O lege…

Astazi o sa va spamez cu o tema mai veche, una care ma irita teribil…

Alaturi de politica, pisici cantarete si Floarea Leonida, spatiul online a gazduit in ultima vreme si cateva discutii despre Legea Educatiei si recenta ei intrare in vigoare. O sa revin, pentru ca o anumita prevedere risca sa creeze o drama in spatiul universitar. Da, stiu, e ca si cand ai crea o drama intr-un spatiu post-apocaliptic, dar merita exercitiul. Printre zecile de prevederi mai mult sau mai putin necesare, a aparut si obligativitatea diplomei de doctorat pentru “cei ce predau in spatiul universitar”. Prin urmare, nu mai poti preda nici ca profesor, nici ca asistent universitar sau lector, fara diploma de doctorat (articolul 301). Functia de “colaborator” nu prea exista. In aceeasi lege, ti se interzice accesul la functii in invatamant, daca ai desfasurat activitati “cu componenta lubrica”. Despre asta insa, intr-un alt articol (ala o sa aiba si pisici cantarete, promit!).

Sa revenim la obligativitatea diplomei de doctorat, obligativitate intrata in vigoare odata cu legea, adica din anul universitar 2012-2013. Ce-i atat de grav? In fond, un observator extern ar spune ca titlul de “doctor” si activitatea de cercetare sunt necesare pentru a putea preda. Problema este simpla si e in definitiv…mai multe. Chiar presupunand ca toate diplomele de doctorat sunt luate corect, exista domenii unde contactul cu experienta practica (fie ea si simulata) este singurul mod in care poti invata. In genul asta de domeniu, existenta unei “somitati”, a unui om care sa transforme kilometrii de text in ceva palpabil, poate face diferenta dintre un viitor angajat si un restantier.

Mai mult, exista domenii in care singurii profesori autorizati profesional sa predea sunt chiar practicantii. Vorbim aici mai ales despre domeniile vocationale precum muzica  sau actoria, domenii unde noua lege a facut deja cateva victome (Senzational! Intra pe link-urile subliniate si vezi ce victime a declansat bagaboanta de lege!). Desigur, legea actuala are inca niste neclaritati, una fiind legata de o perioada de cinci in ani in care actualii asistenti universitari “pot” sa-si desfasoare activitatea si fara doctorat. Neclaritatea vine dintr-o formulare ambigua care permite totusi angajarea de noi colaboratori, pe o perioada limitata (desi aceeasi lege sustine ca manevra nu este permisa). Se trecem insa peste problemele legislative si sa revenim la cele pe care le poate arata cu degetul oricine.

Acum o sa spun ceva ce absolventii din Romania spun destul de rar: am absolvit un master destul de util. Culmea, masterul asta a fost si la stat, si la o facultate intens dezbatuta in mediul online. De ce am meritat, in conditiile in care oricum munceam in domeniu? In principal, pentru ca a fost un master de ”aprofundare”. Pentru ca, datorita unor profesori veniti din bransa, am putut sa asimilez niste lucruri pentru care altii investesc sute de euro in ”training-uri”. Nu stiu cine mi-ar fi putut preda planificare strategica, daca nu un ”strategic planner” premiat. Habar n-am cine mi-ar fi putut preda PR politic, daca nu o persoana publica care l-a practicat cu succes ani de zile. Nu stiu cine mi-ar fi putut preda “branding” sau “CSR” folosind exclusiv un curs sau un manual.

In ciuda eforturilor profesorilor clasici (unele chiar remarcabile), ai nevoie si de oamenii din profesie, mai ales la mastere si specializari. Sa-i elimini din sistem inseamna sa dai mai mult de munca unor oameni prost platiti si pe deasupra neinteresati de noile domenii. Cum sa-i ceri omului care preda istoria publicitatii si mai tine si 2-3 ateliere de scriere sa mai ”inventeze” niste cursuri? Ce o sa-i spui profului de programare pe obiecte: hai frate, ca automatizarea e un domeniu usor? Poti sa-i spui profului de spaniola sa vorbeasca nazal, ca o sa sune a portugheza? Exagerez, dar genul asta de situatii nu sunt de neintalnit.  De exemplu, unul dintre putinele motive pentru care scolile de muzica romanesti inca mai dau instrumentisti buni este participarea la cursuri a unor muzicieni activi. Disparitia lor din sistem inseamna literalmente condamnarea studentilor (asa cum e explicat si in articolul recomandat mai sus).

