de inimă care bat în continuu”. Acum, un om normal ar fi râs, ar fi postat pe rețelele sociale și ar fi mers mai departe (eventual ar fi invitat 1-2 feministe la ceai). Am făcut asta, apoi, ca un băiețel mare, am cumpărat ceaiul alături de alte șase de la producător, iar acum intenționez să scriu prima mea recenzie la plicuri cu ierburi aromate. Nu de alta, dar în ultimele trei zile cana mea a conținut plante cu nume precum „busuioc sfânt” și „crețișoară” și debordez de entuziasm.

Ăsta nu e un articol publicitar, doar unul tâmpițel. Din acest motiv, nu o să insist prea mult cu privire la producătorul Sonnentor, deși sunt șanse mari să devin degustător autorizat de ceaiuri și ambasador de brand după recenzia asta (sau măcar un padișah, ceva). Ce am observat însă la ceaiurile cumpărate e că majoritatea mizează pe eticheta BIO și pe faptul că nu conțin celebrele „arome identic naturale” care marchează orice ceai de supermarket. Asta nu înseamnă că nu veți da peste arome delirante, ci doar că vor fi de la genul de la flori crescute pe câmp, nu în eprubetă.

Să purcedem deci la a trage câteva imbatabile lecții de viață de la niște cutii de ceai…

(Da, ați citit bine…)

Heavy Metal – Ceaiul ăsta promite să evoce aroma de concert heavy metal, motiv pentru care mă așteptam să fie condimentat cu bere caldă și transpirație. În schimb, heavy metal este un ceai care miroase puternic (a cimbru, nu a deodorant din Lidl), dar e de fapt foarte fin și plăcut odată ce se așază comod în cană. E mai degrabă ceaiul de după concert, când mergi acasă încântat, dar supărat că nu mai sună ca pe vremuri. În ciuda numelui și a descrierii, Heavy Metal n-are pretenții de revigorare, neconținând plante de ceai, ci ingrediente precum rooibos, chimen negru, morcov mov și cimbru de grădină. E cum a zis și Ozzy: Rock on & morcov mov!

Să Fii Bărbat – Ca bărbat într-o lume care nu mai aparține tradiției patriarhale, sunt într-o continuă căutare. Sonnentor știe asta, motiv pentru care-mi oferă un răspuns și răspunsul ăla este ANASON! Mamă cât anason are ceaiul ăsta, bă băiatule! Îl simți din metroul din Drumul Taberei. La fel ca cazul bărbaților însă, odată ce liniștești amestecul cu puțină miere, aroma de ceai negru și mentă creață (mentha spicata) îți spun „hai mă, că nu e rău, și oricum și ceilalți au chelie”. Ca efecte secundare, am observat o nevoie temporară de a tăia copaci cu mâna goală. Oricum ar fi, Să Fii Bărbat rămâne un ceai plăcut –  dați-i niște timp și o să vă surprindă (vreo 35 de ani, așa… dar și ceaiul e bun)!

Sa Fii Femeie – Să fii femeie e ușor. Îți trebuie doar mușețel, sunătoare și gălbenele… dar și crețișoară și roiniță care sunt absolut sigur că nu sunt plante, ci copy-paste dintr-o poezie de Arghezi. Oricum, am băut, pentru că-s stăpân pe masculinitatea mea. Să Fii Femeie are o sesizabilă aromă de plante „clasice” și în special de sunătoare, care ar trebui să se găsească în cantități mici în ceai. Mi-a fost greu inițial să o observ dat fiindcă mă fluiera poștașul și țipa baba de la trei să nu ies îmbrăcat așa pe stradă. Gustul devine ceva mai interesant dacă uiți o vreme cana pe masă, lucru mai puțin valabil în cazul relațiilor cu femei. Nu sunt totuși amator de sunătoare, motiv pentru care feminitatea mea va fi accesată mai rar.

Spirit Aprig – Ceaiul ăsta mă amenință cu evocarea aromei de „luncă în ceașcă”, ceea ce și face, amestecând pătlagină, ienupăr, pătrunjel, mesteacăn, ace de molid și frunze de alun. Practic, cam tot ce ai putea gusta dacă ai cădea accidental cu capul într-o tufă, pe un drum de munte. Spirit Aprig are și un puternic miros de pădure mototolită, motiv pentru care mă așteptam să nu-mi placă. După ce te obișnuiești însă cu mirosul din cană, gustul te prinde destul de repede – nu e fundamental diferit de un sirop de muguri de brad călduț. Pare genul de chestie pe care ți-o servește o băbuță la o pensiune, cu mențiunea „Bea, mamă, că eu l-am cules!”.

Revigorare Totală – Surprinzător, dar ceaiul ăsta nu conține țelină sau alte ingrediente natural „revigorante”, ci promite să îți „încânte cerul gurii precum briza proaspătă de primăvară”. Ce livrează însă e o puternică aromă de mentă și dezamăgire. Revigorare Totală nu e un ceai rău, doar că scopul lui era să combine menta, menta ciocolată (da, e o specie separată) și cojile de cacao pentru a obține un fel de ciocolată caldă mentolată. Ciocolata însă s-a pierdut la montaj, rezultatul final fiind ceva care se „potrivește cu griș cu lapte”.

Sărbătorirea Prieteniei – „Sărbătoarea” de aici are sens propriu, dat fiindcă principalul ingredient din ceaiul ăsta este busuiocul sfânt (o plantă numită și „tulsi”), asezonat cu alte ingrediente precum frunzele de mur. Descris ca un „amestec special pentru oameni speciali”, Sărbătorirea Prieteniei pare genul de lucru pe care-l bei după un maraton de spovedit, împărtășit și luat lumină. Lăsând însă gluma la o parte, aroma lui de tămâie mentolată chiar e interesantă.

Somn Odihnitor – Un ceai care promite să mă însoțească cu „blândețe” pe drumul somnului, Somn Odihnitor pare făcut pentru a agita părinții conservatori pentru că are cantități generoase de cânepă, salvie și hamei. Ceaiul miroase destul de slab ceea ce, date fiind experiențele anterioare, aș putea spune că e o ușurare. Gustul în sine e tot unul „vegetal”, o combinație dulceagă similară ceaiului de cimbru. N-am însă idee încă dacă funcționează, dar dacă mâine mă scol și regret că am scris articolul ăsta… probabil că merge.

Producătorii mai aveau și alte capodopere în colecție printre care „Pură Ușurare”, „În Plină Floare” și „Liniște Sufletească”, dar îmi umplusem deja cămara cu glume pentru următoarele două luni. Apropo de glume, ar fi de menționat că în germană și engleză colecția se numește „Happines is”, astfel că „To be a Woman” (Să Fii Femeie) s-ar citi de fapt „Happines is to be a woman” (Fericirea e să fii femeie). Nu, nu sună mai bine…

Ceaiurile vin și cu ceva mâncăruri recomandate, pentru cine ar chef să-și înlocuiască Cabernetul sau pentru oameni care, ca mine, nu-s prieteni cu alcoolul. La capitolul îndulcire, pentru această recenzie precisă și super profesionistă n-am folosit nimic sau am mers pe miere (cu ocazionalul „zahăr din flori de cocos”, pentru dacă nici acasă nu pot să fiu hipster, atunci unde?).

P.S: Sper că s-a înțeles că, în ciuda hăhăielilor de mai sus, ceaiurile descrise sunt majoritar gustoase (cu mici excepții – la tine mă uit, Revigorare Totală). Ah, și să ziceți mersi că am renunțat la gluma cu „ce-ai, mă?”.