Radiografie post ”Sarbatori”

Vallentine’s, Dragobete, 1 Martie, 8 Martie, Aniversare, Aniversare, Aniversare…

Sau, in cuvintele internautilor, ”ce-ti mai place sa dai cadouri…”. Dupa un obositor, dar simpatic maraton de invadat publicul feminin cu flori, carti, dulciuri si simboluri necomestibile, ma gandeam sa fac un bilant al zilelor numite popular ”triunghiul groazei”. Din pacate, am ramas fara glume de zidar si nici regrete nu am pentru cele daruite. Deci, cu ce as putea lipi laolalta randurile acestui articol? Nu, nu cu glume de mestecat si nici cu jocuri puerile de cuvinte.

Raspunsul este: “cu intelepciune populara”, bineinteles! Ca un James Blond autohton, am avut grija sa-mi notez cateva franturi din viata celorlalti, in speranta ca imi vor oferi o imagine clara asupra asupra unor zile tulburi. Vi le afisez in continuare, exact asa cum le-am prins. In timp ce voi va prefaceti ca le cititi, eu voi merge sa fac o jertfa de cuvinte pentru zeii textului. Nu de alta, dar am deja doua jocuri de cuvinte in articol. Trei, daca-l punem si pe-asta in engleza: Miley Cyr…rhosis.

In ziua de opt, fiecare cotlon mallului era plin de oameni imbracati prea festiv pentru un loc unde se vinde saorma la punga. Printre pusti debusolati, domnite confuze si oameni care “voiau doar sa-si ia un tricou, frate”, existau si ei: cuplurile pentru care filmul la mall era o ocazie speciala! Distractivi nu sunt oamenii care nu-si permit cateva zeci de lei pentru un film sau cei care au gasit metode mai placute de a-si umple timpul. Distractivi sunt cei care au impresia ca in 2014 iesitul la mall depaseste cu ceva iesitul in piata. De la unul dintre ei am auzit urmatoarele: “Hai ma, cum sa nu-ti iei popocorn? E ziua ta! Hai ma, lasa ciocolata aia! Suntem la cinema, la mall. Stii ceva? Ia doua pungi mari, sa ne vada astia in sala! Hai ca io’ ma duc sa ma pis. Le urci tu sus, ca esti fata desteapta! Si stii ce? Ia de-aici si pentru o Cola cu gheata, ca m-am si enervat!”.


(Hai ia-ti si o jucarie cu dinozaur! Meriti! – Sursa Imaginii)

Pentru unii, cele trei zile sunt mai putin o sarbatoare a ”ei”, cat un spectacol al propriei ”masculinitati”. Cam asta gandea si pustiul de 14-15 ani, ale carui urme de mustata se asortau cu hanoracul Puma, ambele amintind sfios de valutistii arabi. Vocea lui de tenor constipat graia urmatoarele, in statia de metrou: “Bai deci, m-am epilat complet la salonul ala de care mi-ai zis tu. A fost greu frate la inceput, dar ma simt asa, pa trend, ca aia din reviste. Sa vezi cum o sa se uite fraiera diseara!”. Intr-adevar, sa vezi cum o sa se uite fraiera…

In drumul spre mallul amintit, am avut curiozitatea si nesimtirea de a-l observa pe colegul meu de bancheta, coleg ce manuia dibaci o tableta imensa. O chestie finuta, romaneasca, cu viteza de raspuns a unei telefoniste CFR. Ce facea maestrul langa mine? Ei bine, scria un mesaj generic de La Multi Ani…pentru toate fetele frumoase (subiectiva treaba!). Dupa ce l-a scris si a dat si link la o poza cu flori, omul s-a holbat la notificari timp de trei statii. Nimic! N-au apreciat, nerecunoscatoarele! Tot el trebuia sa faca primul pas: Like la propriul articol! Cum nici asta nu a mers, fix inainte sa cobor, l-am vazut pe mascul luandu-si inima in dinti…si dandu-si primul comentariu: Hai fetele, curaj!

O categorie speciala de oameni la fel de speciali o reprezinta adolescentii. Capacitatea lor de a se crede centrul universului, cuplata cu naivitatea si prostia varstei dau nastere unor sublime dileme existentiale. O astfel de dilema a fost vocalizata de un alt coleg de autobuz: “Frate, nu cred ca e cuplata. Pe Facebook spune ca nu e! Si mama ce poze are. Cum? N-are cum sa nu vrea sa iesim! De doua saptamani i-am dat Like la toatea alea si ea la mine! Iti spun eu, e combinatie!”. Eh, lasa ca vine o varsta cand poti face mai usor diferenta dintre o tipa cuplata si una cu plata.  N-o sa cer clementa pentru jocul asta de cuvinte, mai ales ca e piesa preferata a lui Matei.