Pe de alta parte, asta va crea niste locuri de munca pentru ”oamenii cu doctorat”, diploma care stim cat de greu se obtine in Romania. Mai nou, vorbim despre diplome pentru care Ministerul Educatiei nu-si va mai asuma raspunderea. Va crea niste locuri de munca pentru oameni care nu vor neaparat sa fie acolo, dar pe moment nu au alta solutie. Nu de alta, dar toti oamenii din profesie cu care am lucrat nu prea veneau sa-si ridice minuscula ”plata” pentru orele prestate. Nu aveau de ce, mai ales ca erau considerati “colaboratori”. Ridicau insa studenti pentru diferite proiecte sau pentru propriile agentii. Rar, dar era ceva. Pe alte meleaguri, un doctorat are o pondere ceva mai mare. Asta nu inseamna ca orice doctorat facut ”in afara” e serios, ci ca, pentru cei care simt nevoia sa aprofundeze cu-adevarat, cativa ani de cercetare doctorala s-ar putea dovedi utili. Lucrul asta e valabil mai ales in domeniile unde cercetarea locala nu prea exista (incercati in Romania sa aprofundati dezvoltarea de combustibili de racheta).

Da, intr-o tara vestica Legea Educatiei ar putea avea sens. Chiar si asa, un doctorat inseamna o obligatie in plus pentru un angajator, asa ca, daca spatiul academic nu te tenteaza, el nu se justifica pe de-a intregul. Cum majoritatea profesionistilor dintr-un domeniu ajung sa faca studii doctorale dupa o anumita perioada, predarea pe baza de doctorat poate avea totusi sens. In Romania insa ai oameni de 26 de ani cu doctoratul in mana. La 26 de ani, nu poti fi “doctor”, daca nu ai cumva o inteligenta complet iesita din comun (sa fim seriosi…). Pe de alta parte, dupa cum spunea si un fost profesor, exista oameni care sunt ”doctori” in meserie, fara sa fi pierdut niste ani din viata pentru o diploma. Oricat ai aprofunda un domeniu, 10 ani de facut niste lucruri inseamna mai mult decat 10 ani de citit despre ele.

Stiu ca sunt oameni care chiar trag pentru doctoratul ala, dar nu e o conditie suficienta pentru a fi numit ”specialist”. Sunt si profesori deschisi, formati in sistem, care au inteles asta. Nu mai radeti, chiar sunt si am avut si onoarea sa-i intalnesc. E vorba despre oamenii care sunt la curent cu domeniul si care actioneaza ca o interfata intre el si lumea academica.  Nu e nevoie sa joci rugby pentru a tine cu o echipa, dar un tanar jucator va invata mai mult de la un alt fost jucator (antrenorul), decat de la arbitru si seful galeriei. Actor ramane cel care poate face o sala intreaga sa planga, nu cel care a citit zeci de tratate de arta dramatica (desi ambii au un rol). Exercitiile practice si laboratoarele pe care oamenii astia le sustin de multe ori pot reduce dependenta de Google Scholar (referate.ro pentru cei mai putin articulati).

Si care ar fi fost solutia, daca nu adoptam legea? Sincer, nu avem nevoie de o solutie, cat timp nu exista o problema. Da, invatamantul romanesc este o problema in sine, dar asta era unul dintre singurele lucruri care chiar mergeau. Existenta acestor oameni “din afara sistemului” reprezenta un fel de mod ”underground” de functionare a invatamantului universitar romanesc. Era poate unul dintre rarele avantaje ale catorva facultati din Romania  (faptul ca luai contactul cu industria si ca, din cand in cand, ti se arunca un os). Din moment ce si domeniile mai putin reglementate au inceput sa-si selecteze oamenii pe baza de educatie, specializare si cunostinte elementare, faptul ca stii cum arata un ”brief de creatie” dupa master e un plus. O testare mai riguroasa a profesorilor existenti se impunea intr-adevar, dar nu eliminarea birocratica a celor care meritau sa stea la catedra.

O sa sara destui sa ma contrazica sau sa spuna ca sunt naiv. Am terminat facultatea, am vreo trei ani de experienta in actualul domeniu si peste patru in comunicare. Nu masterul m-a adus aici, nici facultatea. Am strans diplomele din pura curiozitate (nu m-as risca inca sa-i spun placere). Nu le regret si nu o sa port vreodata pica nici profesorilor care au crescut cu sistemul (indiferent de competenta), nici celor care au vrut sa-l schimbe. Lupta dintre teoretic si practic nu o sa dispara daca cineva elimina partea practica. Singura consecinta va fi ca nu va mai ramane nimeni sa asculte teoria…

P.S: Si, pana la urma, de ce sa-ti vorbeasca un bucatar despre mancare? Tot ce-ti trebuie e un absolvent al Universitatii Voluntari cu un proaspat doctorat in “Combinatii Culinare Placut Gadilatoare de Papile”…

Subscribe
Notify of
guest

27 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
Anouk etc.

n-am citit legea, dar e adevarat ce spui- inveti mult mai mult de la cineva pe domeniu. eu am avut profesori practicanti, ce pacat ca se rezumau doar la “dictat” partea teoretica si seminariile erau apa de ploaie…

Wpolitika

E cu dus si intors asta cu practica si teoria.
Sunt multe domenii in care nu prea ai nevoie de teorie, totul fiind mai mult practica.
Sunt alte domenii in care totul este teorie aproape.
De cele mai multe ori, ai nevoie de practica ca sa intelegi cum functioneaza lucrurile si de teorie ca sa mergi dincolo de ele, sa le imbunatatesti.

spyked

Ce bănuiesc că o să se întâmple e că legea o să intre în vigoare în timp ce oamenii din domeniu o să predea în continuare cvasi (sau deloc) legal și toată lumea o să fie în continuare fericită. Cel puțin în unele domenii e o așa lipsă de doctori/doctoranzi încât ar dispărea discipline importante dacă ar fi să se desfășoare lucrurile cum zic dânșii.

Andreea

Din experienta iti spun ca 90% din fostii mei colegi de grupa si facultate au facut doctorat, pentru ca aveau zero experienta, atat in domeniu, cat si in general. Asa ca anul asta vor primi titlul de doctor niste persoane care n-au nici in clin, nici in maneca cu partea practica, tinand cont de faptul ca toata munca lor s-a dus pe tradus diverse articole si mai putina cercetare (din ce stiu eu). Vorbesc de absolventi de Chimie la Poli, nu stiu daca e chiar asa situatia in toata Politehnica, dar nu m-ar mira… Acesti oameni, intrebati ce vor face dupa doctorat, mi-au raspuns foarte senin “ramanem in invatamant”. In ultimul an am simtit o oarecare frica din partea lor, pentru ca e greu sa patrunzi in sistem daca nu esti nepotul/cumnata/amanta cuiva. Banuiesc ca propunerea doamnei Andronescu vine intru intampinarea lor, cum a facut si acum cativa ani, cand au trecut in anul 5 si oameni care aveau 20 de restante… O sa fie 1000 de doctori la 26 de ani, vorba ta, care nu numai ca nu stiu nimic practic, dar poate nici n-au talent la predat (eu n-am intalnit niciun profesor adevarat in Poli). Garantat vor avea… Read more »

Andreea

Sistemul e pe minus. In conditiile in care poti face ceva util pentru viitorul tau mai mult singur si pe picioarele proprii si personale, e de inteles de ce raman unii in sistem. Nu au unde sa se duca, nu i-a interesat sa isi dezvolte macar cateva skill-uri necesare unui job, dar nici altele total diferite, care te pot ajuta in situatii nebanuite.

Imi vine in minte un citat din Biblie:
Cunosc faptele tale că nu eşti nici rece, nici cald. O, de ai fi sau rece, sau cald! Dar pentru că eşti astfel, căldicel, nici cald, nici rece, te voi vărsa din gura mea” (Ap 3,15-16).

Poate e usor idealist sa compar situatia lor cu ceea ce se promite in Apocalipsa, dar cam acolo o sa se ajunga.

Nautilus

1. Un caraghios -care dacă am fi indiscreţi s-ar putea numi Zoso, dar noi suntem discreţi şi nu îi vom pomeni numele- o ţine una şi bună din 2006 încoace cu “nu se munceşte”: că lumea face şcoală ca să fugă de muncă, să nu mai facă atâta şcoală că avem nevoie de tinichigii şi chelneri, că nu munceşte, că nu au job fiindcă sunt leneşi, că sunt cocalari, că nu muncesc fiindcă sunt cocalari, că dacă ar învăţa şi ar munci ar avea, că e mai bine să vină o criză ca să nu mai fie atâţia cocalari cu maşini pe străzi şi multe altele, după cum îi bubuie mintea. (Ceea ce duce la nişte implicaţii foarte interesante legate de felul în care poate bubui un lucru a cărui existenţă e nesigură.) 2. Un ziar capitalist care e populat numai de socialişti de cafenea (cam aşa cum era ziarul PSDMR pe vremea Regatului) se întreabă retoric azi cum e să faci o specializare fără niciun viitor, ca să îngroşi rândurile şomerilor sau ale unor profesoraşi la fel de incompetenţi. Bineînţeles, toţi lătrăii încep să îi dea cu ce ştiu ei, tot din 2006 încoace, că facultăţile sunt fabrici de… Read more »

Anouk etc.

Nautilus, pe cocalarii aia de la tine din cartier, i-ai cautat pe Afara? :))))))) Interesanta ar fi o statistica din care sa vedem si noi cati se lasa de furtisaguri si se apuca de munca… eu zic sa nu ne lasam prea impresionati de un singur caz….pt.ca vorba aia, nu se face primavara… In alta ordine de idei, nici sa nu credem acum ca facultatile particulare s-au dat pe brazda, nu au interese financiare si scot numai oameni capabili. Haida de! O facultate particulara am terminat si eu, cu ani in urma, inainte de 2012 :))). Colegii mei erau o parte picati la stat ca si mine, deci pregatiti si cu un scop si altii care credeau ca daca platesti, vii si tu pe acolo si primesti cadou examenele si implicit licenta. Acest personaj era de-a dreptu’ siderat cand a inceput ceea ce se chiama “sesiune”. Ca sa nu mai zic ca aveam un profesor care ne spunea “voi sunteti cam 100 studenti, restul sunteti balastru, foarte putini dintre voi vor termina” – asta se intampla prin anul IV- unde din studentii initiali ramasesera putini, poate jumatate si se mai unise alta facultate cu un nr. de studenti. Cu alte… Read more »

Nautilus

In alta ordine de idei, nici sa nu credem acum ca facultatile particulare s-au dat pe brazda, nu au interese financiare si scot numai oameni capabili A pus cineva cu 3 ani în urmă întrebarea dacă e adevărat sau nu: Cotidianul. În august 2009 au făcut un sondaj de opinie. Tema: fiecare rector al unei universităţi de Stat sau private să declare care din absolvenţii săi au făcut o carieră demnă de luat în seamă. Cvasi-totalitatea rectorilor dădeau răspunsuri de genul: “cutare vedetă, prezentatoare, fată de pagina 5, elevă porno etc a făcut studii la noi”. Sau, mai elegant, “toţi absolvenţii noştri au făcut carieră. În administraţia de stat, tribunale, judecătorii, notariate, parchete, sunt atât de mulţi încât nu-i putem înşira pe toţi.” (Ăştia erau “Dimitrie Cantemir”.) Face însă excepţie una. Universitatea Româno-Americană. Ei răspund cât se poate de deschis cine au fost absolvenţii lor care au făcut carieră şi publică lista lor: directori şi funcţionari superiori de corporaţii, patroni, manageri de mari hoteluri… şi lista nu se putea încheia fără Răsvan C. Radu, preşedintele UniCredit-Ţiriac Bank şi al treilea român membru în Comisia Trilaterală. Această universitate nu avea o imagine bună şi nici proastă. Nu avea imagine deloc. Datorită… Read more »

serverdedicat

Foarte interesant acest articol. Nu stiam ca s-a impus diploma de doctorat pentru a preda. Este valabila si pentru profesorii de liceu, sau doar pentru cei de la facultati?

animal00

ma nene, din ce stiu io, asistentii universitari sunt la doctorat, nu is doctori deja.
sa fie numa doctori frate. Eventual numa medici 😛

spyked

@animal00: Ba pot foarte bine să fie și doctori, de exemplu dacă nu sunt vacante poziții pentru șefi de lucrări/lectori.

animal00

nu e vorba ca doctorii nu pot fi asistenti. Ci ca asistentii nu tre sa fie musai doctori

spyked

Problema nu-i dacă sunt doctori sau doar studenți la doctorat (legea îi acceptă și pe cei din urmă), ci dacă sunt sau nu oameni din sistem. Dorința e să fie împiedicată ocuparea posturilor de către oameni care nu-s studenți la doctorat sau doctori.

Cartim

Mi se pare o prostie aceasta lege.

Cand am facut masterul,oamenii care mi-au predat erau profesori francezi dar in primul rand erau practicieni. In 2 ani am invatat mai multe despre psihologia copiilor maltrati si abuzati decat am reusit sa retin din 10 carti citite, sau din cursuri predate de oameni care stiau doar teorie.

Este deosebit de important ca omul care iti preda sa fie si practician doarece acesta stie din experienta ce sa iti spune, sa iti raspunda la intrebari din propria lui experienta.

Prefer un om cu experienta decat unul care sa imi predea cunostinte abstracte si teoretice , invatate sau citite din zeci de carti….

Daniela

Legi se dau si se vor da mereu, nu ai ce sa le faci unora din sistemul asta romanesc, ei incearca sa faca bine(cica, nu va ganditi ca e pe bune) , insa idee e ca nu au cui sa faca un bine, sunt prea multi loviti nu alta!

brontozaurel

@Andreea: La fel e si in restul facultatilor din Poli. Eu am facut FILS si mi-am schimbat unele cursuri cu altele de la Electronica si Automatica. Trebuie sa spun ca in ultimul an, la Automatica, sectia de Calculatoare, era un tip revoltat ca temele sunt de programare – “eu credeam ca o sa fie ceva mai simplu” (asta la un curs de programare!!!).

Sa nu mai spun de facultatea mea, unde nivelul e pe fundul Pacificului, si la examene s-a trecut cu chestii de genul 1-1=0, scris cerintele de doua ori (probabil a doua oara compensa raspunsul), copiat frumos de mana patru pagini din cartea profului (iar cei care au refuzat sa ia parte la farsa asta si nu s-au prezentat, ahem, da, am fost printre ei, n-au picat, nuuu! au luat doar 8, ca profu’ n-avea chef sa se miste si toamna pana la Poli pentru restante). Asta in cazul in care nu s-au trecut examene indesand o plasma in masina profului.

: Oook, am inteles eu anapoda cand ai dat tweet cu articolul ala.

Nautilus

PS Când Ministerul Educaţiei -sub luminata conducere a unei doamne Abramburica- a întocmit în 2012 topul universităţilor de stat şi private, cu note de la A la E, o singură facultate din Universitatea Româno-Americană a luat “A”, şi anume Relaţii (Comerciale şi Financiar-Bancare Interne şi) Internaţionale, restul s-au mulţumit cu “B”-“C”, iar Dreptul a scrântit-o de tot, luând “D”.

În mod întâmplător (la fel de întâmplător ca atunci când Ceauşescu candida singur şi ieşea cu 100% din voturi), facultatea notată cu “A” este cea din care au ieşit cei mai mulţi absolvenţi care au făcut carieră şi tot ea e cea la care predau Rectorul şi Preşedintele 😀

~Nautilus

Cinter

Concluzia este ca krossfire are dreptate

Nu de la unul care a invatat la randul “lui” din studii universitate trebuie invatat ci de la un practician cu multi ani de experienta si cand spun studii univeristare ma refer si la scolile doctorale.

Nu de multe ori am ajuns la concluzia ca acesti “doctori” au o atitudine superioara antisociala in relatia cu “invataceii” lor.

E de inteles: “Cand alergi de unul singur si ajungi pe locul 1”:)

27
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x