La nivel “business”

Sunt aici sa mestec guma si sa scriu clisee si tocmai am ramas fara guma…

Fara clisee imi e mai greu sa raman, mai ales cand vine vorba despre experti. Pe specialistii online i-am mai luat la puricat si cu alte ocazii. La fel si pe cei in comunicare. Despre moartea expertizei am mai aberat. Deci, ce ar mai ramane de spus…cu aplombul unui luptator de wrestling imbracat in spandex auriu? Pai nu mare lucru, daca n-ar fi acea inepuizabila sursa de aiureli si autosuficienta: CV-urile.

Daca in ultima vreme nu mi-au mai fost pasate foi sau link-uri de prezentare, am strans totusi suficient material in ultimii ani, majoritatea venit de la prieteni din HR. Culmea, nu despre perle de tip “ma hotarasc foarte foarte repede” (citat real) am de gand sa scriu. Nu, pentru colectii de perle si poze cu pisici exista jurnalistii romani. Ma voi opri insa la acele domenii pe care orice candidat la orice functie le cunoaste aparent “la perfectie”. Sau, cu alte cuvinte, la acele aptitudini pe care pana si absolventii de liceu sustin ca le pot utiliza “la nivel business”.

Limba Engleza: In Romania chiar se vorbeste destul de mult limba engleza, lucru care devine evident odata ce ajungi in primul orasel mai putin cosmopolit din afara tarii. Din pacate, similar fascinantei lumi a narcoticelor, diferentele dintre mult si bun sunt greu de sesizat pentru unii. Astfel, majoritatea vorbitorilor de ”engleza business” habar n-au care-s diferentele dintre engleza britanica si cea americana, n-au auzit de concordanta timpurilor si folosesc prepozitiile precum saormeriile uleiul. Din engleza vorbita a multor angajati din multinationale lipsesc piloni esentiali ai coerentei, dar nu lipsesc mandria si certificatele luate in clasele V-VIII. Engleza scrisa e praf inclusiv la oameni care o vorbesc zilnic la munca. Apreciez sincer faptul ca suntem o tara aproape anglofona, dar patru ani de Cartoon Network nu sunt suficienti pentru a scrie ”business level” in CV.

Traduceri: Desi meseria de traducator ar trebui sa fie una atestata de cursuri si facultati, multe CV-uri golase includ etichete precum ”traducere” si ”adaptare” in palmares. Incepi sa crezi ca efortul asta e o simpla flotare de tastatura. Daca stii sa traduci fraze de gradinita de tip “The cow is bigger than the cat”, e clar ca poti adapta sute de pagini de roman, nu-i asa? Dovada sta in traducerile coerente si corecte ale cartilor romanesti. In toate sase.

Office:  Fie ca-i vorba despre clasicul Microsoft Office sau de vreo alternativa open-source, expertiza in Microsoft Office pare a fi un standard. Daca stii sa deschizi Word-ul, esti automat calificat. Chiar daca n-ai idee cum se face o editare grafica de baza sau o animatie in Powerpoint. Chiar daca nu stii sa scrii o formula in Excel sau sa faci o paragrafare ca la carte in niciunul dintre programe. Cat de greu poate fi? Las’ ca inveti tu dupa ce te angajeaza. Cu siguranta o sa te perfectionezi si n-o sa trimiti documente scrise cu Comic Sans si decorate cu Word Art.

Editare Grafica:  Ati fi surprinsi cati experti in Photoshop are Romania. Incepi sa te intrebi de ce naiba mai e nevoie de designeri si art directori. Simt estetic? Efecte coerente? Margini pentru tipar? Sa trecem peste. Nu conteaza ca n-ai folosit un plugin in trei ani si ca imaginile tale nu au layere: daca stii ce face fiecare buton, e suficient! E ca la aragaz…pana te arzi.

Comunicare & PR:  Aici discutia e prea veche si plictisitoare pentru a nu va stresa cu ea intr-un articol separat. Cert este ca exista meserii pentru care facultatea nu te va pregati niciodata suficient. Asta nu este insa un motiv sa le arunci in CV de parca ar fi hobby-uri. Avem atat de putini specialisti bun in PR, incat imi e si frica sa ating subiectul. Nu de alta, dar mail-uri corecte gramatical ma astept sa scrie si o secretara, iar cafele pentru jurnalisti poate face si un chelner. De la un om de comunicare vreau mai mult.

