Soluția Romană

Articolul ăsta vine ca răspuns la o întrebare legată de problema terorismului…

Mirat că nu sunt de acord cu soluția violentă, un prieten m-a întrebat recent ce altă soluție văd la „epidemia” de atentate din ultimii ani. Sunt departe de a fi calificat să ofer un răspuns, dar de data asta am zis să intru în joc. Nu știu dacă omul se aștepta la un o tiradă neoliberală, la vreun delir stângist sau la o banală privire goală. Din păcate, soluția mea este simplă și nu este una originală. De fapt, e o idee de inspirație antică, readusă recent în discursul public.

În general, violența nu dă rezultate când e vorba despre… eradicarea violenței. Sigur, am putea îngropa sub rachete statele presupus „teroriste”, dar nu am face altceva decât să hrănim ideologia rebelă. Am asigura încă vreo câteva generații de teroriști. Vorbim despre oameni lipsiți de mijloace (uneori materiale, alteori mentale), îndoctrinați și îndopați cu promisiuni utopice. Răspunsul violent n-ar face decât să le confirme delirul și ideea că gestul lor este un martiriu, nu o crimă. În plus, de vreo 220 000 de ani tot încercăm să rezolvăm lucruri prin violență. N-a funcționat.

Pe de altă parte, nici soluția toleranței și a relativismului moral nu funcționează. Nu pentru că n-ar fi fost încercată, ci pentru că pleacă de la premise greșite. Una dintre ele ar fi că nu există civilizații „superioare”, ci doar civilizații „diferite”. Sigur că e stupid să compari obiceiuri și evident că orice diferență culturală poate fi intepretată relativist. Totuși, dacă luăm integritatea personală și libertatea drept valori (știți voi, Drepturile Omului), atunci există civilizații superioare și civilizații sălbatice. Integrarea fără educare nu înseamnă nimic!

Prin urmare, ce soluție susțin? Păi, pentru a explica mai bine conceptul din spatele ei, merită să ne întoarcem puțin în timp. În secolul 4 î.Hr., mai precis. Pe-atunci, un băiat de condiție șubredă și minte fragilă pe nume Herostratus s-a gândit că ar putea intra în istorie. Cum? Incendiind templul zeiței Artemis din Ephes, una dintre cele șapte minuni ale lumii. Pe lângă pedeapsa fizică primită de Herostratus, „înțelepții vremii” s-au mai gândit la ceva: ce ar fi dacă l-am șterge noi pe băiatul ăsta din toate referințele publice, astfel încât nimeni să nu-i știe numele și să-i repete faptele?

Din păcate pentru legislatorii din Ephes, numele lui Herostratus (Herostrat, în limba română) a supraviețuit. Asta s-a întâmplat și pentru că diverși învățați l-au transformat în exemplu. Strabon și alții pur și simplu n-au prins ideea! Astfel, băiatul ăsta a devenit un fel de portdrapel pentru ideea de terorism, apărând chiar și pe listele despre teroriști celebri (liste care n-ar trebui să existe). O carte pe tema asta vorbește chiar despre Sindromul Herostratus sau despre terorism pentru glorificarea personală.

Sigur, psihologii mi-ar spune ca piromania și alte afecțiuni sunt mai complexe decât spune legenda. Chiar și așa, cazul lui Herostratus pare destul de clar (în mare și pentru că a devenit legendă). Un om care se consideră nedreptățit social face un gest reprobabil pentru a-și imortaliza numele. Practic, omul e dispus să distrugă o minune în numele stime de sine. Ideologia nu e tocmai cunoscută în cazul lui, dar rolul ei e același indiferent de perioadă sau de zona geografică. La întrebările complexe ale vieții, ideologia are răspunsuri simple, dar greșite. De-asta între vesticii vrăjiți de grupări religioase și între canadienii care se pretindeau “incels” (celibatari involuntari – grup de bărbați care consideră că femeile sunt inamicul) nu există o diferență foarte mare. Semințele terorismului sunt psihologice și sociologice, nu neapărat ideologice.