O alta pustoaica, adolescenta cu indulgenţă, urla din rasputeri in iPhone in timp ce-si indesa un covrig ”brasovean” in gura. Performanta ei mi s-a parut laudabila, mai ales ca intreaga statie de autobuz se ferea de asaltul de firimituri. Ce spunea domnisorica, in varsta de vreo 11 primaveri si inalta de un metru si-un iepure? Ioana pisi, eu de-acum nu o sa mai pot iubi cu-adevarat vreodata…

Sa nu credem totusi ca problema”cadourilor din suflet” le-a ocolit pe doamne si domnisoare. Nici pe departe. Pe langa martisoarele si florile pe care fetele si le ofera reciproc, o parte din reprezentantele sexului spumos au simtit nevoia sa pregateasca ceva special si pentru parteneri. Un astfel de caz era domnisoara care-si misca centrul gravitational printre rafturile de la Meta Image. La telefon, de data asta un Nokia mai vechi, eroina vorbea cu o prietena: “Mai, m-am dat si cu parfumul ala scumpu’, ala luat cu tine de la mustaciosul ala din masina! Pai normal, normal! In seara asta fac si ceva mai exotic de mancare, asa. Stii ca io nu gatesc, da’ incerc, ca merita si el, saracu’. Cum ce gatesc? Nu ti-am zis, fata? Cred ca incerc o mamaliga!”.

Aveam de gand sa mai fac un joc de cuvinte, dar simt nevoia sa inchei aici. Fara concluzie. La fel ca mamaliga exotica, sarbatorile primaverii raman o chestie de…gust.

P.S: De cand baietii de la reactii.ro mi-au publicat un articol mai vechi, Facebook-ul si sectiunea de comentarii au gemut de oameni care regreta comunismul, desi nu l-au trait. Ma distreaza ca oamenii suficient de lucizi cat sa contra-argumenteze, nu sunt suficient de inteligibili sa conteze. In plus, mai copii, daca nu ieseam din comunism, mai puteati voi sa dati saorma pe post de martisor?

32 Comments

  • Încă n-am văzut aşa ceva, dar imaginea creată de concluzia-ţi este de toată isprava, he-he! În plus, dacă n-ar fi, nu aş citi (la tine despre ei). 🙂

  • Am ras cu pofta. 🙂

  • Cred ca l-am uitat pe cavalerul care duminica, 9 martie, ii spunea nevestii in piata: Lasa zambilele alea, ca a trecut vremea lor.

    Altfel, multam pentru vorbele faine 🙂

  • “Facebook-ul si sectiunea de comentarii au gemut de oameni care regreta comunismul, desi nu l-au trait. Ma distreaza ca oamenii suficient de lucizi cat sa contra-argumenteze, nu sunt suficient de inteligibili sa conteze.”

    Ehe, lasa ca nici cei care sustineau ca regreta comunismul nu au fost suficienti de inteligibili ca sa conteze…:)))

  • Dar sunt multi si asta e prima problema. Sunt si mai multi tineri si asta e a doua problema.

  • Eu nu vad in asta o problema. Pe mine ma amuza nostalgia asta naivo-ipocrita.
    Pentru ca majoritatea confunda perioada comunista din Romania inainte de 89 cu democratiile nord-europene de astazi, gen Suedia.

  • Nu cred ca exista confuzia asta, pentru ca majoritatea n-au suficient viziune.

    Exista insa tendinta aia extrema de a mistifica si aparent nu e nevoie de doua mii de ani pentru a ne inventa stramosi, ci doar de vreo 25 pentru a transforma un regim apasator si ineficient intr-o utopie politica care nu cred sa fi existat sau sa existe vreodata.

  • Pai legat de mistificare, asa este cum zici. Incepe deja cu amintirile de la ultimul concendiu de cacat, care incet incet s-au transformat in super aventuri, doar povestind despre ele.
    La fel se intampla cu perioada din armata. Nimeni nu mai vrea sa traiasca acele vremuri, insa toata lumea isi aminteste cu drag de ele…:))

  • Asta cu armata cred ca-i patologica (eu n-am prins-o, desi am fost recrutat – am nimerit fix anul cu “liberalizarea”). Citeam la un moment dat o colectie de astfel de amintiri (“Racani, pifani si veterani” – coordonat de Radu Paraschivescu) si, imediat ce terminam cate o povestire, cu sau fara glumite cazone, nu puteam sa nu-mi spun: Bai nene, cat de trista putea fi viata oamenilor astora!

  • :)) m-am amuzat copios!

  • Krossfire, apropo de armata, eu am fost recrutat in 89 la Nato, in Germania. Am slujit in Bundeswehr, in Amberg o luna, dupa care am fost lasat la vatra. Nu-mi dau seama exact de ce m-au eliberat de la datoria mea de tanar cetatean german nascut si copilarit in Romania, insa banuiesc ca a fost din pricina unui discurs despre efectele vampirismului in societatea de consum, pe care l-am tinut in fata grupului din care faceam parte, care m-a si ales imediat dupa aceea drept liderul lor (sef de grupa).

    Ideea era ca fiecare membru al unui grup (de 10 recruti) trebuia sa pregateasca un discurs de ca 50 de minute, pe un subiect liber ales. Cum eu la vremea respectiva studiam istorie antica si arheologie, dar eram fascinat de istoria religiilor si “de la Zalmoxe la Ginghis Khan” a lui Eliade si ma pasiona psihologia analitica a lui Jung (conceptul despre sine, arhetipuri, anima si animus, inconstient colectiv), m-am gandit sa leg ideea vampirismului modern (exploatarea emotionala a individuului) de comportamentul consumatorului de supermarket. Am intentionat sa subliniez ca de fapt, nu noi bagam in cos alimentele ci mai degraba cei care ni le vand. Partea faina a fost ca am inceput discursul povestind cine sunt si de unde vin vampirii, le-am explicat in lux de amanunte ce sunt spiritele care populeaza universul dintre viata si moarte si cum interfereaza aceste spirite cu oamenii. Dupa care le-am povestit cum actioneaza asupra psihicului nostru si ce rol joaca aceste spirite in viata noastra de zi cu zi. Imi amintesc cu drag de acele momente, pline de emotie, in care aproape balbaind explicam ca atunci cand ne imbolnavim, de fapt ne intersecteaza viata un vampir, care se hraneste cu seva vietii noastre, sufletul, destabilizandu-ne energetic. Am terminat discursul sustinand ca bancile, asigurarile si marile corporatii mondiale, sunt vampirii societatii de consum si ca ele ne vor usca sufletele inca inainte sa murim, facand din noi alte generatii de vampiri…

    Nu m-am asteptat sa fiu ales dupa acest discurs, pentru ca trebuie sa recunosc ca nu prea am avut talent sa-l prezint. Se pare insa ca am fost foarte convingator pentru sefi, pentru ca dupa doua saptamani am fost trimis acasa…:))

    Ah da, sa nu uit totusi esentialul: singurul lucru util pe care l-am invatat in armata la NATO, a fost sa beau bere cu baietii.

  • Cativa ani mai tarziu, probabil, din randurile asistentei ar fi iesit un specialist in comunicare/publicitate care ti-ar fi dat cartea lui de vizita 🙂

  • … si ar fi facut un Gadea din mine. No thanks:))

  • Un Gadea articulat. Tot era ceva :))

  • Deci ramane cum ziceam, nu ? Nu mai avem niciun viitor, e gata….

  • Hai, unde sunteti inconstientelor de femei ? Care mai are nesimtirea sa spuna ca femeile din Romania sunt niste fiinte inteligente si educate ?!

    Oare cate exemple va trebuie sa pricepeti ca sunteti niste DISTRUSE cu toate ?!

  • Si ca sa precizez clar : ma refer la generatia din articol, astea de 10-30 de ani, doar nu la babe…. E clar ca nu avem viitor…

    Tiganii ne vor depasi ca numar…tara va da faliment cam in 2030…va fi plin de curve retardate si de nebuni… Sa tot iti construiesti un viitor in Romania…!

  • Sunt doar exemple 🙂

    Desi, n-ar strica inca vreo 2-3 zile ale Barbatului in calendar.

  • Bine ca au trecut zilele cadourilor si pana la Paste putem respira mai usor.

  • Zici 🙂 ?

  • Dar eu am aflat ca Martisor se poate da si la baieti, plus chiar si inainte sa stiu asta mie mi-a placut ff mult ideea de a darui martisoare, de cand ma stiu am incercat sa cumpar asa unele personalizate chiar si pt profesoare, de ex luam asa unul mai sobru incadrat intr-o forma geometrica clara din alea mai artistice, adica gen romb sau triunghi nu patrat sau cerc, pt profesoara
    de matematica, altul cu o floricica pt prof
    de literatura, cheia sol pt prof muzica, etc,
    nu numai pt mama si bunica, si asa mi se
    parea frumos si estetic si snuruletul, si si acum mi se pare. Dar nu am reusit sa pastrez obiceiul pt ca eu mereu uit cand e sarbatoare, pt ca mereu sunt in locuri cu alte sarbatori, si in care diversi au diverse sarbatori, si imi dau aminte de ex abia pe 10 martie ca, aoleu, a trecut si martisorul de anul asta si nu l-am utilizat si in mod placut mie…dar acum sunt hotarat ca de la anul sa import martisoare si sa le fac cadou pe unde oi fi de 1 martie la anul, si la fete si la baieti, ma rog, nu asa pe strada, dar la aia din sedinta si lui Schatzi sau cine o fi in locul lui, ca nu cred ca relatia mea cu el va rezista dincolo de luna iunie a.c. chiar mi-a parut rau ca anul asta iar am uitat de martisor si nu I-am dat unul si lui sa stie si
    el ce e aia, sa se bucure si el macar acum cat e tanar, sa aiba si el o amintire mai placuta legata de luna martie decat deadlinuri si clienti si manageri pretentiosi. Eu sunt principial impotriva cinismului si elitismului si exclusivismului si a birocratizarii politice legate de diverse sarbatori chiar mai mult, mult mai mult, decat de comercialismul asociat lor. Dar pt ca sunt si eu un birocrat ca atatia altii pana la urma uit pana si eu de principiile mele si de bunele mele intentii. Si uneori imi pare rau de asemenea ocazii pierdute, ca de ex asta sa il surprind pe Schatzi…nu ca ar folosi la ceva relatiei punctuale respective, care e oricum deja inevitabil pe duca, dar doar asa ca un posibil moment simpatic in plus in economia universului. Si daca m-as fi ambitionat ff tare, desi stiu ca nu e mai niciodata cazul, I-as fi propus sa-si aleaga
    si o Baba !

  • In Moldova se si da baietilor (am inteles ca se mai intampla treaba asta si in anumite zone din Bulgaria, unde exista un obicei similar).

  • Pai tocmai bine ca Schatzi e elvetian, adica un fel de moldovean neamt.

  • Cred ca-i super incantat de catalogare 😛

  • …ma rog, dintr-o perspectiva mai obositoare, uitandu-ma din Danemarca catre centrul Europei stand in maini rasturnat cu capul in jos si picioarele in aer…ca daca stau cu spatele la UE si in picioare cu capul sus, finlandezii sunt moldovenii. Daca incerc sa fiu empatic si cu perspectiva unui finlandez, de fapt insa suedezii sunt rusi, de altfel asa le zic finlandezii din vremuri indepartate la suedezi, rusnacii…probabil cam tot aia care ba tot vin catre, ba tot pleaca dinspre Kiev…

  • Ehh, probabil ca pentru finlandezi toate imperiile cotropitoare sunt “rusi”. Ma rog, in cazul suedezilor este probabil vorba despre vikingii estici numiti “rus” (cei care au si infiintat de fapt Kievan Rus-ul).

  • Krossfire, uite, sa-ti arat ce utilitate avem noi barbatii pe lumea asta, dupa cum gandesc femeile :

    http://reflectiifeminine.blogspot.ro/2014/03/de-ce-sunt-femeile-materialiste.html

    Da, pe scurt, suntem doar niste furnizori de bani pentru ele, atat si nimic mai mult.

  • Nu stiu pe unde ai gasit-o pe tanti, dar eu am renuntat sa citesc de la: “1- Cremele mele doar pentru fata, ma ajung la un 2 milioane. “

  • I-am dat linkul lui Zoso si a pus el pe blog, plus ceva inca, ia vezi :

    http://www.zoso.ro/doua-lecturi-despre-femei/

    Aia nu-i tanti, e vreo putza minora probabil, nu ca majorele n-ar fi la fel, dar na. E o dovada in plus, ( pentru mine era clar de mult ), ca romancele sunt doar niste materialiste. Si cand ii mai aud pe unii ca de ce am eu asa boala pe ele…vai, vai…

  • Sunt destule contraexemple la situatiile de gen. Eu as zice sa te axezi pe materiale de lectura mai placute 🙂

  • :)) nu mai pot de ras, foarte tare :))

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.