Copywriting si Publicitate: Daca oameni de comunicare sunt putini, copywriterii buni din Romania incap intr-o garsoniera. Serios. Un om care modifica headline-uri si bannere pe 5 euro nu e copywriter, e textier. Si nu spun asta pentru ca sunt in domeniu, mai ales ca nu as fi invitat in garsoniera amintita mai sus. Spun asta pentru ca oamenii cu-adevarat buni din domeniu au: ani buni de practica, zeci de carti citite, cunostinte solide de marketing si multe nopti nedormite. Daca ai avut candva o idee “tare” si ai scris un slogan la “cursul ala”, nu ai dezlegare la spam. Nu de alta, dar mai toti barbatii au vazut un vagin si iata ca nu sunt ginecologi!

Cam orice se termina in ”Writing”, inclusiv ”Writing”: Nu de alta, dar atat la nivelul beletristicii locale, cat si la nivelul scriitorilor tehnici, Romania are performante mai mult decat dubioase, avand in vedere cohorta de experti din domeniu.

Social Media: In teorie, familiaritatea cu Insights, Analytics si un instrument de monitorizare ar putea fi un inceput bun. La fel si cunoasterea unor termeni de baza (de la reach la engagement) si a unor notiuni de bun simt legate de audienta si continut. Tot in teorie, familiaritatea cu mai multe retele sociale, cu tipurile de aplicatii utilizabile pe ele si cu programarea din spatele lor ar fi un avantaj binevenit. In practica, 90% din expertii social media stiu sa posteze pozele pisicutele altora, sa spameze pana la absurd si sa cumpere Like-uri de parca ar fi zambile.

Jurnalism: Ai scris un articol agramat numit ”Cum sa-ti aranjezi parul din nas in functie de zodie”? Ai fost publicat in revista online a varului tau? Felicitari, lasa facultatea, esti expert in jurnalism! Ai aparut la televizor intr-un reportaj despre adolescenti rebeli? Andreea Esca scrie pe tine. Nu conteaza ca nu stii ce-i ala un reportaj sau o ancheta. Nici presa din Romania nu stie. Putinii care chiar ar avea dreptul sa-si treaca lucrurile astea in CV isi cauta deja joburi decente…de chelner in Spania.

Blogging: Partea buna e ca blogging-ul chiar e un domeniu unde te poti “angaja” fara experienta. Cine intelege niste notiuni de baza si e atins si de o farama de talent se descurca. Partea proasta e ca…serios, blogging? In 2014, ai trecut in CV ”expert in blogging” de parca angajatorii se cutremura infiorati la citirea acestei stranii expresii? Pe ce post voiai  sa te angajezi: sofer pentru ”A-Listeri”?

Management: Cum romanul s-a nascut manager, absolut oricine e convins ca poate citi oameni, gestiona bugete si sta 10 ore pe zi cu nasul in hartii. Cum adica, manager nu inseamna sa urli ordine intr-un handsfree, ca in pozele de pe Shutterstock?

Condus: Daca nu cumva ai toate categoriile de permis luate sau niste ani buni de munca pe postul de sofer, nu vad de ce ai insista pe faptul ca stii sa conduci. Chiar daca in Romania se conduce in general prost si agresiv, nu vad de ce carnetul tau de sofer ar face diferenta. Daca vrei masina de serviciu, exista moduri mai interesante de a o cere decat a trece la hobby-uri “condusul”, dupa ce in prealabil ai scris ca ai “permis Categoria B, luat cu scor maxim”. Si eu am niste ani de arte martiale in spate, dar nu ma astept sa-mi dea angajatorul chimonou.

Munca in echipa: Daca ”abilitatile de comunicare” au devenit “expertiza in PR”, de vechiul cliseu al “muncii in echipa” n-am scapat. Nu de alta, dar e un diferentiator bun fata de oamenii care scriu clar in CV ca isi vor asasina viitorii colegi. Serios acum, ati intalnit vreun om care sa recunoasca deschis ca lucreaza mult mai bine singur? Pana si cei din profesiile unde te-ai astepta ca fiecare sa-si faca in mod independent treaba insista pe abilitatile lor de a lucra in echipa. Nivel business!

Studiile: Daca n-ai nimic iesit din comun pe lista de institutii, nu vad de ce ai insista pe studii. Prin iesit din comun inteleg: un master facut pe-afara afara la o facultate buna (zau ca nu-s diferente intre Birmingham si Sibiu, daca mergi la o universitate marginala), un curs sau atestat mai special, un doctorat sau chiar unul dintre contestatele MBA-uri (daca-i vorba de o pozitie de management unde se cere asa ceva). E normal sa le enumeri si chiar indicat, dar mi se pare ciudat cand vad oameni care “studiaza” ca principala ocupatie, adica oameni care-si trec mediile de absolvire in CV si scriu paragrafe intregi despre lucrarea lor de disertatie. Si nu, chestia aia cu ”pe-afara se apreciaza si se angajeaza dupa studii” nu prea mai tine. Suntem intr-o perioada post-criza si nimeni nu te mai ia in brate daca nu esti cumva in vreo lista Ivy League.

