Nevoia de Idoli

Recent, in timp ce rasfoiam o revista primita in timpul unui scurt zbor, am dat peste un interviu cu un personaj ale carui iesiri creeaza de fiecare data valuri …

Interviul in cauza il avea in prim plan pe Dan Puric, pus intr-o ciudata antiteza cu eternul, dar simpaticul, carcotas Radu Paraschivescu. Intentia autorului sau a autoarei interviului a fost sa puna in opozitie discursul mistico-nationalist specific lui Puric cu tocul critic al lui Radu Paraschivescu. Un fel “omul care ne vede frumosi si stralucitori” in antiteza cu “omul care ne vede plini de metehne”. Desi sunt un cititor al lui Radu Paraschivescu, recunosc ca interviul cu Puric m-a prins mai rapid, dar dintr-un cu totul alt motiv decat si-ar fi dorit redactorul.

In ciuda scaderii in popularitate, Dan Puric ramane un personaj fascinant. Pe de o parte avem un actor talentat si unul dintre cei mai buni reprezentanti ai pantomimei romanesti, pe de alta parte avem un om al carui discurs frizeaza patologicul. Dan Puric s-a erijat in salvator al “sufletului romanesc” si in “deschizator al drumului catre biserica”. Omul vorbeste despre concepte istorice pe care nu le intelege, jongleaza cu referinte culte (pe care cu siguranta si le-a insusit, dar numai dupa o interpretare deformata) si le vorbeste romanilor asa cum li se vorbea in 1933. Dan Puric reuseste in cateva paragrafe de text sa trezeasca o mandrie nationala autentica si sa o transforme rapid intr-un fel de legionarism modern. Aproape orice interviu cu el porneste de la niste constatari usor de validat (a se vedea episodul CNA) si se termina aproape inevitabil cu un delir mistic.

Pentru orice om rational si cu temele facute, Dan Puric nu poate reprezenta altceva decat o aparitie exotica, un pericol minor in randul agitatorilor “culti”. Totusi, el are in continuare o baza destul de mare de fani care nu sunt nici tampiti, nici inculti si nici agitatori. De ce? Abia acum ajungem la problema din titlu: nevoia de idoli. Nu de eroi, nu de modele, ci de idoli. E o sete care ne macina inca de la televizarea Revolutiei, iar Dan Puric ocupă sau ocupa pana de curand un loc pe care niciun alt “brand” public nu era in stare sa si-l asume. Trecand peste adolescentii si tinerii care pleaca urechea la discursul lui (si care sunt, la nivelul populatiei statistice, irelevanti), Dan Puric vorbea si vorbeste pentru romanii “de bine”.

Romanii aia de minim 35 de ani care merg zilnic la munca, isi platesc taxele si tot spera la ceva mai bun, indiferent ce ar putea insemna asta. Sunt oameni care au terminat o facultate sau macar un liceu decent, au citit cateva carti la viata lor si au mai iesit din cand in cand din casa. Chiar daca nu sar in strada la demonstratii, nu inseamna ca nu se revolta. Sunt oameni care nu fac mare lucru pentru a schimba ceva, dar nici nu vor sa accepte ca sa accepte ca “asta e“. Categoria asta nu cuprinde in niciun caz elite, nativi online, hipsteri sau “yuppies” din marile orase, dar cuprinde mai tot, de la intelectuali de provincie la parintii multor cititori. Oameni care tin din cand in cand post, dar nu te-ar stropi cu apa sfintita daca nu esti ortodox. Oameni care se tem putin de experimentele de la CERN, dar stiu ca Pamantul n-are 4000 de ani.

Pentru ei vorbeste Dan Puric si, din moment ce nu e nicio alta voce suficient de lucida si de puternica acolo, si el si altii vor avea succes in diseminarea unei arome specifice de nationalism. Nu de alta, dar nevoia de idoli a fost enorma in spatiul post-revolutionar si foarte putini din cei care ar fi putut sa o suplineasca au “livrat”. Jurnalisti? Fie si-au distrus credibilitatea prin tabloide, fie au demonstrat ca n-au nici cea mai mica urma de coloana vertebrala. Intelectuali de “profesie”? Fie n-au vrut sa se coboare la nivelul poporului, fie n-au avut niciodata curaj sa-si asume propriile argumente. Sa nu mai vorbim despre frica de libertate care inca bantuie vocile din literatura.

Dan Puric are un loc in spatiu public pentru ca in spatiul public este loc. In acelasi mod, desi argumentarea lui e subtirica (pentru statutul profesional), iar stilul literar e departe de ideal, Lucian Boia are la randul lui un loc, unul bine pozitionat din punct de vedere comercial. Desigur, omul asta nu e in aceeasi zona a discursului cu Dan Puric, nici ca viziune, nici la nivel de coerenta, dar parghiile de promovare sunt similare. Cat timp oamenii cu un mesaj mai puternic n-au forta sau capacitatea de a se adresa celor care vor sa-i asculte, spatiul public va semana in continuare cu un muzeu bizar. Acum ma refer la esaloanele mai “curate” ale spatiului public, nu la zonele unde se plimba vindecatorii si militantii anti-vaccin.

E greu sa negi ca in societatea romaneasca exista inca loc pentru idoli. Totusi, daca trecem peste scandalurile iscate cu fiecare inmormantare trambitata de media, putem observa fenomene si mai interesante. Pentru asta, e suficient sa ne uitam la fervoarea arestarilor din ultimul an. Procurorii si reprezentantii Justitiei au devenit recent un fel de Supermani aplaudati din tribune pentru fiecare interventie. Sigur, sunt complet de acord cu masurile luate, dar trebuie sa retinem un lucru: oamenii aia isi fac IN SFARSIT treaba, indiferent de cine le-a incurajat zelul. Demersul merita admiratie, dar, totusi, cand ati aplaudat ultima data o casiera pentru ca v-a dat restul? E la fel si in lumea sporturilor, unde performantele exceptionale ale catorva varfuri ne transforma pe toti in “fani dedicati” ai persoanei, nu ai performantei. Si de altfel, asta e si problema cu “idolii”: atrag atentia asupra omului, nu asupra realizarilor lui.

Cautarea de idoli e o etapa intermediara. O societate matura are nevoie de modele, nu de idoli. Vorbim atat despre de modele internationale (asa zisele vedete “de origine romaneasca”), dar si de varfuri locale la care sa ne putem raporta. Pana a cauta si a intelege insa ideea de model, vom mai alerga o vreme dupa iluzia idolilor, iluzie care de multe ori se spulbera printr-o singura greseala sau scandal mediatic. Cand atat pustii, cat si “oamenii de bine” o sa inceapa sa caute modele, discursul unidirectional si lipsit de autocritica o sa-si caute alt public. Genul de public care are nevoie de manual de instructiuni pentru sireturi…

P.S: Nu am nimic cu Dan Puric sau fanii lui. Mai mult chiar, cred ca o (mica) parte dintre lucrurile spuse de omul asta chiar trebuie spuse. Am insa o problema cu manipularile servite ca “adevaruri istorice” si cu ceea ce manualele de psihologie neoficiale numesc “complex mesianic”.

30 Comments

  • Mr Puric should start spelling his name “Buric” 🙂

  • Nevoia de idoli e mai mult o nevoie de repere si a urmarii unor retete de succes.

  • Zamo: Sau sa ne schimbam noi numele 🙂

    Romania Inedit: Daca asta ar fi, ar fi bine, dar tind sa cred ca-i doar nevoia de a avea cu ce sa ne laudam.

  • nu cred că e neapărat vorba de nevoia de idoli, ci mai degrabă de un om cât de cât carismatic care le spune inteligenţelor cel mult medii lucruri pe care vor să le audă, îmbrăcate în cuvinte frumoase.

    citind ce am scris, îmi dau seama că l-am descris mai degrabă pe Hitler :)))

  • Puricele le vorbeşte românilor aşa cum li se vorbea în 1938, de către Ăla Unsul care şedea pe Tron.

    http://fototecaortodoxiei.ro/sites/default/files/imagecache/imagine-1000width/fotografii/2011/10/37F06.jpg

    (Se vede din poză că pe Unsu’ lui Dumnezeu îl cam durea undeva de rugăciune, dar regimul lui pe asta se sprijinea – în aşa-zisul an de aur 1938, majoritatea românilor trăiau aşa de rău încât nu le mai rămânea decât să se roage.)

  • Am scris si eu pe tema iluziei “interbelicului de aur” (evident ca mi-au sarit vreo doi hipsterasi in cap ca nu inteleg, nu stiu etc).

  • Aici ar trebui să ne punem întrebarea: de ce pula elefantului a fost susţinut un fel de Dan Puric încoronat al vremii lui, adică Regele, de către oameni mult mai şcoliţi decât el şi care îl cunoşteau prea bine?

    Adică dacă vine unul şi spune: de mâine se suspendă Constituţia, desfiinţează partidele şi sindicatele, interzice dreptul de vot, desfiinţează judeţele, se instaurează dictatura, în mod logic va avea loc o reacţie violentă, dictaturile se fac cu arma. Aici nu, instituţiile Statului şi toate categoriile sociale au trecut în masă de partea bufonului încoronat.

  • Gandeste-te cate Guverne se schimbasera in perioada si care era contextul international. Multi aveau senzatia ca, solidarizandu-se cu regele si “camarila regala” pastrau totusi o oarecare unitate (pana cand regele a acceptat Dictatul de la Viena si si-a luat jucariile).

    Monarhia reala, non-Constitutionala, va fi mereu o loterie, una deloc favorabila “poporului”.

  • Ai cheltuit atata timp si energie chiar numai pe spectacolele si productiile Dan Puric ?! Cand am vazut titlul initial am sperat ca articolul e o reclama la noile trailere ale urmatorului episod din Star Wars !

  • N-am pierdut prea mult. La fel ca productiile Star Wars, am urmarit fenomenul in timp 🙂

  • Hm, nu cred ca a vorbi romanilor cum li se vorbea in ’33 e nasol. Asa, Iisus ar fi si mai ‘demodat’, ca doar na, vorbeste si el ca la ’33. 0033. Si de altfel cum ati vrea sa li se vorbeasca romanilor? Cu fb-uri si twitere? Din partea mea sa li se vorbeasca oricum, poate se trezesc naibii odata.
    Ca Puric mai calca-n strachini – bineinteles, doar nu exista om fara greseala. De exemplu pe mine ma enerva pro-rusismul lui; nu stiu cum mai e in ultimul timp, dar acu’ un an-doi in urma cam echivala ortodoxismul rusesc cu toata Rusia. Deci omu’ greseste ca noi toti, important e sa iei ce-i bun. Pentru ca spune si chestii de bun simt si chiar mai multe decit spun multi altii adunati la un loc.
    Si stai linistit, audienta lui Puric (middle class, mai destupati, pro-Vest, ceva patriotism, ortodoxism) are destula minte ca sa nu-si faca ‘idoli’. Ca adolescentele la concerte 3SE 🙂
    Si inca o intrebare: cum de mincinosi ordinari sint tolerati zilnic cu prostiile lor (de-alde Ponta, Tariceanu etc) si unu’ ca Puric, nu?

  • Depinde din ce unghi privesti lucrurile. Comparatia oricum nu era cu Facebook si Twitter, ci cu un sistem social normal, unul in care n-au ce sa caute pretentiile de monarhie (nu in sistemul romanesc, nu acum si nu in forma in care si-o doresc monarhistii de weekend), discursul legionar (pe de-a intregul), discursul nationalist si discursul religios (cel putin in forma in care il duce la momentul asta BOR). Partile astea sunt incorporate in interviurile, cartile si conferintele lui Dan Puric.

    Suntem in 2015. Daca vrem sa aspiram la ceva, nu interbelicul trebuie sa fie tinta noastra (o perioada interesanta cultural, dar falimentara social si politic si aproape falimentara economic – cel putin in a doua parte).

    Daca iei insa in calcul ca romanilor le-a lipsit timp de peste 40 de ani un discurs politic sanatos, iar apoi, dupa Revolutie, si-au vazut aspiratiile calcate in picioare de o banda de hoti marunti, atunci da, “discursul ca la 1933” poate da niste sperante. Doar ca n-as vrea sa fie genul de sperante care au inflorit in Grecia si Ungaria ultimilor ani.

    Dan Puric are “pe mana” o audienta foarte interesanta. Din pacate, nu e nici suficient de inteligent si nici suficient de bine orientat, incat sa duca discursul unde trebuie. Cam asta cred ca-i “problema” mea cu el, desi n-as spune ca am una, pentru ca nu corespund profilului.

    Puric este dezbatut si contestat in medii “cat de cat” intelectuale. Atat opozantii, cat si sustinatorii lui (cu mici exceptii, in ambele cazuri), sunt oameni instruiti. Ponta si Tariceanu sunt injurati in baruri, mahalale si pe la televizuni dezamagitoare. E o diferenta si e in favoarea lui Dan Puric 🙂

  • DanC: “Din partea mea sa li se vorbeasca oricum, poate se trezesc naibii odata”

    Asta e o idee deosebit de proastă. Fiindcă se presupune că atunci când îi vorbeşti “cuiva”, îi ceri să se trezească şi să facă ceva. Asta înseamnă ceva precis, clar delimitat: o construcţie, o şosea, un soft, un utilaj, un credit. Îi dai o sarcină care are sens şi o finalitate.

    Discursul celor care deţin puterea la noi, de la Vlad Ţepeş (idolul tuturor moşilor cu 4 clase) încoace, e exact opusul.

    Adică te acuză de chestii pe care nu le-ai făcut (şi în Regat, şi în comunism, şi în anii ’90, aceeaşi stupizenie cu românii care sunt proşti / necivilizaţi / inferiori / au nevoie de un şef care să pună biciul pe ei, dar fără o acuzaţie precisă, nimeni nu spunea exact ce treabă nu s-a făcut). Sau te laudă şi te recompensează pentru succese pe care nu le-ai dobândit (exemplu: mania “tradiţiilor ţăranului român dac şi vârcolac”, care e cel mai tare, Superman încrucişat cu Batman. La fel, fără un motiv precis).

  • Nautilus: Cate discursuri romanesti incep cu “E timpul sa muncim”:) ?

  • Pentru mine Puric este un om care iubeste oamenii, in sensul crestin. Un om frumos. Aceasta este o calitate pe care o vad tot mai rar – din pacate – la romani.

    Zici ca fanii lui Puric au nevoie de idoli. “Nu de eroi, nu de modele, ci de idoli.”

    Nu stiu ce sa zic, dar ca sa devii un idol, trebuie sa fii mai intai un erou (un semizeu intr-un anumit domeniu) iar in calitate de semizeu idolatrizat, devii automat un model pozitiv pentru comunitatea de oameni afini cu tine (inrudite in spirit).

    Indiferent din ce unghi il privim pe Puric, el nu este doar o icoana, un idol pentru fanii lui, ci in acelasi timp un erou si model pozitiv de viata.

  • @Nautilus: Prin ‘sa se trezeasca naibii odata’, ma refer nu neaparat la heirupisme, ci mai degraba la sa nu mai fim blegi. Mai exact sa nu mai acceptam stingisti mafioti la conducere. Un partid postcomunist mafiot antiromanesc si anticrestin ca PSD (no pb, si PNL e tot pe-acolo), sa fie majoritar la 25+ ani de la revolutie – asta chiar nu va spune nimic despre inteligenta romanilor ca natiune, ca grup? Mie-mi spune ca e nula. Iaca de asta Puric e necesar. Asa cum e el, cu bune cu rele. Or fi injurati Ponta si Moliceanu peste tot, dar pina la urma tot astia (sau lepre similare) sunt votati. Iar oameni ca Puric ne aduc aminte sa nu mai fim imbecili. Exemple, citate, metafore – orice, poate merge, cine stie?

  • Zau, putem sa schimbam subiectul ? Ca mai e putin si parca vad ca intram in teme de sanatate mintala si ce sarac finantata si dezvoltata pare propasirea ei la nivel comunitar in Romania daca nici macar un om de vaza asa ca Puric nu apuca sa beneficieze de ultimele dezvoltari in domeniu, macar cele din ultimul sfert al sec
    20 daca nu chiar asa cele de secol 21…

  • Hary: Ziceam ca romanii in general au nevoie de idoli, nu fanii lui Puric in special. Nu stiu daca fanii il iubesc pe adevaratul Puric sau pe Dan Puric-ul profetic, pe “omul care vrea sa fie”.

    DanC: Daca ne uitam la alte tari putin (Polonia, Finlanda), nu doar liderii de opinie ar trebui sa ne aminteasca lucrurile astea, ci educatia. Ambele tari s-au “salvat” (mai ales Finlanda, care nu avea o problema comunista) prin reforme educationale puternice. As incepe de acolo (stiu ca toti vorbesc despre asta, dar situatia chiar e teribila).

    Rudolph: Fara legatura cu subiectul, sistemul de sanatate chiar este extrem de deficitar in zona asta 🙂

  • Krossfire, nu ai cum sa-l iubesti pe adevaratul Puric, decat daca-l cunosti personal.

    Toate modelele pozitive sau negative ale societatii sunt cladite pe imaginea (interpretarea) pe care o au oamenii despre ele. Pentru ca oamenii percep realitatea in mare parte emotional, prin simpatie sau antipatie, de cele mai multe ori imaginea despre acei oameni este distorsionata.
    Un mare sportiv, un geniu artistic, un erou care a salvat multe vieti, este perceput ca un semizeu si in calitate de idol, devine chiar un model de urmat pentru multi oameni.
    Asta nu spune insa nimic despre acesti oameni. Despre personalitatea lor, despre felul lor de a fi.

  • DanC: şi puricul e PSDist. A făcut spectacole pentru ei, a făcut propagandă şi alte chestii.

  • Hary: “Adevarat” tot in sensul in care scriitura si discursul lui ni-l dezvaluie. Am senzatia ca multi selecteaza destul de mult din discursurile persoanelor publice si nu stiu daca pot incuraja asta. Daca cineva indeamna la “lupta de clasa”, dar in acelasi timp vorbeste temperat si inteligent despre educatie, imi e greu sa-i acord credit (chiar daca o parte dintre idei ii pot fi preluate). Ma rog, asta n-are legatura cu Dan Puric neaparat, dar aud tot mai des “sa luam ce e bun de la X” in cazuri in care imi e greu sa vad ce e bun 🙂

    Nautilus: Da? N-aveam idee.

  • @Krossfire:
    1. Zau, m-ai dat gata cu omul temperat despre educatie care indeamna la lupta de clasa si caruia nu-i poti tu acorda credit. Adica deci tu nu poti acorda credit dlui JJ Rousseau. Nu ai fi primul de fapt, mai toata scandinavia (ramasa inca si acum cu gura cascata re Revolutia Franceza) este chiar suspicioasa fata de dl JJ Rousseau si abia acum au inceput sa il reabiliteze. Adevarul e ca a fost oarecum vag asociat cu o scrisoare de adeziune la Clubul Iacobinilor de la Paris, insa in faza initiala pre-revolutionara si cert-pre-teroare, insa dupa aia a mai si scris si Contractul Social total asa in plus si oarecum off topic de Educatia lui Emil si romanul de dragoste romantica Frumoasa Eloiza plus cateva melodii compuse pt vioars…si din cauza acelui
    Contract dupa aia diversi l-au facut ba fascist ba stalinist de nu mai stie lumea ce sa creada cand se uita la portretul lui din care totusi ne zambeste destul de pasnic…

    2. In Finlanda propriu-zisa lumea nu mai e chiar asa de entuziasmata de calitatea educatiei de cand au aparut atatia someri de la Nokia. Plus in general desi desigur ca e probabil placut la scoala in Finlanda sau chiar si in anumite scoli publice din Danemarca, etc, asta nu inseamna ca parintii finlandezi sau suedezi sau danezi sunt mai putin anxiosi re educatia propriilor lor copii sau ca Min Educatiei cu profesori cu tot nu sunt infierati in ziare, etc

    3. De unde pana unde ca lumea nu alearga dupa idoli decat asa in tarile cu democratia si economia inca in dezvoltare ? Ce, se poate compara Puric cu Beyonce, sau chiar cu papa Francisc sau chiar cu starurile de Reality Show de la TV ? (Desigur, asta ultima din fericire, din punctul meu personal de vedere)

  • Na, cine m-a pus sa-l pomenesc pe acel fan din greseala al iacobinilor, dl JJ Rousseau… gata, am intrat la moderat ! Acest Akismet e probabil de acord cu parerea proasta pe care au avut-o atata timp (tot din greseala) destui intelectuali scandinavi fata de dl JJ Rousseau !

  • L-am scos, l-am scos 🙂

    Era vorba despre lupta violenta de clasa. Ma gandeam mai degraba la neo-comunistii care au dreptate in 2-3 puncte, dar in rest isi bazeaza argumentele pe… mai nimic.

    Calitatea educatiei se judeca, culmea, dupa performantele mediei, performante care in Romania sunt groaznice. Ne laudam cu cele cateva exceptii care “au scapat” si uitam ca in majoritatea claselor “bune” exista 2-3 elevi foarte buni, cativa peste medie si in rest… cum s-o nimeri.

    Beyonce e alt tip de “idol” (unul temporar), pe cand Papa Francisc are o functie simbolica, una care-l obliga sa fie (sau macar sa incerce sa fie) un model. Niciunul nu e o “voce publica” care inspira in mod natural (ma rog, Beyonce incearca ceva, dar ea e un caz mai special de vedeta).

  • Pana la urma fiecare om este [flocos, dar e] frumos in ochii cuiva, cum ar fi parintii.

  • :))

  • krossfire: zice un Caţavenc azi: nu cumva publicul a fost naiv când i-a transformat în idoli pe aşa-zişii golani de Piaţa Universităţii, în numele anti-comunismului şi al lui Iliescu, pe care îl înjurăm după ce ne-am convins că nu mai are putere?

    Ceea ce e adevărat, adică publicul e naiv. Nu doar a fost, e naiv în general. Naiv şi pragmatic. Asta numai un rromân verde poate fi. Pragmatic fiindcă e în stare de orice efort, chiar şi să facă moarte de om, dacă asta îl ajută să îşi protejeze mediul tradiţional de viaţă, cu stratificarea socială. Puric e om de cultură, Iliescu era un domn, Băsescu e beţiv şi mârlan, Sarkozy e doar mârlan şi atât, iar profesorii de la şcolile de ţară, doctoriţele de la policlinica de cartier, tanti Jeni de la Taxe şi Impozite sunt autorităţi morale. În timp ce a fi întreprinzător în orice domeniu, de la şaorma până la fizică nucleară, te face automat suspect, şi dacă mai ai nesimţirea să ai şi maşină, te-ar linşa 🙂

  • Am citit si eu articolul cu Golaniada de dimineata. Ar mai fi fost ceva de insistat pe Marian Munteanu si pe afacerile lui de dupa.

  • Cateva noutati, de la acelasi Dan Puric:
    https://eftimie.net/dimineata-puric/

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.