Să ne întoarcem deci la soluție: damnatio memoriae sau „condamnarea memoriei”! Inventat de greci, dar preluat și transformat în politică legislativă de Senatul Roman, conceptul ăsta era destul de simplu. Cel care dezonora Statul Roman era supus, pe lângă pedeapsa uzuală, și unei ștergeri sistematice din toate registrele posibile. Dacă era nobil, pământurile îi erau confiscate, actele anulate și statuile distruse. Sigur, în cazul împăraților, lucrul ăsta nu a funcționat mereu, dat fiindcă urmașii unor conducători „deposedați” îi readuceau de multe ori în drepturi, iar monedele cu numele unui împărat nu puteau fi scoase complet din circulație. În cazul micilor nobili, ideea de damnatio memoriae producea însă fiori.

(Din păcate, metoda a funcționat și pentru dictatori. Stalin era recunoscut pentru eliminarea
foștilor săi aliați atât din referințele publice, cât și din fotografii.
Sursa imaginii.)

De ce ar avea condamnarea memoriei efect și în cazul teroriștilor moderni? E simplu. Faima este cea care îi alimentează pe majoritatea, mai presus de ideologie și de fragilitate (care nu trebuie totuși ignorată). Practic, oameni fără prea multe perspective primesc brusc oportunitatea de a „intra în istorie”.

Să ne uităm puțin la ISIS (deși nu vrem) și la complexa lor mașină de propagandă. Pe lângă falsificarea originii multora dintre victimele lor, ISIS a promis deseori martiriul celor care își dau viața pentru cauză. Așa-zisa „faimă” căpătată în rândul celorlalți simpatizanți a devenit o metodă eficientă de recrutare. Mai mult, aceeași organizație a practicat propria formă de damnatio memoriae prin distrugerea unor vestigii antice și a simbolurilor religioase specifice altor culturi. Într-unul din studiile sale, Frank Madsen face o paralelă excelentă între ștergerea memoriei colective și genocidul cultural.

Cum ar funcționa aici metoda? E simplu. În cazul nefericit în care X comite un atentat, numele lui va fi complet șters din orice registru. Menționarea numelui real sau a „poveștii” lui de viață de către orice instituție media va fi amendată pe loc. Singurii care vor afla detaliile precise ale atentatului vor fi organele legislative și familiile victimelor. Orice încercare de a-l transforma pe X în martir sau în idol al oricărei organizații și menționarea în orice discurs public se va amenda la rândul ei (a se vedea obsesia atentatorului din Canada pentru Elliot Rodger). Da, asta implică și referințele online, în limita în care pot fi controlate.

Sigur, atentatul în sine va fi făcut cunoscut și toți cei afectați vor putea să jelească. Ce va trebui însă împiedicat va fi „revendicarea” lui de către cineva. Dacă e vorba despre o mișcare mai extinsă și dacă oamenii au nevoie de mai multe detalii… există porecle! De ce să-l „preamărim” pe Johnny Duchamp, cel care la 19 ani a intrat cu mașina într-o piață, când putem vorbi despre Jojo Fartface, micul psihopat? Lucrul ăsta ar putea fi aplicat și în cazul în care teroristul sau potențialul terorist supraviețuiește faptelor sale. Dacă pedeapsa nu e închisoarea pe viață, făptașul poate fi încadrat în ceva similar programelor de protecție a martorilor, programe în care numele și datele personale sunt schimbate.

Da, sună ușor ilar, scris la modul ăsta, dar cum ar fi ca pentru orice atentat la care curiozitatea (uneori umană, alteori bolnavă) de a afla cine, de ce și cum a pus lucrurile în mișcare să se lovească de un zid de tăcere? Cum ar fi ca singurele locuri care să aibă informații de genul ăsta să fie site-urile conspiraționiste sau cele destinate fetișiștilor? Cum ar fi ca oamenii cu probleme să nu știe că există și soluția „iau mașina și-mi vărs furia” și că ea le poate ține luni de zile fotografia în calupul de știri?

Există vreo garanție că soluția romană (greacă, de fapt) ar putea cu adevărat funcționa? Nu, însă metoda face apel la o realitate subconștientă. Realitatea aia care ne spune că, oricât ne-am minți că „dincolo” ne așteaptă ceva minunat, corpul nostru știe că sfârșitul e sfârșit. E aceeași realitate care ne face să vrem să lăsăm ceva în urmă (ceva bun, în cazul oamenilor echilibrați). Este veșnica dorință de a nu fi uitați.