Community, Content, E-Mail, E-Commerce si Data Management: Observatia obsesia pentru management? In teorie, chiar exista experti in toate domeniile alea. Oameni care stiu sa cristalizeze o comunitate online in jurul unor nuclee si sa-i serveasca continut pe masura. Oameni care stiu sa mentina legatura cu clientii prin e-mail. Oameni care stiu sa faca managementul bazelor de date in cadrul unui magazin online. Oameni care stiu sa faca documentare (alt talent uitat) si sa gestioneze baze de date. In practica, multi dintre cei care si-au construit CV-ul pe pilonii astia sunt oameni care ”se dau pe net” si care inca plang dupa epoca marilor forumuri.

Psihologie si Sociologie: In mod normal, vorbim de doua domenii unde neofitii n-ar trebui sa se amestece, mai ales ca e nevoie de ceva efort pentru a ajunge psiholog sau sociolog cu acte in regula. In mod complet anormal, cam orice absolvent de facultate de profil sau ”pe-acolo” se considera indreptatit sa dea lectii si sa-si atarne cu mandrie insigna. Pana la primul interviu mai serios cand ”talentul in a descifra oamenii” se transforma in plans cu sughituri.

Lista ar putea continua. Ce e mai grav e ca accesul la informatie, cuplat cu disparitia treptata a granitelor profesionale si a respectului pentru ele face ca oameni din ce in ce mai putin calificati sa se dea experti in domenii din ce in ce mai solicitante. Inclusiv in zona disciplinelor reale. Astfel, avem programatori “profesionisti” care habar n-au algoritmica si nu stiu mai mult de un mediu sau un limbaj. Exista contabili care nu inteleg ecuatii simple, dar au prins bazele vreunui program “la moda”. De altfel, cam orice expertiza bazata exclusiv pe cunoasterea uneltelor, nu pe a fenomenelor din spate, nu se poate numi cu-adevarat expertiza profesionala.

Chiar daca nu poti cuantifica niste atribute, performanta intr-un domeniu se bazeaza in primul rand pe rezultate. De-aici apar si comparatiile. Un copywriter al carui portofoliu este format din invitatii la nunta si poezioare scrise pe bannere n-are ce cauta langa un om care a crescut cotele de piata a zeci de companii. Tot la fel, nu poti numi ”expert social media” un om care reposteaza filmulete Youtube de anul trecut, daca-l pui langa un om care-ti poate aduce 20 000 de oameni fara sa cumpere un Like sau un ad.  Uneori, experienta si expertiza chiar conteaza. Chiar si la nivelul…business.

P.S:  Voiam sa ma vait si pe tema acestui mesaj dubios, dar pentru ca e 8 martie, o sa-mi trag rasuflarea si o sa spu doar: La Multi Ani!

44 Comments

  • Tind sa fiu de acord cu opinia ta despre copywriter-i,insa, bazandu-ma pe cunostintele mele provenite din urmarirea atenta a serialului recent Masters of Sex, ma simt obligat sa enunt ca nu pot fi de acord cu afirmatia ta ca majoritatea barbatilor au vazut un vagin, deoarece, dupa parerea mea, desi multi barbati au vazut probabil o vulva, care include, intr-adevar, printre destul de multe structuri, unele invizibile si altele vizibile, (cf wikipedia, muntele lui Venus, labiile majore sau exterioare, clitorisul, vestibulul vaginal, labiile minore sau interioare), si o mica portiune de vagin real vizibila numita introitul vaginal, sau deschiderea vaginala, zau, chiar vaginul nu cred ca l-au vazut prea multi. In plus, pana si ginecologii care doresc neaparat sau se simt obligati de indatorirea lor profesionala sa se uite la un vagin, de obicei utilizeaza pt asa ceva un soi de aparat de viziune numit speculum sau mai demult dioptrum sau dioptra, “spec” pe lb latina insemnand “a se uita”, si “ulum” fiind un diminutiv, adica un aparat care faciliteaza uitatul mai atent mai indeaproape, iar “dioptra” insemnand atat pe greaca cat si ulterior si pe latina tot “a se uita sau a patrunde cu privirea”.

    ,(loctiitorul amator al copywriterului pt manualul de educatie sexuala pt fanii massmedia, atat producatori cat si consumatori, mediu in care se pare ca vulva sau portiuni ale ei sunt confundate cu vaginul in mod chiar enervant de des, si nici macar nu cred ca e cu scopul posibil bine intentionat PR-educativ de a reaminti lumii ca daca vine vorba de o vulva cu un introit vaginal e posibil sa se afle si un vagin pe aproape, vagin care poate produe diverse surprize sau chiar consecinte si pe termen lung, dar chiar cred ca e mai degraba din totala ignoranta, ca totusi nu imi vine sa cred ca o fi motivat asa PR-politic pt ca vaginul e substantiv de sex masculin presupus asa mai activ sau de leadership, si/sau cuvantul “vagin” parca suna oarecum mai sexy decat cuvantul “vulva”, iar “introitul vaginal” suna intr-adevar prea complicat, si totusi chestia asta cu utilizarea cuvantului “vagin” ca sa insemne de fapt parti de vulva chiar deosebit de comune si de vizibile aproape peste tot, uneori chiar labiile adica nici macar deschiderea vaginala, nu am intalnit-o numai in lb romana, si in nici un caz numai de catre barbati experti in cultura generala, insa in mod absolut uluitor si de catre femei, chiar si nefeministe si feministe, zau, am vazut chiar si in massmedia serios intelectuala acest tip de confuzie, si nu in texte literare, unde se pot ingadui metafore, dar in articole si texte jurnalistice si chiar educative de non-fictiune, si efectiv nu inteleg de ce, si chiar voi cauta de ce…va urma)

  • In pauza, pana aflu mai multe, (deoarece articolul tau despre experti chiar m-a ambitionat sa ma educ), as dori totusi, mai ales ca e si 8 martie, sa fac o reclama mediatica pt cuvantul de lb romana “pasarica”, cuvant care mie mi se pare destul de simpatic si amical general prietenos.

  • Sorry ca nu am mai revenit dar drept sa spun m-am plictisit de subiect dupa cateva clickuri. Pana la urma am impresia ca si chestia asta cu preferinta de a utiliza cuvantul “vagin” chiar si pt chestii care nu il reprezinta, pare un soi de englezism functional cultural ca atatea altele. Nu am zis americanism pt ca e prezent si in UK si in Australia, desi o contributie destul de importanta a avut-o chiar o femeie de cultura serioasa, dramaturgul american Eve Ensler care a scris piesa de teatru Vagina Monologues in 1996, o piesa tradusa si prezentata la nivel international in ff multe tari, si in acea piesa are o chestie de gen ca barbatul protagonistei a pus-o sa “isi rada vaginul”, si se pare ca nu enunta asta la figurat aluziv si nici ironic, chiar voia sa zica serios si concret acolo ca si-a ras parul din regiunea genitala externa, insa a utilizat cuvantul vagin in loc sa zica parti vulvare exterioare, ca de ex muntele lui Venus sau labiile majore, (ca in vestibul si introitul vaginal si pe clitoris si labiile minore nu cred ca exista par), si probabil ca a folosit cuvantul vagin pt a nu complica situatia, dar si ca sa se potriveasca cu titlul piesei, si se are ca de atuncea si mai multa lume chiar foloseste cuvantul vagin ca sa descrie genitalele externe feminine. Insa chestia asta era prezenta si mai inainte de 1996, si nu e exclusiv americana, si nu e o chestie initial dirijata politic, desi initial politicienii feministi chiar puteau utilizau acest cuvant pt a exemplifica lupta lor de emancipare integrala, insa au ales cuvantul vagin la nivel de ignoranta generala, nu la nivel de ca sa insemne neaparat ceva. Recent a inceput sa apara si o firava discutie politica atat pro cat si contra continuarii utilizarii acestui cuvant in acest fel, insa cu majoritatea, atat feministi cat si nefeministi, comentand ca trebuie sa fie mentinut vagin, si numai o minoritate opinand pt a populariza cuvantul vulva, printre care cativa australieni,(care oricum prefera la nivel majoritar cuvantul “fanny” ca echivalent al cuvantului “pasarica”, insa care pe ameriicana inseamna popou), plus un psiholog cu C-V destul de serios complex, atat psihanalitic cat si behavioral, dr Harriet Lerner, autoare a mai multor carti de popularizare si self help pt oameni cu studii superioare interesati de self help, care critica din acest punct de vedere piesa mai sus mentionata. Insa pana si sculptorul britanic Jamie Mc Cartney, care a pus recent nu stiu cate mulaje de vulve pe un basorelief, si-a intitulat acea opera de arta, care e totusi, cf recenzii, oarecum politic bine intentionat educativa asa pt femei, Marele Zid al Vaginului.

    In orice caz bine ca m-am lamurit si nu am ramas nedumerit, pare a fi o chestie culturala de lb engleza ff puternica, eu personal nu sunt un purist cultural sau lingvistic, chiar argumentez pt transferuri si schimburi culturale, chiar si cultura de fuziune, daca e de calitate superioara artistic-educativa si estetica si minim etica, nu facuta doar in scopuri asa strict mercantile gen productie de masa made in fabrici autentic explotative din Bangladesh, (desi parca strict lingvistic sunt oarecum mai rigid decat la nivel cultural mai larg), plus nu mai zic ca sunt si ailurofob, (am fobie de pisici), si in franceza la pasarica ii zice tocmai “la chatte”, asa ca desigur ca am inteles si ma retrag, mai ales ca eu chiar ca nu sunt expert in femei, dar ma lasasem oarecum impresionat si chiar sedus de serialul Masters of Sex.

    Insa, deoarece este inca 8 martie si m-am sacrificat destul de serios pe altarul acestui subiect, promit ca am sa-l intreb pe Schatzi cum ii zice si in lb germana, si poate ma voi incumeta sa intreb si pe prof de lb daneza cum i-or zice si diversi scandinavi.

  • Imi placu asta cu folosirea prepozitiilor precum saormeriile uleiul, dar multora li se pare normal sa faca asta, pentru ca daca fuck you este universal, de ce nu ar fi si o prepozitie buna in orice situatie?!
    Si eu am tradus filmulete porno, asa ca ar trebui sa-mi trec in CV si competentele astea. :p
    Si ce asteptari ai de la un om de comunicare din moment ce toata lumea pare ca se pricepe cel mai bine la comunicare, chiar daca aproape nimeni nu intelege ce a vrut sa spuna ?
    Mai degraba “multi barbati au vazut mai mult de un vagin dar asta nu-i face specialisti ginecologi” decat “aproape mai toti barbatii au vazut un vagin si iata ca nu sunt ginecologi”! 🙂

  • Rudolph: Legat de primul comentariu ai, anatomic vorbind, perfecta dreptate. Pe de alta parte, daca eliminam literatura de specialitate, suntem “pe-acolo” 😛

    Altfel, americanismul in cazul meu e parte din formare, mai ales ca scriu si destul de mult in engleza.

  • Romania Inedit: Era mai tare daca scriai scenarii de filme porno. Nu de alta, dar cineva trebuie sa le scrie si tare as vrea sa stau cu un om din asta de vorba.

  • Am fost si coscenarist, dar mi-am dat seama ca ideile mele sunt flosite in scop mercantil in timp ce eu nu castig nimic aruncandu-le in societate.

  • Vindeai degeaba nobila arta a eroticului :))

  • Pai si eu am formare de tip social informal predominant americana si gandesc si comunic inca destul de mult in lb engleza predominant americana, si tot ma mirasem initial, dar mi-am dat seama ca faptul ca ramasesem total nedumerit de unde pana si unde au reusit sa vada atatia barbati un vagin in loc macar de o pudenda (termenul pe lb latina, ca acum am inceput sa ma documentez mult mai serios, zau,din cauza ta, si pot sa si anunt ca la faza asta la care am ajuns acum cu documentarea “pasarica” pe lb germana mi se pare termenul cel mai dragalas, ba nici “p…da” parca nu suna chiar asa de rau nici pe germana nici pe dano-norvegiana), fusese mai degraba cauzat de lipsa de experienta pt ca efectiv nu m-am invartit in cercurile alea sociale potrivite, adica nici de jurnalisti-comunicatori, nici de barbati mult prea interesati de femei, de oameni interesati de politica limbajului nici atata, plus nici nu sunt bun la injurii, adica efectiv nu am trecut de faza utilizarii dracului in acest scop pe majoritatea limbilor pe care le stiu ! Si asta nu e bine, deoarece dupa parerea mea este util si chiar sanatos sa cunoastem cat mai multe injurii, mai ales ca barbatii au dificultate cu exprimarea emotiilor in cuvinte, avand si un vocabular mai redus, si tind sa le tina asa in ei, si pe urma dezvolta hipertensiune si alte boli psihosomatice de la stress, mai ales cei angajati in joburi predominant birocratice asa ca mine.

    Insa nu este timpul pierdut ! Mi-am dezvoltat deja vocabularul cu minim 12 cuvinte pe diferite limbi, unele care pot fi folosite chiar si ca injurii, si pot sa spun ca zau, chiar imi pare bine ca am citit acest articol despre comunicare !

  • Ai putea scrie un scurt tratat pe tema. Daca lumea nu ar prinde gluma, n-ar fi o problema: macar s-ar vinde.

  • P.S. Adica desigur ca nu eram interesat doar de utilitatea cuvintelor ca injurii, dar eu chiar ca sunt deficitar pe multe aspecte, de fapt majoritatea, ale comunicarii prin cuvinte, si alea sustinatoare de sanatate, si alea de educatie, si alea relationale, nu mai zic de alea creative, zau ! Chiar ieri ma gandisem si la faptul ca degeaba invat cuvinte daca nu stiu sa le folosesc in scop util pt mine si pt societate. Chestia cu aplicabilitatea a diverse cunostinte a fost intotdeauna dificila pt mine, desi cred ca daca vine vorba de invatat din greseli totusi eu am reusit sa invat numai din greselile legate de limbaj (vocabular si gramatica, in principal la scoala) dar nu din alea legate de experienta de viata, adica exact invers de cum trebuie sa fie recomandabil…cred ca e posibil sa am niste circuite incrucisate aiurea asa pe dos pe undeva mai ales legat de materiile si disciplinele astea mai umaniste. Chiar mi-am adus aminte cum eram la liceu si profesorul meu de lb si literatura romana m-a complimentat chiar sincer spontan odata pt talentul meu matematic…si cum chiar m-am mirat atuncea, de gen ce are romana cu matematica, si abia ff recent dupa ce am citit mai multe articole pediverse bloguri despre comunicarea manageriala si comunicarea din asta neuro/nu/stiu/cum cu scop educativ-pozitiv-motivant/sales/PR mi-am dat seama ca dansul de fapt dorea sa fie asa un soi de indrumator etic pt mine, si nu a vrut sa imi spuna ce dezastru eram la comunicarea in cadrul materiei lb si literatura romana,ci mai degraba asa sa ma complimenteze si sa ma dirijeze catre alte materii si indeletniciri mai tehnice…desi, zau, nu eram eu bun la matematica, ce matematica, poate aia de nivel aritmetic si algebric simplu care se rezolva cu 2-3 formule ff simple,ca la alt fel si nivel de matematica nu am inteles niciodata nimica,nicimacar la ce folosesc functiile nu am reusit sa inteleg niciodata !

  • E posibil sa nu fi fost vorba de genul asta de artificii verbale in cazul profesorlui tau de liceu.

  • Am zis odată la un interviu că lucru mai bine singur, dar asta nu înseamnă că mă transform în vârcolac dacă tre’ să lucru în echipă. “În regulă, vă sunăm noi”. Much fun!

  • In general, exista cateva intrebari care se pun standard la interviuri. Nimeni nu vrea sa afle raspunsul real. Am raspuns de vreo doua ori pe bune la “Unde te vezi peste 5 ani?”. N-a fost frumos :))

  • @krossfire: “Ai scris un articol agramat numit ”Cum sa-ti aranjezi parul din nas in functie de zodie”? Ai fost publicat in revista online a varului tau? Felicitari, lasa facultatea, esti expert in jurnalism! Ai aparut la televizor intr-un reportaj despre adolescenti rebeli? Andreea Esca scrie pe tine. Nu conteaza ca nu stii ce-i ala un reportaj sau o ancheta. Nici presa din Romania nu stie. Putinii care chiar ar avea dreptul sa-si treaca lucrurile astea in CV isi cauta deja joburi decente…de chelner in Spania.”

    Marea majoritate a agramaţilor care scriu ştiu engleza la nivel business, atât de bine încât şi româna lor sună tot a engleză.

    Adică engleza lor “face sens”, biroul lor e într-o “locaţie” bună, glumele lor se încheie cu “not” şi sunt foarte “siguri pe cuc” (după ce au luat Viagra), drept care îţi explică de ce şeful lor e o “gaură de cur”.

  • Asta e o chestie: Oamenii habar n-au sa faca diferenta intre engleza mestecata printre subtitrari si vechile posturi de desene si engleza studiata.

  • Explica-i lui Vadim Tudor ca nu e sociolog 😀
    Si ce mai face oare dl. Sebastian Lazaroiu?

  • Hai mai bine sa nu aflam raspunsul la ultima intrebare :))

  • in multe parti ai dreptate, in altele partial sau deloc.

    Limba Engleza
    prefer o engleza vorbita mai din bocanc, in loc de zero. ai sa fii surprins, ceea ce conteaza in primul rand (in industrie), e sa reusesti sa comunici. daca reusesti sa o faci elegant, e un plus, da nu-i obligatoriu. repet, IN INDUSTRIE, unde tre’ sa intelegi cand iti zice maistrul “du-te si sudeaza chestia aia”.

    Traduceri
    desi nu am bagat asta in CV (ca n-are rost), iti garantez ca traduc un text tehnic de specialitate mai bine ca un lingvist. 🙂 iar traducerile facute de firme profesionale de tradus trebuie mereu pieptanate pentru a se elimina “ogoarele de vectori” 🙂 deci poate fi relevant.

    Office
    inca mai am cosmaruri cu interviul in care tineretu nu stiau sa faca un tabel in word sau un pie chart in excel. nu mai vorbim de o prezentare simpla in power point, ca n-am vrut sa ii vad cum sar pe fereastra la asemenea cerinta.

    permis de conducere
    relevant in anumite joburi. acolo unde ti se cere sa te deplasezi. de exemplu, cateodata trebuie sa ma duc in audituri / inspectii, la cateva sute de km. daca n-as avea permis, firma ar trebui sa inchirieze si un sofer, pe langa masina.

    Studii
    pentru joburile in Romania, inca foarte relavante.
    pentru joburile de afara, surprinzator, inca au importanta. si cu ultimele trenduri in industrie, cele de “competentcy assessment”, cresc in importanta. pana la nivelul la care o firma precum British Petroleum (BP), nu te angajeaza pe o pozitie cheie fara studii formale in domeniu, decat daca esti Superman sau taica’su.

  • Scopul principal al articolului era sa demoleze “expertiza”, nu “competenta”.

    Limba Engleza la nivel “business” inseamna cateva atestate si o scriitura impecabila, nu sa intelegi comenzi de tip “Take that welder machine!”.

    Traduceri: Stiu ce zici, pentru ca-s copywriter si am tradus si adaptat in prostie, mult peste firmele de traduceri. Totusi, nu mi-as trece asta in CV pentru ca mai am de lucru. Iata insa ca altii care de-abia reusesc sa descifreze un text beletristic (nu mai vorbim despre cele tehnice), pun traducerile in categoria lucrurilor la care “se pricep foarte bine”.

    Permisul de conducere: E relevant, dar nu are sens sa insisti pe el. Scrii categoria si cam aia e, daca nu cumva vrei sa te angajezi ca sofer de tir 🙂

    Studii: De acord. Sunt relevante, dar atat. Sunt un punct de start, dar unul insuficient (o spune unul care are cateva hartii in spate). Nu are sens sa insisti pe ele daca nu ai facut ceva extraordinar. Sa termini sef de promotie la o universitate din top 30 european e ceva. Sa termini cu “medie mare” la Universitatea din Sibiu e complet irelevant. Ai o diploma, ok. Si mai departe?

  • Eu pot vorbi engleza cu accentul american dar si cu cel britanic.
    Ma mira ca unii romani nu pot deosebi accentele intre ele.

  • Accentele sunt una, diferentele de corectura alta. La accentul britanic intervine si acel received pronunciation (apropo, “pervertirea” limbii engleze a venit si de la britanici, pe langa modificarile americane ale lui Noah Webster), dar asta n-ar fi chiar o problema. Nu ma astept ca un australian sa aprecieze modul aproape irlandez in care pronunt unele cuvinte :))

    Problema e cand ai un document scris in engleza americana, engleza britanica si engleza romaneasca, document care trebuie sa ajunga la o serie de manageri regionali…

  • Ce-i “welder machine”? 🙂

  • O varianta pervertita a lui welding machine 🙂

  • Foarte bun articolul. Felicitari!

  • CItat:
    “Nu de alta, dar mail-uri corecte gramatical ma astept sa scrie si o secretara, iar cafele pentru jurnalisti poate face si un chelner.”

    Posibil să greșesc, da’ îmi sună cumva în dungă.

    Cum sună:

    scrisorile corect gramatical ?

    Fiindcă dacă introduci cuvântul (nescris, dar subînțeles) “scrise” – cu referire la scrisori – propoziția sună cam așa:
    “scrisorile [scrise] corect gramatical” – ceea ce mi se pare că sună bine.

    Nuș’… zic și io. Cred că merită să o întreb pe diacritica.
    Recunosc, e un nod în papură tipic bleg, dar considerând subtopicul…

  • Pai fraza rearanjata suna cam asa: Ma astept ca si o secretara sa scrie mail-uri corecte gramatical.

    Acum depinde unde e problema: la expresia “a scrie mail-uri” sau la structura frazei :P?

  • Corect ce spui – eu doar mă uit după reguli clare de scriere.
    Daa’… pare că e ca și cum mă uit după gândire în Constituția României.

    E un punct obscur, recunosc, doar că m-a zgâriat vizual la citit.
    Nu spun că am dreptate!

    Oricum, am strigat deja la mamaia mea (diacritica).

    Nu, n-am treabă cu englezismul – doar l-am înlocuit cu “scrisori” fiindcă e mai simplu să examinezi structura:
    O scrisoare, Două scrisori – feminin.

    “Mail” acuma… e diferit:
    Un mail, doi mails(uri) – ori două mails(uri)
    Clar, nu poți spune “o mail” – e clar “UN”.

    În engleză, “doi” tradus prin “two” e același și referitor la feminin ca și la masculin:
    “Two girls”
    “Two boys”

    Nu există diferența de “doi” și “două”.

  • In engleza e altceva (si, in cazul meu, e si mult mai simplu, job-ul obligandu-ma sa scriu in limba lui Cameron mai des decat in cea a lui Ponta). Barbarismele de tip mail/mail-uri se adapteaza in general dupa regula “cuvant de baza strain + terminatii in limba romana”, motiv pentru care n-am simtit nevoia sa articulez mail in mails.

  • Simplul fapt că ai introdus un englezism complică analiza structurii gramaticale – d-aia eu am schimbat “e-mail” cu “scrisoare”.
    Deoarece limba română diferențiază pluralul în funcție de gen (feminin, masculin, neutru) – e un pericol constant să folosești englezisme în textele scrise în limba română.

    regula “cuvant de baza strain + terminatii in limba romana”, motiv pentru care

    Corect… dar cum stabilești terminația corectă?

    Caz la îndemână:

    “internet”

    La plural cum e?

    “interneturi”?
    “interneți”?

    Fiindcă poate merge care cum vrea… feminin ori masculin.
    La plural zic.

    Te rog, fără “există un singur internet” tip de replică.
    🙂

  • Dar Internet nu cred ca are…tra la la la 😛

  • Eram sigur că ai să recurgi la “internetul n-are plural!”
    În funcție de context, poți vorbi liniștit de “internetul chinez” ori rusesc, ori românesc.
    E vorba de chestii specifice, clar diferențiabile, și prin urmare, merită categorie proprie.
    Hai să te văz cum te răsucești din asta.
    🙂

  • Pai da, Internetul chinez, nu “Internet-urile” chineze. E acelasi Internet, diferentiat regional 🙂

  • Dă-mi pluralul când vorbești de comunitatea de internet regional.
    Când te referi la multitudine, zic.

  • Pai aia e, ca nu-i vad necesitatea. E Internetul regional, nu Interneturi (dar probabil ca Interneturi ar fi, pentru simplul motiv ca ”ti” apare in general cand substantivul se termina in vocala: castravete/castraveti, stiulete/stiuleti).

  • Și mai multe la un loc, cum le denumești la plural?
    Când vrei să te referi la cele care nu sunt “românești”?

  • Stai ca am corectat acum 🙂

  • Stau.
    🙂

  • Dar.
    Ca idee generală… nu cred că poți să contești ideea că folosirea de englezisme… romglezisme…
    (http://romgleza.romaniandestinations.com/)
    nu are un efect detrimentar asupra logicii și raționalității mioritice, așa cum e definită ea, în spațiul carpato-danubiano-pontic.
    Francezii au reacționat introducând legi și pedepse.
    Noi… ce facem?

  • Romgleza e o problema. Imprumutul de termeni, nu. Romana trebuie sa-si scoata morcovul din fund ca sa evolueze (cum spuneam si pe mail).

    Structura nefiabila a limbii si incapatanarea unor dascali produce monstri si monstruleti.

    E nevoie de o sistematizare coerenta si de o “mica” revolutie lingvistica.

  • Diacritica Ministreasă!

  • Mama ce de bani s-ar colecta din amenzi :))

  • In 2006 the French subsidiary of the US company General Electric Medical Systems was fined €500,000 plus an ongoing fine of €20,000 per day for not complying with the Toubon law.[3]

    http://en.wikipedia.org/wiki/Toubon_Law

    Chestii similare există și în Quebec, Canada – Zamoca e expert.

    Dincolo de partea tragi-comică, consider că e ceva corect.
    Cultura, limbajul… care or fi… nu merită tăvălit în gunoiu’ anglo-american.

    D-aia eu militez pentru folosirea diacriticilor în scris atunci când folosești limba română.
    Cu tristețe, remarc că tu nu te aliniezi la idee.

  • Problema la mine e cu tema. Am cateva articole scrise cu diacritice, pentru a elimina confuzia, iar pe reactii.ro baietii le pun ei, daca nu o fac eu.

    Pe de alta parte, la job sunt obligat sa scriu cu diacritice, deci nici aici nu mi-ar fi prea greu (insa ultima data cand am incercat s-au plans destui utilizatori care ma citeau prin feed).

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *