Cultura statului si cultura bunului

Suferind de mai multe complexe istorice si de un vizibil handicap politic, multi compatrioti inca n-au prins conceptul de stat…

Daca introducerea pompoasa v-a facut sa va intoarceti la scobitul in nas, sa vedeti numai cum am deschis paragraful patru. Pana atunci, voi reveni la titlul imbarligat si la prima fraza. Exista o diferenta fundamentala intre mentalitatea orientata spre stat si cea orientata spre bun, diferenta care poate uneori separa o cultura “civilizata” de una ceva mai “salbatica”. Pentru a ajunge acolo insa, trebuie sa dezvoltam putin conceptul de stat.

O sa ne prefacem ca politica si organizarea statala sunt lucruri simple (politicienii nostri o fac de peste 2 decenii). Cum nu exista o definitie unanim acceptata a statului, vom porni de la ideea unei comunitati organizate sub un guvern. Daca vorbim despre un stat functional, avem nevoie si de un spatiu geografic. Cu alte cuvinte, cultura statului se reduce la ideea ca tu, “cetateanul unui stat”, contribui intr-un fel sau altul la un fond comun. Un numar de delegati alesi sau impusi de traditie, folosesc fondul asta pentru a-ti garanta niste servicii de baza (aparare, asistenta medicala), dar si pentru a media eventualele conflicte interne si externe. Astfel, statul poate folosi forta, dar actioneaza si ca legislator.

Asa ajungem si la notiunea de “stat de drept”, adica de stat a carui putere este determinata si limitata de un set de legi, adica de o Constitutie.  Studentii la stiinte politice si cei care si-au copiat referatele din cel putin doi filosofi, o sa imi spuna ca tocmai am dat doua definitii puerile si incomplete. Asa e, dar, la fel ca doua tipe uratele intr-un bar gol, sunt absolut satisfacatoare pentru moment.Cultura statului caracterizeaza indivizii care transfera o parte din propria putere de decizie unui delegat pentru a beneficia de servicii superioare celor pe care si le-ar putea procura singuri.

Incepand cu antichitatea, cultura statala a caracterizat populatiile care au depasit treptat nevoile de baza. Astfel de populatii au constientizat apartenenta la o comunitate si eventualele obligatii fata de ea si au reusit sa duca lucrurile mai departe. Evident, odata cu evolutia si globalizarea, au existat destule forme de opozitie impotriva “culturii statului”. Vorbesc acum despre libertarianismul modern (anarhist, minarhist etc) care militeaza pentru o mai mare libertate individuala si politica, pentru libera asociere si servicii private. Nu intru nici aici in detalii. Cert este ca, pentru a ajunge sa te opui unei forme de organizare statale, trebuie sa o intelegi si sa ai mijloacele materiale si mentale pentru o depasi.

Prin comparatie, cultura bunului este mult mai simpla. Ea se bazeaza pe realitatea imediata, pe a avea, nu pe a fi sau a contribui. Avutia generala, acel “wealth” despre care tot vorbeau conservatorii americani si britanici, nu conteaza prea mult intr-o astfel de cultura. In schimb, ceea ce conteaza este “sa ai mai mult decat ceilalti”. Asemenea pasaroilor care-si uimesc partenerele construind cuiburi din tinichele, intr-o astfel de comunitate, vocea apartie exclusiv celor care au. Migratorii nu aveau nevoie de un stat, ci doar de hrana si obiecte cu uz instant, schimbabile sau afisabile. In cultura bunului nu exista ideea de “viitor” si de a construi, ci numai un “acum” caracterizat exclusiv prin posesiuni. Nu exista pamant sau drepturi de utilizare, ci doar “ce am ocupat, folosesc”.

Lipsindu-le niste etape istorice si inca marcati de “socialismul multilateral dezvoltat”, romanii inca n-au asimilat complet cultura statala. Aici nu e numai vina lipsei de educatie, ci si a faptului ca nu am avut pana acum un stat cu-adevarat functional. Cu toate asta, educatia si mediul primeaza. Ne vine greu sa intelegem de ce anumiti compatrioti nu pot fi deranjati sa-si plateasca  intretinerea sau utilitatile. De ce, in ciuda hranei intensiv bazata pe parizer, mai toti poarta ghiuluri si alte “podoabe”. De ce multi au masini “tunate”, in ciuda unui salariu cel putin descurajant. Pentru ei, nu exista o cauzalitate intre faptul ca au apa la chiuveta si banii platiti pentru serviciul asta. Pentru ei, a avea inseamna “a fi”.

Pentru un om cu o gandire orientata spre colectiv, un  SUV verde fluorescent de 60 000 de euro nu inseamna mare lucru. De ce? E dificil de vandut, greoaie si impractica, iar costurile pe termen lung sunt imense. Pentru un om orientat spre o gandire a “bunului”, faptul ca “a lui e mai mare” il pune imediat pe o treapta superioara fata de vecinul cu SUV portocaliu de 50 000 de euro. Nu mai e vorba de multa vreme despre venituri aici. Indiferent de avere, comportamentul este similar. Desi unii vor spune ca anumite etnii au o baza istorica pentru astfel de comportamente, originile conteaza destul de putin in 2012. Bogatia imediata nu se prea pupa cu ideea de “impozit”. Cum sa platesti pentru un loc pe care l-ai ocupat. Daca nu mai e nimeni acolo, e al tau. Cum adica, e al “statului”?

Pentru un om care apartine unei culturi a statului, politica inseamna ceva, chiar daca nu o intelege in totalitate. Un astfel de om poate stabili o cauzalitate intre parcul demolat din fata blocului si Primarie. In schimb, un om cu o cultura a bunului va vota oricand in schimbul unei pungi cu salam. Ar trece vreodata genul asta de oameni la libertarianism? Nu, in niciun caz. Un om cu o cultura a bunului nu va intelege niciodata ca trebuie sa-si plateasca propriul confort. Va considera ca “statul” trebuie sa faca lucrurile astea pentru ca sa “i se cuvin”. Din moment ce el are cele mai multe lucruri, vracii trebui sa-l ia prioritar in seama! Astfel, cat timp “avutia generala” si “binele comun” (indirect) nu sunt sustinute in mod egal sau macar echitabil de membrii unui stat, sansele ca formele actuale de guvernare sa evolueze scad.

De ce am scris doua pagini? Pentru ca nefericita contopire dintre cele doua culturi este cel mai simplu mod de a aluneca intr-o dictatura. Cand din “cetatean” te transformi in “posesor”, atunci ai pierdut. Exista tari care au implmentat voit modelul asta si, din punct de vedere economic, lucrurile merg bine. Pe de alta parte insa, vocea omului simplu amuteste, iar lui ii ramane o singura libertate. Este  ”libertatea de a cumpara chestii” …

P.S: Intr-un mod mai mult sau mai putin subiectiv, Adevarul a alcatuit un portret robot al alegatorului roman. Merita aruncata o privire, desi nu releva surprize prea mari (via Wpolitika).

20 Comments

  • “Pentru un om cu o gandire orientata spre colectiv, un SUV verde fluorescent de 60 000 de euro nu inseamna mare lucru. De ce? E dificil de vandut, greoaie si impractica, iar costurile pe termen lung sunt imense. Pentru un om orientat spre o gandire a “bunului”, faptul ca “a lui e mai mare” il pune imediat pe o treapta superioara fata de vecinul cu SUV portocaliu de 50 000 de euro. Nu mai e vorba de multa vreme despre venituri aici. Indiferent de avere, comportamentul este similar. Desi unii vor spune ca anumite etnii au o baza istorica pentru astfel de comportamente, originile conteaza destul de putin in 2012. Bogatia imediata nu se prea pupa cu ideea de “impozit”. Cum sa platesti pentru un loc pe care l-ai ocupat. Daca nu mai e nimeni acolo, e al tau. Cum adica, e al “statului”?”

    Cât timp deţii “chiu şaptele” portocaliu cu spoilere violete şi zaruri fluorescente la oglindă în condiţii legale, cumpărat pe bani buni, cu acte în regulă, din punctul de vedere al sistemului legal tradiţional, bazat pe Codul Civil, “comportamentul” nu e sancţionat de vreo lege.

    În mod curios, doi inşi care au tras semnalul de alarmă în problema “gândirii colective” nu sunt nici gurnalişti, nici puliticieni şi nici alte animale cu 2 şi 4 picioare care au ca meserie trasul semnalului de alarmă. E vorba de un comentac de-al lui Arhi şi de vuvuzela porno Mircea Badea.

    Cei doi au zis cam aşa: decizia lui Gigel sau Dorel de a face ceva nu afectează doar buzunarul lui Dorel sau Gigel, ci pe toată lumea, obligă tot poporul rămas în ţară, 19 milioane de oameni, să răspundă colectiv (ca în comunism 🙂 )

    Spre exemplu, dacă Dorel îşi buşeşte “chiu şaptele” ca să ia banii de asigurare, nu l-a păgubit doar pe asigurător (asigurătorii noştri, mai ales Euroins şi Carpatica, sunt nişte derbedei oricum), ci a făcut în aşa fel încât asigurătorul, înfuriat, va pune piedici tuturor celor care au un accident pe viitor, va umfla tarifele şi va pune condiţii porceşti, fiindcă acela care s-a fript o dată cu ciorbă, suflă şi în iaurt. Dacă Dorel nu îşi plăteşte ratele la bancă, bancherul se va judeca cu el, dacă îl mai prinde în ţară, dar în acelaşi timp nu va mai tolera nicio întârziere la plată celorlalţi dorei. Când Dorel nu îşi plăteşte întreţinerea, administraţia îi încarcă la factură pe ceilalţi dorei din bloc, ca să îşi scoată paguba. Dacă Dorel aruncă la canal ceva toxic şi puturos, oamenii primăriei îl pot amenda dacă îl prind, dar până să se întâmple asta restul lumii suportă mirosurile.

    Din acest motiv, cei doi făceau referire fără să ştie asta la problema “civilizaţiei născute din socialism” şi a faptului că socialismul şi comunismul presupuneau că există 3 feluri de proprietate (şi nu 2 ca în Codul Civil): proprietatea Statului, proprietatea privată şi proprietatea comună sau obştească, înţelegând prin asta orice serveşte interesul public, de la un stâlp de iluminat pe stradă până la Casa Poporului. Cea din urmă trebuia protejată, fiindcă afecta pe toată lumea. La fel cum “civilizaţia” nu implică doar să stai în cadrul legii, ci să respecţi un anumit model de comportament ca să ajuţi progresul tuturor (exemplu: să ţii hoţii de buzunare şi cerşetorii la distanţă de obiectivele turistice, ca să nu pui pe fugă turiştii, fiindcă atunci pierde toată lumea. Sau să nu intri cu maşina în parc, fiindcă atunci când faci asta nu-l deranjezi doar pe miliţianul care te amendează, ci toate miile de oameni care trebuie să vină în acel parc.)

    ~Nautilus

  • Akismetul te tot arunca in moderare 🙂

    Pai n-am zis ca e ilegal dar da, aia e problema: faptul ca oamenii astia nu constientizeaza ca apartin unei colectivitati si ca dau socoteala unui stat (mai mult sau mai putin functional). Pentru ei, exista doar “acum” (iar “acum” poate insemna sa mearga cu 120 la ora prin centrul orasului).

    Inca nu-mi dau seama daca ai ceva cu Arhi sau daca-l citesti constant 😛

  • Tu introduci o discutie despre dihotomia clasica dintre agent-structura, si ce conteaza mai mult: comunitatea (statul) sau agentul (individul). Relatia agent-structura este una din cele mai complexe si discutate subiecte din stiintele sociale, fara ca pana in prezent sa se fi ajuns la vreo concluzie.

    Legat de specificul romanesc, in Romania, oamenii seriosi si-au pierdut incredea in stat iar cei mai putin seriosi, care au cultura “bunului”, au devenit liderii statului. Ca lideri, ei dau tonul intregii societatii, iar gandirea si manifestarea lor se propaga in jos la toate nivelurile societii. Pana si copiii de 5 ani ii vezi ca sunt preocupati de conceptul de a “avea”.

    Din nefericire fenomenul nu este specific romanesc, se manifesta din ce in ce mai accentuat si in statele vestice. Diferenta importanta dintre noi si ei este ca la ei exista si o clasa bine conturata, de persoane care sunt preocupate de recunoastere sociala si mai putin de bunuri, pentru ca oricum problemele financiare acolo sunt mai putin accentuate. Acestia sunt de regula liderii la ei. Din nefericire, cautarea recunoasterii sociale este aproape la fel de nociva ca preocuparea pentru avere, cel putin pe termen lung.

    Din cele mai vechi timpuri, filozofia politica a identificat ca cei mai importanti dusmani ai societatii si statului: cautarea banului si cautarea faimei. De asemenea cautarea faimei de regula duce in cele din urma la preocuparea dupa bani.

    Traim intr-o lume stramba, iar acest lucru nu se va schimba decat printr-un puternic soc social, sau nu se va schimba niciodata.

  • Cum să am eu ceva cu acest simpatic şi gras Dorel Al Intelectului?.. 🙂 Poate el cu mine, fiindcă m-a banat de 2 ori până acum.

    Într-o lume liberală în care toţi inclusiv miliţianul de la Circulaţie fac exact ce le cer atribuţiile serviciului şi nimic altceva, mersul cu 120 la oră prin centrul oraşului se pedepseşte cu amenda şi ridicarea permisului dacă te prinde radarul şi cu puşcăria dacă faci accident. Dar radarul nu e acolo tot timpul, miliţianul e ocupat cu altceva, e la closet etc şi ai 99% şanse să nu faci niciun fel de accident. Dar de ridicat tensiunea celor din jur, tot o ridici 🙂

    Contraexemple:

    – Membrii grupărilor mafiote japoneze au tatuaje – autorităţile interzic intrarea în ştranduri a tuturor celor care au tatuaje. (Era contrar legii să pui un panou pe care să scrie: “interzisă intrarea membrilor Yakuza”, mai ales că nu au o legitimaţie care să-i identifice.)

    – Se ridică numărul de “chavs” şi “boy racers” în UK – autorităţile decid că orice GTI (Golf IV, Leon I, Clio Sport 172 etc) intră la Grupa 16 la asigurare (în jur de 1800 lire/an sau mai mult). Ferrari 328, de exemplu, era doar Grupa 5.

    – Golănelile din cartierele mai rău famate ale metropolelor americane se înmulţesc peste noapte – autorităţile sar cu “zero tolerance” şi poţi să faci puşcărie pentru un geam spart sau pentru scris pe un perete.

    – UM Cugir construieşte o armă de vânătoare care era de fapt un AKM modificat să tragă numai semiautomat şi cu încărcător de 5 cartuşe. Imediat Ministerul Agriculturii o interzice, pe motiv că nu are omologare. Motivul real pentru care nu i-au dat omologarea: prin clasicul mecanism al contrabandei, orice gigel de la ţară îşi putea procura încărcătorul militar de 30 de cartuşe şi venea la braconaj cu el.

    Cândva am afirmat că dacă se legalizează prostituţia, în 10 ani avem revoluţie ca în Egipt. Nu a flămânzilor, ci a nefutuţilor.

    ~Nautilus

  • Wpolitika: O excelenta adaugare la articol 🙂

    Nautilus: Pai atunci n-ar fi mai ok sa eviti provocarea :)?

    Aici e o discutie pe care voiam sa o tratez in alt articol. In Romania si nu numai (in tarile estice in general) apare o idee conform careia “e ok, daca nu s-a intamplat nimic”. E ok ca tipa aia voia sa ia bani pentru servicii sexuale. N-au facut nimic. E ok ca l-a alergat cu ranga. E maxim “tentativa”, da’ era beat si n-a vrut saracul. Astept sa vad oameni care o incaseaza serios pentru “tenative”, dar tind sa cred ca voi mai avea de asteptat.

  • …Fiindcă vine vorba de diferenţa dintre “am bani şi SUV acum” şi “nu am”, nişte căpoşi (genul de caraghioşi cu 8 clase care îl porcăiau pe Ăla De La Ghencea, dar insistă că “totuşi pe vremea lui era ruşine şi respect”) au venit cu o teorie care spune cam aşa: atribuirea slujbelor la stat, a permisului de conducere etc prin examen este greşită, fiindcă examenul nu demonstrează decât că personajul ştie nişte legi, sau mai bine zis că le ştia în ziua în care a dat examenul, fără să poată garanta nimeni că nu le uită imediat după aceea. După ei, atribuirea unei calităţi nu trebuie să depindă de rezultatul la examen, ci de felul cum respectivul se comportă, vorbeşte, modul în care foloseşte acea calitate şi altele de genul ăsta.

    Adică: dacă Gigel a trecut examenul cu 10, dar e golan, nesimţit, mârlan, se trage de şireturi cu şefii, vine pilit la serviciu, pune mâna pe cur secretarei, se duce prin baruri şi pune legitimaţia pe masă ca să se laude cu ea, Gigel trebuie să nu capete jobul. Sau imediat după ce se află toate astea, să fie demis. E preferabil Dorel, care a luat 7 la examen, dar e disciplinat, rezervat, retras…

    ~Nautilus

  • Pai da, e principiul “evaluarii continue”. Englezii aveau un mod mai cinic de a o spune: “You are as good as your last performance”.

    Uite, eu de exemplu, am permis din 2008. Desi am mai condus o vreme in anul de dupa, pana acum am condus pe etape foarte scurte, neavand masina. Cand o sa ma mut, intentionez sa-mi iau o rabla. O sa port fara probleme semnul ala de incepator pentru ca, desi am niste “ani” de condus pe sarit si de posedat carnet, sunt si voi fi multa vreme incepator.

  • ca sa fie o delimitare clară, apropo şi de SUV-ul fluorescent, ar fi fost poate mai nimerit titlul “Cultura statului vs cultura mersului”.:p
    mi-a plăcut articolul, într-adevăr adepţii celor doua culturi nu fac nici cel mai mic efort de a se înţelege unii pe alţii. cei care vor să aibă nu vor ştie de cei care vor să fie şi viceversa. iar asta ne conturează ca pe o societate schizofrenă.

  • Voiam sa mai dezvolt putin pe teama reflexiei atributelor astora la nivelul grupurilor sociale, dar o voi face intr-un articol urmator 🙂

  • …În articolul despre chinezi din trecutul mai puţin apropiat ar fi meritat precizat motivul pentru care statul chinez post-1949 e atât de tiranic, indiferent că şefii săi nominali se numeau “comunişti” sau altcumva.

    Are de-a face cu nişte evenimente pe care le-au avut ei de suportat între 1860 şi 1940, când stăteau foarte prost cu ceea ce e de Stat şi trebuie să stea, vorba răposatului Pruteanu 🙂

    ~Nautilus

  • Cu mai multe de fapt. Voiam sa dezvolt atunci si pe tema guvernului nationalist si a colonialismului dinainte, dar era prea mult 🙂

  • @Nautilus “atribuirea …., a permisului de conducere prin examen este greşită, fiindcă examenul nu demonstrează decât că personajul ştie nişte legi, sau mai bine zis că le ştia în ziua în care a dat examenul, fără să poată garanta nimeni că nu le uită imediat după aceea.”

    foarte adevarat.

  • 1. Guvernările din toate ţările influenţate de cultura chineză (China, Singapore, Filipine, Vietnam, Thailanda etc) consideră că drogurile reprezintă cel mai mare rău imaginabil, mai rău decât crima în masă, şi că pedeapsa cu moartea pentru traficul de droguri e perfect justificată. Europenii şi americanii sunt şocaţi de asta.

    Însă în Europa şi SUA moderne drogul a fost tot timpul atributul unor golani fără importanţă, hoţomani şi derbedei de la marginea societăţii. Niciodată nu a fost subminat statul în întregime datorită opiului sau heroinei.

    2. Foarte multe ţări vestice şi estice au avut de-a face cu corupţia şi disoluţia autorităţii. Niciodată nu s-a ajuns la ceva atât de rău încât să fie angajat un bandit, un fost mafiot din aleile dosnice ale Londrei în cele mai înalte funcţii publice fiindcă era unul dintre foarte puţinii oameni cinstiţi pe care se putea conta. E ca şi cum Preşedintele Roosevelt l-ar fi numit pe Al Capone ministru de Finanţe şi pe Dutch Schultz general de armată pe motiv că restul lumii nu sunt oameni de încredere (sună ridicol, dar în China asta s-a întâmplat în realitate).

    3. Marele masacru comis de japonezi la Nanjing a fost mai rău decât distrugerea Varşoviei în timpul marii revolte. Ştiind că germanii nu s-au dat înapoi de la a toca metru cu metru oraşul cu bombardiere grele, aruncătoare de rachete “Stuka zu Fuss” şi roboţi demolatori, ceva mai rău de atât e greu de imaginat… dar a avut loc în realitate.

    Principalul factor motivaţional pentru toate chestiile ciudate pe care le fac nepoţii lui Unchiu’ Mao de vreo 60 de ani încoace a fost frica. Se tem. În mod iraţional, ştiind că sunt a doua economie şi între primele 3-4 forţe militare din lume, dar frica e acolo, în spatele mândriei şi al aroganţei.

    Motivul pentru care statul chinez modern e atât de tiranic stă în faptul că ei ştiu prea bine cum China epocii pre-comuniste era atât de rea încât tirania părea răul cel mai mic.

    ~Nautilus

  • Toata ocupatia din Manciuria a fost groaznica pentru poporul chinez. Faptul ca atrocitatile alea au fost comise a pecetluit complet soarta guvernului nationalist, a ajutat la instaurarea comunismului si a accentuat rivalitatea (si uneori “ura”) dintre chinezi si japonezi.

    Cu toate astea, China actuala nu traieste sub “comunism”, in sensul ideologic. E un sistem de guvernamant unipartidal, dar cu suficiente libertati economice incat opresiunea sa nu mai para atat de apasatoare.

  • Nautilus, vezi ca aici este un blog, nu forum politic.

  • Un blog unde autorul n-a mai postat nimic 🙁

  • @Wpolitika: ştiu. În cazul ipotetic în care era vorba de un forum politic, aş fi folosit limbajul obişnuit la noi în politică (folosirea intensă a degetului mijlociu şi onomatopee asemănătoare cu cele scoase de cimpanzei) şi i-aş fi răspuns autorului că după articolele din trecutul apropiat cu chinezii şi japonezii abia demonstrează că nu e bucureştean băştinaş, ci parvenit 😛 🙂

    Cât timp e vorba de un blog, păstrăm limbajul corespunzător.

    ~Nautilus

  • Eventual: Huoo, esti spion chinez!

  • “Aici nu e numai vina lipsei de educatie, ci si a faptului ca nu am avut pana acum un stat cu-adevarat functional.”. Si mai este ceva, destul de des trecut cu vederea : PERMANENTA promovare a ideii de “marimea conteaza” (cu sau fara conotatie sexuala). “Size metters” devine modul in care se incearca relansarea economiei prin stimularea consumului. Mai mult, mai mult ! Sani siliconati, buze pline cu filler, masini “tunate”, case de case, “pop up the volume” ! Este “cealalta faţă”, este coborarea in mizerie a atat de mobilizatorului “Citius, Altius, Fortius”. Este forma moderna …
    Nu numai ca este vorba despre lipsa unei scari normale a valorilor, dar este si “indoctrinarea” contrara ideii de scara normala a valorilor. Nu numai ca gasesti din ce in ce mai putini oameni care sa vorbeasca despre normalitate, dar se gasesc si din ce mai putini oameni capabili sa inteleaga. Wpolitica spune ca traim intr-o lume stramba. Eu parca si vad pe toti cei care, cu “baroasele” mass-media, o stalcesc si mai tare. Aici si aiurea, zi de zi.

  • Acel “mai mult” e motivul pentru care nu vom iesi atat de usor din actuala criza (ma rog, sa-i zicem “recesiune”, ca “marea criza” se spune ca ar fi trecut).

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.