P.S: Sunt conștient că într-o piață media dominată de „șoc” și „groază” astfel de interdicții ar fi foarte greu de impus. Până la urmă, n-a mers nici în Ephes. Întrebați-l pe Herostratus!

krossfire

A mere outlaw, a rogue of the written word.

16 COMMENTS

  • Educație=/=învățământ.

    Link-ul ăla pe care l-ai pus, cu lista de teroriști, scrie Herostrat, nu „Herostratus”. Dacă am fi un pic pragmatici, „mai corect” în limba română ar fi „Erostrat” sau „Eroustrat”.

    Dar nu va merge. Unu, fiindcă implică control asupra internetului. Sigur, internetul nu va fi confiscat de o țară dar controlul va fi acolo, prezent. Bănuiesc că te-ai inspirat un pic de la ruși și agenția lor de control internaut.

    Doi, vinovat sau nevinovat, omul are drepturi.
    Întreabă-l pe Al Capone, un alt „terorist” al vremurilor sale, când sentința pentru care a intrat la bulău n-a fost că era șef sau că ar fi ordonat crime, nu, doar pentru că nu și-a plătit impozitele.

    Nu mai merge damnatio memoriae și te-ai grăbit să dai vina pe Strabon. Păi, și oficialii ăia, care au decis să șteargă orice urmă despre Herostrat, omul a murit pe la un 350 și ceva î.Hr., ori Strabon și-a deschis ochii abia pe la 63 î.Hr. Păi, ce-am făcut, mă nene!?

    Exemplul cu Daeș/Deș, deja, face o legătură cu o parte mică dintr-o abstracție; o abstracție împărtășită de peste un miliard jumătate de oameni pe planetă.

  • Drace. In momentul in care am ajuns la stergerea din istorie a lui Herostratus, m-am gandit automat la Stalin. Spune ceva despre unde m-am nascut. As much as I normally don’t feel like I belong in this country.

    Dar da, de acord. Imi imaginez ca genul de persoana care comite un astfel de act e in situatia de a nu mai avea nimic de pierdut, nu mai are nici o speranta pentru viata asta, asa ca se agata de iluzia lui ce urmeaza dupa, iar nebunia e vazuta ca un act de eroism. Si si-ar dori sa fie recunoscuta astfel dupa. Asa ca daca ii iei asta… Ceea ce ar fi intr-adevar extrem de dificil de pus in practica. Din pacate.

  • Relu: Da, am preferat Herostratus pentru ca asta era denumirea lui originala. Pot sa las si Herostrat sau Erostrat in paranteza, desi in romana se foloseste exclusiv Herostrat (doar ca nu am foarte mare incredere in latinizarile romanesti).

    Omul nu are dreptul de a fi recunoscut! Nu incalci niciun drept daca stergi un individ din istorie. Eu zic doar sa-i fie sterse urmele, nu sa fie executat (majoritatea teroristilor nu supravietuiesc oricum atentatului). Dacă supraviețuiești, poți fi tratat ca o persoană înscrisă în programele de protecție a martorilor (ceva ce se întâmplă oricum în alte țări cu diverși criminali care și-au ispășit pedeapsa).

    Controlul asupra Interentului functioneaza prin discreditare, de-asta am și dat exemplu niște categorii de site-uri fără credibilitate.

    N-am dat “vina” pe Strabon, ci pe categoria celor care s-au grăbit să transforme un caz de „condamnare a memoriei” într-o parabolă.

    N-am inteles care-i baiul cu ultima fraza. Vorbești despre legătura dintre sectarismul islamist si populatia musulmana?

  • brontozaurel: Și eu am făcut foarte rapid legătura, deși inițial nu voiam să menționez deloc epurările staliniste.

    Nu știu dacă ar fi atât de dificil. E suficient să dăm volumul mai jos, nu să dăm complet pe Mute 🙂

  • Articolul acesta imi aminteste de modul in care decurg lucrurile cand reflectez asupra unei probleme si gasesc o solutie.
    In timp ce adun tot mai multe argumente solide pentru solutia gasita, incep si indoielile ca creasca.

    In final, in cel mai fericit caz, raman doar cu satisfactia ca am despicat firul in patru, mai bine decat altii inaintea mea, oferind perspective noi pentru rezolvarea problemei. 🙂

  • Daca doar o mana de oameni ar cunoaste adevarul, masele vor putea fi mintite si mai mult decat sunt deja. Si asta legal.
    Cam asta a fost si mai este strategia politica a establishmentului, care in SUA si UK a esuat la ultimele alegeri. In Germania inca functioneaza.

    Adevarul alternativ pentru binele si protectia populaţiei functioneaza doar arata timp cat exista incredere din partea populaţiei.

  • Pai cam atat putem face, ca spectatori. Ce ma doare e ca aia care chiar sunt platiti sa gaseasca solutii si sa le aplice nici macar nu le cauta.

  • Violenta se vinde bine, mai ales daca se petrece intr-o tara cu un nivel ridicat de civilizatie, unde toti nenorocitii din Lumea a III-a incearca sa imigreze pentru a obtine cetatenia si odata cu ea niste beneficii financiare de vis pentru cineva care provine dintr-o tara inapoiata. De ce fac asta? De ce omoara oameni pe care nu i-au cunoscut niciodata si care n-au nici-o vina pentru ca tarisoara lor in care-si pasteau caprele si isi recoltau linistiti culturile de plante halucinogene a devenit intre timp poligon de tragere pentru arme inteligente si in prezent arata ca un morman de ruine?
    Poate ca si mass-media are o parte din vina, pentru ca ii transforma pe dementi in vedete, prin transmisiunea in direct a desfasurarii fortelor speciale care incearcau sa rezolve o situatie grava de luare de ostatici sau prin filmarea in HighDefinition a strazii facuta de o reportera sadica ajutata de un cameraman cinic, imediat dupa intrarea intentionata intr-o multime de turisti pasnici a unui camion condus de un fanatic, iar in cadru se vad angajatii serviciilor sanitare de urgenta razuind victimele de pe carosabil, iar dupa un timp de la atentate aparand emisiuni cu un sobor de preoti care dau cu agheasma in cluburile in care au fost executati cu arme automate niste tineri a caror unica vina a fost ca se distrau prea tare (si astfel nu respectau alte religii care erau prezente in propria lor tara) plus politicienii care veneau ca sacalii sa depuna coroane la sediul unei reviste care publica niste mazgaleli intr-o fituica ieftina, pe care unii musulmani le-au considerat ca fiind niste erezii blestemate si deci toti angajatii revistei de satira meritau sa fie exterminati ca niste gandaci. Iar bomboana de pe coliva era declaratia publica a sefulului religios al musulmanilor din tara indoliata (ayatolahul, muftiul sau mulahul) prin care le transmitea crestinilor de fiecare data, dupa fiecare atentat, ca islam inseamna pace.

  • Din pacate da, nu e numai vina media pentru asta. De-asta si spuneam ca relativismul moral si cultural nu ne poate duce intr-un punct bun. Ok, emigranti-emigranti, dar de ce nu facem un minim efort pentru selectie si educare? Bine, nu emigrantii au fost de vina pentru majoritatea atentatelor, ci tot localnicii radicalizati, localnici care erau la randul lor o a doua sau a treia generatie de emigranti. Grozava integrare…

  • @bo$$: 0gar e mai aproape de solutie, tre’ sa recunoastem ca islamul, ca ideologie are o problema mare. Nu e vb de efort de integrare/educare ca slava Domnului, Germania/Franta fac destule eforturi de gen. Iar a 3-a generatie de emigrant, daca-l ia pe AlahuAkbar in brate inseamna ca nu e integrat deloc. Nu e “localnic radicalizat”, e doar cazut in plasa ideologica a islamului radical/militant.

    Mai e vehiculat si ca saracii n-au cum sa se afirme, n-au oportunitati. Bine, dar alte natii care n-au, emigreaza si tot n-au si n-au, de ce nu fac terorism? De ce irlandezii/italienii acu’ 100 de ani n-au facut asemenea orori? De ce indienii/chinezii acum nu fac asa ceva? Ca N America e plina de ei. Si slava Domnului, de bine de rau se integreaza: software, taxi-uri, restaurante, servicii. Muncitori si cu vointa. Da, si musulmanii sunt in mare majoritate ok, dar cei care iau in serios islamul? sunt un pericol urias pt Vest.

    Problema ca Islam ca ideologie e pe alocuri incompatibil cu civilizatia din Vest. Iar media/Stanga n-o sa spuna asta niciodata.

  • Multe ideologii sunt problematice. De fapt, daca ma intrebi, nu consider ca religia mai are vreun drept sa existe in 2018 (religia organizata, nu credinta, care merita sa existe cat timp il face pe posesor un om mai bun).

    Da, eforturile de integrare au fost oricume minime din partea Vestului. Nu stiu daca a fost relativismul moral sau ce anume i-a facut sa creada pe mai-marii momentului ca simpla scoatere a unui om din mediul in care a trait 30 de ani il va “schimba pe loc”.

    Nu lipsa oportunitatilor e problema, ci modul in care le pui pe tapet. Orice om, indiferent de istoric, va fi frustrat in adolescenta si in tineretea timpurie. Majoritatea insa beneficiaza de o minima educatie (scolara si familiala) care sa ii indrepte pana la urma pe calea cea buna. In loc sa li se dea mijloacele de a-si rezolva problema, oamenilor astora li s-a spus: pai uite cine e vinovat! (oricine in afara de tine, evident).

    Da, sunt de acord cu ultima parte. Ideologiile puternice in general sunt incompatibile cu pacea si democratia. Cum spuneam: ofera raspunsuri prea simple la intrebari mult prea complexe.

  • DanC: mafioții de acu’ 100 de ani ar zice că ororile din vremea lor nu le-au făcut extratereștrii.

  • @DanC

    Nu e vorba de „cei care iau în serios islamul”, ci de cei care iau în serios într-un mod anapoda islamul. Mă îndoiesc că mesajul religios islamic îndeamnă la violență, că ăla e nucleul real și profund al Coranului. E o problemă de interpretare.

    @krossfire

    De acord că nu ideologia produce monștri. Totuși, ideologia le poate oferi perspectiva unei martirizări spirituale. Ce-i pasă de damnatio memoriae celui care se așteaptă să primească în lumea de dincolo 72 de virgine de la Allah? Ștergerea numelui înseamnă încă un merit pentru el. Poate va primi 80 de virgine. Că el merge întru Allah, nu pentru a fi comemorat de urmași. Iar gruparea lui teroristă va avea o listă cu numele celor care s-au sacrificat înaintea lui (adevărate sau false, nu contează).

    Ștergerea numelui unui terorist nu-i limitează drepturile lui, dar s-ar putea să-mi îngrădească mie libertatea de expresie. Sau unui jurnalist. Iar astfel de măsuri pot deschide calea unor abuzuri din partea autorităților (când sunt șterse numele unor persoane controversate, pentru că nu convin sistemului actual).

  • În sfârșit, nu-mi dau seama cine ar fi interesat să pună în practică ideea ta. Evident, serviciile nu au decât de câștigat de pe urma atentatelor. Populația pierde, dar serviciile câștigă, deoarece se mai dă un Patriot Act, se mai dă o Lege Big Brother etc. Cam așa merg lucrurile. Dacă tot s-a produs, cum să nu-l fructifici la maximum? Așa că promovarea media de care se „bucură” unele grupări teroriste nu-i o problemă de educație ci de priorități ale sistemului. 😉

  • Aldus: De acord ca e vorba despre prioritatile sistemului, dar o lege care sa permita “damnatio memoriae” nu te-ar afecta cu nimic. Pana la urma, numele unei persoane poate fi considerat un bun si, ca orice bun, daca e folosit pentru a produce rau, poate fi confiscat.

  • Iata si un baiat care a aplicat involuntar principiile de mai sus: https://en.wikipedia.org/wiki/Umar_Farouk_Abdulmutallab

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *